Contract de vânzare-cumpărare

Prin sentinţa nr. 881 din 29 decembrie 2008, Tribunalul Mureş a respins excepţia prescripţiei dreptului material la acţiunea şi a inadmisibilităţii. A admis acţiunea formulată şi precizată de reclamantul G. I. D. în contradictoriu cu pârâţii Consiliul local B. J., Primarul comunei B. J. şi a dispus anularea Hotărârii nr. 23 din 19 noiembrie 2008, emisă de Consiliul Local B. J..  Pârâta a fost obligată să emită o hotărâre prin care să aprobe vânzarea a jumătate din grajdul situat în comuna B. J., sat Ş., dat în folosinţă gratuită prin contractul de închiriere nr. 954/2002, în caz contrar hotărârea judecătorească va ţine loc de contract de vânzare-cumpărare.

S-a dispus suspendarea dispoziţiilor art. 3, art. 4, art. 5 din HCL 23/2008 până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă  prezentei cauze.

S-a respins acţiunea reconvenţională formulată de pârâtul Consiliul Local  B. J. şi primarul comunei B. J., obligând pârâţii să achite reclamantului suma de 8 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că prin contractul  de închiriere nr. 954/2002 Consiliul B.  J. s-a atribuit în folosinţă gratuită construcţia zootehnică dezafectată din localitatea Suseni, prevăzându-se la Cap. VI din contract, clauza cala expirarea termenului  de 5 ani de la data atribuirii în folosinţă gratuită, să aducă la cunoştinţă Consiliului local Beica de Jos în scris dorinţa de cumpărare sau restituire.

La data de 23 ianuarie 2007 petentul a formulat cerere prin care a solicitat atribuirea în folosinţă gratuită a ½ parte din grajdul dezafectat conform contractului de închiriere, cererea fiind respinsă pe motiv că terenul de sub grajd şi terenul aferent grajdului se află în litigiu la Curtea de Apel Târgu-Mureş .

Consiliul local B. J. a aprobat în principiu, prin proiectul de hotărâre din 6 martie 2008 vânzarea imobilului în cauză cu suma de 3.924 lei reprezentând 10% din valoarea contabilă a grajdului la momentul atribuirii în folosinţă gratuită şi apoi, fără să revoce această dispoziţie, s-a emis Hotărârea nr. 23/2008, prin care s-a hotărât vânzarea în favoarea reclamantului a jumătate din grajdul din localitatea Ş., care a fost dat în folosinţă gratuită.

Prin sentinţa civilă nr. 234/2007 a Judecătoriei Reghin, părinţii reclamantului, G. M. şi G. I., au obţinut terenul aferent grajdului de animale dat în folosinţă de Primăria B. J., reclamanta în calitatea sa de moştenitoare testamentară a defunctului N. Z.

Instanţa de fond a statuat că Hotărârea nr. 23/2008 emisă de Consiliul local B. J. este nelegală, întrucât preţul de 218.000 lei, care constituie valoarea de expertiză  este nelegal, nu reprezintă cota de 10% din valoarea contabilă a imobilului  atribuit în folosinţă gratuită potrivit Normelor Metodologice de aplicare a OUG nr. 168/1991, care este de 392,416 lei conform contractului de închiriere.

Astfel, faţă de cele reţinute, prima instanţă a admis cererea formulată de reclamant şi a respins cererea reconvenţională formulată de pârât, considerând că petentul foloseşte imobilul atribuit în mod gratuit şi fiind îndreptăţit la cumpărarea acestuia la preţul constând în 10% din valoarea contabilă la momentul atribuirii în folosinţă gratuită.

Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs Consiliul local al comunei B.J. şi Primarul acestei comune, solicitând casarea hotărârii, rejudecarea pe fond a cauzei şi în urma rejudecării respingerea acţiunii  reclamantului.

În motivarea cererii de recurs se arată că prima instanţă s-a pronunţat asupra unei hotărâri revocate, respectiv asupra hotărârii Consiliului local nr. 23/2008  şi nu a avut în vedere modificarea acţiunii reclamantului prin care arată că prin acţiunea dedusă judecăţii înţelege să solicite anularea Hotărârii 33 din 19 noiembrie 2008, precum şi suspendarea efectelor acestei hotărâri până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cererii de anulare.

Dacă se trece peste acest motiv de casare şi se analizează pe fond cererea dedusă judecăţii,  se susţine că hotărârea primei instanţe este nelegală şi netemeinică, întrucât autoritatea administrativă nu poate fi obligată să vândă un obiectiv pe care legea l-a apreciat ca făcând parte din proprietate publică.

