Revizuire litigii cu profesionisti. Procedura insolventei. Angajare raspundere administrator. Expertiza extrajudiciara. Neîndeplinirea conditiilor de act nou prev. de art. 322 pct. 5 Cod de procedura civila.

SECTIA A II – A CIVILA, DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI FISCAL.

Revizuire litigii cu profesionisti. Procedura insolventei. Angajare raspundere administrator. Expertiza extrajudiciara. Neîndeplinirea conditiilor de act nou prev. de art. 322 pct. 5 Cod de procedura civila.

-art. 322 pct. 5 Cod de procedura civila.

Decizia nr. 120/C/ 25.03.2014 a Sectiei a II –a civila, de contencios administrativ si fiscal a Curtii de Apel Oradea.

Prin DECIZIA nr.586/C/2013-R, Curtea de Apel O. a admis ca fondat recursul declarat de recurenta I. E. SPRL S.M., – în calitate de lichidator judiciar al SC”A.”SRL S.M., în contradictoriu cu intimatul pârât G.T., împotriva sentintei nr.1130/F din 3 iulie 2013, pronuntata de Tribunalul S.M., care a fost modificata în parte, în sensul ca:

A fost admisa în parte actiunea formulata de reclamanta I. E. SPRL S.M., lichidator judiciar al SC”A.”SRL împotriva pârâtului G.T..

A fost obligat pârâtul G.T. la suportarea unei parti din pasivul debitoarei în cuantum de 1.007.561,77 lei, fiind mentinute restul dispozitiilor sentintei recurate.

Examinând hotarârea recurata, atât prin prisma criticilor formulate, cât si sub toate aspectele potrivit art.3041 Cod procedura civila, Curtea de Apel O. a retinut urmatoarele:

Împotriva pârâtului G.T. a fost initiata de catre lichidatorul judiciar o actiune în antrenarea raspunderii pentru suportarea unei parti din pasivul debitoarei în cuantum de 1.570.089,49 lei, fundamentata pe dispozitiile art.138 lit. d si e din Legea nr.85/2006.

Judecatorul sindic a respins actiunea formulata de lichidatorul judiciar.

Potrivit art. 138 alin. 1 din Legea insolventei, la cererea administratorului sau a lichidatorului judiciar, judecatorul-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoana juridica ajunsa în stare de insolventa, sa fie suportata de membrii organelor de supraveghere din cadrul societatii sau de conducere, precum si de orice persoana care a cauzat starea de insolventa a debitorului, prin una din faptele descrise la lit. a-g.

Natura juridica a raspunderii administratorului împrumuta cele mai multe din caracteristicile raspunderii delictuale, fiind o raspundere speciala.

Fiind vorba de o raspundere delictuala pentru a fi antrenata este necesar a se îndeplini conditiile generale ale raspunderii civile delictuale (conform art. 998-999 Cod Civil), fapta ilicita, prejudiciul, legatura de cauzalitate între fapta si prejudiciu.

În cauza de fata, actiunea în antrenarea raspunderii pârâtului a fost formulata pentru savârsirea de acesta a faptelor prevazute la art.138 lit. d) si e).

Conform acestor reglementari, angajarea raspunderii membrilor organelor de conducere poate interveni în situatia în care acestia au tinut o contabilitate fictiva, au facut sa dispara unele documente contabile sau nu au tinut contabilitatea în conformitate cu legea, dar si când au deturnat sau au ascuns o parte din activul persoanei juridice ori au marit în mod fictiv pasivul acesteia.

Curtea a apreciat în raport cu probele de la dosar ca pârâtul a savârsit doar fapta ilicita prevazuta la lit. d), nu si pe cea de la lit. e).

Referitor la fapta ilicita reglementata la lit. e), instanta a retinut ca deturnarea unei parti din activul persoanei juridice consta în schimbarea destinatiei unor bunuri ce apartin acesteia. Ascunderea unei parti din pasivul persoanei juridice presupune dosirea unor bunuri sau drepturi patrimoniale ale debitorului, în timp ce, marirea fictiva a pasivului presupune prezentarea unor obligatii patrimoniale fictive.

Potrivit expertizei contabile efectuata în cauza si în urma analizei de catre expert a operatiunilor contabile, acesta a conchis ca nu reiese savârsirea de catre administratorul statutar al debitoarei a faptei de mai sus, în modalitatile prevazute în cuprinsul ei.

