Concurs de infracţiuni. Apreciere spor la pedeapsa cea mai grea. Recurs declarat de inculpat pe netemeinicie şi respins ca nefondat.

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe sub nr.2138/91/2007, partea vătămată M.V. a formulat recurs împotriva Deciziei penale nr.349/A/17 octombrie 2007 a Tribunalului Vrancea, pronunţată în dosar nr.2138/91/2007.

Prin Decizia penală nr.349/A/17 octombrie 2007 a Tribunalului Vrancea au fost admise apelurile formulate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Focşani şi inculpaţii D.V., S.A. şi S.C. împotriva Sentinţei penale nr.1154/30.05.2007 a Judecătoriei Focşani.

A fost desfiinţată sentinţa penală atacată şi, în rejudecare, s-a dispus achitarea, în baza prevederilor art.11 pct.2 lit.a Cod procedură penală şi art.10 lit.a Cod procedură penală, a inculpaţilor D.V., cercetat pentru infracţiunea de fals intelectual, prevăzută de art.289 Cod penal, S.C. şi S.A.., cercetaţi pentru infracţiunea prevăzută de art.291 Cod penal.

A fost obligată partea vătămată M.V. la cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a dispune astfel, instanţa de apel, Tribunalul Vrancea, a reţinut că

Prin Sentinţa penală nr.1154/30.05.2007 pronunţată de Judecătoria Focşani în dosarul nr.2707/91/2006 a fost condamnat inculpatul  D.V., pentru săvârşirea infracţiunii de fals intelectual, prevăzută de art. 289 Cod penal la 6 luni închisoare.

În baza art.71 Cod penal  s-a dispus ca pe durata executării pedepsei inculpatul sa fie lipsit de drepturile prev. de art. 64 lit a,b,c Cod penal.

În baza art.81 Cod penal şi art.71 alin 5 Cod penal s-a dispus  suspendarea condiţionată a executării pedepsei principale şi a pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare de 2 ani şi 6 luni.

Au fost condamnaţi inculpaţii S.C., şi S.A..  pentru săvârşirea infracţiunii de uz de fals, prevăzută de art.291 Cod penal, la câte 3 luni închisoare.

În baza art.71 Cod penal s-a dispus ca pe durata executării pedepsei inculpaţii să  fie lipsiţi de drepturile prev. de art. 64 lit.a b c Cod penal.

În baza art.81 Cod penal  şi art.71 alin 5 Cod penal s-a dispus  suspendarea condiţionată a pedepselor principale şi a pedepselor accesorii pe durata termenelor de încercare de câte 2 ani şi 3 luni.

Au fost obligaţi  inculpaţii să plătească câte 100 lei RON cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel instanţa de fond a reţinut din actele şi lucrările dosarului următoarea situaţie de fapt:

Prin cererea înregistrată la Judecătoria Focşani nr.6822/2003  M.V. a chemat în judecată pe pârâţii S.C. şi S.A.. pentru grăniţuire, revendicarea suprafeţei de 40 m.p. şi desfiinţarea gardului dintre cele două proprietăţi.

Prin Sentinţa civilă nr.1174/2004 a Judecătoriei Focşani s-a admis în parte acţiunea formulată de M.V., stabilindu-se linia de hotar dintre proprietăţile părţilor conform schiţei anexă la raportul de expertiză.

Au fost respinse capetele de cerere privind revendicarea şi desfiinţarea gardului ca neîntemeiate.

Sentinţa a rămas definitivă şi irevocabilă prin Decizia civilă nr.715/17.10.2005 a Curţii de Apel Galaţi, prin respingerea recursului.

La pronunţarea sentinţelor de mai sus s-a avut în vedere printre altele şi adeverinţa nr.197/25.04.2004 eliberată de Primăria Răstoaca şi adeverinţa nr.2508/2004 emisă de Primăria Milcovul, în care se menţionează că S.A.. figurează înscrisă în registrul Agricol vol.I fila 8 fără a se indica anul cu suprafaţa de 0,10 ha teren aferent construcţiei din anul 1967.

