Dispoziţiile art. 138, alin. 1, pct. 5 din Legea nr. 85/2006, privind procedura insolvenţei, în noua sa reglementare în urma modificării şi completării prin Legea nr. 169/2010, prevăd că cererea introdusă în temeiul alin. 1 sau după caz alin. 3 a...

Dispoziţiile art. 138, alin. 1, pct. 5 din Legea nr. 85/2006, privind procedura

insolvenţei, în noua sa reglementare în urma modificării şi completării prin Legea

nr. 169/2010, prevăd că cererea introdusă în temeiul alin. 1 sau după caz alin. 3 al

art. 138 din lege, se va judeca separat formându-se un dosar ce va purta acelaşi număr cu dosarul de fond la care se va adăuga cuvântul ,, bis ”, dar din modul de redactare al acestor dispoziţii şi din modul de interpretare al lor nu rezultă că soluţionarea cererii de atragere a răspunderii patrimoniale se va face după închiderea procedurii falimentului, ci doar că această cerere se judecă separat de judecătorul sindic.

A dispune închiderea procedurii falimentului societăţii debitoare şi prin aceeaşi hotărâre să se dispună convocarea comitetului creditorilor pentru punerea în discuţie a cererii AVAS de atragere a răspunderii patrimoniale, înseamnă a lipsi de eficienţă juridică  dispoziţiile art. 138 alin. 1, pct. 6, art. 140 şi art. 141 din Legea nr. 85/2006, în condiţiile în care prin sentinţă judecătorul sindic a descărcat de orice îndatoriri şi responsabilităţi lichidatorul judiciar şi  în raportul final s-a prevăzut că debitoarea are de recuperat creanţe de la debitoarele sale.

Decizia nr. 2203 din 15 decembrie 2010  pronunţată de Curtea de Apel

Ploieşti – Secţia Comercială şi de Contencios Administrativ şi Fiscal

Prin sentinţa nr. 459/05 octombrie 2010, Tribunalul Dâmboviţa – Secţia comercială şi de Contencios Administrativ, a  admis în parte obiecţiunile la raportul final, formulate de creditoarea AVAS Bucureşti, în baza  art.138 alin.3 din Legea nr.85/2006, a dispus convocarea comitetului creditorilor pentru punerea în discuţie a cererii AVAS Bucureşti privind atragerea răspunderii administratorului statutar al  societăţii debitoare, cerere ce va fi înregistrată şi judecată separat de prezenta cauză, în temeiul art. 132 alin.2 din Legea privind procedura insolvenţei, a dispus închiderea procedurii falimentului debitorului SC E SA Pucioasa şi radierea debitoarei din registrul comerţului.

Prin aceeaşi hotărâre în temeiul art.136 din Legea privind procedura insolvenţei, a descărcat de îndatoririle şi responsabilităţile procedurii pe judecătorul sindic, lichidatorul judiciar Cabinet Individual de Insolvenţă  P. M., creditori, debitoare şi averea sa, în temeiul art. 135 din Legea privind procedura insolvenţei, a dispus notificarea sentinţei debitorului, D G F P Dâmboviţa şi Oficiului Registrului Comerţului de pe lângă T.D.,  pentru efectuarea menţiunilor de închidere a procedurii şi de radiere, precum şi publicarea prin Buletinul procedurilor de insolvenţă şi în  baza art.142 alin.2 din lege, a dispus  ca sumele de bani obţinute  din executarea silită ce urmează a fi recuperate de la debitoarele SC C SA şi respectiv  SC R M I SRL,  să fie repartizate creditorilor potrivit tabelului definitiv al creanţelor.

Prima instanţă a reţinut că la data de 7 septembrie 2010, lichidatorul judiciar Cabinet Individual de Insolvenţă  P. M., desemnat să administreze procedura falimentului debitorului SC E SA Pucioasa, a solicitat să se dispună închiderea procedurii, ca urmare a aprobării raportului final de  lichidare şi a distribuirii tuturor sumelor obţinute şi constatând că s-a întocmit raportul final de lichidare şi bilanţul general, care au fost aprobate prin încheierea din 5 octombrie 2010, conform art. 129 din Legea privind procedura insolvenţei, că toate bunurile din averea debitorului au fost lichidate şi toate sumele au fost distribuite conform Raportului asupra fondurilor obţinute din vânzarea bunurilor şi recuperarea de creanţe şi a Tabelului de distribuire final aprobat, dovada plăţilor fiind făcută cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, a dispus în temeiul art. 132 alin.2 din Legea privind procedura insolvenţei, închiderea procedurii falimentului şi radierea debitorului din registrul comerţului.

