Recurs. Incidenta cazului de casare prevazut de art. 3859 pct. 3 Codul de procedura penala

Recurs. Incidenta cazului de casare prevazut de art. 3859 pct. 3 Codul de procedura penala

Existenta cazului de incompatibilitate în care s-au aflat judecatorii care au pronuntat decizia din apel - potrivit art. 47 alin. 2 din Codul de procedura penala  nu mai poate participa la judecarea cauzei judecatorul care si-a exprimat anterior parerea cu privire la solutia care ar putea fi data in acea cauza.

Magistratii nu mai puteau participa la judecarea cauzei penale dupa ce anterior si-au exprimat parerea cu privire la felul în care va trebui solutionata cauza de catre parchet.

(Curtea de Apel Bucuresti , Sectia I Penala -Decizia  Penala nr.1274/R/10 iunie 2011)

Prin decizia penala nr.229 din data de 30 decembrie 2010, pronuntata de Tribunalul Calarasi - Sectia Penala, în baza art.379 al.2 lit.a Cod procedura penala s-a admis apelul declarat de partea vatamata B. P. împotriva sentintei penale nr.399/2010 a Judecatoriei Calarasi, pe care o desfiinteaza în tot si rejudecând în fond:

În baza art. 334 Cod procedura penala s-a dispus schimbarea încadrarii juridice a faptei pentru care este trimis în judecata inculpatul C.V., din infractiunea prev. de art. 260 al.1 Cod penal în infractiunea prev. de art. 260 al.1 Cod penal cu aplic. art.41 al.2 Cod penal.

În baza art. 260 al.1 Cod penal cu aplic. art. 41 al. 2 Cod penal l-a condamnat pe inculpatul C.V., la 1 an închisoare.

În baza art. 71 Cod penal s-a interzis inculpatului exercitiul drepturilor prev. de art. 64 lit.a teza a II-a si lit. b Cod penal, pe durata executarii pedepsei.

În baza art.81-82 Cod penal si art.71 alin.5 Cod penal s-a dispus suspendarea conditionata a executarii pedepsei principale si a celei accesorii pe o durata de 3 ani, termen de încercare ce curge de la data ramânerii definitive a hotarârii de condamnare.

I s-a atras atentia inculpatului asupra dispozitiilor art. 83-84 privind revocarea suspendarii conditionate a executarii pedepsei.

S-a admis în parte cererea de despagubiri civile si obliga pe inculpatul Constantin Vasile la 100.000 lei, daune morale catre partea civila B. P.

A fost obligat inculpatul la plata sumei de 500 lei, cheltuieli judiciare aferente fondului, iar conform art. 191 Cod procedura penala (inclusiv onorariul aparatorului din oficiu) si 1000 lei cheltuieli de judecata catre partea civila B. P.

Cheltuielile judiciare au ramas în sarcina statului în apel.

Pentru a hotarî astfel, instanta de fond a retinut urmatoarele:

Prin cererea introdusa la Judecatoria Calarasi, la data de 02.12.2009 si înregistrata sub nr. 6445/202/2009 petentul B.P. a formulat plângere împotriva rezolutiei nr. 1042/P/2005 din 05.10.2009 a Parchetului de pe lânga Judecatoria Calarasi  si a rezolutiei nr. 453/ II/2/2009 din 16.11.2009 a Prim-procurorului Parchetului de pe lânga Judecatoria Calarasi.

În motivarea plângerii petentul a aratat ca rezolutiile de scoatere de sub urmarire penala a numitului C.V. sunt nelegale si ca organul de urmarire penala a apreciat  în mod gresit împrejurarile în care au fost savârsite faptele reclamate. Petentul considera ca nu au fost respectate dispozitiile  instantei de recurs în conditiile în care cauza a fost solutionata într-un alt ciclu procesual întrucât procurorul nu a dispus trimiterea în judecata a intimatului C.V. pentru savârsirea infractiunii de marturie mincinoasa.

Petentul apreciaza ca intimatul a facut afirmatii mincinoase în deplina cunostinta de cauza fara a putea invoca pregatirea scolara precara si ca întreaga argumentatie prezentata în plângere conduce la concluzia ca  acesta a deformat cu buna intentie realitatea asa cum a perceput-o  el în  mod obiectiv.

La urmarirea penala s-a procedat, conform dispozitiile din decizia penala nr.155/R/25.11.2008 a Tribunalului Calarasi atât la audierea petentului si a intimatului cât si a martorilor F. N., T.I., M.D., T.G., M.M., T.GH. (filele 14 -47 din dosarul de  urmarire penala volumul 3). Au fost administrate si alte dovezi  iar la data de  05.10.2009  Parchetul de pe lânga Judecatoria Calarasi a dat rezolutia nr. 1042/ P/ 2005 prin care a dispus scoaterea de sub urmarire penala a învinuitului C.V. pentru savârsirea infractiunii de marturie mincinoasa.