Instanţa, verificând registrul Agricol, vol. I din anul 1964-1970 Răstoaca, a constatat că la filele 8 şi 9  din registrul 1967 nu figurează înscrişi S.C. sau S.A.., ceea ce denotă că  adeverinţa  eliberată la solicitarea  lui S.A..  în iunie 2006  nu conţine date reale, consemnate în registrul  agricol. De asemenea S.C. şi S.A. nu figurează înscrişi în registrul agricol vol. II şi III 1967-1968 .

Deşi s-a reţinut în registrul agricol pe 2001-2005 că se regăsesc menţiunile  din adeverinţele nr. 2508/2004 şi nr.197/2004, cei care le-au emis aveau obligaţia de a verifica registrele agricole din anii 1964- 1967.

Din decizia nr. 57/ 18 iulie 1975 a  Primăriei com. M., instanţa  a reţinut că i-a fost atribuit pentru construcţie de locuinţă lui S.A. terenul folosinţă în suprafaţă de 250 m.p.  cu vecinii I.C, M.V., şi drum comun şi teren CAP, iar din adeverinţa nr. 234/1971 a CAP Răstoaca instanţa a reţinut că lui M.V. i-a fost atribuit 0,05 ha loc de casă cu vecinii: drum, G.N. fără a figura ca vecini  S.A.. şi S.C..

Deşi inculpaţilor S.A. şi S.C. li s-a pus în vedere autorizaţia de construcţie a imobilului, aceştia au precizat că nu  o au şi nu au dorit să dea declaraţii.

Inculpatul D.V., deşi în timpul urmăririi penale a precizat că a avut în vedere, la emiterea adeverinţei 197/2004, registrele din anii 2001-2005, la instanţă nu şi-a formulat nici o probă în apărare.

Coroborând întreg materialul probator în cauză instanţa de fond a constatat  că vinovăţia inculpaţilor este dovedită.

Împotriva sentinţei au formulat apel în termen Parchetul de pe lângă Judecătoria Focşani şi inculpaţii D.V., S.C. şi S.A.

Criticile Parchetului vizează aspecte de nelegalitate fundamentate în esenţă pe următoarele argumente:

1.Soluţia instanţei de recurs în baza căreia Judecătoria Focşani a fost

investită cu soluţionarea faptelor pentru care partea vătămată M.V. a promovat plângere nu ar fi corectă şi legală din punct de vedere procedural. În acest sens, Parchetul formulează un punct de vedere concretizat prin faptul că instanţa unică de control judiciar nu avea căderea să desfiinţeze concomitent două soluţii de netrimitere în judecată paralel cu punerea în mişcare a acţiunii penale împotriva celor trei inculpaţi (atribut exclusiv al instanţei de fond).

2.Pe fondul cauzei se apreciază de apelant faptul că soluţia de

condamnare este nelegală, în mod greşit reţinându-se vinovăţia în sarcina inculpaţilor.

3.În ipoteza în care instanţa avea suficiente probe pertinente pronunţând

o soluţie de condamnare pentru o infracţiune de fals, în mod obligatoriu şi procedural se impunea aplicarea disp. art 445 Cod procedură penală cu referire la art. 14 pct. 3 lit. a Cod procedură penală.

Apelul inculpaţilor are în vedere aceleaşi motive ilustrate de Parchet la primele 2 puncte, dezvoltând pe larg aspecte ce ţin de conţinutul constitutiv al infracţiunilor pentru care inculpaţii au fost cercetaţi.

Tribunalul Vrancea a apreciat că apelurile sunt fondate.

Examinând sentinţa apelată prin prisma criticilor formulate de apelant cât si din oficiu, conform art. 371 al. 2 Cod procedură penală, Tribunalul a constatat că instanţa de fond, pornind de la o situaţie de fapt eronată, a stabilit vinovăţia inculpaţilor contrar probelor administrate pe parcursul urmăririi penale cât şi al cercetării judecătoreşti.