Totodată a descărcat lichidatorul de orice îndatoriri şi responsa¬bilităţi, conform art.136 din Legea privind procedura insolvenţei şi faţă de obiecţiunile formulate de creditoarea AVAS Bucureşti la raportul final, judecătorul sindic a reţinut că potrivit dispoziţiilor art.138 alin.3 din Legea nr.85/2006 astfel cum a fost modificată prin Legea nr.169/14.07.2010, dacă lichidatorul judiciar nu a indicat persoanele culpabile de starea de insolvenţă a debitorului şi a hotărât că nu este cazul să introducă acţiunea prevăzută la alin.1, aceasta poate fi introdusă de preşedintele comitetului creditorilor în urma hotărârii adunării creditorilor, ori dacă nu s-a constituit comitetul creditorilor, de un creditor desemnat de adunarea creditorilor şi potrivit dispoziţiilor art.138 alin.5 din aceiaşi lege, cererea privind atragerea răspunderii patrimoniale se va judeca separat, formându-se un dosar care va purta acelaşi număr cu dosarul de fond şi căruia i se va adăuga cuvântul,, bis’’.

Se reţine prin sentinţă că noile dispoziţii vizează tocmai creşterea celerităţii soluţionării dosarelor de insolvenţă, ceea ce a determinat legiuitorul să dispună judecarea separată a acestor cereri, prin formarea unui alt dosar, o asemenea procedură nu vizează bunurile societăţii debitoare, care au fost de altfel valorificate în cadrul procedurii insolvenţei, ci bunurile organelor de conducere sau supraveghere din cadrul societăţii sau ale oricărei alte persoane care a cauzat starea de insolvenţă a debitorului, bunuri din a căror valorificare urmează a fi acoperite creanţele creditorilor, astfel cum sunt înscrise în tabelul definitiv al creanţelor întocmit de lichidatorul judiciar, astfel încât în raport de noile dispoziţii procedura insolvenţei poate fi închisă, urmând ca în baza dispoziţiilor art.138 alin.3 din Legea nr.85/2006, lichidatorul judiciar să convoace comitetul creditorilor pentru a hotărî asupra cererii formulate de creditoarea AVAS privind atragerea răspunderii patrimoniale a administratorului societăţii debitoare, iar în situaţia în care se va decide formularea unei asemenea cereri, aceasta urmează a fi înregistrată şi judecată separat potrivit dispoziţiilor art.138 alin.5 din Legea nr.85/2006.

Se arată prin sentinţă că întrucât din raportul final întocmit de lichidatorul judiciar rezultă că la acest moment există două dosare de executare silită împotriva debitorilor SC C SA şi respectiv SC RO M I SRL  urmează ca în baza dispoziţiilor art.142 alin.2 din legea insolvenţei, sumele de bani ce vor fi obţinute în cadrul executării silite să fie distribuite de executorul judecătoresc către creditori potrivit tabelului definitiv al creanţelor.

Împotriva sentinţei a declarat recurs creditoarea AVAS Bucureşti, criticând hotărârea pentru nelegalitate şi netemeinicie, invocând dispoziţiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, deoarece hotărârea a fost dată cu aplicarea greşită a art. 138-140 din Legea nr. 85/2006 rep. şi în aceste condiţii măsura închiderii falimentului nu este legală, întrucât această procedură poate fi închisă numai după soluţionarea definitivă  şi irevocabilă a cererii de atragere a răspunderii patrimoniale, a organelor de conducere a debitorului şi după executarea silită a administratorilor societăţii debitoare aşa cum prevăd dispoziţiile art. 139-140 din lege, în speţă cererea de atragere a răspunderii patrimoniale a administratorului statutar al societăţii debitoare, formulată de către preşedintele comitetului creditorilor nu a fost soluţionată de către judecătorul sindic.