La pronunţarea hotărârii recurate, prima instanţă nu a avut în vedere dispoziţiile cuprinse în art. 7 alin. 1 din OUG 168/2004, dar nici cele cuprinse în Legea nr. 335/2004.

Prin întâmpinarea depusă la dosar, reclamantul solicită respingerea recursului ca nefondat, menţinerea soluţiei primei instanţe ca fiind temeinică şi legală, susţinând că instanţa de fond atunci când a pronunţat hotărârea recurată, a avut în vedere dispoziţiile legale invocate chiar de către pârâţi, dispoziţii care obligă autoritatea să vândă obiectivele închiriate.

Examinând sentinţa atacată prin prisma motivelor de recurs invocate şi în limitele prevăzute de art. 3041 Cod procedură civilă curtea a constatat că recursul este fondat, pentru următoarele considerente:

Prin acţiunea dedusă judecăţi, reclamantul G. I. D. a solicitat obligarea pârâţilor Consiliul local B. J. şi primarul comunei B. J.,  să emită o hotărâre prin care să aprobe vânzarea construcţiei zootehnice situată în comuna B. J, sat Ş. şi să încheie cu el contract de vânzare-cumpărare, iar în caz contrar hotărârea judecătorească să ţină loc de act autentic de vânzare-cumpărare.

La primul termen de judecată reclamantul îşi modifică cererea introductivă şi solicită anularea hotărârii nr. 23 din 3 septembrie 2008, emisă de pârâtul Consiliul local B. J., doar cu privire la preţul de 218.000 lei, stabilit în baza unei expertize de evaluare al grajdului, suspendarea executării acestei hotărâri până la pronunţarea cererii de anulare precum şi obligarea pârâţilor să-i vândă jumătatea din grajdul situat în comune B. J., sat Ş., care i-a fost dat în folosinţă gratuită conform OUG nr. 168/2001 la preţul de 3924,16 lei, potrivit art. 7 alin. 1 din OUG nr. 168/2001.

La şedinţa publică  din 22 decembrie 2008, reclamantul îşi modifică din nou acţiunea dedusă judecăţii, în sensul că solicită anularea hotărârii 33 din 19 noiembrie 2008, emisă de pârâtul Consiliul local B.J., prin care s-a revocat hotărârea 23/2008 şi obligarea pârâţilor să emită o hotărâre prin care să-i aprobe vânzarea obiectivului descris în acţiunea dedusă judecăţii. Solicită de asemenea suspendarea efectelor acestei hotărâri până la soluţionarea cererii de anulare.

Instanţa de fond a încuviinţat această modificare a acţiunii, însă la pronunţarea hotărârii nu a avut în vedere modificarea, dispunând anularea hotărârii 23 din 19 noiembrie 2008, deşi s-a reţinut că această hotărâre a fost revocată prin Hot.33 din 19 noiembrie 2008.

Potrivit dispoziţiilor art. 129 alin. 6 Cod procedură civilă judecătorii sunt obligaţi să se pronunţe asupra obiectului cererii dedusă judecăţii, respectând în acest fel principiul disponibilităţi părţilor specific procesului civil , instanţelor nefiindu-le permis să procedeze la schimbarea cadrului procesual stabilit de reclamant.

În speţă, aşa cum s-a arătat mai sus, reclamantul a făcut pe parcursul cercetării judecătoreşti mai multe modificări a  acţiunii dedusă judecăţii, modificări încuviinţate de către prima instanţă, iar conform ultimei modificări reclamantul a solicitat anularea Hotărârii Consiliului local 33 din 19 noiembrie 2008, suspendarea efectelor acestei hotărâri, precum şi obligarea pârâţilor să-i aprobe vânzarea obiectivului descris în acţiune.

Instanţa de fond nu s-a pronunţat asupra capetelor de cerere conform ultimei modificări şi a analizat legalitatea hotărârii 23 din 19 noiembrie 2008, deşi se reţine la data încuviinţării modificării acţiunii că această hotărâre a fost revocată de autoritatea administrativă printr-un alt act administrativ emis ulterior, astfel că modalitatea de soluţionare a cauzei echivalează cu o necercetare a fondului şi încălcarea principiului disponibilităţii părţilor în procesul civil.  Prin urmare în baza dispoziţiilor art. 312 alin. 5 Cod procedură civilă , curtea a casat hotărârea primei instanţe şi a trimis cauza spre rejudecare, cu ocazia rejudecării instanţa urmând să analizeze acţiunea dedusă judecăţii  aşa cum a fost ea modificată la termenul din 22 decembrie 2008.

Domenii speta

Spete similare