Astfel, conform art. 378 al. 2 Cod procedură penală, Tribunalul Vrancea, dând o nouă apreciere a probelor administrate  de prima instanţă, a reţinut următoarea situaţie de fapt:

Între inculpaţii S.C., S.A.. şi partea vătămată M.V. există un conflict de natură civilă, concretizat în procese civile derulate pe rolul instanţelor începând din anul 2003. Obiectul litigiului îl constituie, în esenţă, un gard comun şi revendicat reciproc din punct de vedere al aliniamentului, respectiv suprafaţa de 40 mp pe care este amplasat (Sentinta civilă nr.1174/25.03.2004 a Judecătoriei Focşani, rămasă definitivă, prin Decizia civilă nr. 715/17.10.2005 a Curtii de Apel Galati). Pe acest fond conflictual şi în raport de hotărârile judecătoreşti pronunţate, M.V. a învestit organele de cercetare penală  cu o plângere îndreptată împotriva părţilor adverse precum şi faţă de învinuitul D.V., care în calitate de primar al comunei Răstoaca a eliberat la data de 25.VI.2004 adeverinţa nr. 197, falsă, în opinia petentului.

Plângerea promovată de M.V. a fost înregistrată la Parchetul de pe lângă Judecătoria Focşani sub nr.4021/P/2004, şi având ca obiect demararea cercetărilor pentru comiterea infracţiunii de fals intelectual, prevăzută de art. 289 Cod penal si a infracţiunii de uz de fals prevăzută de art. 291 Cod penal de către soţii S.

Prin Rezoluţia nr.4021/P/2004 a fost confirmată propunerea de  neîncepere a urmăririi penale.

Ulterior, această sesizare a parcurs cicluri procesuale prevăzute de  legislaţia procedurală, ajungând în ultimă etapă la învestirea instanţei de judecată cu soluţionarea faptelor penale prev. de art. 291 Cod penal prin Decizia penală nr. 571/22.11.2006 a Tribunalului Vrancea.

Învestirea instanţei a cărei hotărâre este supusă controlului judiciar de faţă s-a efectuat prin decizia penală susmenţionată, moment în care s-a dispus în mişcare a acţiunii penale faţă de învinuiţii D.V., S.C.  şi S.A.

Faţă de noul cadru procesual, instanţa de fond a păşit la administrarea probatoriilor solicitate atât în cursul urmăririi penale cât şi cele solicitate pe parcursul cercetării judecătoreşti.

Astfel, din punct de vedere procedural în limitele  dispoziţiilor art. 278 al. 9 Cod procedură penală cu referire la art. 278 al. 8 lit. c Cod procedură penală, s-a constatat că actul de sesizare al instanţei îl constituie plângerea persoanei la care se referă al.1, respectiv persoana vătămată.

Faptul că instanţa de control judiciar, prin decizia dată a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale faţă de învinuiţi şi înaintarea cauzei la instanţa de fond în vederea judecării cauzei, prin repartizarea în sistem aleatoriu, nu reprezintă un motiv de nelegalitate (si de apel) capabil să atragă sancţiunea desfiinţării sentinţei. Efectul juridic ar fi fost acelaşi (respectiv punerea în mişcare a acţiunii penale faţă de învinuiţi în raport de probele considerate temeinice în demararea  procesului penal) chiar dacă prin decizia Tribunalului s-ar fi indicat ca instanţă de fond să procedeze în maniera dispusă şi fundamentată pe dispoziţiile art. 2781 al. 8 lit. c Cod procedură penală.

Pentru această raţiune Tribunalul Vrancea nu a achiesat la primul motiv de apel invocat de părţile apelante.

Pe fondul cauzei, în raport de probele existente la dosarul de fond dar şi de dispoziţiile încriminatoare, de conţinutul constitutiv al infracţiunii de fals intelectual, prevăzută de art. 289 si uz de fals intelectual, prevăzută de art.  291 Cod procedură penală, având în vedere situaţia de fapt reţinută în apel, Tribunalul Vrancea a apreciat inexistenţa faptelor reţinute în sarcina inculpaţilor.

Pentru infracţiunea de fals intelectual, prevăzută de art. 289 Cod penal se cer îndeplinite cerinţele ce vizează atât condiţiile preexistente cât si conţinutul constitutiv al infracţiunii prin prisma elementului material, activităţii de falsificare, urmării imediate şi legăturii de cauzalitate (specifice laturii obiective).

