Recurs. Obligatia instantei de apel de a motiva solutia pronuntata în cauza, în caz contrar, atragând incidenta cazului de casare prevazut de art. 3859 pct. 9 Cod procedura penala

Recurs. Obligatia instantei de apel de a motiva solutia pronuntata în cauza, în caz contrar, atragând incidenta cazului de casare prevazut de art. 3859 pct. 9 Cod procedura penala

Controlul judecatoresc trebuie sa fie unul efectiv, ?i nu formal - instanta este obligata ca, în afara de temeiurile invocate si cererile formulate de apelant, sa examineze cauza sub toate aspectele de fapt si de drept".

 De asemenea, dispozitiile art. 378 alin. 3 Cod procedura penala obliga instanta de apel "sa se pronunte asupra tuturor motivelor de apel invocate".

(Curtea de Apel Bucuresti, Sectia I Penala -Decizia  Penala nr. 1118/R/5 mai 2011)

Prin sentinta penala nr. 636/21.04.2010, pronuntata de Judecatoria Sectorului 6 Bucuresti, în dosarul nr.13606/303/2010, s-a dispus, în baza art. 334 Cod procedura penala schimbarea încadrarii juridice din infractiunile prev. de art. 211 alin.1, alin. 2 lit. c Cod penal cu aplic. art. 37 lit. a Cod penal si art. 293 alin. 1 Cod penal cu aplic. art. 37 lit. a Cod penal, ambele cu aplic. art. 33 lit. a Cod penal în infractiunile prev. de art. 211 alin.1, alin. 2 lit. c Cod penal cu aplic. art. 37 lit. a, b Cod penal si art. 293 alin. 1 Cod penal cu aplic. art. 37 lit. a, b Cod penal, ambele cu aplic. art. 33 lit. a Cod penal.

În baza art. 211 alin.1, alin. 2 lit. c Cod penal cu aplic. art. 37 lit. a, b Cod penal raportat la art. 74 alin. 1 lit. c si art. 76 lit. b Cod penal cu aplic. art. 39 alin. 4 si art. 80 alin. 2 Cod penal a condamnat pe inculpatul C. P., în prezent aflat în stare de detinere la Penitenciarul Rahova, la pedeapsa de 7  ani închisoare.

În baza art. 71 Cod penal a interzis inculpatului, pe durata executarii pedepsei, exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit.a (teza a II a), b Cod penal.

În baza art. 61 alin. 1 teza I Cod penal a revocat liberarea conditionata din executarea pedepsei de 4 ani închisoare aplicata prin sentinta penala nr. 704/27.12.2007 a Judecatoriei Buftea.

În baza art. 61 alin. 1 teza a II a Cod penal a contopit restul ramas neexecutat ca urmare a liberarii conditionate, de 1014 zile închisoare (2 ani 9 luni si 14 zile închisoare) cu pedeapsa aplicata prin prezenta, de 7 ani închisoare, inculpatul urmând a executa pedeapsa cea mai grea, de 7 ani închisoare.

În baza art. 71 Cod penal a interzis inculpatului, pe durata executarii pedepsei, exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit.a (teza a II a), b Cod penal.

În baza art. 293 alin. 1 Cod penal cu aplic. art. 37 lit. a, b Cod penal raportat la art. 74 alin. 1 lit. c si art. 76 lit. b Cod penal cu aplic. art. 39 alin. 4 si art. 80 alin. 2 Cod penal a condamnat pe acelasi inculpat la pedeapsa de 3  ani închisoare.

În baza art. 71 Cod penal a interzis inculpatului, pe durata executarii pedepsei, exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit.a (teza a II a), b Cod penal.

În baza art. 61 alin. 1 teza I Cod penal a revocat liberarea conditionata din executarea pedepsei de 4 ani închisoare aplicata prin sentinta penala nr. 704/27.12.2007 a Judecatoriei Buftea.

În baza art. 61 alin. 1 teza a II a Cod penal a contopit restul ramas neexecutat ca urmare a liberarii conditionate, de 1014 zile închisoare  (2 ani  9 luni si 14 zile închisoare) cu pedeapsa aplicata prin prezenta, de 3 ani închisoare, inculpatul urmând a executa pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare.

În baza art. 71 Cod penal a interzis inculpatului, pe durata executarii pedepsei, exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit.a (teza a II a), b Cod penal.

În baza art. 33 lit. a si art. 34 lit. b Cod penal a contopit pedepsele stabilite prin prezenta si a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 7 ani închisoare, pe care o sporeste la 8 ani închisoare.

În baza art. 71 Cod penal a interzis inculpatului, pe durata executarii pedepsei, exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit.a (teza a II a), b Cod penal.

În baza art. 88 Cp a dedus din pedeapsa aplicata perioada retinerii si arestarii preventive de la 17.05.2010 la 14.06.2010.

A constatat ca inculpatul a fost cercetat în stare de arest preventiv, initial în prezenta cauza, ulterior, în alta cauza.

A constatat ca partea vatamata M. E. A. a renuntat la actiunea civila exercitata în procesul penal.

În baza art. 116 Cod penal a interzis inculpatului sa se afle pe teritoriul Municipiului Bucuresti pe o perioada de 3 ani dupa executarea pedepsei principale.

S-a retinut în motivarea sentintei ca prin rechizitoriul nr. 7135/P/2010 din data de 02.07.2010 al Parchetului de pe lânga Judecatoria Sectorului 6 Bucuresti, verificat sub aspectul legalitatii si temeiniciei, înregistrat la instanta sub nr. 13606/303/2010, a fost trimis în judecata, în stare de arest preventiv, inculpatul C. P. zis "C.", pentru savârsirea infractiunii de tâlharie prev. de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. c Cod penal cu aplicarea art.37 lit. a Cod penal si fals privind identitatea prev. de art. 293 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art.37 lit. a Cod penal, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.

Fata de numitii M. V. C. si I. L. I., în temeiul art. 10 lit. a Cod procedura penala, s-a dispus neînceperea urmaririi penale sub aspectul savârsirii infractiunii de complicitate la tâlharie prevazuta de art. 20 raportat la art. 211 alin. 1 si alin. 2 lit. c Cod penal, întrucât declaratiile inculpatului în sensul ca sus-numitii ar fi participat la savârsirea faptei de tâlharie pentru care inculpatul a fost trimis în judecata nu sunt sustinute de materialul probator administrat în cauza. Totodata, prin actul de sesizare a instantei s-a dispus disjungerea cauzei si trimiterea dosarului la Sectia 20 Politie în vederea continuarii cercetarilor fata de numitii M. V. C. si I. L. I pentru infractiunea de favorizare a infractorului prevazuta de art. 264 Cod penal întrucât exisa indicii cu privire la faptul ca acestia cunosteau adevarata identitate a inculpatului C.P. si totusi au ales ca în declaratiile date în fata organelor de cercetare penala sa se refere la el sub numele de N. V.

