Recurs. Cazul de casare prev. de art.3859 pct.14 c. pr. pen. - neaplicare în cazul solutionarii laturii civile.

Decizie 252 din 09.02.2010


Domenii asociate:

- actiune civila

- cazuri de casare

- motivarea hotarârii

- individualizarea pedepsei

DOSAR NR. 2626/4/2008 (2761/2009)

Curtea de Apel Bucuresti, sectia a II-a penala si pentru cauze de minori si familie, decizia penala nr. 252/R din 9 februarie 2010

Recurs. Cazul de casare prev. de art.3859 pct.14 C. pr. pen. - neaplicare în cazul solutionarii laturii civile. Cazul de casare prev. de art.3859 pct.9 C. pr. pen. - nemotivarea solutiei pronuntata în latura civila.

În raport de ipotezele la care se refera cazul de casare prev. de art.3859 pct.14 C. pr. pen., respectiv aplicarea unor pedepse gresit individualizate în raport cu prevederile art.72 C. pen. sau în alte limite decât cele prevazute de lege, vizeaza exclusiv latura penala, el neputând fi extins, prin analogie, în ceea ce priveste "individualizarea despagubirilor civile".

Lipsa motivelor pe care se întemeiaza hotarârea, cu referire la solutionarea actiunii civile, face imposibila exercitarea controlului judiciar de catre instanta de recurs, singurul remediu procesual fiind casarea în temeiul art.3859 pct.9 C. pr. pen. si trimiterea cauzei spre rejudecare.

art.3859 pct.9 si pct.14 C. pr. pen.

Prin sentinta penala nr.417/02.03.2009 pronuntata de Judecatoria Sectorului 4 Bucuresti, în baza art.184 al.2 si 4 C. pen. a fost condamnat inculpatul I.C. la 6 luni închisoare pentru vatamare corporala din culpa, dispunându-se suspendarea conditionata a executarii pedepsei.

În temeiul art.14 C.p.p. rap. la art.346 C.p.p. s-a admis în parte actiunea partii civile I.M. si a fost obligat asiguratorul la plata sumei de 55.000 lei, din care 47.000 lei despagubiri materiale si 8000 lei, daune morale.

Prin decizia penala nr. 590/A din 30.10.2009 pronuntata de Tribunalul Bucuresti - Sectia I Penala, a fost admis apelul declarat de partea civila I.M., a fost desfiintata în parte sentinta si, în fond rejudecând, s-a majorat cuantumul daunelor morale acordate partii civile de la 8000 lei la 20.000 lei.

Împotriva acestor hotarâri au declarat recurs inculpatul I.C. si partea civila I.M.

Examinând hotarârile atacate prin prisma criticilor formulate si în limitele prev. de art.385/6 alin.1, 2 C. pr. pen., Curtea retine urmatoarele:

Atât inculpatul, cât si partea civila au criticat în recurs doar modul de solutionare a actiunii civile, nu si rezolvarea laturii penale. Prin urmare, Curtea va proceda la examinarea cauzei în cadrul acestor limite, ceea ce exclude ab initio analiza cazului de casare prev. de art.385/9 pct.14 C. pr. pen., caci acesta, în raport de ipotezele la care se refera (aplicarea unor pedepse gresit individualizate în raport cu prevederile art.72 C. pen. sau în alte limite decât cele prevazute de lege) vizeaza exclusiv latura penala, el neputând fi extins, prin analogie, în ceea ce priveste "individualizarea despagubirilor civile" cum a sustinut recurenta parte civila (analogia nefiind permisa în materie penala).

Criticile formulate de inculpat si de partea civila sunt însa întemeiate prin prisma dispozitiilor art.385/9 pct.9 C. pr. pen., caci nici hotarârea de fond, nici cea din apel nu cuprind motivele pe care se întemeiaza, cu referire la solutionarea actiunii civile formulate de partea civila I.M.. În acest sens, Curtea are în vedere ca în ambele hotarâri se retine succint ca suma de 47.00 lei acordata partii civile cu titlu de daune materiale reprezinta "un calcul estimativ al efectuarii unei operatii în Germania, potrivit înscrisurilor depuse de partea civila", fara a se arata în concret cum s-a realizat acest calcul ori care au fost înscrisurile avute în vedere în acest sens.

Or, potrivit dispozitiilor art.356 C. pr. pen., hotarârea prin care se solutioneaza fondul cauzei trebuie sa cuprinda si analiza probelor care au servit ca temei pentru solutionarea laturii civile a cauzei, cât si a celor care au fost înlaturate. În speta, aceasta analiza nu a fost facuta, instanta de fond rezumându-se sa arate ca daunele materiale acordate partii civile au fost calculate "potrivit înscrisurilor de la dosar", desi la dosar erau depuse mai multe înscrisuri, ce indicau sume diferite.

Nemotivarea solutiei pronuntate de instanta de fond cu privire la despagubirile materiale acordate partii civile I.M. nu a fost suplinita nici de instanta de apel, care, reluând sustinerea primei instante potrivit careia "suma acordata reprezinta un calcul estimativ al efectuarii unei operatii în Germania potrivit înscrisurilor depuse de partea civila", s-a rezumat a adauga doar ca "suma de 25.000 euro solicitata de partea civila nu se justifica".

În aceste conditii, instanta de recurs nu poate sa îsi exercite controlul judiciar cu privire la corectitudinea solutionarii pretentiilor civile ale partii civile, astfel ca singurul remediu procesual este acela al trimiterii cauzei spre rejudecare, în privinta aspectelor aratate.

Desi aspectele de nemotivare a solutionarii actiunii civile formulate de partea civila I.M. se regasesc, deopotriva, atât în hotarârea primei instante, cât si în decizia pronuntata în apel, totusi, pentru a nu prelungi excesiv durata procesului (în raport de miza acestuia, în special pentru partea civila), Curtea nu va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la fond, ci în apel, dat fiind caracterul sau devolutiv integral.

Fata de considerentele ce preced, Curtea a admis recursurile a casat în parte decizia penala recurata si a trimis cauza la Tribunalul Bucuresti spre rejudecarea apelurilor formulate de inculpat si partea civila I.M., numai în ceea ce priveste latura civila a cauzei. Au fost mentinute celelalte dispozitii ale decizie penale recurate.