Termenul până la care persoana vătămată prin comiterea unei fapte penale se poate constitui parte civilă.

Decizie 266 din 16.03.2012


Prin sentinţa penală nr. 171 din data de 09.03.2012 pronunţată de Judecătoria Suceava în dosar nr. 7570/314/2010, în baza art. 9 alin. 1 lit. a din Legea 241/2005, cu aplic. art. 74 lit. a Cod penal şi art. 76 lit. d Cod penal, a fost condamnat inculpatul M. I. la pedeapsa de 1 (un) an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală.

În baza art. 81 alin. 1 Cod penal s-a suspendat condiţionat executarea pedepsei aplicate pe un termen de încercare de 3 ani, calculat conform art. 82 Cod penal.

În baza  art. 346 alin. 1 rap. la art. 14 alin. 1, alin. 3 lit. b şi alin. 5 Cod procedură penală cu referire la art. 998-999 Cod civil, s-a admis acţiunea civilă formulată de partea civilă ANAF – Direcţia Generală a Finanţelor Publice Suceava şi a fost obligat inculpatul la plata către partea civilă a sumei de 15.551 lei, din care suma de 9.403 lei reprezentând impozit pe venit şi suma de 6.148 de lei reprezentând majorări de întârziere aferente acestei sume, precum şi la plata către partea civilă a majorărilor de întârziere în cuantum de 0,1% pe zi de întârziere de la data pronunţării hotărârii şi până la plata efectivă a debitului.

Pentru a hotărî astfel, a reţinut prima instanţă că, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Suceava nr. 1279/P/2009 emis la data de 30.07.2010, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului MI pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, prev. de art. 9 lit. a din Legea 241/2005.

În actul de sesizare a instanţei s-a reţinut, în esenţă, că, la începutul lunii august 2008, inculpatul a fost contactat de către LB în vederea efectuării unor lucrări de renovare la imobilul acesteia din municipiul Rădăuţi, în schimbul serviciilor prestate el primind în diferite tranşe suma de 18.000 de euro.

Conform adreselor nr. 72216/30.03.2009 şi 74779/07.07.2009 a ANAF – DGFP Suceava rezultă că inculpatul s-a sustras obligaţiilor fiscale către bugetul de stat cu suma de 9.403 lei, reprezentând impozit pe venit.

În cursul judecăţii, în şedinţa publică din data de 27.10.2010, a fost audiat inculpatul, care nu a recunoscut săvârşirea faptei pentru care a fost trimis în judecată. A arătat că a primit în mai multe tranşe de la martora LB suma de 18.000 euro, din care suma de 10.000 de lei a reprezentat contravaloarea manoperei, sumă pentru care nu a achitat către stat impozitul pe venit, deşi a intenţionat, aşteptând finalizarea lucrării. A arătat că din suma de 10.000 de lei, aproximativ 4.000 de lei a fost câştigul personal, restul folosindu-i pentru plata muncitorilor. De asemenea, a susţinut că din suma primită o mare parte din bani au fost folosiţi pentru achiziţionarea de materiale de construcţii, facturile care făceau dovada achiziţionării materialelor fiind înmânate martorei LB, care era şi beneficiara lucrării.

Analizând coroborat materialul probator administrat in cauză, instanţa de fond a reţinut în fapt că, în luna august 2008, între inculpat şi martora LB a intervenit o convenţie verbală în baza căreia inculpatul se angaja să efectueze lucrări de renovare la imobilul acesteia din municipiul Rădăuţi, în schimbul serviciilor prestate urmând să primească suma de 18.000 de euro.

În data de 22.10.2008 între părţi a intervenit o convenţie scrisă, prin care inculpatul se obliga să presteze lucrări de construcţii la imobilul martorei LB, iar aceasta din urmă să-i achite în diferite tranşe suma de 18.000 de euro reprezentând contravaloarea materialelor şi a manoperei.

Cu suma primită, inculpatul a achiziţionat materialele de construcţie ce au fost folosite la realizarea lucrărilor şi a plătit muncitorii care au participat la realizarea lucrărilor. Pentru majoritatea materialelor de construcţie achiziţionate inculpatul nu a putut prezenta facturi care să justifice cheltuielile făcute.