În fapt, prin actul de sesizare a instantei s-a retinut ca, la data de 14.05.2010, în jurul orelor 16:15, aflându-se pe strada C.G. nr. 2, sector , în dreptul blocului nr. , inculpatul C.P., a deposedat-o pe partea vatamata M.E.A., prin smulgere, de un lant de aur pe care aceasta îl purta la gât, lant evaluat de catre partea vatamata la suma de 4000 lei. Ulterior, inculpatul a fugit si s-a urcat într-un autoturism marca Dacia 1310 de culoare gri cu nr. de înmatriculare în care se aflau si martorii M. V. C. si I. L. I.

La data de 16.05.2010, pe baza semnalmentelor si datelor furnizate de catre partea vatamata, în zona strandului C., a fost depistat inculpatul C. P. împreuna cu martorii M. V. C. si I. L. I într-un autoturism marca Dacia 1310 de culoare gri cu nr. de înmatriculare. Cu aceasta ocazie inculpatul a declarat în fata organelor de politie ca se numeste N. V., aspect sustinut si de catre numitii M. V. C. si I. L. I.

La data de 07.07.2010 instanta a procedat la verificarea legalitatii si temeiniciei masurii arestarii preventive luate fata de inculpat, iar în temeiul art. 3001 alin. 1 Codul de procedura penala  s-a constatat legalitatea si temeinicia masurii arestarii preventive a inculpatului.

La acelasi termen, în baza art. 140 alin. 1 lit. a Codul de procedura penala  instanta a constatat încetata masura arestarii preventive a inculpatului C. P., pentru considerentele aratate în cuprinsul încheierii de la acea data, iar în temeiul art. 140 alin. 3 Codul de procedura penala  a dispus punerea de îndata în libertate a acestuia de sub puterea mandatului de arestare preventiva nr. 90/17.05.2010 emis de Judecatoria Sectorului 6 Bucuresti, daca acesta nu este arestat în alta cauza.

La termenul din 07.10.2010 reprezentantul Ministerului Public a solicitat schimbarea încadrarii juridice a faptelor pentru care inculpatul a fost trimis în judecata, în sensul retinerii si a starii de recidiva mare postexecutorie raportat la condamnarile anterioare ale inculpatului conform mentiunilor din cazierul judiciar, cerere cu privire la care instanta a aratat ca se va pronunta odata cu solutionarea pe fond a cauzei.

În drept, fapta inculpatului C.P. constând în aceea ca în data de 14.05.2010, în jurul orelor 16:15-16:30, aflându-se pe strada C. G. nr., sector , în dreptul blocului nr. , prin smulgere, a deposedat partea vatamata M. E. A. de un lant din metal galben pe care îl purta la gât, întruneste elementele constitutive ale infractiunii de tâlharie prevazuta de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. c Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. a si b Cod penal.

Tâlharia este o infractiune complexa, cuprinzând în alcatuirea laturii obiective doua activitati: una principala de furt si una subsidiara de întrebuintare de violente, de amenintari etc.

Întrucât inculpatul a savârsit fapta de tâlharie pe strada C. G. nr., sector , în dreptul blocului nr., fapta s-a considerat savârsita "în public" în sensul art. 152 lit. a Cod penal respectiv într-un loc care prin natura sau destinatia lui este totdeauna accesibil publicului, chiar daca nu este prezenta nicio persoana. În consecinta, s-a retinut forma agravata a tâlhariei potrivit prevederilor art. 211 alin. 2 lit. c Cod penal privitoare la savârsirea infractiunii de tâlharie "în public", ca urmare a faptului ca atât actiunea de deposedare a partii vatamate, cât si exercitarea violentelor au avut loc într-un "loc public"  în acceptiunea prevederilor art. 152 alin. 1 lit. a Codul penal.

Cu privire la fapta de tâlharie comisa de inculpat la data de 14.05.2010, instanta a facut aplicarea dispozitiilor art. 37 alin. 1 lit. a Cod penal privind recidiva postcondamnatorie, întrucât inculpatul C. P. a savârsit infractiunea prevazuta de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. c Cod penal în timpul liberarii conditionate din pedeapsa cu închisoarea de 4 ani aplicata prin sentinta penala nr. 704 din data de 27.12.2007 a Judecatoriei Buftea, fiind eliberat conditionat la data de 01.09.2009 si având rest ramas neexecutat de 1014 zile, iar fapta de tâlharie pentru care a fost cercetat în prezenta cauza a fost comisa la data de 14.05.2010.

Totodata, cu privire la aceeasi fapta de tâlharie a facut aplicarea dispozitiilor art. 37 alin. 1 lit. b Cod penal privind recidiva postexecutorie.

Astfel, raportat la sentinta penala nr.504/21.03.2001 a Tribunalului Bucuresti, definitiva prin decizia penala nr.1115/29.08.2001 a Curtii de Apel Bucuresti prin care inculpatul C.P. a fost condamnat la o pedeapsa de 4 ani si 6 luni pentru savârsirea infractiunii de tâlharie prevazuta de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. c Cod penal, s-a constatat ca fapta de tâlharie din prezenta cauza a fost comisa la data de 14.05.2010, deci dupa executarea pedepsei de 4 ani si 6 luni anterior mentionata, considerata ca executata la data de 28.03.2005 ca urmare a împlinirii restului de 571 de zile ramas neexecutat.

Totodata, prin sentinta penala nr. 2114/12.10.2005 a Judecatoriei Buftea, definitiva prin neapelare, inculpatul a fost condamnat la o pedeapsa de 1 an si 9 luni închisoare, fiind eliberat la 29.08.2006 si având rest neexecutat de 187 de zile. Fata de pedeapsa aplicata prin aceasta sentinta, considerata ca fiind executata la data de 29.02.2007, s-a constatat ca fapta din prezenta cauza a fost savârsita dupa executarea pedepsei aplicate prin sentinta sus-amintita, respectiv la data de 14.05.2010.

În conformitate cu dispozitiile art. 38 alin. 1 lit. a Cod penal, la stabilirea starii de recidiva nu s-a tinut seama de condamnarea prin sentinta penala nr. 15/09.01.1997 a Judecatoriei Buftea, definitiva prin nerecurare, fapta pentru care a fost condamnat prin sentinta mentionata fiind comisa în timpul minoritatii.

În baza art. 38 alin. 2 Cod penal, la stabilirea starii de recidiva nu s-a tinut seama nici de condamnarea prin sentinta penala nr. 236/04.03.1996 a Judecatoriei Ilfov, definitiva prin decizia penala nr. 651/23.07.1996 a Tribunalului Bucuresti, întrucât inculpatul a fost condamnat cu suspendarea sub supraveghere a executarii pedepsei, fiind incidente prevederile referitoare la reabilitarea de drept în baza art. 866 Cod penalla momentul executarii pedepsei, la data de 23.07.1999.