Procurorul a constatat ca nu se poate retine întrunirea elementelor constitutive ale  acestei infractiuni, mai exact latura subiectiva - intentia.

Procurorul a mai aratat în rezolutie ca apar inadvertente în declaratiile intimatului C.V. însa acestea nu sunt " împrejurari esentiale", nu au conotatie penala si ca intimatul (martorul) a dorit sa relateze doar ceea ce a vazut "ex propriis sensibus" filtrat în relatare prin educatia si nivelul de scolarizare de care a beneficiat.

Prim Procurorul Parchetului de pe lânga Judecatoria Calarasi a mentinut  solutia prin rezolutia nr. 453/II/2/2009 din 16.11.2009 aratând ca declaratiile  intimatului C.V. sunt constante asupra elementelor esentiale din dinamica evenimentelor care au condus la situatia de fapt retinuta pentru a se stabilit vinovatia într-un alt dosar al petentului B.P. Prim Procurorul a subliniat ca Înalta Curte de Casatie si Justitie constata ca "din examinarea întregului dosar al cauzei si a considerentelor hotarârilor pronuntate rezulta ca împrejurarile concrete în care a fost vatamata integritatea corporala a numitului M.N. si mecanismul producerii leziunilor descrise în actele medico-legale au fost corect stabilite".

Prin sentinta penala nr.14/2010 Judecatoria Calarasi a respins plângerea formulata de petentul B.P., împotriva rezolutiei nr. 1042/P/2005 din  05.10.2009 a Parchetului de pe lânga Judecatoria Calarasi si a rezolutiei nr. 453/ II/2/2009 din 16.11.2009 a Prim-procurorului Parchetului de pe lânga Judecatoria Calarasi.

În baza art. 192 alin.2 Cod procedura penala a obligat petentul la 100 lei cu titlul de  cheltuieli judiciare catre stat.

Împotriva acestei sentinte, în termen legal, a declarat recurs petentul B.P., criticând sentinta pentru nelegalitate si netemeinicie.

Prin decizia penala nr. 52R/20.04.2010 s-a admis recursul declarat de recurentul B.P., împotriva sentintei penale nr.14/2010 a Judecatoriei Calarasi ,pe care a desfiintat-o si rejudecând a admis plângerea formulata de B.P. împotriva rezolutiilor nr. 1042/P/2005 din 05.10.2009 si nr. 453/II/2/2009 din 16.11.2009 pronuntate de Parchetul de pe lânga Judecatoria Calarasi si a pus în miscare actiunea penala împotriva inculpatului  C.V. pentru comiterea infractiunii prevazute de art.260 alin.1 C penal.

Prin aceeasi decizie cauza a fost trimisa spre solutionare Judecatoriei Calarasi.

Prin urmare cauza a fost înregistrata pe rolul Judecatoriei Calarasi, sub numarul de dosar 2951/202/2010, decizia penala nr. 52R/20.04.2010 a Tribunalului Calarasi reprezentând, astfel cum s-a retinut si prin considerentele deciziei în interesul legii nr. XV/2006 a Înaltei Curti de Casatie si Justitie actul de sesizare al instantei si de punere în miscare a actiunii penale.

În fapt, s-a retinut ca în declaratiile date în calitate de martor în cauza penala  având numarul de dosar 401/P/2005, respectiv 2122/116/2006 în care numitul B.P. a fost cercetat în calitate de inculpat, mai exact declaratiile din 13.04.2005, 16.04.2005, 17.04.2005, 06.12.2006 si 19.04.2007 - filele 30-38 din dosarul 1042/P/2005 volumul I, inculpatul C.V. a avut o pozitie oscilanta si contradictorie cu privire la împrejurarile esentiale în care inculpatul B.P. a savârsit infractiunea pentru care a fost condamnat si care a avut ca parte vatamata pe M.N.

Partea vatamata B.P. s-a constituit parte civila în cauza cu suma de 430000 de lei reprezentând contravaloarea daunelor morale suferite de acesta în urma savârsirii infractiunii de catre inculpat.

Solutionând cauza, Judecatoria Calarasi prin sentinta penala nr. 399 din 16.11.2010, a respins cererea de schimbare a încadrarii juridice a faptei din infractiunea prevazuta de art.260 alin.1 c. penal in infractiunea prevazuta de art.260 alin.1 C. penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal

În baza art. 11 pct. 2 lit. a Cod procedura penala cu aplicarea art.10 alin.1 lit. d C. procedura penala, a achitat pe inculpatul C.V., trimis in judecata sub aspectul savârsirii infractiunii prevazute de art.260 alin.1 Cod penal întrucât faptei îi lipseste unul din elementele constitutive ale infractiunii.

