Recurs. Suspendarea conditionata a executarii pedepsei închisorii.

Decizie 2448 din 12.12.2011


 Recurs. Suspendarea conditionata a executarii pedepsei închisorii.

Potrivit art. 81 alin. 1 lit. c din Codul penal, datele personale ale inculpatului si comportamentul sau dupa comiterea faptei justifica aprecierea ca pronuntarea condamnarii constituie un avertisment suficient pentru ca acesta sa nu mai savârseasca infractiuni, astfel ca scopul pedepsei închisorii (punitiv, dar si educativ-preventiv) poate fi atins si fara executare efectiva, motiv pentru care va dispune suspendarea ei conditionata, pe un termen de încercare de 4 ani, stabilit conform art.82 alin.1 si alin.3 din Codul penal.

  (CURTEA DE APEL BUCURESTI, SECTIA I PENALA, DECIZIA NR.2448 DIN 12 DECEMBRIE 2011)

Prin Sentinta penala nr. 263/F din data de 21 septembrie 2011, pronuntata în Dosarul nr.3666/192/2010, Judecatoria Bolintin Vale a hotarât astfel:

În temeiul art. 345 alin. 1 din Codul de procedura penala rap. la art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, a condamnat pe inculpatul I.F.  (fiul lui R. si T., nascut la data de 3. ianuarie 19. în localitatea Rosiorii de Vede, judetul Teleorman, CNP 17...), la pedeapsa de 2 ani închisoare.

În temeiul art.71 rap. la art.64 alin.1 lit.a teza a II-a si lit.b din Codul penal, a interzis inculpatului dreptul de a fi ales în autoritati publice sau în functii elective publice si dreptul de a ocupa o functie implicând exercitiul autoritatii de stat.

În temeiul art.191 alin.1 din Codul de procedura penala, a obligat pe inculpat la plata sumei de 2.000 lei, cheltuieli judiciare catre stat, onorariul aparatorului din oficiu, în cuantum de 200 lei, fiind suportat din fondul Ministerului Justitiei.

Pentru a pronunta aceasta sentinta, Judecatoria a constatat ca, prin Rechizitoriul nr. 943/P/2010 din data de 11 noiembrie 2010, Parchetul de pe lânga instanta respectiva a dispus trimiterea în judecata a inculpatului, pentru savârsirea infractiunii prevazute de art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, în sarcina acestuia retinându-se în fapt ca, în dimineata zilei de 21 martie 2010, în jurul orei 0703, la un control efectuat de politie pe DN6, pe raza orasului Mihailesti, a fost depistat conducând autoturismul marca Dacia cu numarul de înmatriculare B-8-S. si, fiind testat, s-a stabilit ca prezenta o alcoolemie de 0,67 mg/l alcool pur în aerul expirat, motiv pentru care a fost condus la Spitalul Ghimpati, unde i s-au recoltat doua probe de sânge, din buletinul de analiza toxicologica rezultând ca, la ora 0730, avea în sânge o alcoolemie de 1,40 gr 0/00, iar, la ora 0830, o alcoolemie de 1,25 gr 0/00.

Aceasta situatie de fapt a fost dovedita în cursul urmaririi penale prin urmatoarele mijloace de proba: procesul verbal de constatare a faptei, buletinul de analiza toxicologica, declaratiile inculpatului si martorului S. C. B.

În cursul judecatii, au fost audiati inculpatul si martorul anterior mentionat si a fost întocmit un raport de expertiza medico-legala privind interpretarea retroactiva a alcoolemiei.

Analizând întregul probatoriu al cauzei, Judecatoria a retinut în fapt ca, la data de 21 martie 2010, în jurul orei 0703, inculpatul a condus autoturismul marca Dacia cu numarul de înmatriculare B-8-S. pe DN6, pe raza orasului Mihailesti, având în sânge o îmbibatie alcoolica de circa 1,30-1,35 gr 0/00, conform raportului de expertiza medico-legala anterior mentionat, întocmit de INML sub nr.1159/i/2011, fapta care, în drept, întruneste elementele constitutive ale infractiunii prevazute de art.87 alin.1 din OUG nr.195/2002.

La stabilirea pedepsei, Judecatoria a avut în vedere gradul concret de pericol social al faptei savârsite, precum si periculozitatea inculpatului, care, potrivit fisei de cazier judiciar, a mai suferit anterior trei condamnari, dintre care doua pronuntate tot pentru infractiuni la regimul circulatiei rutiere pe drumurile publice, executând o parte din pedepsele astfel aplicate în mediul penitenciar.

Împotriva acestei sentinte, a declarat recurs în termenul legal inculpatul I. F. (la data de 20 septembrie 2011).

Recursul inculpatului (nemotivat în scris) a fost înaintat de Judecatorie si înregistrat pe rolul acestei Curti la data de 14 noiembrie 2011.

Cu ocazia dezbaterilor de la termenul de astazi, inculpatul, care a fost reprezentat juridic de aparatorul sau ales, a solicitat suspendarea sub supraveghere a executarii pedepsei la care a fost condamnat în prima instanta, conform art.861 din Codul penal, invocând datele personale, dovedite prin înscrisurile în circumstantiere administrate la acelasi termen.