În ceea ce priveste condamnarea cu suspendarea conditionata a executarii pedepsei dispusa prin sentinta penala nr. 731/19.04.2002 a Judecatoriei Buftea definitiva prin neapelare, nu s-a tinut cont de aceasta întrucât, ca urmare a revocarii beneficiului suspendarii conditionate s-a dispus cumularea pedepsei aplicate prin sentinta mentionata cu pedeapsa aplicata prin sentinta penala nr. 2114/12.10.2005 a Judecatoriei Buftea, definitiva prin neapelare, condamnare ce reprezinta primul termen al recidivei mari postexecutorii în prezenta cauza, asa cum s-a mentionat mai sus.

În consecinta, instanta a retinut ca infractiunea de tâlharie din prezenta cauza a fost savârsita atât în stare de recidiva postcondamnatorie având ca prim termen al acestei recidive condamnarea la pedeapsa închisorii de 4 ani aplicata prin sentinta penala nr. 704/27.12.2007 a Judecatoriei Buftea, cât si în stare de recidiva postexecutorie fiind al doilea termen a doua recidive distincte fata de condamnarea la pedeapsa închisorii de 4 ani si 6 luni aplicata prin sentinta penala nr.504/21.03.2001 a Tribunalului Bucuresti, definitiva prin decizia penala nr.1115/29.08.2001 a Curtii de Apel Bucuresti si fata de sentinta penala nr. 2114/12.10.2005 a Judecatoriei Buftea, definitiva prin neapelare, prin care inculpatul a fost condamnat la o pedeapsa de 1 an si 9 luni închisoare.

Pentru aceste motive, instanta  a admis cererea de schimbare a încadrarii juridice formulata de reprezentantul Ministerului Public si a schimbat încadrarea juridica data faptei prin rechizitoriu în sensul retinerii si a starii de recidiva postexecutorie, respectiv din infractiunile prevazute de art. 211 alin.1, alin. 2 lit. c Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal si art. 293 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal în infractiunile prevazute de art. 211 alin.1, alin. 2 lit. c Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. a, b Cod penal si art. 293 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. a, b Cod penal, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.

În drept, fapta inculpatului C. P. care, la data de 16.05.2010, aflându-se în dreptul strandului C. si cu ocazia legitimarii de catre organele de politie s-a prezentat în fata acestora sub o identitate falsa, respectiv cu numele de N. V., pentru a induce în eroare organele de politie si a se sustrage de la executarea unui mandat de arestare emis în lipsa de catre Judecatoria Buftea, întruneste elementele constitutive ale infractiunii de fals privind identitatea prevazuta de art. 293 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. a si b Cod penal.

În ceea ce priveste infractiunea de fals privind identitatea comisa de inculpat la data de 16.05.2010, instanta a facut aplicarea dispozitiilor art. 37 alin. 1 lit. a Cod penal privind recidiva postcondamnatorie, întrucât inculpatul C. P. a savârsit infractiunea prevazuta art. 293 alin. 1 Cod penal în timpul liberarii conditionate din pedeapsa de 4 ani închisoare aplicata prin sentinta penala nr. 704/27.12.2007 a Judecatoriei Buftea, fiind eliberat conditionat la data de 01.09.2009 cu un rest ramas neexecutat de 1014 zile, iar fapta de fals privind identitatea pentru care a fost cercetat în prezenta cauza a fost comisa la data de 14.05.2010, deci în cursul liberarii conditionate.

Infractiunea de fals privind identitatea a fost savârsita în acelasi timp si în stare de recidiva postexecutorie, fiind aplicabile dispozitiile art. 37 alin. 1 lit. b Cod penal.

Astfel, din fisa de cazier judiciar a inculpatului (f. 22) rezulta ca acesta a mai fost condamnat la o pedeapsa de 4 ani si 6 luni pentru savârsirea infractiunii de tâlharie prevazuta de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. c Cod penal prin sentinta penala nr. 504/21.03.2001 a Tribunalului Bucuresti, definitiva prin decizia penala nr.1115/29.08.2001 a Curtii de Apel Bucuresti. Inculpatul a fost eliberat conditionat la 03.09.2003, având un rest de 571 de zile neexecutate, pedeapsa aplicata fiind considerata ca executata la data de 28.03.2005. Asadar, fapta de fals privind identitatea fiind comisa la data de 16.05.2010, deci dupa executarea pedepsei de 4 ani si 6 luni anterior mentionata, reiese ca a fost savârsita în stare de recidiva postexecutorie.

Tot din fisa de cazier judiciar reiese ca, prin sentinta penala nr. 2114/12.10.2005 a Judecatoriei Buftea, definitiva prin neapelare, inculpatul a fost condamnat la o pedeapsa de 1 an si 9 luni închisoare, fiind eliberat la 29.08.2006 si având rest neexecutat de 187 de zile. Având în vedere data savârsirii infractiunii de fals intelectual pentru care inculpatul a fost cercetat în prezenta cauza - 16.05.2010, si fata de pedeapsa aplicata prin sentinta sus-amintita, considerata ca fiind executata la data de 29.02.2007, s-a constatat ca fapta din prezenta cauza a fost savârsita dupa executarea pedepsei aplicate prin sentinta sus-amintita, deci în stare de recidiva postexecutorie.

În conformitate cu dispozitiile art. 38 alin. 1 lit. a Cod penal, la stabilirea starii de recidiva nu s-a tinut seama de condamnarea prin sentinta penala nr. 15/09.01.1997 a Judecatoriei Buftea, definitiva prin nerecurare, fapta pentru care a fost condamnat prin sentinta mentionata fiind comisa în timpul minoritatii.

În baza art. 38 alin. 2 Cod penal, la stabilirea starii de recidiva nu s-a tinut seama nici de condamnarea prin sentinta penala nr. 236/04.03.1996 a Judecatoriei Ilfov, definitiva prin decizia penala nr. 651/23.07.1996 a Tribunalului Bucuresti, întrucât inculpatul a fost condamnat cu suspendarea sub supraveghere a executarii pedepsei, fiind incidente prevederile referitoare la reabilitarea de drept în baza art. 866 Cod penal la momentul executarii pedepsei, la data de 23.07.1999.

În ceea ce priveste condamnarea cu suspendarea conditionata a executarii pedepsei dispusa prin sentinta penala nr. 731/19.04.2002 a Judecatoriei Buftea definitiva prin neapelare, nu s-a tinut cont de aceasta întrucât, ca urmare a revocarii beneficiului suspendarii conditionate s-a dispus cumularea pedepsei aplicate prin sentinta mentionata cu pedeapsa aplicata prin sentinta penala nr. 2114/12.10.2005 a Judecatoriei Buftea, definitiva prin neapelare, condamnare ce reprezinta primul termen al recidivei mari postexecutorii în prezenta cauza, asa cum s-a mentionat mai sus.