În baza art. 346 alin. 2.Cod procedura penala a respins cererea de despagubiri formulata de partea vatamata B.P.

În baza art.192 alin.3 Cod procedura penala cheltuielile judiciare avansate de stat constând in onorariu aparator din oficiu au ramas în sarcina statului.

Pentru a pronunta astfel, instanta de fond, în drept, a retinut ca potrivit prevederilor art. 260 din Codul penal, constituie infractiunea de marturie mincinoasa fapta martorului care într-o cauza penala, civila, disciplinara sau în orice alta cauza în care se asculta martori, face afirmatii mincinoase ori nu spune tot ce stie privitor la împrejurari esentiale asupra carora a fost întrebat.

Analizând declaratiile date de inculpat raportat la sesizarea facuta de partea vatamata prin plângerea adresata Parchetului de pe lânga Judecatoria Calarasi si înregistrata la data de 13.12.2005 - fila 15 din dosarul 1042/P/2005 - volumul I si reiterata la 12.11.2007-fila 20 din acelasi dosar 1042/P/2005-volumul I  instanta apreciaza ca nu cuprind afirmatii mincinoase referitoare la incidentul  ce a avut loc în data de 13.04.2005.

Instanta a observat din continutul acestor declaratii ca ele nu cuprind afirmatii mincinoase în genul celor cerute de lege pentru a se constata savârsirea faptei, întrucât astfel cum s-a si retinut ulterior în procesul verbal de cercetare la fata locului, în procesul verbal de B.P. - partea vatamata în prezenta cauza - ,incidentul a avut loc într-adevar la malul lacului G., mai exact pe digul canalului magistral ce leaga acest loc de Dunare, iar eventualele confuzii cu privire la situarea sa în spatiu ,din punct de vedere geografic nu pot conduce la ideea ca inculpatul,martor în acea cauza penala nu a fost de fata la acel incident ,capacitatea de orientare în spatiu în raport cu punctele cardinale nefiind automat presupusa a fi întrunita în persoana acestui martor,o persoana ce are de altfel o slaba pregatire.

Instanta de fond a apreciat ca în cauza în cadrul celor 5 declaratii date de inculpat în calitate de martor nu sunt întrunite elementele constitutive ale infractiunii de marturie mincinoasa, lipsind elementul material al laturii obiective (contradictiile existente nevizând împrejurari esentiale  având legatura cu fondul cauzei, fiind în mod vadit lipsite de importanta  si necontribuind esential la stabilirea adevarului si la justa solutionare a cauzei în care a  fost audiat ca martor) si latura subiectiva a  infractiunii,în aprecierea careia nu prezinta relevanta realitatea, ci sinceritatea convingerii martorului.

Împotriva sentintei a declarat apel partea vatamata B.P., criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie pentru urmatoarele motive:

"1.Se arata ca instanta de fond a analizat numai câteva dintre probele administrate în faza de urmarire penala si în cea de judecata.

Se sustine ca nu s-a acordat importanta cuvenita aspectelor descrise mincinos de catre inculpat, instanta de fond apreciindu-le ca fiind confuzii sau erori firesti când de fapt, chiar descrierea locului incidentului de catre inculpat demonstreaza ca acesta nu a fost martor la savârsirea infractiunii care se sustine ca a fost comisa de B.P. împotriva lui M.N.

2.Se subliniaza ca declaratiile facute de inculpatul C.V. în cauza penala formând obiectul dosarului în care apelantul parte vatamata a fost condamnat pentru infractiunea prevazuta de art. 183 Cod penal, au determinat stabilirea unei situatii de fapt foarte grave pentru B.P., martorul afirmând de mai multe ori ca a vazut cum acesta îl urmarea în zig zag, cu masina, pe M.N.

Arata apelantul ca s-a ignorat pozitia inculpatului de revenire partiala asupra declaratiilor abia la data de 03.07.2009, când acesta declara ca nu stie semnificatia cuvântului "intentie", desi anterior declarase ca B.P. l-a calcat intentionat cu masina pe numitul M.N.

3.Se critica retinerea instantei de fond ca faptei îi lipseste intentia (acesta fiind temeiul achitarii) precizându-se ca datorita denaturarii  adevarului, apelantul a fost condamnat în prima instanta, pentru infractiunea de tentativa la omor calificat si se detaliaza efectele fiecareia dintre cele cinci declaratii asupra actelor de urmarire penala din dosarul 2122/116/2006 (ex: schimbarea încadrarii juridice; retinerea lui B.P. pentru 24 ore; trimiterea în judecata, etc.).