Chiar dacă subiectul activ de faţă este calificat (funcţionar public) înscrisul eliberat de acesta (în speţă, adeverinţa nr.197/25.06.2004), incriminat de instanţa de fond ca fiind fals) cuprinde referiri la împrejurări cercetate prin verificări operate la data solicitării de către învinuita S.A. Astfel, la fila 133 din dosarul nr. 9755/2004 se află cererea completată de către aceasta şi prin care solicită eliberarea unei adeverinţe din care să rezulte situaţia din Registrul Agricol cu privire la bunurile existente pe raza comunei Răstoaca. La această cerere s-a eliberat adeverinţa în discuţie şi în raport de care s-a apreciat că este falsă (fila 34 din dosarul de urmărire penală nr. 1895/P/2005). Acest înscris atestă faptul că S.A.. figurează în registrul agricol vol I, fila 8, cu suprafaţa de 0,10 ha teren aferent construcţiei, locuinţa proprietate personala în Răstoaca din anul 1967.

Veridicitatea susţinerilor cuprinse în adeverinţa nr.197/2004 corespund datelor înregistrate în documentul indicat în cuprinsul actului şi anume REGISTRUL AGRICOL.

Uzanţele întocmirii, completării şi furnizării de date cuprinse într-un asemenea document sunt specificate în Decretul lege nr. 692/1973, OG nr. 1 din 13.03.1992 şi prevăd, printre altele, că „înscrierea datelor în Registrul Agricol se va face pe baza declaraţiei sub semnătură proprie, a capului de gospodărie sau în lipsa acestora a unui membru major al gospodăriei”.

Dincolo de aceste referiri, instanţa de apel a apreciat că, esenţial în cauză, cu conotaţii asupra caracterului penal al faptei în sine, de fals intelectual, îl reprezintă conţinutul solicitării învinuitei S.A... Dacă aceasta ar fi solicitat în cerere eliberarea unei adeverinţe din care să rezulte situaţia rolului agricol deţinut pentru o perioadă anterioară anului în curs solicitării, iar funcţionarul public (primarul-inculpat în prezenta cauză) ar fi procedat la întocmirea înscrisului cu date nereale, sau inexistente în registrul agricol aferent perioadei 2001-2005 conţinutul infracţiunii era realizat în materialitatea sa. Or, diligenţele instanţei de fond de a verifica, Registrul Agricol pentru perioada 1964-1967 cu menţiunea existentei unei obligaţii din partea funcţionarului public de a proceda în maniera arătată mai sus excede cadrul legal dar şi materialului probator existent în cauză.

Obligaţia de a verifica un document, în speţă, Registrul Agricol o are funcţionarul public abilitat să o facă, în condiţiile în care există şi o cerere în acest sens. Instanţa de apel a apreciat că, faptul că învinuiţii S.A.. şi Constantin, în decursul litigiului purtat cu partea vătămată M.V., au solicitat de mai multe ori adeverinţe cu privire la rolul deţinut în Registrul Agricol fără a preciza şi anul în care sunt cuprinse date, informaţii relevante pentru procesele civile aflate pe rol, nu înseamnă că organul competent să furnizeze informaţiile cerute şi-ar fi încălcat obligaţii de serviciu si ar fi întocmit acte false, aşa cum în mod greşit a constatat instanţa de fond.

Din legislaţia specială ce reglementează Registrul Agricol, menţionată de altfel la începutul expunerii, nu rezultă obligaţia reţinută de instanţa de fond, în sarcina funcţionarului public în consultarea si eliberarea de date cuprinse în acest document pentru o perioadă anume în ipoteza în care nu este solicitată de cel interesat.

De altfel aşa cum s-a menţionat corespunzător anului în curs, orice persoană care deţine bunuri are obligaţia de a face declaraţii, pe proprie răspundere, menţiunile cuprinse în registre fiind completate sau modificate potrivit datelor furnizate de aceasta sau constatate de agentul agricol, persoane angajate la Primărie.

Pentru considerentele expuse, Tribunalul Vrancea a apreciat că în cauză, faptele reţinute în sarcina inculpatului D.V. sunt străine ilicitului penal, nu întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de fals intelectual, motiv pentru care, în temeiul art. 379 pct. 2 lit. a Cod procedură penală, a admis apelul, a desfiinţat sentinţa iar pe fondul cauzei a procedat la achitarea inculpaţilor D.V., S.A.. şi S.C. pentru săvârşirea infracţiunilor reţinute în sarcina acestora.