În consecinta, instanta  a retinut ca infractiunea de fals privind identitatea pentru care inculpatul a fost trimis în judecata în prezenta  cauza a fost savârsita atât în stare de recidiva postcondamnatorie, având ca prim termen al acestei recidive condamnarea la pedeapsa închisorii de 4 ani aplicata prin sentinta penala nr. 704/27.12.2007 a Judecatoriei Buftea, cât si în stare de recidiva postexecutorie fiind al doilea termen a doua recidive distincte fata de condamnarea la pedeapsa închisorii de 4 ani si 6 luni aplicata prin sentinta penala nr.504/21.03.2001 a Tribunalului Bucuresti, definitiva prin decizia penala nr.1115/29.08.2001 a Curtii de Apel Bucuresti si fata de sentinta penala nr. 2114/12.10.2005 a Judecatoriei Buftea, definitiva prin neapelare, prin care inculpatul a fost condamnat la o pedeapsa de 1 an si 9 luni închisoare.

Având în vedere ca infractiunea de tâlharie comisa la 14.05.2010 si cea de fals privind identitatea comisa la 16.05.2010, fapte pentru care inculpatul a fost trimis în judecata în prezenta cauza, au fost savârsite prin actiuni diferite, înainte ca inculpatul sa fi fost condamnat definitiv pentru vreuna din ele, instanta a retinut ca în cauza sunt incidente dispozitiile art. 33 lit. a Cod penal privind concursul real de infractiuni.

Pentru motivele anterior expuse, în temeiul art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. c Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. a, b Cod penal si art. 293 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. a, b Cod penal, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal instanta a dispus condamnarea inculpatului.

La individualizarea judiciara a pedepselor ce au fost aplicate inculpatului pentru fiecare dintre cele doua infractiuni savârsite, instanta a avut în vedere scopul definit de art. 52 Cod penal si a tinut seama de criteriile generale de individualizare prevazute de art. 72 Cod penal.

Cu privire la cuantumul pedepselor aplicabile inculpatului, instanta a avut în vedere atât dispozitiile art. 53 pct. 1 lit. b Cod penal, care stabilesc limitele generale ale pedepsei închisorii de la 15 zile la 30 de ani, cât si limitele speciale de pedeapsa prevazute de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. c Cod penal - de la 5 la 20 de ani închisoare, respectiv cele prevazute de art. 293 alin. 1 Cod penal - de la 3 luni la 3 ani închisoare, dar si prevederile art. 34 alin. 2 Cod penal, care stabilesc ca în cazul concursului de infractiuni pedeapsa rezultant  aplicata inculpatului nu trebuie sa depaseasca totalul pedepselor stabilite de instanta pentru infractiunile concurente.

Instanta a avut în vedere si gradul de pericol social concret al faptelor savârsite, pe care a apreciat în baza criteriilor din art. 181 alin. 2 Cod penal, respectiv în functie de modul si mijloacele de savârsire a faptelor, scopul urmarit, împrejurarile concrete în care s-au comis faptele, urmarea produsa, precum si persoana si conduita inculpatului. Raportat la aceste criterii, instanta a apreciat ca inculpatul a dat dovada de îndrazneala infractionala atât prin modul de savârsire a faptei de tâlharie, în public si apropiindu-se de partea vatamata într-un mod relaxat si detasat (declaratie martor D. M. am crezut ca poate fi o cunostinta a E., dupa modul în care se apropia de aceasta" (f.59-61 d.u.p.) pentru a nu-i stârni suspiciuni cu privire la scopul urmarit, acela de a-i sustrage lantisorul, cât si prin prezentarea sub o identitate falsa pentru a induce organele de politie în eroare si a-si asigura scaparea. Pe de alta parte, instanta a retinut si ca partea vatamata si-a recuperat bunul sustras, locul unde acesta fusese ascuns fiind indicat chiar de catre inculpat.

În ceea ce priveste persoana infractorului, instanta a retinut ca acesta nu se afla la primul conflict cu legea penala, fiind recidivist. Instanta a tinut cont de perseverenta infractionala de care a dat dovada inculpatul, acesta fiind sanctionat anterior de mai multe ori pentru savârsirea de infractiuni de furt calificat, înca din anul 1996 din perioada minoritatii si pâna în prezent, fisa de cazier judiciar a inculpatului reflectând perseverenta infractionala a acestuia în savârsirea de infractiuni contra patrimoniului.

De asemenea, instanta a avut în vedere si circumstantele personale si conduita inculpatului, si anume faptul ca acesta are vârsta de 31 de ani, ca nu are o ocupatie, ca a avut o atitudine oscilanta si desi a recunoscut în cele din urma savârsirea faptelor, prin faptul ca si-a declinat o alta identitate a îngreunat mult cercetarile.

În ceea ce priveste împrejurarile care atenueaza sau agraveaza raspunderea penala, instanta a retinut ca fapta de tâlharie a fost savârsita într-un loc public, dar ca ulterior savârsirii faptelor, inculpatul a avut o atitudine sincera cooperând cu organele de cercetare, participând la conduceri în teren si indicând locul în care a ascuns bunul sustras. În consecinta instanta  a retinut aplicabilitatea art. 74 alin. 1 lit. c Cod penal pe lânga fiecare din pedepsele principale aplicate pentru cele doua infractiuni din prezenta cauza.

Potrivit dispozitiilor art. 76 Cod penal, în cazul retinerii unei circumstante atenuante pedeapsa se coboara obligatoriu sub minimul special. Pe de alta parte, conform art. 39 alin. 4 Cod penal, în caz de recidiva postexecutorie pedeapsa se aplica spre maximul special putându-se adauga si un spor. Constatând ca recidiva atrage o înasprire a regimului sanctionator, desi textul art. 80 alin. 2 Cod penal nu prevede expres aceasta situatie, având în vedere ca retinerea starii de recidiva prezinta o gravitate mai mare decât circumstantele agravante (raportat la sporul aplicabil în cele doua cazuri, respectiv 7 sau 10 ani închisoare fata de 5 ani închisoare), a nu aplica prevederile art. 80 alin. 2 Cod penal si în cazul concursului dintre o circumstanta atenuanta si recidiva ar presupune o interpretare contra legem. Asadar, operând o interpretare rationala a textului, fata de retinerea circumstantei atenuante si având în vedere ca faptele din prezenta cauza au fost savârsite în stare de recidiva, instanta a facut aplicarea art. 80 alin. 2 Cod penal si nu a coborât pedepsele aplicate inculpatului sub minimul special.

Antecedenta infractionala a inculpatului C. P. în comiterea infractiunilor de acelasi gen, infractiuni contra patrimoniului, a reflectat necesitatea aplicarii unui regim sanctionator mai sever, în conditiile în care pedepsele aplicate pâna în prezent nu si-au atins scopul constând în prevenirea savârsirii de noi infractiuni.

Împotriva acestei sentinte a declarat apel Parchetul de pe lânga Judecatoria Sectorului 6 Bucuresti motivele de apel vizând  nelegalitatea hotarârii rezultând din gresita deducere din durata pedepsei de 8 ani închisoare a perioadei retinerii si arestarii preventive a inculpatului C. P.