4.Se mai arata ca nu s-au analizat toate circumstantele reale în care s-au comis faptele, omitându-se relatiile de dusmanie si cauzele penale pe rol în care inculpatul C.V., fiii si ginerii acestuia sunt judecati sau au fost condamnati pentru infractiuni de violenta si de lipsire de libertate comise împotriva apelantului si a sotiei acestuia.

În apel nu s-au administrat probe noi iar inculpatul - intimat nu a putut fi audiat, neprezentându-se în instanta de apel."

Analizând hotarârea apelata în raport de actele si lucrarile dosarului si de motivele de apel invocate, Tribunalul a constatat urmatoarele:

Prin sentinta penala 399/2010, Judecatoria Calarasi a dispus achitarea inculpatului C.V. pentru infractiunea de marturie mincinoasa, considerând întrunit cazul prevazut de art. 10 lit.d Cod procedura penala (cu referire la lipsa intentiei, ca forma obligatorie a vinovatiei).

Comprimând motivele de apel (care vizeaza aspecte de netemeinicie si nelegalitate a hotarârii, dar cu largi referiri la cealalta cauza penala) tribunalul  va initia verificarea sentintei apelate de la definitia infractiunii de marturie mincinoasa, din alin. 1 al art. 260 Cod penal care incrimineaza "fapta martorului care într-o cauza penala, civila, disciplinara sau în orice alta cauza în care se asculta martori, face afirmatii mincinoase, ori nu spune tot ce stie privitor la împrejurarile esentiale asupra carora a fost întrebat...."

Se imputa inculpatului savârsirea mai multor acte materiale (cinci) specifice laturii obiective ale infractiunii prevazute de art. 260 alin.1 Cod penal, acestea fiind comise cu ocazia audierilor din 13.04.2005 (fila 30 dosar urmarire penala), 17.04.2005 (filele 32-37), din 06.12.2006 (filele 35-36), 19.04.2007 (filele 107-108).

În declaratiile date la datele amintite mai sus, inculpatul C.V. a declarat sub prestare de juramânt ca a vazut cum B.P. l-a urmarit cu autoturismul pe M.N., ca acesta încerca sa scape, alergând pe dig în directii stânga-dreapta (acelasi mod de miscare avându-l si autoturismul lui B.P.).

A mai declarat inculpatul C.V. ca B.P. l-a ajuns pe M.N., pe care l-a lovit cu autoturismul puternic în spate, provocând caderea acestuia, dupa care B.P. a trecut cu autoturismul peste cel cazut, continuând deplasarea 10-11 metri.

În cele doua declaratii date în fata procurorului (filele 33-36) inculpatul C.V. a dat mai multe detalii despre pozitia lui M.N. dupa cadere (cu fata în jos, masina trecut cu puntea din fata peste el, M.N. fiind prins între roti si târât)

În aceleasi declaratii inculpatul a precizat ca apreciaza ca M.N. fugea de masina, ca B.P. îl urmarea ca sa-l calce.

Analizând actele dosarului si declaratiile date în prezenta cauza penala de catre inculpat, tribunalul constata ca acesta nu si-a retras marturia initiala (mai precis nici una dintre declaratiile date în dosarul 401/P/2005) iar ultima declaratie este un refuz de a da declaratie si, implicit, de a contribui la stabilirea adevarului, nu numai în prezenta cauza penala, dar si în cea în care s-au produs efectele declaratiilor mincinoase.

A mai constatat ca aspectele enumerate anterior (cuprinse în declaratiile date de inculpat ca martor în dosarul 401/P/2009 se refera la elemente esentiale pentru procesul penal în care, B.P. a fost judeca si condamnat în fond si apel pentru infractiunea de tentativa la omor calificat.

Fara a relua analiza si stabilirea situatiei de fapt din cauza penala sus-amintita, s-a constatat ca, cel putin în faza de urmarire penala, declaratia inculpatului C.V. a avut o importanta deosebita, în baza acestei declaratii de presupus martor ocular, dispunându-se masuri procesuale deosebite (schimbarea de încadrare juridica, emiterea si executarea ordonantei de retinere a lui B.P.; formularea de catre procuror a propunerii de arestare preventiva a inculpatului B.P.).

Este corecta retinerea instantei de fond despre natura psihologica a faptei penale, însa aceasta precizare riguroasa a felului în care inculpatul C.V. a denaturat adevarul cu ocazia declaratiilor date într-o cauza penala, nu sunt de natura a estompa caracterul penal al faptelor.