În ceea ce priveşte pe aceştia din urmă, temeiul achitării este identic cu cel al inculpatului D.V., motivat de faptul că uzul de fals este o infracţiune subsecventă infracţiunii de fals intelectual pentru care în considerentele expuse s-a apreciat de instanţa de control pe baza probelor reapreciate că nu există. Inexistenta infracţiunii anterioare de fals atrage în mod obligatoriu şi inexistenta uzului de fals.

Împotriva Deciziei penale nr.349/A/17 octombrie 2007 a Tribunalului Vrancea, în termen legal a formulat recurs partea vătămată M.V., prin apărător ales, criticând soluţia instanţei de apel pentru nelegalitate şi netemeinicie.

A arătat partea vătămată, prin apărător ales, că, în primul rând, instanţa de apel nu a observat că sesizarea sa penală se referă la săvârşirea infracţiunii de fals de către D.V., de uz de fals de către S.C. şi S.A. dar şi la cea de fals în declaraţii, săvârşită de aceştia din urmă.

Precizează că nu s-a făcut niciun fel de cercetare cu privire la această infracţiune în ultimul ciclu de judecată, ceea ce determină casarea deciziei şi a sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare, în temeiul art.38515 alin.1 pct.2 lit.c din Codul de procedură penală.

În sesizarea sa a precizat că S.C. şi S.A. se fac vinovaţi şi de faptul că declaraţiile lor cu privire la anul construcţiei casei şi suprafaţa deţinută de ei în anul 1967, aferentă casei, care au stat la baza înscrierilor din registrul agricol de la poziţia lor sunt false.

În acest ultim ciclu de judecată, nici instanţa de fond şi nici cea de apel nu au procedat la cercetarea judecătorească cu privire la acest aspect.

În al doilea rând, instanţa de apel a comis o gravă eroare de fapt când a analizat faptele pentru care a solicitat condamnarea celor trei inculpaţi, eroare care a determinat pronunţarea unei soluţii greşite de achitare a inculpaţilor.

Inculpatul D.V., prin apărător ales, a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu obligarea părţii vătămate la cheltuieli judiciare, conform art.193 Cod procedură penală.

Inculpaţii S.A. şi S.C., deşi legal citaţi, nu s-au prezentat în faţa Curţii.

Analizând actele şi lucrările dosarului, Curtea reţine următoarele:

Petentul M.V. s-a adresat cu plângere Parchetului de pe lângă Judecătoria Focşani, solicitând cercetarea inculpatului D.V., primar al comunei Răstoaca, judeţul Vrancea, pentru infracţiunea prevăzută de art.289 Cod penal, arătând că acesta, în calitatea pe care o avea, a eliberat adeverinţa nr.197/25.04.2004 a Primăriei Răstoaca, în care atestă în mod fals că S.A figurează în registrul agricol cu o casă şi 0,10 ha teren aferent construcţiei, din anul 1967.

Această adeverinţă ar fi fost folosită de soţii S.A.. şi S.C. în cadrul unui proces civil ivit între petent şi soţii S., având ca obiect „revendicare, grăniţuire, desfiinţare de construcţii” şi care a fost soluţionat prin Sentinţa civilă nr.1174/25.03.2004 a Judecătoriei Focşani, irevocabilă prin Decizia civilă nr.715/R/17 octombrie 2005 a Curţii de Apel Galaţi.

În acest mod, inculpaţii S.C. şi S.A. ar fi săvârşit infracţiunea prevăzută de art.291 Cod penal.

Prin Rezoluţia nr.4021/P/2004 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Focşani  s-a dispus neînceperea urmăririi penale în cauză, apreciindu-se că faptele nu există.

În cauză a formulat plângere petentul M.V., plângere care a fost respinsă ca nefondată prin Rezoluţia nr.1427/II/2/2004 a Prim-procurorului adjunct al Parchetului de pe lângă Judecătoria Focşani.

Împotriva ambelor rezoluţii a formulat plângere, conform art.2781 Cod procedură penală, petentul M.V..

