Subsidiaritatea acţiunii civile în procesul penal.

Subsidiaritatea acţiunii civile în procesul penal.

C. proc. pen., art. 14, art.15 art.20, al. 3

În procesul penal acţiunea civilă alăturată acţiunii penale este subsidiară, aşa încât instanţa sesizată cu judecarea unei infracţiuni nu poate rezolva acţiunea civilă decât în limitele sesizării şi investirii în latura penală a cauzei, pentru alte activităţi considerate aducătoare de prejudicii, care nu au fost aduse în faţa instanţei într-un proces penal, partea interesată are la îndemână o acţiune separată la instanţa civilă.

1. Prezentarea sesizării. Prin cererea înregistrată la această instanţă sub nr. 2547/289/2008/20 iulie 2009, R. N. P. – R., prin D.S. Tg.- Mureş a declarat recurs împotriva deciziei penale nr. 269/A/3 iulie 2009 pronunţate de Tribunalul Mureş în dosarul nr. …..

În motivarea căii de atac promovate, recurenta critică modalitatea de soluţionare a acţiunii civile alăturate acţiunii penale, susţinând că, în mod neîntemeiat i-au fost admise numai în parte pretenţiile civile formulate, în condiţiile în care sunt îndeplinite cumulativ condiţiile angajării răspunderii civile delictuale a inculpatului M. N., pentru plata integrală a sumei de 2.884,83 lei reprezentând valoare prejudiciului cauzat de inculpat prin infracţiunea săvârşită, la calculul acestuia trebuind să se ţină seama şi de taxa pe valoarea adăugată.

Analizând recursul pendinte, prin prisma materialului dosarului nr. … al Tribunalului Mureş şi al dosarului cu acelaşi număr al Judecătoriei Reghin, a motivelor invocate, a concluziilor intimatului şi ale reprezentantului Ministerului Public, precum şi din oficiu, în limitele efectelor devolutiv şi neagravării situaţiei în propria cale de atac, se reţin următoarele:

2. Prezentarea hotărârilor pronunţate de primele două instanţe.

2.1. Prin sentinţa penală nr. 108/16 martie 2009, Judecătoria Reghin: -l-a condamnat pe inculpatul M.N. la pedepsele de 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tăiere fără drept a vegetaţiei forestiere, prev. De art. 32 alin. 1 teza a doua din Ordonanţa Guvernului nr. 96/1998 şi de un an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de furt din fondul forestier, prev. De art. 98 alin. 1 teza a doua din Legea nr. 26/1996;

-potrivit art. 33 lit. A şi art. 34 lit. B C. pen., a contopit cele două pedepse aplicând inculpatului sancţiunea cea mai grea de un an închisoare a cărei executare a suspendat-o condiţionat pe durata unui termen de încercare de trei ani;

-potrivit art.346 alin. 1, art. 14 alin. 3 lit. B C. pr. Pen., art. 998-999 C. civ., a admis în parte acţiunea civilă promovată de partea civilă R.N.P –R., D.S.V Tg.-Mureş şi l-a obligat pe inculpat să-i plătească acesteia suma de 2.424,24 lei, cu titlu de despăgubiri civile;

- l-a obligat pe inculpat să suporte cheltuielile judiciare avansate de stat în cauză.

Pentru pronunţarea acestei hotărâri, prima instanţă a reţinut că, în decursul a doi ani, la datele de 24 decembrie 2007, 27 februarie 2008, 11 martie 2008, 12 martie 2008, 14 martie 2008, 15 martie 2008, 16 martie 2008, 17 martie 2008 şi 20 martie 2008, inculpatul M. N. a tăiat şi a sustras arbori din specia carpen, nemarcaţi. A mai reţinut că inculpatul nu a fost trimis în judecată, fiind disjunsă cauza de către procuror pentru activităţile care constituie contravenţii silvice efectuate de inculpat la datele de 22 martie 2008, 27 martie 2008 şi 5 aprilie 2008, astfel judecătoria a precizat în mod expres că nu va ţine seama de procesele verbale întocmite în raport de aceste fapte.