Din actele aflate la dosarul cauzei, respectiv ordonanta de retinere emisa de sectia 20 Politie în data de 17.05.2010 (fila 161 din dosarul de urmarire penala) rezulta ca inculpatul C.P. a fost retinut începând cu data de 17.05.2010 ora 1 pe o durata de 24 de ore, din care s-a dedus perioada conducerii acestuia la sediul sectiei de Politie, respectiv 8 ore si 10 minute.

În data de 17.05.2010 Judecatoria Sector 6 Bucuresti a admis propunerea Parchetul de pe lânga Judecatoria Sector 6 Bucuresti de arestare preventiva a inculpatului si în consecinta a dispus emiterea mandatului de arestare preventiva nr.90/17.05.2010 pe o perioada de 29 de zile respectiv 17.05.2010-14.06.2010 (fila 154 din dosarul de urmarire penala).

Încheierea prin care Judecatoria Sector 6 Bucuresti a admis propunerea de arestare preventiva a inculpatului a fost atacata cu recurs de acesta, însa Tribunalul Bucuresti prin decizia penala nr. 239/21.05.2010 a respins aceasta cale de atac ca nefondata (fila 189 din dosarul de urmarire penala).

Asa cum rezulta din procesul-verbal aflat la fila nr.201 din dosarul de urmarire penal, mandatul de arestare preventiva nr.90/17.05.2010 emis pe numele N. V. nu a putut fi pus în executare deoarece ulterior emiterii mandatului inculpatul C.P. a recunoscut comiterea infractiunii de fals privind identitatea, fapta prevazuta si pedepsita de art.293 Cod penal, în sensul ca acesta pentru a asigura sustragerea fata de mandatul de arestare preventiva nr.24/22.04.2010 emis de Judecatoria Buftea pe numele sau, atât în faza de urmarire penala cât si în fata instantei a declarat o identitate falsa, respectiv aceea de Nan Vasile, care este o ruda de a sa si ale carei date de identificare le cunoaste.

Ulterior, în data de 18.05.;2010 în baza unei sesizari din oficiu a agentilor sectiei 20 Politie privind comiterea infractiunii de fals privind identitatea de catre inculpatul C.P. prin ordonanta Parchetului de pe lânga Judecatoria sector 6 Bucuresti în baza art.238 Cod procedura penala s-a dispus extinderea urmaririi penale fata de C.P. sub aspectul savârsirii infractiunii prevazute de art.293 Cod penal (fila 22-23 din dosarul de urmarire penala) si în acelasi timp s-a procedat în baza art.195 Cod procedura penala la îndreptarea erorilor materiale existente în actele de urmarire penala efectuate pâna în acel moment aratându-se ca toate actele realizate vor fi considerate ca fiind efectuate fata de C.P. si nu N. V.

În consecinta, considerându-se ca mandatul de arestare preventiva nr.90/17.05.2010 a fost legal emis, Parchetul de pe lânga Judecatoria sector 6 Bucuresti in  data de 09.06.2010 a solicitat prelungirea arestarii preventive, cerere care însa prin încheierea din data de 10.06.2010 în baza art.159 Cod procedura penala raportat la art.149 Cod procedura penala a fost respinsa de Judecatoria Sector 6 Bucuresti ca inadmisibila, motivat de faptul ca din actele existente la dosarul cauzei rezulta ca mandatul de arestare preventiva datorita savârsirii infractiunii de fals privind identitatea de catre inculpatul C. P. nu a fost pus niciodata în executare, iar prelungirea arestarii presupune existenta unui mandat de arestare care este efectiv pus în executare (filele 17-20 din dosarul de urmarire penala).

Cu toate acestea, în aceeasi data, respectiv 10.06.2010, Judecatoria Sector 6 Bucuresti a admis sesizarea din oficiu si în consecinta prin încheiere a dispus îndreptarea erorilor materiale strecurate în încheierea din data de 17.05.2010 si în cuprinsul mandatului de arestare preventiva nr.90/17.05.2010. (fila 21 din dosarul de urmarire penala), situatie în care asa cum rezulta din procesul verbal aflat la fila nr.40 din dosarul privind mandatul de arestare preventiva a inculpatului, mandatul nr.90/17.05.2010 a fost pus în executare începând cu data de 11.06.2010.

La data de 06.07.2010 Parchetul de pe lânga Judecatoria sector 6 Bucuresti prin rechizitoriul nr.7493/P/2010 a dispus sesizarea Judecatoriei Sector 6 Bucuresti cu judecarea inculpatului C. P., în stare de arest preventiv, sub aspectul savârsirii de catre acesta a infractiunilor de tâlharie si fals privind identitatea, fapte prevazute si pedepsite de art.211 al.1, al.2 lit. c Cod penal cu aplicarea art.37 al. 1 lit.a Cod penal si art.293 Cod penal cu aplicarea art.37 al.1 lit.a Cod penal, toate cu aplicarea art.33 al.1 lit.a Cod penal

Prin încheierea din data de 07.07.2010 Judecatoria Sector 6 Bucuresti, în baza art.3001 al.1 Cod procedura penala a constatat legalitatea si temeinicia masurii arestarii preventive a inculpatului, însa în baza art.140 al.1 lit. a si al.3 Cod procedura penala a constatat încetata de drept la data de 14.06.2010 masura arestarii preventive a inculpatului.

Hotarârea instantei din data de 07.07.2010 în ce priveste constatarea încetarii de drept în data de 14.06.2010 a masurii arestarii preventive aplicate inculpatului prin M.A. nr.90/17.05.2010, este una legala, având în vedere ca prin încheierea din data de 10.06.2010 Judecatoria sector 6 Bucuresti a respins propunerea Parchetului de pe lânga Judecatoria sector 6 Bucuresti de prelungire a arestarii preventive si ulterior pâna la expirarea celor 29 de zile, respectiv 14.06.2010 nu a fost formulata o noua propunere de prelungire a arestarii preventive.

Singurul fapt ca în data de 10.06.2010 Judecatoria sector 6 Bucuresti prin încheiere a admis sesizarea din oficiu si în consecinta a dispus îndreptarea erorilor materiale strecurate în continutul încheierii de sedinta din data de 17.05.2010 si a mandatului de arestare preventiva nr.90/17.05.2010, asa cum a subliniat si instanta de fond nu înseamna ca prin acest fapt s-a emis un nou mandat de arestare preventiva pe un nou termen de 29 de zile calculat din data de 10.06.2010, ci doar faptul ca încheierea de îndreptare facând corp comun cu încheierea din data de 17.05.2010, permite pentru viitor punerea în executare a mandatului nr.90/17.05.2010.

Acest efect al încheierii de îndreptare a erorii materiale în speta de fata a si avut loc în mod concret, deoarece asa cum rezulta din procesul verbal aflat la fila nr.40 (dosarul de arestare preventiva) mandatul nr.90/17.05.2010 a fost pus în executare efectiva începând cu data de 11.06.2010.