În concluzie, pentru aceasta fapta nu se poate dispune antrenarea raspunderii sale pentru suportarea unei parti din pasivul debitoarei.

Cu toate acestea, intimatul pârât a savârsit fapta ilicita prevazuta la art. 138 lit. d) din Legea 85/2006, cum corect a subliniat recurenta.

Astfel, curtea a retinut ca potrivit expertizei contabile efectuata în cauza, soldul contului 231 „Imobilizari corporale în curs” la data de 31.12.20109 este de 930.100 lei si reprezinta investitiile realizate la exploatatia agricola concesionata conform contractului de concesiune nr.49/16.10.2000, însa aceasta suma nu are la baza documente justificative legale pentru înregistrarea în contabilitate.

De asemenea, expertul concluzioneaza prin aceeasi expertiza ca, soldul debitor de 77.461,77 lei, înregistrat în contul 5311”casa în lei” la data de 31.12.2010 provine din înregistrarea eronata a salariilor neridicate asa cum rezulta din nota contabila nr.12/30.12.2009, dar si ca prin operatiunile analizate s-au constatat mariri nejustificate concomitent de activ si pasiv al societatii.

Prin urmare, aceste aspecte releva clar ca fostul administrator statutar al falitei nu a condus o contabilitate în conformitate cu legea.

Într-adevar, expertul a precizat în lucrarea sa ca societatea a condus evidenta contabila utilizând registrele conform prevederilor legale, însa la baza înregistrarilor la care s-a facut referire nu au existat documente justificative, iar unele înregistrari au fost facute eronat.

În acest context, prin netinerea contabilitatii în conformitate cu legea, s-au creat conditii favorizante pentru încetarea platilor societatii. Numai tinerea unei contabilitati conforme cu legea poate asigura functionarea unei afaceri.

Pe de alta parte, netinerea contabilitatii în conformitate cu legea, face insesizabila starea de insolventa si dificultatile cu care se confrunta societatea.

Ca atare, pasivul care poate fi imputat fostului administrator este compus din cele doua sume de bani la care se face trimitere în lucrarea de expertiza si anume, suma de 930.100 lei si 77.461,77 lei, care nu au fost înregistrate în contabilitate conform legii, fie pentru ca nu au avut la baza documente justificative, fie pentru ca au fost înregistrate gresit.

Astfel, prin cele expuse se confirma, atât fapta ilicita de netinerea contabilitatii savârsita de pârât, potrivit legii, cât si prejudiciul produs de acesta, dar si raportul de cauzalitate între fapta ilicita si prejudiciu.

De asemenea, în speta este dovedita si vinovatia intimatului, deoarece acestuia îi incumba obligatia legala de tinere a contabilitatii, fiind raspunzator si de corecta tinere a registrelor cerute de lege, potrivit art.73 din Legea nr.31/1990.

Prin urmare, criticile recurentei sunt întemeiate doar sub aspectul savârsirii de catre intimatul pârât a faptei prevazute de art.138 lit.”d”, dar nu si a celei prevazute la lit.”e”.

În consecinta, instanta, constatând ca hotarârea a fost data cu aplicarea gresita a legii, doar din perspectiva celor expuse, în baza art.312 raportat la art.304 pct.9 Cod procedura civila, a admis recursul ca fondat si a modificat sentinta în parte, în sensul admiterii în parte a actiunii reclamantei. Instanta a obligat astfel pârâtul la suportarea unei parti din pasivul debitoarei, în cuantum de 1.007.561,77 lei.

Prin cererea de revizuire înregistrata la data de 11.02.2014, intimatul revizuient G.T. a solicitat schimbarea în tot a Deciziei nr. 586/C/2013-R în sensul anularii acesteia si mentinerea Sentintei civile nr. 1130/F/03.07.2013 a Tribunalului S.M. ca temeinica si legala.