Asupra laturii civile, în considerentele sentinţei, Judecătoria Reghin a invocat textele de lege regăsite şi în dispozitiv, subliniind că „urmează să admită în parte acţiunea civilă exercitată de partea civilă… şi a obliga inculpatul la plata sumei de 2.424,24 lei, reprezentând despăgubiri materiale, fără TVA” (s.n.), omiţând să prezinte alte argumente ale soluţiei adoptate.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel R.N.P –R, D.S.V. Tg.-Mureş, criticând-o în ceea ce priveşte modalitatea de soluţionare a acţiunii civile, motivele apelului fiind identice cu cele ale prezentului recurs.

2.2. Prin decizia penală nr. 269/A/3 iulie 2009 recurată, Tribunalului Mureş a respins ca nefundat apelul părţii vătămate/civile R. N.  P. –R., D.S.V  Tg.-Mureş, obligând apelanta la suportarea cheltuielilor judiciare avansate de stat în apel, în cuantum de 230 lei.

În motivarea acestei decizii, tribunalul a reamintit, mai întâi, limitele sesizării şi investirii instanţei în latura penală a cauzei, date de rechizitoriul procurorului şi însemnând 11 acte materiale, care constau în aceea că inculpatul M. N. s-a deplasat în pădurea satului, de unde a tăiat în total un număr de 73 arbori din specia carpen, nemarcaţi, pe care i-a transportat la domiciliu. În privinţa contravenţiilor silvice săvârşite de inculpat la datele de 22 martie 2008, 27 martie 2008 şi 5 aprilie 2008, prin rechizitoriu s-a dispus disjungerea cauzei şi continuarea cercetărilor. Cu toate acestea, prima instanţă a înţeles să procedeze la tragerea la răspundere penală a inculpatului pentru comiterea a 16 acte materiale, incluzând şi acele activităţi faţă de care s-au efectuat acte specifice urmăririi penale, dar care nu sunt descrise şi, prin urmare, nici reţinute în rechizitoriu.

În plus, deşi a specificat expres că nu va ţine seama de actele contravenţionale disjunse de procuror, judecătoria, în soluţionarea laturii civile l-a obligat pe inculpat la recuperarea „prejudiciului produs” (s.n.) prin cele 11 acte materiale deferite judecăţii, dar şi prin cele care nu se regăsesc descrise în rechizitoriu, precum şi cele faţă de care s-a dispus disjungerea şi continuarea cercetărilor, reprezentând suma de 2.424,24 lei rezultată în urma scăderii taxei pe valoarea adăugată din suma de 2.884,83 lei pretinsă de partea civilă.

În continuare, tribunalul a făcut referire la limitele apelului date de efectele devolutiv şi neagravării situaţiei în propria cale de atac, subliniind că modalitatea de rezolvare a acţiunii penale nu mai poate fi schimbată în calea de atac, în absenţa unui apel al inculpatului ori al procurorului, iar, în latura civilă, prima instanţă a acordat părţii civile mai mult decât i se cuvenea în raport de actele materiale deduse judecăţii, astfel că apelul declarat de partea vătămată/civilă a fost considerat nefundat, fiind respins ca atare.

3. Punctul de vedere al instanţei de recurs. Soluţia şi argumentele prezentate de instanţa de apel în motivarea rezolvării la care s-a oprit prin decizia penală nr. 269/A/3 iulie 2009 sunt pertinente şi nu suportă nicio corectură ori adăugare din partea instanţei de recurs. Prin urmare, în lipsa vreunui alt motiv de anulare a hotărârii atacate,, pe care să-l reţinem din oficiu, în condiţiile impuse de art. 3859 alin. 3 C. pr. Pen., recursul promovat de R.N.P – R., prin D.S. Tg.-Mureş este nefundat, astfel încât, în temeiul art. 38515 pct. 1, lit. b C. pr. pen., vom dispune respingerea căii ordinare de atac declarate.