În aceste conditii, fiind vorba de un mandat de arestare preventiva pus efectiv în executare, în situatia în care se aprecia de catre Parchet ca inculpatul trebuie cercetat în continuare în stare de arest preventiv în prezenta cauza, se impunea ca acesta sa realizeze o noua propunere de prelungire a arestarii preventive, deoarece disparând elementul în baza careia initial s-a respins prima sesizare ca inadmisibila, este de apreciat ca se putea realiza efectiv acest scop în conditiile în care încheierea din data de 10.06.2010 fiind pronuntata fara judecarea efectiva a fondului cauzei nu se bucura de autoritatea de lucru judecat.

În consecinta, în prezenta cauza neexistând o noua propunere de prelungire a arestarii preventive, este firesc ca acesta în baza art.140 al.1 lit. a si al.3 Cod procedura penala a încetat de drept în data de 14.06.2010, considerând ca perioada ce ar trebuie efectiv dedusa din durata pedepsei aplicabile este intervalul de timp calculat dintre data punerii în executare si data încetarii de drept a acesteia, respectiv 11.06.2010-14.06.2010, deoarece imposibilitatea punerii în executare efectiva a mandatului începând cu data de 17.05.2010 se datoreaza exclusiv atitudinii mincinoase a inculpatului, aspect care nu-i poate crea o situatie favorabila, sub sanctiunea încalcarii principiului general potrivit careia nimeni nu poate invoca propria culpa pentru justificarea existentei unui drept.

Pentru aceste considerente, se impune ca instanta de apel în temeiul prevederilor ari 379 al.1 pct.2 lit. a Cod procedura penala sa desfiinteze în parte sentinta penala nr.636/21.10.2010 a Judecatoriei Sector 6 Bucuresti, pronuntata în dosarul 13606/303/2009 si în consecinta în baza art.88 Cod penal sa dispuna deducerea din durata pedepsei de 8 ani perioada retinerii si arestarii preventive, respectiv 17.05.2010 (durata retinerii) si 11.06.2010-14.06.2010 (durata arestarii preventive) .

Al doilea motiv de apel a vizat nelegalitatea hotarârii prin prisma gresitei aplicari a prevederilor art.76 al.1 lit. b Cod penal în loc de art.76 al.1 lit.e Cod penalîn privinta condamnarii inculpatului C. P. sub aspectul savârsirii infractiunii de fals privind identitatea, fapta prevazuta si pedepsita de art.293 al.1 Cod penal

Prin decizia penala nr.110/A din data de 08 martie 2011 Tribunalul Bucuresti - Sectia a II-a Penala în temeiul disp.art.379 alin.1 pct.2 lit.a Cod procedura penala a admis  apelul declarat de Parchetul de pe  lânga Judecatoria Sectorului 6  Bucuresti, împotriva sentintei penale nr.636/21.10.2010, pronuntata în dosar nr. 13606/303/2009 al Judecatoriei Sectorului 6 Bucuresti.

A fost desfiintata în parte sentinta apelata si rejudecând în baza art. 334 Cod procedura penala a schimbat încadrarea juridica din infractiunile prev. de art. 211 alin.1, alin. 2 lit. c Cod penal cu aplic. art. 37 lit. a Cod penal si art. 293 alin. 1 Cod penal cu aplic. art. 37 lit. a Cod penal, ambele cu aplic. art. 33 lit. a Cod penal în infractiunile prev. de art. 211 alin.1, alin. 2 lit. c Cod penal cu aplic. art. 37 lit. a, b Cod penal si art. 293 alin. 1 Cod penal cu aplic. art. 37 lit. a, b Cod penal, ambele cu aplic. art. 33 lit. a Cod penal.

În baza art. 211 alin.1, alin. 2 lit. c Cod penal cu aplic. art. 37 lit. a, b Cod penal raportat la art. 74 alin. 1 lit. c si art. 76 alin.1 lit. b Cod penal cu aplic. art. 39 alin. 4 si art. 80 alin. 2 Cod penal la condamnat pe inculpatul C. P., la pedeapsa de 7  ani închisoare.

În baza art. 71 Cod penal a interzis inculpatului, pe durata executarii pedepsei, exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit.a (teza a II a), b Cod penal.

În baza art. 61 alin. 1 teza I Cod penal a revocat liberarea conditionata din executarea pedepsei de 4 ani închisoare aplicata prin sentinta penala nr. 704/27.12.2007 a Judecatoriei Buftea.

În baza art. 61 alin. 1 teza a II a Cod penal a contopit restul ramas neexecutat ca urmare a liberarii conditionate, de 1014 zile închisoare  (2 ani  9 luni si 14 zile închisoare) cu pedeapsa aplicata prin prezenta, de 7 ani închisoare, inculpatul urmând a executa pedeapsa cea mai grea, de 7 ani închisoare.

În baza art. 71 Cod penal a interzis inculpatului, pe durata executarii pedepsei, exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a (teza a II a), b Cod penal.

În baza art. 293 alin. 1 Cod penal cu aplic. art. 37 lit. a, b Cod penal raportat la art. 74 alin. 1 lit. c si art. 76 alin.1 lit. e Cod penal cu aplic. art. 39 alin. 4 si art. 80 alin. 2 Cod penal la condamnat pe acelasi inculpat la pedeapsa de 3  ani închisoare.

În baza art. 71 Cod penal a interzis inculpatului, pe durata executarii pedepsei, exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit.a (teza a II a), b Cod penal.

În baza art. 61 alin. 1 teza I Cod penal s-a revocat liberarea conditionata din executarea pedepsei de 4 ani închisoare aplicata prin sentinta penala nr. 704/27.12.2007 a Judecatoriei Buftea.

În baza art. 61 alin. 1 teza a II a Cod penal a contopit restul ramas neexecutat ca urmare a liberarii conditionate, de 1014 zile închisoare  (2 ani  9 luni si 14 zile închisoare) cu pedeapsa aplicata prin prezenta, de 3 ani închisoare, inculpatul urmând a executa pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare.

În baza art. 71 Cod penal a interzis inculpatului, pe durata executarii pedepsei, exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit.a (teza a II a), b Cod penal.

În baza art. 33 lit. a si art. 34 lit. b Cod penal a contopit pedepsele stabilite prin prezenta si aplica inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 7 ani închisoare, pe care o sporeste la 8 ani închisoare.

În baza art. 71 Cod penal a interzis inculpatului, pe durata executarii pedepsei, exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a (teza a II a), b Cod penal.

În baza art. 88 Cod penal a dedus din pedeapsa aplicata perioada retinerii  de la 17.05.2010 si a arestarii preventive de la 11.06.2010 la 14.06.2010, mentinând celelalte dispozitii ale sentintei apelate, iar cheltuielile judiciare au ramas în sarcina  statului.