În motivarea în drept a cererii, revizuientul invoca prevederile art. 322 pct. 5 Cod de procedura civila, iar în motivarea în fapt arata ca, dupa deschiderea procedurii de insolventa împotriva societatii al carei administrator era, la data de 10.07.2009, a fost contactat de catre administratorul judiciar, solicitându-i-se acordul pentru efectuarea unei expertize financiar contabile si a unui audit de catre un specialist expert contabil, lucru cu care a fost de acord. A fost numit astfel expertul P.R.. În urma efectuarii expertizei, a rezultat un volum total al investitiilor pe care societatea falita le-a efectuat la exploatatia agricola de care a beneficiat în temeiul contractului de concesiune încheiat cu Agentia Domeniilor Statului în valoare totala de 930100 lei. Desi acest teren agricol a fost concesionat pentru 49 de ani, în fapt a beneficiat de acest teren doar 7 ani, întrucât în temeiul Legii nr. 1/2000 aproape întreaga suprafata a fost preluata fara nici o notificare prealabila. Având în vedere ca, în temeiul contractului de concesiune a efectuat investitii anual pentru întretinerea si dezvoltarea exploatatiei agricole, a considerat ca societatea este îndreptatita legal la returnarea contravalorii investitiilor, astfel ca a înregistrat în contul 231 „Imobilizari în curs” suma rezultata din expertiza, fiind cuprinsa în volumul total al cheltuielilor. Nu exista facturi pentru aceste lucrari pentru ca ele au fost realizate în regie proprie, suma regasindu-se în cheltuielile societatii pe cei 8 ani, 2000-2008. În mod normal, administratorul judiciar era îndreptatit, cum s-a procedat si în alte cazuri, sa întreprinda actiune împotriva Agentiei Domeniilor Statului si sa pretinda plata acestor sume.

Arata ca, la predarea documentelor catre administratorul judiciar, conform notificarii acestuia, de buna-credinta a solicitat drepturile salariale pe care nu le-a ridicat de la societate, în cuantum de 106.452 lei. Felul în care s-a înregistrat în contabilitate aceasta suma nu are cunostinta si nici o responsabilitate, întrucât înregistrarea s-a facut dupa ridicarea dreptului sau de administrare. La fel s-a întâmplat si cu înregistrarea investitiilor în curs în contul 231, în suma de 930.100 lei, cu stiinta administratorului judiciar. Conform ultimelor balante contabile pe care le-a semnat, cele pe lunile iunie si iulie 2009, se poate constata faptul ca în contul 231 este înregistrata suma de 220.640,86 lei, si nu suma de 930.000 lei, iar în contul 5311 soldul este de 550,28 lei, si nu de 77.461,77 lei.

Aceste înscrisuri doveditoare pe care le depune în xerocopie certificata se gasesc la administratorul judiciar care nu le-a depus la dosarul cauzei.

Având în vedere ca instanta de recurs nu a avut cunostinta de înscrisurile mentionate, acestea fiind retinute de catre administratorul judiciar care a prezentat o situatie deformata a realitatii, considera ca cererea sa de revizuire este temeinica si legala.

Mai arata ca înregistrarea investitiilor aferente exploatatiei agricole, precum si a drepturilor sale salariale s-a facut din dispozitia administratorului judiciar, în temeiul expertizei contabile efectuate de expertul P.R. în anul 2010, si nu din dispozitia sa, astfel ca nu are nici o responsabilitate si nu are obligatia de a restitui banii pe care de fapt nu i-a primit.

Solicita obligarea administratorului judiciar sa depuna la dosar expertiza elaborata în anul 2009 – 2010 de catre expertul P.R., întrucât, cu toate insistentele sale, aceasta nu i-a fost comunicata, fiind retinuta în mod abuziv. Este convins ca aceasta expertiza lamureste multe aspecte.

Mai solicita atasarea dosarului nr. 4156/83/C/2008/a1.

În probatiune, revizuientul anexeaza, în copii, Decizia nr. 586/C/2013-R din 14.11.2013 a Curtii de apel O., Sentinta civila nr. 1130/F/03.07.2013 a Tribunalului S.M., notificare, Sentinta comerciala nr. 463/F/22.04.2009 a Tribunalului S.M., balante analitice pe lunile iunie – iulie 2009, adresa, fisa de calcul, proces – verbal, Decizii AGA, adresa, contract de concesiune, liste si situatii privind investitii, cerere de chemare în judecata, Decizia nr. 15/C/13.04.2006 a Curtii de apel O., Încheiere, proces – verbal de control financiar, Sentinta civila nr. 177/LC/18.04.2005 a Tribunalului S.M., Decizia nr. 26/C/2006 din 21.02.2006 a Curtii de apel O., tabel definitiv consolidat modificat.

Intimatul nu a formulat întâmpinare.

