Revizuire. Condiţii de admisibilitate şi de temeinicie.

Lipsa unei hotărâri de condamnare a unui martor nu duce la inadmisibilitatea cererii de revizuire întemeiată pe art. 322 pct. 4 cod procedură civilă. Depunerea în recurs a Ordonanţei Parchetului prin care s-a constatat săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă de către un martor şi prin care i s-a aplicat acestuia o amendă administrativă precum şi faptul că instanţa de recurs  nu s-a folosit de declaraţia martorului în soluţia data sunt elemente care  determină netemeinicia cererii de revizuire.

Decizia civilă nr. 491/R/28.10.2009 a Curţii de Apel Galaţi

Prin cererea formulata M.S. a solicitat revizuirea deciziei civile nr. 103/R/10.02.2009 a C.A. Gl, în baza art. 322 pct. 4 cod procedură civilă.

În motivarea cererii  revizuienta a susţinut că prin decizia civilă nr.103/R din 10 februarie 2009, C.A. Gl., nu a ţinut seama de faptul că martorul R.E.D. a dat o declaraţie mincinoasă, prin care a arătat că a asistat la o discuţie telefonică dintre pârât şi reclamantă, ocazie cu care a auzit-o pe reclamanta  că a cerut ca preţ, suma de 30.000 dolari USD.

În urma plângerii formulate împotriva acestui martor, Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea, a emis Ordonanţa din 17 noiembrie 2008, în care s-a reţinut săvârşirea de către acesta a mărturiei mincinoase, faptă prevăzută de art.260 alin.1 cod penal.

A mai arătat revizuienta că deşi s-a depus această ordonanţă la dosarul de recurs, C.A.GL., nu a luat-o în considerare, respingând recursul.

Pe parcursul soluţionării cererii de revizuire, revizuienta  prin procuristul O.Ş. a depus adresa nr.1762/P/2009 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Vrancea, din care rezultă că la data de 7 august 2009 s-a formulat plângere penală împotriva numitului P. T. care a fost înaintată I.P.J. Vrancea, pentru a se efectua cercetări sub aspectul comiterii infracţiunii prevăzute de art.25 raportat la art.260 cod penal.

A mai depus şi adresa nr.1/147/2009 emisă de Inspectoratul Judeţean de poliţie Vrancea, din care rezultă că plângerea respectivă a fost înregistrată sub nr.6929/2009 şi se află în curs de soluţionare.

În raport de aceste adrese, revizuienta a solicitat suspendarea judecăţii, conform art.244 pct.2 cod procedură civilă.

Având în vedere conţinutul celor 2 adrese cât şi dispoziţiile art.244 pct.2 cod procedură civilă potrivit căruia se poate dispune suspendarea judecăţii când s-a început urmărirea penală pentru o infracţiune care ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra hotărârii ce urmează a se da, Curtea, a constatat că în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile cerute de acest text şi a respins cererea de suspendare.

Intimaţii P. T. şi P. I. prin apărătorul ales, au solicitat respingerea revizuirii ca inadmisibilă deoarece nu există o hotărâre judecătorească de condamnare a martorului pentru mărturie mincinoasă iar motivele din cererea de revizuire nu se înscrie în nici unul din textele speciale ale revizuirii.

Excepţia  inadmisibilităţii revizuirii  este  n e f o n d a t ă.

Potrivit art.322 pct.4 cod procedură civilă, revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanţa de apel sau prin neapelare precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul se poate cere, dacă un judecător, martor sau expert, care a luat parte la judecată a fost condamnat definitiv pentru o infracţiune privitoare la pricină sau dacă hotărârea s-a dat în temeiul unui înscris declarat fals în cursul sau în urma judecăţii ori dacă un magistrat a fost sancţionat disciplinar pentru exercitarea funcţiei cu rea credinţă sau gravă neglijenţă în acea cauză.

Curtea a apreciat că lipsa unei hotărâri judecătoreşti de condamnare nu vizează  admisibilitatea cererii de revizuire, aşa cum susţin intimaţii ci vizează  fondul cauzei.

