Intabularea în c.f. de către ultimul dobânditor al dreptului de proprietate în cazul înstrăinărilor succesive se poate realiza numai prin dovedirea cu înscrisuri originale a întregului şir al actelor juridice pe care se întemeiază înscrierea

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Botoşani la 12 ianuarie  2011, petenţii G.F. şi A. M. au solicitat, în contradictoriu cu intimaţii A. V. şi Oficiul pentru Cadastru şi Publicitate Imobiliară - Botoşani, anularea încheierii nr. 4  din 03 ianuarie 2011, dată în dosarul 4/2011, de către Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară - Botoşani, prin care s-a respins cererea de intabulare a dreptului de proprietate asupra imobilului situat în intravilan, satul Draxini, comuna Băluşeni, judeţul Botoşani, în p.c. 431/2, în suprafaţă de 2030 m. p.  precum şi  asupra  construcţiilor existente pe acest teren.

 În motivare au arătat că au fost căsătoriţi până în anul 2004, când  au divorţat, iar prin contractul autentic de vânzare - cumpărare nr. 5308  din 12  septembrie  2002,  au dobândit de la numita A. V.  imobilul  menţionat.

 Vânzătoarea dobândise  terenul prin reconstituirea dreptului de proprietate  în temeiul  Legii nr. 18/1991, conform adeverinţei nr. 2147/2002 şi a procesului verba1 de punere în posesie nr. 261 din 12 septembrie 2002.

 Arată petenţii că, la încheierea contractului s-a întocmit şi o schiţă anexă din care rezultă amplasamentul terenului şi vecinătăţile, respectiv p.c. nr. 431/2, primăria vizând şi eliberând la vremea respectivă extras de cadastru din care rezultă  amplasamentul terenului  în  aceeaşi parcelă.

Soluţia Oficiului de Cadastru a fost motivată prin aceea că, în procesul verbal de punere în posesie nu s-a menţionat numărul de parcelă, acesta însă rezultând din celelalte elemente ce au însoţit cererea  petenţilor.

Au mai arătat că, pe teren, au construit imobilul în discuţie, situaţie ce a dus la  concluzia că sunt proprietarii imobilului, în caz contrar, autoritatea administrativă nu le-ar fi eliberat  autorizaţie  de  construcţie.

Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară - Botoşani a invocat prin întâmpinarea sa,  excepţia lipsei calităţii procesuale pasive.

Prin sentinţa civilă nr. 1533 din 08 martie 2011, Judecătoria Botoşani a  admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a intimatului Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară - Botoşani, respingând plângerea formulată în contradictoriu cu acesta, ca inadmisibilă. Totodată a respins plângerea petenţilor G. F. şi A.  M.  împotriva intimatei  A.  V.  ca  nefondată.

Pentru a  dispune astfel  prima instanţă a reţinut că, potrivit  art.  50 1 din Legea nr. 7/1996, Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară nu are calitate procesuală pasivă în cauză.

Cu privire la fondul cererii petenţilor a arătat  că actul  intervenit  între părţi, în baza căruia s-a solicitat intabularea dreptului de proprietate este  reprezentat de un  act notarial  care  a avut la bază  o adeverinţă provizorie  şi un proces verbal de  punere  în posesie,  iar  nu  un  titlu  de proprietate.

Totodată,  s-a invocat art. 58  alin. 1 din Legea  nr.  7/1996,  potrivit căruia prima înregistrare a imobilului în cadastru şi cartea funciară se  realizează la cerere,  în  baza  actelor  de proprietate.

Potrivit art. 23  din Legea nr. 7/1996, dacă  mai multe  persoane şi-au cedat succesiv  una celeilalte dreptul real asupra unui imobil, iar înscrierile nu s-au făcut, cel din urmă îndreptăţit va putea cere înscrierea dobândirilor succesive odată cu aceea a dreptului său, dovedind prin înscrisuri originale întregul şir al actelor juridice pe care se întemeiază  înscrierile.

 A mai reţinut prima instanţă că, în cazul Legii nr. 18/1991 procedura  constituirii sau reconstituirii dreptului de proprietate asupra terenului  se  finalizează prin emiterea  titlului  de  proprietate.

 Petenţii  au  cumpărat, asumându-şi toate riscurile de la o persoană pentru care  nu s-a  eliberat încă titlu de proprietate neputându-se cunoaşte dacă amplasamentul cumpărat va fi validat în mod definitiv vânzătorului. Cererea de intabulare a dreptului  de proprietate în  condiţiile în care nu au probat dreptul  primului  proprietar  a  fost respinsă.

Împotriva  acestei  sentinţe au declarat  apel petenţii. 

În cuprinsul  cererii  de  apel  petenţii au reiterat motivele de fapt invocate prin acţiunea  înregistrată la data de  14 ianuarie 2011.