Pentru veniturile astfel obţinute din activităţi independente, inculpatul nu a achitat către stat impozitul pe venit aferent. Conform adreselor nr. 72216/30.03.2009 şi 74779/07.07.2009 a ANAF – DGFP Suceava, inculpatul s-a sustras obligaţiilor fiscale către bugetul de stat cu suma de 9.403 lei reprezentând impozit pe venit.

Instanţa a înlăturat apărarea inculpatului referitoare la inexistenţa faptei, ca urmare a inexistenţei unui prejudiciu cert, apărare formulată prin apărător cu prilejul concluziilor pe fondul cauzei.

 Potrivit dispoziţiilor art. 41 Legea 571/2003, datorează impozit pe venit persoanele fizice care obţin venituri din activităţi independente. Potrivit art. 48 din acelaşi act normativ, venitul net obţinut din activităţi independente se calculează prin scăderea din venitul obţinut a cheltuielilor deductibile. Pentru a putea fi încadrată în categoria de cheltuieli deductibile cheltuiala trebuie să fie justificată prin documente.

Or, inculpatul nu a putut face prin documente dovada cheltuielilor realizate pentru achiziţionarea materialelor de construcţii, altele decât cele care au fost avute în vedere de către organele fiscale la calcularea prejudiciului.

În drept, a constatat judecătoria, fapta inculpatului MI care, în calitate de persoană fizică neautorizată, în perioada august 2008- octombrie 2008 a încasat suma de 18.000 de euro pentru a efectua lucrări de renovare a unui imobil de la LB, sustrăgându-se de la plata obligaţilor fiscale datorate bugetului de stat prin ascunderea sursei impozabile sau taxabile şi prejudiciind astfel bugetul de stat cu suma de 9.403 lei întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală, prev. de art. 9 lit. a din Legea nr. 241/2005.

La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, instanţa a avut în vedere criteriile generale prev. de art. 72 Cod penal.

Sub aspectul laturii civile, a constatat că prin cererea aflată la fila 42 dosar, ANAF – DGFP Suceava s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 15.551 lei, din care suma de 9.403 lei reprezentând impozit pe venit şi suma de 6.148 de lei reprezentând majorări de întârziere aferente acestei sume. De asemenea, a solicitat obligarea inculpatului la plata dobânzii aferente debitului datorat până la achitarea sumei datorate.

Cum în cauză s-a făcut dovada faptei ilicite a inculpatului, a vinovăţiei acestuia, şi a raportului de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu, cerinţe prevăzute de art. 998 – 999 Cod civil, în baza  art. 346 alin. 1 rap. la art. 14 alin. 1, alin. 3 lit. b şi alin. 5 Cod procedură penală a admis acţiunea civilă formulată de partea civilă ANAF – Direcţia Generală a Finanţelor Publice Suceava şi a obligat inculpatul la plata către partea civilă a sumei de 15.551 lei, din care suma de 9.403 lei reprezentând impozit pe venit şi suma de 6.148 de lei reprezentând majorări de întârziere aferente acestei sume, precum şi a majorărilor de întârziere în cuantum de 0,1% pe zi de întârziere de la data pronunţării hotărârii şi până la plata efectivă a debitului.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs inculpatul. În motivarea recursului, acesta a arătat că în mod greşit a fost obligat la plata prejudiciului în cuantumul solicitat de partea civilă, întrucât singurul venit obţinut, şi care se impunea a fi avut în vedere la stabilirea impozitului datorat ANAF, era suma de 4.000 lei, rămasă după achitarea materialelor şi manoperei serviciilor prestate de către ceilalţi muncitori implicaţi în renovările efectuate. Dată fiind valoarea redusă a pagubei, se justifică, în latura penală a cauzei, achitarea sa, în conformitate cu disp. art. 10 lit. b1 Cod procedură penală, aplicabile fiind prevederile art. 181 Cod penal.

Prin decizia penală nr. 266  din 16 martie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Suceava în dosar nr. 7570/314/2010, s-a admis recursul declarat de inculpat, s-a casat în totalitate sentinţa penală mai sus-menţionată şi în rejudecare:

În temeiul art.11 pct.2 lit.a rap. la art. 10 lit.b1 Cod procedură penală în referire la art.181 Cod penal, a fost achitat inculpatul M.I. pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală prev. de art.9 alin.1 lit.a din Legea nr.241/2005.