Că o astfel de cerere de revizuire în condiţiile lipsei unei hotărâri de condamnare  este admisibilă reiese şi din  interpretarea conţinutului art.324 pct.3 teza 2 cod procedură civilă care stabileşte că în lipsa unei astfel de hotărâri, termenul de revizuire curge de la data când partea a luat cunoştinţă de împrejurările pentru care constatarea infracţiunii nu se mai poate face printr-o hotărâre penală dar nu mai târziu de 3 ani de la data producerii acestora.

In speţă, prin Ordonanţa nr.1166/P/17.11.2008 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Vrancea, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală pentru infracţiunea prevăzute de art.260 alin.1 cod penal a învinuitului R. E. D. şi aplicarea unei amenzi cu caracter administrativ în sumă de 1500 lei, conform art.11 pct.1 lit. b şi art.10 lit. b cod procedură penală în referire la art.18 1 cod penal.

Respingerea excepţiei inadmisibilităţii revizuirii se bazează şi pe decizia Curţii Constituţionale nr.66/31 CM 2008, care a constatat că dispoziţiile art. 322 pct. 4 cod procedură civilă (în forma actuală prin care s-a înlăturat posibilitatea stabilirii săvârşirii infracţiunilor de către instanţa de revizuire) contravin normelor şi principiilor prevăzute de art. 1 alin.3, art.21 şi respectiv art. 24 din Constituţia României.

Revizuirea este o cale extraordinară de atac procedural pentru înlăturarea erorilor de fapt care ar putea fi cuprinse în hotărârile definitive şi irevocabile.

Ca atare, dreptul la un proces echitabil prevăzut de art. 21 din Constituţia României şi de art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor şi Libertăţilor fundamentale, impun admisibilitatea unei astfel de cereri şi în lipsa unei hotărâri judecătoreşti de condamnare.

Cererea de revizuire însă  este  n e f o n d a t ă.

Este adevărat că prin Ordonanţa Parchetului de pe lângă Tribunalul Vrancea, indicată mai sus s-a constatat că martorul a săvârşit infracţiunea de mărturie mincinoasă prin aceea că a declarat în faţa instanţei civile că a asistat la o discuţie telefonică între P. T. şi M. S. cu privire la stabilirea preţului de vânzare a apartamentului în litigiu, acesta fiind de 30.000 dolari USD, deşi în realitate nu participase la această discuţie telefonică aspectele fiind cunoscute din relatările familiei.

Dacă pentru existenţa infracţiunii de mărturie mincinoasă este suficient să se constate că a fost alterat adevărul prin afirmaţii mincinoase, în schimb, pentru ca mărturia mincinoasă să poată constitui temei pentru revizuirea unei hotărâri definitive şi irevocabile trebuie să se constate că acea mărturie mincinoasă a servit la pronunţarea hotărârii, că în considerentele hotărârii ea a constituit una din probele care au format convingerea instanţei.

Ori, din analiza deciziei de recurs nr.103/R din 10 februarie 2009 a Curţii de Apel Galaţi, rezultă că instanţa nu a reţinut declaraţia martorului şi nici nu a făcut vorbire de aceasta.

In considerentele deciziei de recurs s-a menţionat că între părţi a intervenit o convenţie de vânzare cumpărare a apartamentului în litigiu, că deşi pârâţii au preluat bunul încă din anul 2001 iar reclamanta a primit suma de 9000 dolari USD, cu titlu de parte din preţ, părţile nu au stabilit în mod concret care este valoarea apartamentului.

S-a mai reţinut că prin expertiza efectuată în apel s-a determinat preţul apartamentului la momentul încheierii convenţiei, ca fiind de 83.997 lei şi că recurenta nu a contestat această valoare şi nici nu a solicitat să se determine preţul la momentul perfectării actului.

Aşadar, declaraţia martorului R.E.D. nu a stat la baza soluţiei dată de instanţa de recurs.

Mai mult decât atât, ordonanţa Parchetului de pe lângă Tribunalul Vrancea, care a constituit obiectul prezentei revizuiri a fost depusă şi în dosarul de recurs.

Având în vedere că în cadrul soluţionării revizuirii se analizează aspecte de fapt necunoscute şi care nu au putut fi luate în considerare la pronunţarea hotărârii a cărei revizuire se cere (ceea ce nu este în cazul de faţă) cât şi faptul că declaraţia martorului nu a stat la baza formării convingerii instanţei de recurs în pronunţarea soluţiei, Curtea, urmează a respinge cererea de revizuire ca nefondată.

Domenii speta

Spete similare