Examinând cererea de revizuire formulata, instanta a retinut urmatoarele:

Revizuirea este o cale extraordinara de atac ce poate fi exercitata numai în cazurile strict si limitativ prevazute de lege, respectiv de art. 322 Cod de procedura civila vechi.

Revizuientul invoca prevederile art. 322 pct. 5 Cod de procedura civila, în sustinerea cererii sale, text de lege care prevede ca revizuirea unei hotarâri data de o instanta de recurs atunci când evoca fondul, se poate cere daca, dupa darea hotarârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, retinute de partea potrivnica sau care nu au putut fi înfatisate dintr-o împrejurare mai presus de vointa partilor.

Sustine revizuientul ca administratorul judiciar a retinut raportul de expertiza financiar – contabila, întocmit la propunerea sa si cu acordul revizuientului, de catre expertul P.R., dupa deschiderea procedurii, în perioada 2009 – 2010, raport pe care nu i l-a predat, desi l-a solicitat.

Din analiza actelor dosarului, instanta a retinut ca pârâtul – revizuient a solicitat, la judecata în prima instanta a cererii de antrenare raspundere, obligarea administratorului judiciar reclamant sa depuna la dosar expertiza întocmita de catre expertul P.R., însa ulterior nu a mai sustinut aceasta solicitare, ci a solicitat efectuarea unei expertize contabile judiciare, cu obiective pe care de asemenea le-a formulat si care se refera si la suma înregistrata în contabilitate cu titlu de investitii si la celelalte înregistrari din contabilitate la care se refera prin cererea de revizuire. Aceasta expertiza a fost efectuata în cauza, iar pârâtul revizuient nu a mai solicitat, ulterior acestui moment, si nici în recurs, înfatisarea expertizei întocmite de expertul P.R..

Din examinarea cuprinsului expertizei contabile judiciare si a anexelor acesteia, rezulta de asemenea, ca expertul desemnat de instanta la cererea pârâtului revizuient si cu acordul reclamantului administrator judiciar, a avut în vedere toate înscrisurile invocate de revizuient prin cererea de revizuire si pe care le anexeaza cererii.

De asemenea, s-a constatat ca pârâtul revizuient nu a avut obiectiuni la raportul de expertiza contabila judiciara întocmit în cauza.

În plus, asa cum însusi pârâtul revizuient a aratat în raspunsurile sale la interogatoriu si în cererea sa de efectuare a expertizei judiciare contabile, expertiza întocmita de domnul P.R. este o expertiza extrajudiciara, or o asemenea expertiza nu putea fi avuta în vedere de instanta ca si proba decât daca ambele parti ar fi fost de acord si ar fi solicitat aceasta.

Fata de situatia de fapt prezentata, instanta a retinut ca înscrisul invocat de revizuient, respectiv expertiza extrajudiciara întocmita în cauza de expertul P.R., nu îndeplineste conditia prevazuta de art. 322 pct. 5 Cod de procedura civila, respectiv nu este un înscris retinut de partea potrivnica si care nu a putut fi înfatisat dintr-o împrejurare mai presus de vointa partii revizuiente, aceasta având posibilitatea de a solicita înfatisarea lui atât la judecata în prima instanta, cât si în recurs, ceea ce nu a facut.

Înscrisul invocat nu îndeplineste nici conditia de a fi un înscris nou, descoperit dupa darea hotarârii din recurs care se ataca, conditie ceruta de asemenea de textul art. 322 pct. 5 Cod de procedura civila.

Nu este îndeplinita nici conditia ca înscrisul invocat sa fie determinant, respectiv apt sa ateste o alta situatie de fapt decât aceea cuprinsa în acte anterioare care au fost analizate de instanta. În conditiile în care, asa cum s-a aratat mai sus, pe de o parte, expertiza este una extrajudiciara, iar pe de alta parte, în cauza a fost efectuata o expertiza judiciara cu aceleasi obiective, înscrisul invocat de revizuient nu poate sa ateste o alta situatie de fapt. Conditia ca înscrisul sa fie determinant este de asemenea o conditie prevazuta implicit de textul art. 322 pct. 5 Cod de procedura civila, astfel cum s-a aratat în mod constant si unanim si în literatura de specialitate si cum s-a retinut în practica instantelor de judecata.

Pentru toate aceste motive, cererea de revizuire formulata este nefondata, si a fost respinsa în consecinta.

S-a constatat ca nu s-au solicitat cheltuieli de judecata de catre intimat.

Domenii speta

Spete similare