În mod greşit, arată recurenta, judecătorul sindic a considerat că cererea de atragere a răspunderii administratorului să fie examinată ulterior cererii de închidere a procedurii, deoarece din analiza şi interpretarea dispoziţiilor art. 138 alin. 1, art. 140, art.136, art. 142 alin. 1, art.2 şi art. 5 din Legea nr. 85/2006, rezultă că procedura de instituire a răspunderii  patrimoniale a membrilor organelor de conducere ale faliţilor este parte componentă a procedurii prevăzută de Legea nr. 85/2006, că hotărârea prin care se instituie răspunderea patrimonială se pronunţă în raport cu debitorul, sumele recuperate în urma punerii în executare a hotărârilor pronunţate de judecătorul sindic prin care s-a instituit răspunderea patrimonială,  sunt distribuite de lichidatorul judiciar conform art. 123 din lege, că întreaga procedură de valorificare a bunurilor şi de distribuire a sumelor obţinute în cadrul acestei lichidări este în sarcina lichidatorului.

În acest context, arată recurenta, motivaţia instanţei de fond că se poate închide procedura falimentului, înainte ca instanţa să se pronunţe asupra răspunderii organelor de conducere, este greşită şi contrară dispoziţiilor art. 142 alin. 1 din lege, privind executarea silită a persoanelor responsabile în temeiul art. 138 din lege şi împrejurarea că executarea silită a creanţelor debitorului, potrivit dispoziţiilor art. 142 din lege, nu se face de către lichidatorul judiciar, ci de executorul judecătoresc, nu înseamnă că judecătorul sindic nu are obligaţia de a pune în vedere lichidatorului judiciar că execute titlurile de creanţă pe care debitorul le are faţă de debitorii săi, din dispoziţiile art. 142 alin. 2 din lege, rezultă că executarea silită trebuie începută de lichidatorul judiciar în cadrul procedurii de insolvenţă şi că ea ar putea fi continuată după închiderea procedurii de creditori, în cadrul procedurii de executare silită instrumentată de executorul judecătoresc.

Noile modificări ale Legii nr. 85/2006, arată recurenta, sunt în sensul promovării cererii de angajare a răspunderii patrimoniale de către administratorul/lichidatorul judiciar sau de către comitetul creditorilor ca organ reprezentativ, tocmai pentru apărarea intereselor tuturor creditorilor înscrişi la masa credală, şi atâta timp cât lichidatorul judiciar este în posesia unui titlu executoriu acesta este obligat în îndeplinirea atribuţiilor sale legale, să-l pună în executare, tocmai pentru acoperirea pasivului debitoarei, procedura  insolvenţei profitând în mod echitabil tuturor creditorilor înscrişi în tabelul de creanţe.

Se solicită admiterea recursului, modificarea sentinţei sub aspectele învederate în recurs.

Curtea a constatat că recursul este fondat.

Potrivit dispoziţiilor art. 138 alin. 1 pct. 3 din Legea nr. 85/2006, privind procedura insolvenţei,  astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 169/2010, se prevede că, dacă administratorul judiciar ori, după caz, lichidatorul nu a indicat persoanele culpabile de starea de insolvenţă a debitorului şi/sau a hotărât că nu este cazul să introducă acţiunea prevăzută la alin. 1, aceasta poate fi introdusă de preşedintele comitetului creditorilor în urma hotărârii adunării creditorilor, ori, dacă nu s-a constituit comitetul creditorilor, de un creditor desemnat de adunarea creditorilor şi în aceleaşi condiţii, acţiunea poate fi introdusă de creditorul care deţine mai mult de 50% din valoarea creanţelor înscrise la masa credală.

Dispoziţiile art. 138 alin. 1 pct. 5 din Legea nr. 85/2006, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 169/2010, prevăd că cererea introdusă în temeiul alin. 1 sau, după caz alin. 3 se va judeca separat, formându-se un dosar care va purta acelaşi număr cu dosarul de fond şi căruia i se va adăuga cuvântul ,, bis ”.