În ceea ce priveste latura subiectiva a faptelor, se constata ca nici dupa inculparea sa, martorul nu a înteles sa lamureasca aspectele pe care le-a descris, ca fiind percepute direct (desi nici partea vatamata din acea cauza M.N., nu l-a indicat ca fiind prezent la locul incidentului), sub pretextul propriei nestiinte de carte, ducând inculpatul în derizoriu activitatea organelor de urmarire penala si punând sub semnul întrebarii corectitudinea anchetei în care s-a implicat cu atâta zel în anul 2005.

Este gresita retinerea instantei de fond ca probele cu expertiza medico-legala si tehnica auto, confirma relatarile inculpatului, sensul deciziei Înalta Curte de Casatie si Justitie fiind altul, si anume acela ca nu era posibila varianta sustinuta de inculpatul C.V., probele stiintifice infirmând "calcarea cu masina" intentionata a partii vatamate din acel dosar.

Desi cea mai palpabila atingere adusa valorilor sociale ocrotite de legea penala se percepe în ceea ce-l priveste pe partea vatamata B.P., nu trebuie uitat ca subiectul activ principal al infractiunii de fata este statul, mai precis relatiile sociale legate de înfaptuirea justitiei.

În raport de cele de mai sus, s-a constatat ca depunerea celor cinci declaratii reprezinta acte materiale (actiuni) prezentând fiecare în parte, continutul infractiunii de marturie mincinoasa, în realizarea unei rezolutii infractionale unice, motiv pentru care se va dispune schimbarea încadrarii juridice a infractiunii prevazute de art. 260 al.1 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal, existenta infractiunii de marturie mincinoasa nefiind conditionata de pronuntarea unei hotarâri de condamnare sau de faptul ca, indiferent de afirmatiile mincinoase,în cauza s-a pronuntat o hotarâre justa ("Drept penal român - Partea speciala" - O. Loghin, A. Filipas  1992 pg. 209)

Nu s-a retinut ca perceptia faptelor s-a estompat datorita trecerii timpului, deoarece prima declaratie este data la 13.04.2005, chiar ziua incidentului dintre B.P. si M.N. iar inculpatul este indicat de martorii asistenti drept persoana care a dat cele mai multe relatii cu ocazia cercetarii la fata locului (vol. I dosar urmarire penala).

La fel, nu are importanta în ce masura în solutia de condamnare au fost asimilate declaratiile mincinoase, fapta consumându-se dupa fiecare depozitie de martor.

S-a apreciat ca fapta a fost comisa de inculpatul C.V. cu vinovatie, în forma intentiei directe, ca prezinta pericolul social prevazut de lege pentru ca o fapta sa fie infractiune iar fapta inculpatului care, în mod repetat, în perioada 13,04.2005 - 19.07.2007, a declarat mincinos despre situatii esentiale pentru solutionarea cauzei penale formând obiectul dosarului nr. 1042/P/2005 al Parchetului de pe lânga Tribunalul Calarasi si a dosarului nr. 2122/202/2006  al Tribunalului Calarasi întruneste elementele constitutive ale infractiunii prevazute de art. 260 alin.1 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal, text de lege în baza caruia se va pronunta condamnarea.

În ceea ce priveste latura civila a cauzei, Tribunalul a constat ca partea vatamata B.P. este îndreptatit la a obtine repararea prejudiciului moral prevazut prin fapta dedusa judecatii, urmare careia partea vatamata, inginer, administrator al unei societati comerciale a fost retinut de procuror si adus în fata instantei în vederea arestarii.

Aceste evenimente au fost de natura a afecta radical relatiile de familie, sociale si comerciale si se justifica antrenarea raspunderii civile delictuale în temeiul art. 998-999 Cod civil.

Pentru motivele de mai sus, urmeaza ca În baza art.379 al.2 lit.a Cod procedura penala, s-a admis apelul declarat de partea vatamata B.P. împotriva sentintei penale nr.399/2010 a Judecatoriei Calarasi, pe care o va desfiinta în tot si rejudecând în fond:

În baza art. 334 Cod procedura penala s-a dispus schimbarea încadrarii juridice a faptei pentru care este trimis în judecata inculpatul Constantin Vasile, din infractiunea prev. de art. 260 al. 1 Cod penal în infractiunea prev. de art. 260 al. 1 Cod penal cu aplic. art. 41 al. 2 Cod penal.

În baza art. 260 al. 1 Cod penal cu aplic. art. 41 al. 2 Cod penal l-a condamnat pe inculpatul C.V., la 1 an închisoare.

În baza art. 71 Cod penal a interzis inculpatului exercitiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a si lit. b Cod penal, pe durata executarii pedepsei.

