Drepturile prevăzute de Decretul-lege nr. 118/1990

Decizie 1189/R din 03.12.2009


Prin sentinţa nr. 414 pronunţată la data de 09.06.2009 de Tribunalul Mureş în dosarul nr. …., s-a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul F. J. Z. în contradictoriu cu pârâta DMPS Mureş.

 În considerente se arată că în baza sentinţei nr. 4063/29.06.1999 a Judecătoriei Tg. Mureş, Comisia pentru constatarea calităţii de luptător în rezistenţa anticomunistă a emis Decizia nr. 49/2008 prin care, în baza OUG nr. 214/1999 a acordat reclamantului calitatea de luptător în rezistenţa anticomunistă. În baza cererii reclamantului din 29.04.2008, pârâta a emis decizia nr. 2343/26.05.2008 prin care a stabilit că acesta beneficiază de facilităţile prevăzute de art. 6 din DL nr. 118/1990  fără indemnizaţia prevăzută la art. 3 din acest act normativ. Soluţionând contestaţia reclamantului, prin decizia nr. 2343/C/03.07.2008, pârâta a acordat acestuia şi indemnizaţia lunară prevăzută de art. 3 din DL nr. 118/1990. Ulterior, prin decizia nr. 2343 A/13.10.2008, pârâta a revocat decizia anterioară şi a stabilit că reclamantul beneficiază de facilităţile prevăzute de art. 6 din DL nr. 118/1990  fără indemnizaţia prevăzută la art. 3 din acest act normativ. Instanţa de fond a apreciat că în mod legal pârâta a revocat decizia nr. 2343/C/03.07.2008 deoarece, reclamantul nu se încadrează în categoria persoanelor prevăzute de art. 1 din DL nr. 118/1990 pentru a beneficia de indemnizaţia lunară prevăzută de art. 3 ci la art. 9 astfel că, dispoziţiile art. 3 nu-i sunt aplicabile.

 Împotriva sentinţei a formulat recurs reclamantul arătând, în esenţă, că decizia 2343/C/03.07.2008 intrând în circuitul civil, nu mai putea fi revocată de către pârâta ci doar instanţa de judecată putând a o anula sau desfiinţa.

 Pârâta a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat.

 Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate, ţinând cont şi de incidenţa prevederilor art. 3041 Cod procedură civilă, instanţa a constatat că recursul este fondat.

 Astfel, indiscutabil decizia 2343/C/03.07.2008 este un act administrativ care a intrat în circuitul civil şi a creat în beneficiul reclamantului anumite drepturi subiective. Indiscutabilă este şi importanţa principiului revocabilităţii actelor administrative, autorităţii emitente recunoscându-li-se posibilitatea de a-şi revoca propriul act atunci când constată că acesta este nelegal. Cu toate acestea, revocabilitatea nu este discreţionară, iar pentru a proteja încrederea în stabilitatea unei situaţii juridice create în raport cu interesul instituţiei administrative care ar dori să revină asupra propriei decizii, legiuitorul a instituit prin art. 1 alin. 6 teza I din Legea nr. 554/2004 posibilitatea revocării uni astfel de act doar sub controlul instanţei de contencios administrativ. Conform acestor dispoziţii legale, autoritatea publică emitentă a unui act administrativ unilateral nelegal poate să solicite instanţei anularea acestuia, în situaţia în care actul nu mai poate fi revocat întrucât a intrat în circuitul civil şi a produs efecte juridice. Aşadar, autoritatea publică emitentă poate reveni asupra actului pe care l-a emis, prin revocarea acestuia,  doar până la intrarea sa în circuitul civil, iar odată ce acest act a produs efecte juridice, constatarea nulităţii lui sau anularea poate fi dispusă doar de către instanţa de judecată. A lăsa la latitudinea emitentului posibilitatea de a revoca oricând actul administrativ pe care l-a emis ar însemna încălcarea altui principiu de drept, cel al securităţii raporturilor juridice, şi, implicit, o nesocotire a dreptului la justiţie garantat de art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. În contexul celor de mai sus, revocarea e către pârâtă prin decizia nr. 2343/A/13.10.2008 a decizie nr. 2343/C/03.07.2008 este nelegală, aceasta având doar posibilitatea de a solicita, în temeiul art. 1 alin. 6 din Legea nr. 554/2004 anularea acesteia.

 Pentru aceste considerente, Curtea a apreciat că sentinţa atacată este nelegală, dată cu aplicarea greşită a legii, motiv pentru care, recursul fiind fondat, a fost admis iar sentinţa modificată integral în sensul că s-a admis cererea reclamantului şi s-a anulat decizia nr. 2343/A/13.10.2008 fiind menţinută decizie nr. 2343/C/03.07.2008.

 Văzând şi dispoziţiile art. 274 Cod procedură civilă.