Au susţinut că, în mod  greşit prima instanţă a reţinut  faptul că A. V.  nu are în proprietate nici o suprafaţă de  teren în p.c. 431/2, arătând că obiectul contractului de  vânzare  - cumpărare l-a constituit acest imobil pe care îl deţin de  la data cumpărării,  iar  vânzătoarea  l-a deţinut chiar înainte de apariţia Legii nr.  18/1991.

Mai arată că, este greşită şi motivaţia conform căreia vânzătoarea nu ar fi fost validată de Comisia judeţeană, fără a se observa că Primăria Băluşeni menţionează pe copia hărţii cadastrale validarea făcută de Comisia judeţeană prin  H.C.J.  nr.  5/1999.

  Prin decizia civilă nr. 125 A din 8 septembrie 2011, Tribunalul Botoşani a  respins, ca nefondat, apelul declarat de petenţii G. F. şi A. T. M., împotriva sentinţei civile nr. 1533 din data de 08.03.2011 a Judecătoriei Botoşani.

  În analizarea cererii petenţilor instanţa a avut în vedere faptul că prima instanţă de  judecată a reţinut în mod corect că  potrivit  art.  8 aliniatul 3 din Legea nr. 18/1991 stabilirea dreptului de proprietate se face la cerere  prin eliberarea  unui  titlu  de proprietate.

Legea nu prevede o fază intermediară anterioară emiterii titlurilor de proprietate  potrivit  căreia, prin eliberarea unei adeverinţe  provizorii  de  proprietate să fie stabilit dreptul de proprietate al  petiţionarilor.

Adeverinţa emisă sub numărul 110 din 13 septembrie 2002 pentru A.V., cuprinde numai elemente în legătură cu suprafaţa totală pentru care s-a stabilit dreptul de proprietate, prin aceasta nefiind individualizat imobilul.

 Aşadar, prin emiterea adeverinţei nu s-a stabilit în concret  obiectul material al dreptului de proprietate.

 Doar în cazul emiterii titlului de proprietate, prin valorificarea adeverinţei şi a celorlalte înscrisuri la care fac referire petenţii în cererea lor, respectiv a schiţei întocmite în teren şi a procesului verbal de punere în  posesie, se restabileşte dreptul prin reconstituire.

 Nici posesia începută de autoarea petenţilor şi continuată de aceştia nu poate  constitui un element determinant în considerarea dovezii dreptului de proprietate astfel cum stabileşte art. 58 aliniatul 1 din Legea  nr.  7/1996.

 Posesia reprezintă o situaţie  de  fapt,  iar nu un  act  în sensul prevederii menţionate.

 Instanţa a mai avut în vedere  că -  la  momentul  eliberării  adeverinţei  pentru numita  A. V.  (în anul 2002) şi cu atât mai mult -  la data pronunţării  prezentei decizii (septembrie 2011 ) - Legea nr. 83/1993, privind sprijinul acordat de stat producătorilor agricoli  prin care se făcea menţiunea ( în art. 7 aliniatul  3 ) în legătură cu dovada dreptului  de proprietate în baza adeverinţei eliberate de comisia locală şi a procesului  verbal  de punere în posesie  nu mai era în vigoare fiind  abrogată prin Legea nr. 193 din 17 noiembrie  1997.

 De asemenea, instanţa a avut în vedere că, prevederile art. 2 alineatul 2 din Legea  1/2000 se referă la drepturile dobândite cu  respectarea  Legii nr. 18/1991 anterior intrării în vigoare a acestui  act  normativ.

Prin urmare, văzând că nu există un temei legal  în  baza  căruia  adeverinţa  eliberată la data de 12 septembrie 2002 şi procesul verbal de punere în posesie, sau posesia de fapt a părţilor să constituie acte de proprietate în sensul  prevăzut  de  art. 58  aliniatul  1  din  Legea nr.  7/1996,  a respins apelul petenţilor.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs G.F. şi A. M.

În motivarea recursului arată recurenţii că argumentele primei instanţe în sensul că A. V. nu are în proprietate nici o suprafaţă de teren în parcela nr. 431/2 sunt greşite, atât timp cât obiectul contractului de vânzare cumpărare l-a constituit acest imobil pe care ei îl deţin de la data cumpărării, iar vânzătoarea l-a deţinut anterior chiar înainte de apariţia legii nr. 18/1991.

De asemenea, este greşită şi motivaţia conform căreia vânzătoarea nu ar fi fost validată de Comisia Judeţeană,  fără a observa că  Primăria  Băluşeni menţionează pe copia hărţii cadastrale  validarea făcută de comisia judeţeană prin HCJ nr. 5/1999.

Nici notarul public nu ar fi procedat la autentificarea actului dacă ar fi apreciat că autoarea lor nu ar fi fost proprietara acestei suprafeţe de teren.