În temeiul  disp.art.379 alin.1 pct.1 lit.b Cod procedura penala a  respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul C. P.  împotriva sentintei penale nr.636/21.10.2010, pronuntata în dosar nr. 13606/303/2009 al Judecatoriei Sectorului 6 Bucuresti.

În baza art. 192 alin. 2 Cod procedura penala a fost obligat inculpatul la 1.200 lei cheltuieli judiciare catre stat.

Pentru a decide astfel, Tribunalul a retinut urmatoarele:

Din analiza continutul minutei sentintei penale nr.636/21.10.2010 a Judecatoriei sector 6 Bucuresti s-a constatat ca instanta în momentul condamnarii inculpatului C. P. sub aspectul savârsirii infractiunii de fals privind identitatea, fapta prevazuta si pedepsita de art.293 al.1 C. penal a facut aplicarea prevederilor art. 74 al.1 lit. c Cod penal si art.76 al.1 lit. b Cod penal cu toate ca raportat la minimul pedepsei stabilite de lege, respectiv aceea de 3 luni se impunea retinerea art.76 al.1 lit. d Cod penal în loc de art.76 al.1 lit. b, acesta din urma fiind corect retinut de instanta de fond pentru savârsirea infractiunii de tâlharie, fapta prevazuta si pedepsita de art. 211 al.1, al. 2 lit. c Cod penal în cazul careia legea stabileste un minim special de 5 ani.

Pe de alta parte s-a apreciat ca în ce priveste savârsirea acestei infractiuni (fals privind identitatea) nu s-ar impune retinerea circumstantei atenuante judiciare stabilite de art. 74 al. 1 lit. c Cod penal respectiv atitudinea sincera a inculpatului, deoarece problemele aparute în legatura cu punerea în executare a mandatului de arestare preventiva nr.90/17.05.2010 se datoreaza exclusiv inculpatului care în fata organelor judiciare penale a avut o atitudine nesincera în privinta datelor sale de identitate.

Pentru aceste considerente, a impus ca instanta de apel în temeiul prevederilor art. 379 al.1 pct.2 lit. a Codul de procedura penala  desfiintarea în parte a sentintei penale nr.636/21.10.2010 a Judecatoriei Sector 6 Bucuresti, pronuntata în dosarul 13606/303/2009 si în consecinta sa dispuna condamnarea inculpatului C. P. sub aspectul savârsirii infractiunii de fals privind identitatea fara retinerea circumstantei atenuante judiciare stabilite de art.74 al.1 lit. c Cod penal, ori în masura în care considera ca acesta totusi ar fi aplicabil în prezenta cauza sa faca aplicarea corecta a prevederilor art.76 al.1 lit.e Cod penal în loc de art.76 al.1 lit. b Cod penal asa cum în mod gresit a retinut instanta de fond.

 Analizând motivele de apel , sub toate aspectele de fapt si  de drept, în considerarea disp.art.371 alin.2 Cod procedura penala, Tribunalul a retinut urmatoarele:

În ceea ce priveste  primul motiv de apel referitor la  deducerea retinerii si arestarii preventive a inculpatului  C. P.,  acesta  este întemeiat.

Fata de inculpat a fost luata masura retinerii la data de 17.05.2010, iar arestarea preventiva prin mandatul de arestare preventiva  nr. 90/17.05.2010. Acest mandat a fost emis pe  numele fals  de N. V. , nume  cu care s-a identificat in fata organelor  de  urmarire penala pentru a se sustrage fata de mandatul de arestare preventiva nr. 24/22.04.2010 emis de  Judecatoria Buftea.

La data de  10.06.2010 Judecatoria Sectorului 6  Bucuresti din oficiu, prin încheiere a dispus îndreptarea erorii materiale in cuprinsul MAP  nr.90/17.05.2010  cu privire la  numele corect al inculpatului C. P.

Acest mandat a fost pus in executare la data de 11.06.2010 ,iar la  data de  14.06.2010 a încetat de drept  masura arestarii preventive, ceea ce reprezinta perioada arestarii preventive.

Cu privire la  al doilea  motiv de  apel, prima instanta a retinut aplicarea de circumstante judiciare atenuante în conditiile disp. art.74 alin.1 lit. c Cod penal rap. la  art.76 alin.1 lit. b Cod penal, în ceea ce  priveste pedeapsa aplicata pentru savârsirea infractiunii  prev. de art.293 alin.1 Cod penal.

Minimul pedepsei  stabilit  de lege de  3 luni impune aplicarea disp. art.76 alin.1 lit.e Cod penal si  nu art.76 alin.1 lit. b Cod penal.

Ca urmare a unei analize  judicioase a probatoriului administrat în  cauza prima instanta a facut o justa apreciere cu privire la cuantumul pedepselor, modalitatea de executare a acestora si  retinerea de circumstante atenuante.

Inculpatul, în apelul sau,  a solicitat  redozarea pedepselor  aplicate.

Atitudinea  oscilanta  a inculpatului în ceea ce priveste  savârsirea infractiunilor, împrejurarea ca s-a prezentat sub o identitate  falsa  în fata organelor judiciare si ca a mai  savârsit fapte antisociale, fiind  arestat si în alta cauza, sunt împrejurari care au  îndreptatit Tribunalul sa aprecieze ca  apelul inculpatului este nefondat.

Pentru aceste considerente, Tribunalul, în temeiul disp. art. 379 alin.1 pct.2 lit.a Cod procedura penala a admis  apelul declarat de Parchetul de pe  lânga Judecatoria Sectorului 6  Bucuresti, împotriva sentintei penale nr.636/21.10.2010, pronuntata în dosar nr. 13606/303/2009 al Judecatoriei Sectorului 6 Bucuresti.

A fost desfiintata în parte sentinta apelata si rejudecând în baza art. 334 Cod procedura penala a schimbat încadrarea juridica din infractiunile prev. de art. 211 alin.1, alin. 2 lit. c Cod penal cu aplic. art. 37 lit. a Cod penal si art. 293 alin. 1 Cod penal cu aplic. art. 37 lit. a Cod penal, ambele cu aplic. art. 33 lit. a Cod penal în infractiunile prev. de art. 211 alin.1, alin. 2 lit. c Cod penal cu aplic. art. 37 lit. a, b Cod penal si art. 293 alin. 1 Cod penal cu aplic. art. 37 lit. a, b Cod penal, ambele cu aplic. art. 33 lit. a Cod penal.

În baza art. 211 alin.1, alin. 2 lit. c Cod penal cu aplic. art. 37 lit. a, b Cod penal raportat la art. 74 alin. 1 lit. c si art. 76 alin.1 lit. b Cod penal cu aplic. art. 39 alin. 4 si art. 80 alin. 2 Cod penal la condamnat pe inculpatul Codreanu Petrica la pedeapsa de 7  ani închisoare.

În baza art. 71 Cod penal a interzis inculpatului, pe durata executarii pedepsei, exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit.a (teza a II a), b Cod penal.