În baza art. 81-82 Cod penal si art. 71 al. 5 Cod penal s-a dispus suspendarea conditionata a executarii pedepsei principale si a celei accesorii pe o durata de 3 ani, termen de încercare ce curge de la data ramânerii definitive a hotarârii de condamnare.

S-a atras atentia inculpatului asupra dispozitiilor art. 83-84 privind revocarea suspendarii conditionate a executarii pedepsei.

S-a admis în parte cererea de despagubiri civile si obliga pe inculpatul C.V. la 100.000 lei, daune morale catre partea civila B.P.

A fost obligat inculpatul la 500 lei, cheltuieli judiciare aferente fondului, conform art.191 Cod procedura penala (inclusiv onorariul aparatorului din oficiu) si 1000 lei cheltuieli de judecata catre partea civila B.P.

Cheltuielile judiciare în apel au ramas în sarcina statului.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs Parchetul de pe lânga Tribunalul Calarasi si inculpatul C.V., primul criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie solicitând admiterea recursului, casarea deciziei penale si, în principal, trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeasi instanta, întrucât judecata s-a efectuat de un complet aflat într-una din situatiile de incompatibilitate si care nu a apus în discutia partilor schimbarea încadrarii juridice a faptei, iar în subsidiar achitarea inculpatului întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale infractiunii de marturie mincinoasa.

În motivarea scrisa a recursului parchetul arata ca prin încheierea nr.27/27.04.2005 a Tribunalului Calarasi, a fost respinsa propunerea de arestare preventiva a inculpatului B.P. (parte civila în prezenta cauza) pentru savârsirea infractiunii de tentativa la omor calificat, presedintele completului - jud.P. M.V.-apreciind ca "din nicio proba...nu rezulta intentia de omor (în una din forme)". Se mai arata ca prin rechizitoriul Parchetului de pe lânga Tribunalul Calarasi nr.401/P/2005 din 18.12.2006 s-a dispus trimiterea în judecata a inculpatului B.P. pentru savârsirea infractiunii de tentativa la omor calificat, acesta fiind condamnat definitiv prin sentinta penala nr.242/28.12.2007 a Tribunalului Calarasi, astfel cum a fost modificata prin decizia penala nr.609/20.02.2009 a Înaltei Curti de Casatie si Justitie.

Parchetul învedereaza faptul ca prin rezolutia nr. 1042/P/2005 din 10.06.2008 s-a dispus neînceperea urmaririi penale fata de numitul C.V. pentru savârsirea infractiunii de marturie mincinoasa prev. de art. 260 alin. 1 Cod penal (la plângerea penala formulata de B.V. apreciindu-se ca fapta nu exista, solutie confirmata prin rezolutia primului procuror. Petentul B.V. a formulat plângere împotriva acestei solutii, ce initial a fost respinsa prin sentinta penala nr.286/22.09.2008 si admisa în recurs prin decizia penala nr. 155/R/25.08.2008 a Tribunalului Calarasi, prin care s-au desfiintat rezolutiile parchetului dispunându-se trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmaririi penale fata de numitul C.V. pentru savârsirea infractiunii prevazute de art.260 alin.1 Cod penal (completul fiind alcatuit din judecatorii R. R, D. N. si H. A.).

Prin rezolutia nr. 1042/P/2005 din 5.10.2009 Parchetul de pe lânga Judecatoria Calarasi a dispus scoaterea de sub urmarire penala a învinuitului C.V., apreciindu-se ca faptei îi lipseste unul din elementele constitutive ale infractiunii, respectiv intentia, solutie confirmata prin rezolutia primului procuror. Plângerea formulata la instanta împotriva acestei rezolutii a fost respinsa în fond prin sentinta penala nr. 14/12.01.2010 a Judecatoriei Calarasi, iar apoi prin decizia penala nr. 52/R/20.04.2010 a Tribunalului Calarasi completul de judecata alcatuit din judecatorii G. M.C., S. Gh. si P. M.V.(ultimul fiind cel care a pronuntat încheierea de respingere a propunerii parchetului privind arestarea inculpatului B.P.), a admis recursul petentului, a desfiintat în tot sentinta si în temeiul art. 2781 alin. 8 lit. c Cod procedura penala a admis plângerea petentului, a desfiintat solutiile date de parchet, a pus în miscare a actiunii penale fata de inculpatul C.V. pentru savârsirea infractiunii de marturie mincinoasa si a dispus trimiterea cauzei la Judecatoria Calarasi pentru solutionarea acuzei pe fond. Instanta de recurs a constatat în considerente "ca din toate declaratiile lui C.V. si din probe,..., acesta se face vinovat de savârsirea infractiunii de marturie mincinoasa, declarând mincinos, cu buna stiinta si cu intentie directa cu privire la toate împrejurarile esentiale...în drept, fapta savârsita de catre inculpatul C.V. care, a declarat mincinos în dosarul nr.401/P/2005 al Parchetului de pe lânga Tribunalul Calarasi si pe parcursul cercetarii judecatoresti, întruneste elementele constitutive ale infractiunii prevazute de art.260 alin.1 Cod penal".