În temeiul art.181 Cod penal rap. la art.91 lit.c Cod penal s-a aplicat inculpatului sancţiunea cu caracter administrativ „amendă” în cuantum de 1000 lei.

În temeiul art. 14, art. 346  Cod procedură penală în referire la art.998-999 Cod Civil s-a admis în parte acţiunea civilă şi a fost obligat inculpatul să plătească părţii civile ANAF- Direcţia Generală a Finanţelor Publice Suceava suma de 640 lei reprezentând impozit pe venit.

Pentru a decide astfel, a reţinut curtea, printre altele, că „inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, prev. de art. 9 lit. a din Legea 241/2005, constând în aceea că, în calitate de persoană fizică neautorizată, în perioada august 2008 - octombrie 2008 a încasat de la LB suma de 18.000 de euro pentru a efectua lucrări de renovare a unui imobil, sustrăgându-se de la plata obligaţilor fiscale prin ascunderea sursei impozabile sau taxabile şi prejudiciind astfel bugetul de stat cu suma de 9.403 lei.

După cum rezultă din actele şi lucrările dosarului de urmărire penală, dealtfel reţinut şi în rechizitoriu, MF. – ANAF –prin DGFP Suceava nu s-a constituit parte civilă până la momentul sesizării instanţei cu soluţionarea prezentei cauze.

După înregistrarea dosarului pe rolul Judecătoriei Suceava, la termenul de judecată din data de 27.10.2010 instanţa de fond a purces la verificarea legalei ei sesizări, procedând totodată la audierea inculpatului şi a martorului Iacoboaie Gheorghiţă.

În declaraţia dată (fila 14 dosar fond), inculpatul a contestat existenţa faptei şi a prejudiciului reţinute în sarcina sa prin rechizitoriu, arătând că în realitate profitul obţinut prin efectuarea lucrărilor, după achitarea materialelor şi a muncitorilor chemaţi să îl ajute, este în cuantum de 4.000 lei, sumă pentru care intenţiona să achite impozitul aferent.

La acelaşi termen de judecată, instanţa a solicitat ANAF să precizeze dacă se constituie parte civilă în cauză, adresă la care se revine la data de 29.11.2010.

Abia la data de 26.01.2011, ANAF, prin adresa ANSPDCP 759 (fila 42 dosar fond), această instituţie a formulat cerere de constituire parte civilă, solicitând obligarea inculpatului la achitarea sumelor de 9403 lei impozit pe venit şi 6148 lei majorări de întârziere, precum şi a accesoriilor aferente, până la data realizării efective a plăţii.

Prin urmare, cum inculpatul nu a fost de acord cu achitarea prejudiciului în suma solicitată de către partea civilă, ci doar în limita venitului obţinut (de 4.000 lei), şi cum cererea de constituire parte civilă a fost formulată cu încălcarea prevederilor art. 15 alin. 2 Cod penal (până la citirea actului de sesizare a instanţei), nefiind date cerinţele exercitării din oficiu a acţiunii civile, astfel cum sunt ele reglementate de prevederile art. 17 alin. 1 Cod procedură penală, acesta nu poate fi obligat la plata altor sume decât cele la care a achiesat.

De altfel, în cauză s-a efectuat o expertiză tehnică în construcţii (în condiţiile în care, potrivit susţinerilor martorului IG, inculpatul a predat numitei LB facturi privind materialele achiziţionate, iar conform aceluiaşi martor, dar şi a martorului MP, a plătit şi alţi muncitori care l-au ajutat în activitatea prestată), din care a rezultat că, după scăderea contravalorii materialelor achiziţionate şi impuse de specificul lucrării efectuate, manopera aferentă a fost în cuantum de 20.980 lei. Dacă din această sumă se scad sumele achitate muncitorilor, rezultă că, într-adevăr, venitul net obţinut de către  inculpat este cel de el arătat, respectiv 4000 lei

Prin urmare, aplicând la această sumă procentul de 16%, instanţa, în conformitate cu  art. 14, art. 346  Cod procedură penală, în referire la art.998-999 Cod civil, admiţând în parte acţiunea civilă, va obliga inculpatul la plata către partea civilă a sumei de 640 lei, reprezentând impozit pe venit.

Acesta nu va putea fi obligat la plata accesoriilor creanţei, având în vedere data la care ANAF s-a constituit parte civilă în cauză, precum şi neachiesarea inculpatului la suportarea lor.”