Prin Sentinţa penală nr.1480/05.05.2005 a Judecătoriei Focşani, desfiinţată prin Decizia penală nr.389/05.08.2005 a Tribunalului Vrancea, a fost admisă plângerea petentului, au fost desfiinţate cele două rezoluţii atacate şi s-a dispus trimiterea cauzei la Parchetul de pe lângă Judecătoria Focşani în vederea continuării cercetărilor sub aspectul infracţiunilor prevăzute de art.289 Cod penal (D.V.) şi art.291 Cod penal (S.C. şi S.A.).

Între timp, petentul M.V. a formulat o nouă plângere împotriva lui S.C. şi S.A.. sub aspectul infracţiunii prevăzute de art.292 Cod penal, constând în aceea că au declarat fals în faţa agentului agricol de la Primăria comunei Răstoaca, judeţul Vrancea, data construirii locuinţei şi terenul aferent, declaraţii în baza cărora s-ar fi făcut menţiuni nereale în Registrul agricol al comunei Răstoaca, judeţul Vrancea.

Plângerea a fost înregistrată pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria Focşani sub nr.1895/P/2005, la dosarul de urmărire penală fiind conexat şi dosarul nr.4021/P/2004.

Prin Rezoluţia nr.1895/P/2005 din 18.08.2005 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Focşani s-a dispus neînceperea urmăririi penale în cauză, apreciindu-se că faptele sunt de natură civilă.

Rezoluţia nr.1895/P/2005 din 18.08.2005 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Focşani a fost infirmată prin Rezoluţia nr.263/II/2/2006 a Prim-procurorului de pe lângă Judecătoria Focşani, care a reţinut cauza pentru continuarea cercetărilor.

Prin Rezoluţia nr.1895/P/2005 din 05.05.2006 a Prim-procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Focşani, s-a dispus neînceperea urmăririi penale în cauză, apreciindu-se că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunilor prevăzute de art.289 Cod penal (D.V.), art.291 Cod penal şi art.292 Cod penal (S.C. şi S.A..).

Soluţia a fost menţinută prin Rezoluţia nr.425/II/2/2006 a Prim-procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul Vrancea, prin care s-a respins plângerea petentului M.V..

Împotriva celor două rezoluţii a formulat plângere, conform art.2781 Cod procedură penală, M.V..

Prin Sentinţa penală nr.2638/29.09.2006 a Judecătoriei Focşani (dosar nr.4718/2006) plângerea petentului a fost respinsă ca nefondată, fiind menţinute rezoluţiile atacate.

În cauză a formulat recurs petentul M.V.

Prin Decizia penală nr.571/22.11.2006 a Tribunalului Vrancea (dosar nr.2707/91/2006) a fost admis recursul petentului şi casată Sentinţa penală nr.2638/2006 a Judecătoriei Focşani. În rejudecare au fost desfiinţate rezoluţiile atacate şi s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale faţă de inculpatul D.V. pentru infracţiunea prevăzută de art.289 Cod penal şi faţă de inculpaţii S.C. şi S.A.. pentru infracţiunea prevăzută de art.291 Cod penal.

S-a dispus trimiterea cauzei la Judecătoria Focşani pentru continuarea cercetării judecătoreşti.

Prin Sentinţa penală nr.1154/30.05.2007 a Judecătoriei Focşani (dosar nr.2707/91/2006) a fost condamnat inculpatul D.V. la 6 luni închisoare cu suspendare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art.289 Cod penal şi inculpaţii S.C. şi S.A.. la câte 3 luni închisoare cu suspendare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art.291 Cod penal.

În cauză au formulat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Focşani şi inculpaţii D.V., S.C. şi S.A.., criticând soluţia instanţei de fond pentru nelegalitate.

Prin Decizia penală nr.349/A/17 octombrie 2007 a Tribunalului Vrancea au fost admise apelurile formulate şi s-a dispus achitarea inculpaţilor.

Raportat la motivele de recurs invocate de partea vătămată şi la situaţia de fapt reţinută, Curtea a constatat următoarele:

1. Primul motiv de recurs, vizând nepronunţarea instanţei de apel asupra prevederilor art.292 Cod penal faţă de inculpaţii S.C. şi S.A.. este inadmisibil.