Prin urmare, din noile dispoziţii prevăzute de art. 138 alin. 1 pct. 3 şi 5 din Legea nr. 85/2006, rezultă că acţiunea privind atragerea răspunderii patrimoniale a organelor de conducere ale societăţii debitoare, în condiţiile în care lichidatorul nu a indicat persoanele culpabile de starea de insolvenţă a debitorului sau a hotărât că nu este cazul să introducă o atare acţiune, poate fi introdusă de preşedintele comitetului creditorilor în urma hotărârii adunării creditorilor sau de un creditor desemnat de adunarea creditorilor şi în aceleaşi condiţii, acţiunea poate fi introdusă de creditorul care deţine mai mult de 50% din valoarea creanţelor înscrise la masa credală.

În speţă, lichidatorul judiciar în raportul final  şi în răspunsul la obiecţiunile formulate la raportul final de creditoarea AVAS Bucureşti, a concluzionat că nu a constatat fapte de natura celor prevăzute de art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, care să conducă la atragerea răspunderii patrimoniale, or, în această situaţie acţiunea de atragere a răspunderii patrimoniale, potrivit noilor modificări ale legii, poate fi introdusă de preşedintele comitetului creditorilor în urma hotărârii adunării creditorilor sau de un creditor desemnat de aceeaşi adunare sau de creditorul ce deţine mai mult de 50% din valoarea creanţelor, astfel că în mod greşit judecătorul sindic a dispus închiderea procedurii falimentului, înainte de soluţionarea cererii formulate de către AVAS, privind atragerea răspunderii patrimoniale a administratorului societăţii debitoare.

Dispoziţiile art. 138, alin. 1 pct. 5 din Legea nr. 85/2006, în noua sa reglementare în urma modificării şi completării prin Legea nr. 169/2010, prevede că cererea introdusă în temeiul alin. 1 sau după caz alin. 3 al art. 138 din lege, se va judeca separat formându-se un dosar ce va purta acelaşi număr cu dosarul de fond la care se va adăuga cuvântul ,, bis ”, dar din modul de redactare a acestor dispoziţii şi din modul de interpretare al lor, nu rezultă că soluţionarea cererii de atragere a răspunderii patrimoniale se va face după închiderea procedurii falimentului, ci doar că această cerere se judecă separat de judecătorul sindic.

A se proceda în acest mod, cum a procedat prima instanţă, în sensul că a închis procedura falimentului societăţii debitoare şi prin aceeaşi hotărâre a dispus convocarea comitetului creditorilor pentru punerea în discuţie a cererii AVAS de atragere a răspunderii patrimoniale, înseamnă a lipsi de eficienţă juridică dispoziţiile art.138 alin. 1 pct. 6, art. 140 şi art. 141 din Legea nr. 85/2006, cu privire la declararea recursului în condiţiile în care s-a pronunţat o hotărâre de respingere a acţiunii, cu privire la destinaţia sumelor obţinute în urma angajării răspunderii persoanelor care au cauzat starea de insolvenţă, a luării măsurilor asiguratorii asupra bunurilor din averea persoanelor urmărite conform art. 138, în condiţiile în care prin sentinţa recurată judecătorul sindic a descărcat de orice îndatoriri şi responsabilităţi lichidatorul judiciar şi în raportul final s-a prevăzut că debitoarea are de recuperat creanţe de la debitoarele sale SC C SA Ploieşti şi SC R M I SRL Târgovişte, astfel că s-ar încălca grav dispoziţiile art.138 alin. 1 pct. 6, art. 140 şi art. 141 din Legea nr. 85/2006, privind procedura insolvenţei.

Acestea au fost considerentele pentru care Curtea a admis recursul creditoarei AVAS, a casat în parte sentinţa cu privire la închiderea procedurii falimentului debitoarei SC E SA şi a trimis cauza pentru continuarea procedurii la aceiaşi instanţă de fond – Tribunalul Dâmboviţa, menţinându-se restul dispoziţiilor sentinţei cu privire la admiterea în parte a obiecţiunilor la raportul final formulate de creditoarea AVAS.

Domenii speta

Spete similare