În baza art. 61 alin. 1 teza I Cod penal a revocat liberarea conditionata din executarea pedepsei de 4 ani închisoare aplicata prin sentinta penala nr. 704/27.12.2007 a Judecatoriei Buftea.

În baza art. 61 alin. 1 teza a II a Cod penal a contopit restul ramas neexecutat ca urmare a liberarii conditionate, de 1014 zile închisoare  (2 ani  9 luni si 14 zile închisoare) cu pedeapsa aplicata prin prezenta, de 7 ani închisoare, inculpatul urmând a executa pedeapsa cea mai grea, de 7 ani închisoare.

În baza art. 71 Cod penal a interzis inculpatului, pe durata executarii pedepsei, exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit.a (teza a II a), b Cod penal.

În baza art. 293 alin. 1 Cod penal cu aplic. art. 37 lit. a, b Cod penal raportat la art. 74 alin. 1 lit. c si art. 76 alin.1 lit. e Cod penal cu aplic. art. 39 alin. 4 si art. 80 alin. 2 Cod penal a condamnat pe acelasi inculpat la pedeapsa de 3  ani închisoare.

În baza art. 71 Cod penal a interzis inculpatului, pe durata executarii pedepsei, exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a (teza a II a), b Cod penal.

În baza art. 61 alin. 1 teza I Cod penal a revocat liberarea conditionata din executarea pedepsei de 4 ani închisoare aplicata prin sentinta penala nr. 704/27.12.2007 a Judecatoriei Buftea.

În baza art. 61 alin. 1 teza a II a Cod penal a contopit restul ramas neexecutat ca urmare a liberarii conditionate, de 1014 zile închisoare  (2 ani  9 luni si 14 zile închisoare) cu pedeapsa aplicata prin prezenta, de 3 ani închisoare, inculpatul urmând a executa pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare.

În baza art. 71 Cod penal a interzis inculpatului, pe durata executarii pedepsei, exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a (teza a II a), b Cod penal.

În baza art. 33 lit. a si art. 34 lit. b Cod penal a contopit pedepsele stabilite prin prezenta si aplica inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 7 ani închisoare, pe care o sporeste la 8 ani închisoare.

În baza art. 71 Cod penal a interzis inculpatului, pe durata executarii pedepsei, exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit.a (teza a II a), b Cod penal.

În baza art. 88 Cod penal a dedus din pedeapsa aplicata perioada retinerii  de la 17.05.2010 si a arestarii preventive de la 11.06.2010 la 14.06.2010, mentinând-se celelalte dispozitii ale sentintei apelate, iar cheltuielile judiciare au  ramas în sarcina  statului.

În temeiul  disp.art.379 alin.1 pct.1 lit.b Cod procedura penala a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul Codreanu Petrica  împotriva sentintei penale nr.636/21.10.2010, pronuntata în dosar nr. 13606/303/2009 al Judecatoriei Sectorului 6 Bucuresti.

În baza art. 192 alin. 2 Cod procedura penala a fost obligat inculpatul la 1.200 lei cheltuieli judiciare catre stat.

Împotriva acestei sentinte a declarat recurs inculpatul C. P., criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie si solicitând admiterea recursului, casarea sentintei si rejudecând, în fond, redozarea pedepsei.

În motivarea orala a recursului inculpatul, prin aparatorul din oficiu, arata ca a recunoscut fapta, a avut o atitudine sincera, prejudiciul a fost recuperat, partea vatamata nu s-a constituit parte civila în cauza.

Analizând decizia recurata prin prisma criticii formulate, respectiv al cazului de casare prevazut de art. 3859 pct. 14 Cod procedura penala precum si a cazului de casare invocat din oficiu-art. 3859 pct. 9 Cod penal Curtea constata ca recursul este fondat pentru urmatoarele considerente:

Potrivit art. 371 Cod procedura penala"instanta judeca apelul numai cu privire la persoana care l-a declarat si la persoana la care se refera declaratia de apel si numai în raport cu calitatea pe care apelantul o are în proces.

În cadrul limitelor aratate în alineatul precedent, instanta este obligata ca, în afara de temeiurile invocate si cererile formulate de apelant, sa examineze cauza sub toate aspectele de fapt si de drept".

 De asemenea, dispozitiile art. 378 alin. 3 Cod procedura penala obliga instanta de apel "sa se pronunte asupra tuturor motivelor de apel invocate".

 Hotarârea instantei de fond a fost atacata atât de catre parchet, cât si de inculpatul C. P., care a solicitat înlaturarea sporului adaugat la pedeapsa rezultanta.

În considerentele hotarârii instantei de apel se raspunde la cele doua critici relevate în motivele de apel ale parchetului, iar în ce priveste apelul inculpatului se arata ca "atitudinea oscilanta a inculpatului în ce priveste savârsirea infractiunilor, împrejurarea ca s-a prezentat sub o identitate falsa în fata organelor judiciare si ca a mai savârsit fapte antisociale, fiind arestat si în alta cauza, sunt împrejurari care îndreptatesc tribunalul sa aprecieze ca apelul inculpatului este nefondat"

Curtea constata din aceasta motivare generica, nu raspunde în nici un fel la critica adusa hotarârii fondului de catre inculpat, în sensul reindividualizarii pedepselor si înlaturarii sporului adaugat la pedeapsa rezultanta. Desi în cauza au fost retinute si de catre instanta fondului si de catre instanta de apel circumstante atenuante în concurs cu cauze de agravare, respectiv recidiva, instanta de apel nu a motivat de ce nu se impune coborârea pedepsei sub minimul prevazut de lege.

Mai mult, instanta de apel nu analizeaza situatia de fapt retinuta în cauza, probele care au stat la baza stabilirii acestei situatii de fapt, desi era obligata sa o cenzureze în conditiile art.371 Cod procedura penala(sa examineze cauza sub toate aspectele de fapt si de drept). Aceeasi obligatie incumba instantei de control judiciar si în apelul declarat de parchet, în conditiile în care nu era limitata la analiza unor cazuri strict determinate de desfiintare a hotarârii fondului.

Neprocedând astfel instanta de apel a încalcat obligatia de a motiva solutia pronuntata în cauza, atragând incidenta cazului de casare prevazut de art.3859 alin.1 pct.9 Codul de procedura penala dispensând Curtea de a mai analiza motivul de recurs referitor la redozarea pedepsei.

Drept urmare Curtea, în temeiul art. 38515 pct.2 lit. c Cod procedura penala va admite recursul declarat de inculpatul C. P. împotriva deciziei penale nr. 110/A din data de 08 martie 2011, pronuntata de Tribunalul Bucuresti - Sectia a II-a penala, în dosarul nr. 13606/3/2010.

Va casa, în totalitate, decizia penala recurata si va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare apelului la aceiasi instanta, Tribunalul Bucuresti.

În temeiul art.192 alin.3 din Codul de procedura penala, cheltuielile judiciare în recurs vor ramâne în sarcina statului.

2

Domenii speta

Spete similare