Se observă că prin Rezoluţia nr.1895/P/2006 a Prim-procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Focşani, menţinută prin Rezoluţia nr.425/II/2/2006, a Prim-procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul Vrancea, procurorul s-a pronunţat asupra acestei infracţiuni.

De asemenea, instanţa care a pronunţat Sentinţa penală nr.2638/2006 a Judecătorie Focşani s-a pronunţat cu privire la această infracţiune.

În schimb, instanţa care a pronunţat Decizia penală nr.571/22.11.2006 a Tribunalului Vrancea nu s-a pronunţat cu privire la infracţiunea prevăzută de art.292 Cod penal, dispunând punerea în mişcare a acţiunii penale faţă de inculpaţii S.C. şi S.A.. numai în ceea ce priveşte infracţiunea prevăzută de art.291 Cod penal.

Printr-o interpretare juridică sistematică rezultă că Tribunalul Vrancea a înţeles să menţină dispoziţia de neîncepere a urmăririi penale faţă de inculpaţii S.C. şi S.A.. pentru infracţiunea prevăzută de art.292 Cod penal.

Decizia penală nr.571/2006 a Tribunalului Vrancea este definitivă şi a intrat în autoritate de lucru judecat.

Partea vătămată M.V. nu a făcut demersuri pentru a solicita completarea dispozitivului Deciziei penale nr.571/22.11.2006 a Tribunalului Vrancea pe calea unei încheieri de îndreptare eroare materială sau a unei omisiuni vădite.

Corespunzător, instanţa care a pronunţat Sentinţa penală nr.1154/2007 a Judecătoriei Focşani a limitat cadrul procesual şi cercetarea judecătorească la infracţiunile prevăzute de art.289 Cod penal şi art.291 Cod penal, aşa cum stabilise, prin limitele deciziei de casare care erau obligatorii, Tribunalul Vrancea.

Împotriva Sentinţei penale nr.1154/30.05.2007 a Judecătoriei Focşani, partea vătămată M.V. nu a formulat apel, deşi avea această posibilitate, prin care să solicite instanţei de apel să se pronunţe şi asupra infracţiunii prevăzute de art.292 Cod penal.

Potrivit prevederilor art.3851 alin.4 Cod procedură penală, nu pot fi atacate cu recurs sentinţele penale în privinţa cărora persoanele prevăzute la art.362 Cod procedură penală nu au folosit calea apelului.

Ele însă pot declara recurs, chiar dacă nu au folosit apelul, dacă prin decizia pronunţată în apel a fost modificată soluţia din sentinţă şi numai cu privire la această modificare.

Se observă că instanţa care a pronunţat Decizia penală nr.349/A/17 octombrie 2007 a Tribunalului Vrancea nu a modificat cadrul procesual, pronunţându-se asupra infracţiunilor prevăzute de art.289 Cod penal şi art.291 Cod penal.

În această situaţie, motivul de recurs vizând nepronunţarea instanţelor asupra infracţiunii prevăzute de art.292 Cod penal (S.C. şi S.A..) apare ca inadmisibil, recursul neputând opera „per saltum” prin ocolirea unei căi de atac.

2. Cel de-al doilea motiv de recurs, întemeiat pe greşita interpretare şi analiză a probelor, se dovedeşte nefondat.

În primul rând, faţă de inculpatul D.V. se constată că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art.289 Cod penal, lipsind un element esenţial, anume intenţia.

Intenţia inculpatului D.V. nu este dovedită de probele administrate în cauză.

În altă ordine de idei, inculpatul D.V. a semnat adresa nr.197/25.04.2004 în calitatea sa de Primar al comunei Răstoaca, judeţul Vrancea. Responsabilitatea pentru conţinutul acestei adrese şi pentru exactitatea datelor acesteia putea reveni, eventual, agentului agricol de la Primăria Răstoaca, judeţul Vrancea, persoană care nu a fost identificată şi audiată în cauză şi faţă de care nu s-au făcut cercetări.

De asemenea, faţă de inculpaţii S.C. şi S.A.. nu s-a stabilit intenţia de a folosi un act falsificat ştiind că acesta este falsificat.