Referitor la criticile aduse de recurentă, menţionăm pentru început că, într-adevăr, la soluţionarea acţiunii civile, în examenul existenţei şi întinderii prejudiciului – element al răspunderii civile delictuale, trebuie cercetat atât prejudiciul efectiv cauzat prin faptul delictual, cât şi câtimea care i se cuvenea părţii dacă ar fi exploatat bunul, însemnând beneficiul nerealizat, care, în cazul infracţiunilor silvice, este taxa pe valoarea adăugată, aşa cum rezultă din interpretarea art. 128 alin. 4 lit. D cu referire la art. 128 alin. 8 din Legea nr. 571/2003, privind Codul fiscal.

În continuare, amintim că, în procesul penal, acţiunea civilă este subsidiară şi alăturată acţiunii penale, ceea ce înseamnă, între altele, că instanţa sesizată cu judecarea unei infracţiuni nu poate rezolva acţiunea civilă decât în limitele sesizării şi investirii în latura penală a cauzei şi, bineînţeles, ale modalităţii de soluţionare a acţiunii penale. Pentru alte activităţi considerate aducătoare de prejudicii, care nu au fost aduse în faţa instanţei într-un proces penal, desigur partea interesată are la îndemână calea adresării cu acţiune separată la instanţa civilă.

În prezenta cauză, inculpatul M.N. a fost trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Reghin din 20 octombrie 2008 pentru săvârşirea a 11 acte materiale care au constat în deplasarea inculpatului în pădurea situată pe raza comunei P., de unde a tăiat în total 73 de arbori nemarcaţi, din specia carpen, pe care i-a transportat la domiciliu, cauzând în acest fel părţii civile un prejudiciu de 1.491,73 lei (compus din 1.253,56 lei –paguba efectiv cauzată şi 238,17 lei –valoarea TVA).

În situaţia în care în faţa primei instanţe nu a avut loc o extindere a acţiunii penale după dispoziţiile art. 335 C. pr. Pen., obiect al condamnării atât penale, cât şi civile a d-lui M.N. nu putea să îl constituie decât cele 11 acte materiale şi nu întreaga activitate posibil ilicită reclamată de partea civilă, din care şase acte materiale nu au fost descrise în rechizitoriu, prin urmare nu formează obiect al judecăţii, iar alte activităţi detaliate în procesele verbale de constatare a contravenţiei din 22 martie 2008, 27 martie 2008 şi 5 aprilie 2008, au fost disjunse, astfel că nici acestea nu compun obiectul prezentei judecăţi. Totodată, în funcţie de cele 11 acte materiale trebuie angajată răspunderea civilă delictuală a inculpatului. Cu toate acestea, însă, Judecătoria Reghin l-a condamnat pe inculpat pentru 16 acte materiale în loc de 11 şi a acordat părţii civile  despăgubiri în cuantum de 2.424,24 lei, în loc de 1.491,73 lei cât, de fapt, i se cuveneau în procesul penal.

În condiţiile în care, în cauza de faţă, partea civilă se află într-o poziţie procesuală adversă faţă de inculpat, iar procurorul şi/sau inculpatul nu au exercitat calea ordinară de atac a apelului, singura care a atacat sentinţa judecătoriei şi apoi decizia tribunalului fiind partea civilă, situaţia creată de prima instanţă nu mai poate fi corectată, cum a solicitat avocatul inculpatului, nici prin extinderea efectelor apelului sau ale recursului şi nici prin diminuarea sumei la care a fost obligat inculpatul, întrucât efectul extensiv al căilor ordinare de atac nu este incident la speţă, iar efectele devolutiv şi al neagravării situaţiei în propria cale de atac împiedică asemenea remedii.

4. Cheltuielile judiciare. Pentru culpa sa procesuală, dată de promovarea unei căi de atac nefondate, în baza art. 192, alin. 2 C. pr. pen., recurenta va fi obligată să suporte cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs, în cuantum de 250 lei, din care 5o lei acoperă costul suportului tehnic şi de hârtie pe care s-au consemnat actele procesuale şi procedurale necesare rezolvării recursului, iar 200 lei reprezintă onorariul avocatului desemnat din oficiu pentru inculpat şi se va vira din fondurile Ministerului Justiţiei.

Domenii speta

Spete similare