Parchetul mentioneaza ca Judecatoria Calarasi, judecând cauza pe fond, a dispus prin sentinta penala nr. 399/16.11.2010 achitarea inculpatului C.V. pentru infractiunea prev. de art. 260 alin.1 Cod penal, retinând ca faptei îi lipseste unul din elementele constitutive ale infractiunii. Prin decizia penala nr. 229/30.12.2010 a Tribunalului Calarasi completul de judecata alcatuit din judecatorii R. R. si H. A. a fost admis apelul partii civile B.P., s-a desfiintat în tot sentinta Judecatoriei Calarasi, iar în baza art. 334 Cod procedura penala s-a dispus schimbarea încadrarii juridice a faptei din art. 260 alin. 1 cod penal în art. 260 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, text de lege în baza caruia a dispus condamnarea inculpatului Constantin Vasile la pedeapsa de 1 an închisoare, cu aplicarea art.81-82 Cod penal.

Parchetul sustine ca judecatorii P. M.V., R. R. si H. A.  s-au pronuntat anterior cu privire la solutiile care ar putea sa fie date în aceasta cauza penala, aflându-se în pozitii incompatibile, care creeaza suspiciuni sub raportul unor atitudini obiective si impartiale din partea lor, astfel încât dupa primele exprimari ale parerilor cu privire la solutionarea cauzei trebuiau sa se abtina de a mai participa la solutionarea altor cereri ale partilor vizând acelasi dosar penal.

Parchetul opineaza ca judecatorul P. M.V., desi a respins cererea parchetului privind arestarea inculpatului B.P. pentru savârsirea infractiunii de tentativa la omor calificat, a facut parte din completul ce a dispus admiterea plângerii petentului B.P. si punerea în miscare a actiunii penale fata de inculpatul C.V. pentru savârsirea infractiunii prev. de art. 260 alin. 1 Cod penal, situatie de incompatibilitate ce nu a putut fi înlaturata deoarece s-a manifestat în recurs, neputându-se exercita cai de atac de catre parchet.

De asemenea, se arata ca judecatorii R. R si H. A., desi anterior au admis recursul petentului B.P. si au trimis cauza procurorului "în vederea începerii urmaririi penale fata de numitul C.V. pentru savârsirea infractiunii prev. de art.260 alin.1 Cod penal", apreciind în considerente ca "în cauza exista fapta (sau chiar fapte)...si specificul infractiunii de marturie mincinoasa", ulterior a facut parte din completul ce a dispus admiterea apelului partii vatamate si condamnarea inculpatului C.V.

Parchetul apreciaza ca cei doi magistrati nu mai puteau participa la judecarea cauzei penale dupa ce anterior si-au exprimat parerea cu privire la felul în care va trebui solutionata cauza de catre parchet, respectiv au constatat existenta infractiunii de marturie mincinoasa si savârsirea ei de catre inculpatul C.V. Cu atât mai mult cu cât inculpatul fusese achitat de catre instanta de fond în baza art. 10 lit. d Cod procedura penala, pentru aceasta infractiune, în locul manifestarii spiritului de impartialitate, prin încalcarea normelor imperative privind incompatibilitatea, se pot crea suspiciuni cu privire la eventualele resentimente manifestate pe fondul ignorarii de catre instanta de fond a parerii instantei de recurs din care au facut parte cei doi magistrati care au considerat martorul vinovat de comiterea infractiunii de marturie mincinoasa, dispunând anterior în acest sens procurorului sa înceapa urmarirea penala împotriva martorului si condamnându-l ulterior pe martor pentru aceasta fapta în apel, dupa ce la fond fusese achitat.

Totodata, parchetul critica decizia pentru faptul ca instanta a schimbat încadrarea juridica a faptei din infractiunea prev. de art. 260 alin. 1 Cod penal în infractiunea prev. de art. 260 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, fara a o pune în discutia partilor, dispunând aplicarea dispozitiilor art. 334 Cod procedura penala prin minuta si dispozitiv, fara a indica în concret în considerente care sunt aceste declaratii, la ce data au fost date de catre inculpat si în fata caror organe judiciare.