În al doilea rând, mergând spre fondul problemei, se constată că la data de 25.06.2004 S.A.. a înaintat Primăriei comunei Răstoaca, judeţul Vrancea, o cerere prin care solicită eliberarea unei adeverinţe din care să rezulte situaţia sa din Registrul Agricol al comunei Răstoaca, judeţul Vrancea.

Prin adeverinţa nr.197/25.04.2004 a Primăriei Răstoaca, judeţul Vrancea, s-a răspuns în mod exact solicitării petentei, atestându-se situaţia sa din Registrul Agricol, la acel moment, aşa cum de altfel rezultă şi titlul de proprietate nr.16525/10.11.1993 emis de Comisia Judeţeană de aplicare a Legii fondului funciar nr.18/1991.

În ceea ce priveşte exactitatea menţiunilor din Registrul agricol, se constată că aceste menţiuni au fost inserate în baza prevederilor Decretului nr.692/28.12.1973 şi O.G 1/1992 pe baza declaraţiilor date pe proprie răspundere de S.C. şi S.A...

În al treilea rând se constată inadvertenţe în ceea ce priveşte data eliberării adeverinţei nr. 197/25.04.2004 şi situaţia registrelor agricole.

Adeverinţa nr.197/25.04.2004 a Primăriei comunei Răstoaca conţine date privitoare la situaţia terenurilor inculpaţilor S.C. şi S.A, din anul 1967.

Aceste terenuri erau situate pe raza comunei Răstoaca în anul 1967. Ca urmare a reorganizării administrative din anul 1968, acest teren se situa pe raza comunei Milcov, judeţul Vrancea.

Ca urmare a reorganizării din anul 2004, aceste terenuri au revenit în zona comunei Răstoaca, judeţul Vrancea.

Arhiva comunei Milcov, judeţul Vrancea, a fost predată către comuna Răstoaca, judeţul Vrancea, în două tranşe, respectiv la 30.04.2004 şi 14.07.2004.

Registrul Agricol din anul 1967 a fost predat la 14.07.2004, deci la o dată ulterioară adresei nr.197/25.06.2004, astfel încât nu era posibil ca adresa să facă referire la Registrul Agricol din anul 1967 din moment ce acest registru agricol nu se afla încă în posesia Primăriei Răstoaca, judeţul Vrancea.

În al patrulea rând, se constată că adeverinţa nr.197/25.06.2004 a Primăriei Răstoaca, judeţul Vrancea, are acelaşi conţinut cu al adeverinţelor nr.1052/03.03.2000, 5194/16.10.2003, 2508/05.04.2004 ale Primăriei Milcov, judeţul Vrancea.

Aceste adeverinţe au fost folosite în diferite procese civile dintre părţi şi, cu toate acestea, partea vătămată M.V. nu a contestat conţinutul acestora şi nu a formulat plângere penală împotriva celor care au emis aceste adeverinţe.

În al cincilea rând, se constată din analiza conţinutului Sentinţei civile nr.1174/25.03.2004 a Judecătoriei Focşani, irevocabilă prin Decizia civilă nr.715/R/2005 a Curţii de Apel Galaţi, că instanţele nu au avut în vedere această adeverinţă ci alte probe administrate în cauză, astfel încât ea nu a produs practic consecinţe juridice.

Aşa fiind şi văzând şi prevederile art.38515 pct.1 lit.b Cod procedură penală, Curtea a respins ca nefondat recursul formulat de partea vătămată M.V. împotriva Deciziei penale nr.349/A/17 octombrie 2007 a Tribunalului Vrancea.

În baza prevederilor art.192 alin.2 Cod procedură penală, ca urmare a respingerii recursului, partea vătămată M.V. a fost obligată la plata de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art.193 Cod procedură penală, a obligat recurentul la plata sumei de 14.000 lei, cheltuieli judiciare către intimatul-inculpat D.V..

Faţă de complexitatea cauzei, a numărului mare de dosare şi a problemelor juridice ridicate, Curtea a aprecia onorariul apărătorului ales ca fiind justificat, raportat la prestaţia sa.

În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală, a obligat pe recurenta-parte vătămată la plata sumei de 300 lei, cheltuieli judiciare către stat.

Domenii speta

Spete similare