Analizând actele si lucrarile dosarului, în raport cu motivul anterior mentionat, precum si din oficiu, potrivit art.3856 alin.3 din Codul de procedura penala, sub toate aspectele de fapt si de drept ale cauzei deduse judecatii, Curtea constata ca recursul cu care a fost sesizata este fondat, pentru considerentele care se vor arata în cele ce urmeaza:

Prima instanta a stabilit o situatie de fapt conforma probatoriului administrat în cauza, pe care, de altfel, inculpatul nici nu a contestat-o.

Astfel, s-a retinut în mod corect, pe baza acelui probatoriu (constând în procesul verbal de depistare în trafic, buletinul de analiza toxicologica, raportul de expertiza medico-legala, declaratiile inculpatului si martorului asistent S. C. B.), ca, în dimineata zilei de 21 martie 2010, inculpatul a condus autoturismul marca Dacia cu numarul de înmatriculare B-8.-S. pe DN6, pe raza orasului Mihailesti, având în sânge o îmbibatie alcoolica de aproximativ 1,30-1,35 gr 0/00, superioara limitei de 0,80 gr 0/00 peste care o asemenea fapta constituie infractiune.

Totodata, având în vedere situatia de fapt anterior mentionata, prima instanta a stabilit o încadrare juridica legala, în raport cu norma de incriminare incidenta (art.87 alin.1 din OUG nr.195/2002).

În acelasi timp, pedeapsa aplicata de prima instanta (orientata usor spre mediul limitelor speciale prevazute în acea norma de incriminare) a fost just individualizata, în ceea ce priveste durata sa (2 ani închisoare), având în vedere ca, anterior, inculpatul a mai fost condamnat, de doua ori, pentru infractiuni similare, chiar daca, în privinta acestora, s-a împlinit termenul de reabilitare si, de asemenea, mai înainte de fapta dedusa judecatii, a savârsit numeroase abateri de la regulile circulatiei pe drumurile publice, astfel cum rezulta din fisele de cazier judiciar si respectiv de cazier auto (filele 12-15, d.u.p.).

În schimb, Curtea constata ca dispunerea executarii pedepsei închisorii în regim de detentie constituie o masura excesiva, în conditiile în care inculpatul nu este recidivist, a adoptat o conduita procesuala sincera, recunoscând fapta de a fi condus autoturismul pe un drum public dupa ce a consumat bauturi alcoolice, pentru perioada ulterioara acelui moment (21 martie 2010) nu exista date ca ar mai fi savârsit abateri de la regulile de circulatie rutiera, beneficiaza de referinte sociale si familiale pozitive, evidentiate în declaratia martorului M. F. B. (fila 15, d.f.), care a fost ignorata de prima instanta si, mai ales, în prezent, este grav bolnav, fiind diagnosticat cu infectie HIV si încadrat într-un grad de handicap accentuat, conform actelor prezentate în recurs (filele 10-12, d.r.).

Drept urmare, Curtea constata, pe lânga îndeplinirea conditiilor formale prevazute de art. 81 alin. 1 lit. a si b din Codul penal, si faptul ca, potrivit art. 81 alin. 1 lit. c din acelasi cod, datele personale ale inculpatului si comportamentul sau dupa comiterea faptei justifica aprecierea ca pronuntarea condamnarii constituie un avertisment suficient pentru ca acesta sa nu mai savârseasca infractiuni, astfel ca scopul pedepsei închisorii (punitiv, dar si educativ-preventiv) poate fi atins si fara executare efectiva, motiv pentru care va dispune suspendarea ei conditionata, pe un termen de încercare de 4 ani, stabilit conform art.82 alin.1 si alin.3 din Codul penal.

Ca efect al suspendarii conditionate a executarii pedepsei închisorii (apreciata suficienta pentru realizarea îndreptarii inculpatului, chiar în lipsa unei supravegheri stricte a acestuia, dificil de realizat în contextul starii sale grave de sanatate), Curtea va dispune, în aplicarea dispozitiilor art. 71 alin. ultim din Codul penal, si suspendarea executarii pedepsei accesorii, constând în interzicerea drepturilor prevazute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a si lit. b din acelasi cod, pe durata termenului de încercare anterior mentionat.

În temeiul art. 359 din Codul de procedura penala, Curtea va atrage atentia inculpatului asupra dispozitiilor art.83 din Codul penal, privind cazurile de revocare a suspendarii conditionate.

Fata de toate aceste considerente, Curtea, în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. d din Codul de procedura penala, va admite recursul declarat de inculpatul I. F., va casa, în parte, sentinta penala atacata, în limita precizata si, rejudecând cauza în fond, va hotarî în sensul celor anterior mentionate.

Vor fi mentinute celelalte dispozitii ale sentintei penale recurate, în privinta carora nu se constata, nici din oficiu, motive de casare.

În temeiul art. 192 alin. 3 din Codul de procedura penala, cheltuielile judiciare ocazionate de judecarea recursului vor ramâne în sarcina statului, iar, în temeiul art.3 alin.1 din Protocolul nr.113928/2008 încheiat între Ministerul Justitiei si U.N.B.R., onorariul partial al aparatorului din oficiu, în cuantum de 25% din suma de 200 lei mentionata în delegatia nr.040662/02.12.2011 emisa de Baroul Bucuresti (fila 7, d.r.), va fi suportat din fondul ministerului respectiv.

1