Ultima critica a parchetului vizeaza gresita condamnare a inculpatului Constantin Vasile, instanta de apel comitând o eroare grava de fapt în situatia în care din probe rezulta ca nu sunt întrunite elementele constitutive ale infractiunii de marturie mincinoasa nici în forma simpla si cu atât mai putin în forma continuata.

În esenta parchetul arata ca simpla contradictie între ceea ce relateaza martorul si ceea ce s-a întâmplat nu este o dovada ca declaratiile martorului au caracter mincinos, cu atât mai mult cu cât instanta de apel a ignorat în totalitate considerentele instantelor judecatoresti care au constatat vinovatia inculpatului B. P. sub forma intentiei directe ,aratând ca declaratiile martorului C.V. se coroboreaza si se completeaza cu celelalte probatorii administrate, neexistând dubii cu privire la buna-credinta a acestui martor.

În drept s-au invocat cazurile de casare prev. de art. 3859 pct. 3, 12, 17 si 18 Cod procedura penala

În motivarea orala a recursului inculpatul C.V., prin aparatorul din oficiu, solicita admiterea cererii  de repunere în termenul de declarare a recursului.

Analizând decizia recurata prin prisma criticilor formulate, respectiv a cazurilor de casare prevazut de art.3859 pct.3, 12, 17 si 18 C. Codul de procedura penala  analizând cu prioritate exceptia tardivitatii recursului declarat de inculpat si a cererii de repunere în termenul de recurs, Curtea constata urmatoarele:

Recursul declarat de inculpatul Constantin Vasile este tardiv formulat, având în vedere ca acestuia i-a fost comunicata hotarârea  instantei de apel la data de 05.I.2011, si a semnat de primire, personal, iar recursul a fost depus pe data de 28.I.2011, cu depasirea termenului de 10 zile prevazut de art.3853 alin.1 Codul de procedura penala

De asemenea, disp. art.364 Cod procedura penala prevad, în concret ca repunerea în termen se face pentru motive temeinice, însa inculpatul nu a facut dovada existentei unei cauze temeinice de împiedicare pentru a fi repus în termenul de recurs.

Referitor la recursul parchetului Curtea va examina cu prioritate motivul privitor la existenta cazului de incompatibilitate în care s-au aflat judecatorii care au pronuntat decizia din apel.

Sub acest aspect Curtea constata ca cei doi magistrati nu mai puteau participa la judecarea cauzei penale dupa ce anterior si-au exprimat parerea cu privire la felul în care va trebui solutionata cauza de catre parchet, respectiv au constatat existenta infractiunii de marturie mincinoasa si savârsirea ei de catre inculpatul C.V., dispunând trimiterea cauzei la parchet în vederea începerii urmaririi penale. Cu atât mai mult cu cât inculpatul fusese achitat de catre instanta de fond în baza art. 10 lit. d Codul de procedura penala , pentru aceasta infractiune, în locul manifestarii spiritului de impartialitate, prin încalcarea normelor imperative privind incompatibilitatea, s-au creat suspiciuni cu privire la eventualele resentimente manifestate pe fondul ignorarii de catre instanta de fond a parerii instantei de recurs din care au facut parte cei doi magistrati, care au considerat martorul vinovat de comiterea infractiunii de marturie mincinoasa si condamnându-l ulterior pe martor pentru aceasta fapta în apel, dupa ce la fond fusese achitat.

Curtea apreciaza ca cei doi magistrati aveau obligatia de a se abtine de la solutionarea apelului, în conditiile în care prin solutia pronuntata anterior si prin considerentele ce au stat la motivarea solutiei si-au exprimat, fara echivoc, parerea cu privire la existenta vinovatiei inculpatului C.V., pe care ulterior l-au si condamnat dupa ce fusese achitat de catre prima instanta.

Pentru aceste considerente Curtea, constatând ca acest caz de casare o indispenseaza de a mai analiza celelalte motive de recurs invocate, în temeiul art.38515 pct.2 lit. c Cod procedura penala va admite recursul declarat de Parchetul de pe lânga Tribunalul Calarasi împotriva deciziei penale nr. 229 din data de 30 decembrie 2010 pronuntata de Tribunalul Calarasi.

Caseaza decizia penala recurata si trimite cauza spre rejudecare la aceiasi instanta Tribunalul Calarasi.

În temeiul art. disp. art. 192 alin. 3 Cod procedura penala cheltuielile judiciare avansate de stat vor ramâne în sarcina statului.

În temeiul art. 38515 pct. 1 lit. a) Cod procedura penala va respinge ca tardiv recursul declarat de inculpatul C.V. împotriva aceleiasi decizii.

În temeiul art. 192 alin. 2 Cod procedura penala îl va obliga pe recurentul inculpat la plata cheltuieli judiciare catre stat.

2

Domenii speta

Spete similare