Susţin recurenţii că este greşită motivarea instanţelor de fond potrivit cărora nu ar fi probat existenţa dreptului de proprietate în patrimoniul autoarei lor, având în vedere că dreptul de proprietate a fost şi este stăpânit de autoarea lor şi de ei după cumpărare.

Arată că ei  au  construit o casă pe acest teren, iar primăria nu le-ar fi eliberat autorizaţie de construcţie pe acest teren în situaţia în care nu ar fi dobândit în proprietate acest teren, astfel încât motivarea registratorului de carte funciară este greşită, terenul aparţinând vânzătoarei, iar transmisiunea dreptului de proprietate nu poate fi analizată de registrator, ci doar de instanţa de judecată.

Mai arată că nici în prezent autoarei lor nu i s-a eliberat titlul de proprietate, cu toate acestea terenurile reconstituite prin adeverinţă sunt în circuitul civil şi fac obiectul actelor juridice de înstrăinare, însă nu îşi pot intabula dreptul dobândit legal.

Recursul nu a fost motivat în drept.

Prin decizia civilă nr. 2578 din 11.12.2012  a Curţii de Apel Suceava s-a respins recursul ca nefondat.

A reţinut instanţa de recurs că, potrivit art. 20 din Legea 7/1996, „Dreptul de proprietate şi celelalte drepturi reale asupra unui imobil se vor înscrie în cartea funciară pe baza actului prin care s-au constituit ori s-au transmis în mod valabil”.

Conform art. 47 alin. 1 din Legea 7/1996, „Cererea de înscriere în cartea funciară se va depune la birourile teritoriale ale oficiului teritorial şi va fi însoţită de înscrisul original sau de copia legalizată de pe acesta, prin care se constată actul sau faptul juridic a cărui înscriere se cere; copia legalizată se va păstra în mapa biroului de cadastru şi publicitate imobiliară.”

De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile art. 48 alin. 1 din acelaşi act normativ, astfel cum era în vigoare la data formulării cererii de intabulare de către petenţi: „În cazul în care registratorul admite cererea, dispune intabularea sau înscrierea provizorie prin încheiere, dacă înscrisul îndeplineşte următoarele condiţii:

a) este încheiat cu respectarea formelor prescrise de lege;

b) identifică corect numele sau denumirea părţilor şi menţionează codul numeric personal, numărul de identificare fiscală, codul de înregistrare fiscală sau codul unic de înregistrare, după caz, atribuit acestora;

c) individualizează imobilul printr-un număr de carte funciară şi un număr cadastral sau topografic, după caz;

d) este însoţit de o traducere legalizată, dacă actul nu este întocmit în limba română;

e) este însoţit, după caz, de o copie a extrasului de carte funciară pentru autentificare sau a certificatului de sarcini ce a stat la baza întocmirii actului;

f) este însoţit de dovada achitării tarifului de publicitate imobiliară, cu excepţia scutirilor legale”.

În conformitate cu dispoziţiile art. 23 din Legea 7/1996, în forma în vigoare la data formulării cererii de intabulare,  „Dacă mai multe persoane şi-au cedat succesiv una celeilalte dreptul real asupra unui imobil, iar înscrierile nu s-au făcut, cel din urmă îndreptăţit va putea cere înscrierea dobândirilor succesive odată cu aceea a dreptului său, dovedind prin înscrisuri originale întreg şirul actelor juridice pe care se întemeiază înscrierile”.

 Ori speţa de faţă se încadrează în dispoziţiile art. 23 mai sus menţionat în condiţiile în care reclamanţii recurenţi solicită înscrierea pentru prima dată în cartea funciară a imobilului dobândit prin cumpărare de la pârâta A. V., conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 5308 din 12.09.2002. În aceste condiţii reclamanţii puteau solicita înscrierea în cartea funciară a dobândirilor succesive, respectiv a dreptului de proprietate al vânzătoarei şi apoi dreptul de proprietate dobândit de ei prin intermediul contractului de vânzare-cumpărare, iar în acest sens trebuiau să depună la Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară şi  titlul de proprietate al vânzătoarei în original sau în copie legalizată aşa cum impun dispoziţiile art. 47 alin. 1 din Legea 7/1996. Cum un asemenea titlu nu a fost depus la dosarul de intabulare, soluţia de respingere a cererii de intabulare a fost în conformitate cu dispoziţiile legale menţionate, fiind corect menţinută de instanţa de fond şi instanţa de apel. Adeverinţa de proprietate şi procesul verbal de punere în posesie nu constituie titlu de proprietate ci reprezintă, cea dintâi, dovada reconstituirii dreptului de proprietate, iar cel de-al doilea, dovada punerii în posesie cu o suprafaţă de teren. Ambele reprezintă acte premergătoare eliberării titlului de proprietate în conformitate cu dispoziţiile Legii 18/1991.

Domenii speta

Spete similare