Contestaţie în anulare. Inadmisibilitate împotriva unei decizii date în recurs prin care recursul a fost respins ca inadmisibil. Neincidenţa dispoziţiilor art.281/1 alin.1 şi art.299 pct.1 Cod procedură civilă

SECŢIA CIVILĂ MIXTĂ

MATERIE: DREPT PROCESUAL CIVIL

OBIECTUL:

Contestaţie în anulare. Inadmisibilitate împotriva unei decizii date în recurs prin care recursul a fost respins ca inadmisibil. Neincidenţa dispoziţiilor art.281/1 alin.1 şi art.299 pct.1 Cod procedură civilă.

Sursa secundară:Curtea de Apel Oradea

(Decizia civilă nr.1324/R din 22 octombrie 2009)

(dosar 529/35/2009)

Prin decizia civilă nr.532/R din 26 martie 2009, Curtea de Apel Oradea a admis excepţia de inadmisibilitate a recursului invocată de intimaţii S. M. şi S. I..

A respins ca inadmisibil recursul civil declarat de V. E. Z. , în contradictoriu cu intimaţii reclamanţi S. M. şi S. I.,  împotriva deciziei civile nr.566/R din 1 octombrie 2008, pronunţată de Tribunalul Satu Mare, pe care o menţine în întregime.

A fost obligată partea recurentă V. E. să plătească părţii intimate S. M. şi S.I.suma de 2000 lei, cheltuieli de judecată în recurs.

Pentru a pronunţa această decizie, instanţa de recurs a reţinut că, conform art.129 din Constituţia României părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac împotriva hotărârilor judecătoreşti în condiţiile legii.

În speţă, pârâta recurentă V. E. Z. a formulat recurs împotriva deciziei nr.566/R din 1 octombrie 2008, decizie irevocabilă, pronunţată de Tribunalul Satu Mare ca instanţă de recurs prin care s-a soluţionat calea de atac declarată împotriva sentinţei al cărui obiect are o valoare de până la 1 miliard de lei.

Ori potrivit art.282 indice 1 alin.1 Cod procedură civilă,s-a reţinut că nu sunt supuse apelului hotărârile judecătoreşti date în primă instanţă în litigiile al căror obiect are o valoare de până la 1 miliard de lei, art.299 pct.1 Cod procedură civilă stabilind că sunt supuse recursului hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel precum şi în condiţiile legii hotărârile altor organe cu activitate jurisdicţională.

Prin urmare, instanţa de recurs a apreciat că, sentinţa civilă nr.1764/24.03.2008 pronunţată de Judecătoria Satu Mare vizând anularea unui contract de vânzare-cumpărare al cărui obiect are o valoare de până la 1 miliard de lei, face parte din categoria celor care pot fi atacate doar cu recurs, calea de atac împotriva acestei hotărâri fiind corect stabilită ca recurs şi soluţionată de Tribunalul Satu Mare ca instanţă de recurs prin decizia civilă nr.566 din 1 octombrie 2008, având în vedere şi dispoziţiile Deciziei nr.32 I/2008 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în recursul în interesul legii, decizie care potrivit art.329 alin.3 Cod procedură civilă este obligatorie pentru instanţe.

Aşadar,s-a constatat că este nefondată susţinerea recurentei în sensul că din momentul judecării iniţiale a cauzei, în apel prin decizia nr.109/30.04.2007 şi în recurs de către Curtea de Apel Oradea prin decizia civilă nr.1153/R/30 octombrie 2007 când s-au casat hotărârile pronunţate şi a fost trimisă cauza pentru rejudecare în primă instanţă nu a intervenit nici o modificare legislativă care să permită instanţelor să încalce principiul legalităţii căilor de atac, deoarece în această perioadă a fost pronunţată Decizia nr.32/2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie –în recursul în interesul legii, decizie care este obligatorie pentru instanţe, conform art.329 alin.9 Cod procedură civilă .

Ori este evident că urmare a acestei decizii pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, instanţele , inclusiv Curtea de Apel Oradea şi-au modificat practica judiciară, decizia dată în recursul în interesul legii fiind obligatorie aşa cum s-a reţinut mai sus.

Faţă de aceste considerente, în condiţiile în care recursul a fost formulat împotriva unei decizii pronunţate de instanţa de recurs, s-a apreciat de instanţa de recurs că excepţia de inadmisibilitate este întemeiată faţă de prevederile art.299 alin.1 şi art.282 indice 1 Cod procedură civilă şi a fost admisă ca atare.

În baza art.274 Cod procedură civilă, a fost obligată recurenta V.E. să-i plătească părţii intimate S. M. şi S. I. suma de 2000 lei, cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocaţial.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, timbrată cu suma de 10 lei-prin chitanţă fiscală şi timbru judiciar în valoare de 0,3 lei, a formulat contestaţie în anulare recurenta V. E.-Z., solicitând admiterea acesteia, desfiinţarea deciziei, rejudecarea recursului în limita motivelor de casare.

Prin motivele, depuse la dosar, s-a invocat că s-a încălcat art.1 din CEDO, art.6, art.8, datorită privărilor la care a fost supusă de România-prin procedura judiciară de care a beneficiat. S-a încălcat şi art.1 din Protocolul 1 al CEDO prin pierderea suferită, o adevărată expropriere fără o prealabilă despăgubire, nu a avut dreptul la un recurs efectiv în sensul art.13 din CEDO.

A fost soluţionat recursul în baza unei excepţii de inadmisibilitate, fără a fi analizate motivele de casare. Decizia este rezultatul unei grave greşeli, instanţa nu a analizat dosarul, calea de atac împotriva unei hotărâri nule. Trebuia asigurat dreptul de apărare, contradictorialitatea, ceea ce presupune imperativ, citarea, condiţie nerespectată de Tribunalul Satu Mare, iar Curtea de Apel a consfinţit o hotărâre nulă.

Nu era în vigoare Decizia nr.32 din 9 iunie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data la care s-a rejudecat cauza de Judecătoria Satu Mare în 24.03.2008, care a indicat greşit calea de atac ca recurs în loc de apel. Procesul durează de 9 ani, iar dacă ar fi fost citată şi s-ar fi pus în discuţie criteriul valoric, ar fi indicat valoarea actuală -70.000 EURO, nu de 6500 RON.

În drept s-au invocat dispoziţiile art.318 Cod procedură civilă.

Intimatul  S. I., a solicitat respingerea contestaţiei în anulare, cu cheltuieli de judecată, iar intimata S.M., deşi legal citată nu s-a prezentat şi nici nu şi-a comunicat poziţia.

Examinând decizia contestată, prin prisma motivelor expuse cât şi din oficiu, instanţa a constatat următoarele:

Contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac, motivele pentru care părţile pot uza de aceasta, sunt strict şi limitativ prevăzute de art.317-318 Cod procedură civilă. Conform art.318 Cod procedură civilă, invocate de către contestatoare ca temei legal a acestei căi de atac, hotărârile instanţelor de recurs, mai pot fi atacate cu contestaţie, când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale, sau când instanţa, respingând recursul sau admiţându-ş doar în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.

Prin decizia ce face obiectul prezentei căi extraordinare de atac, s-a soluţionat recursul declarat de către recurentă împotriva unei decizii nr.566/1 octombrie 2008 pronunţată de către Tribunalul Satu Mare, în sensul respingerii acestuia ca inadmisibil, cu motivarea că s-a formulat recurs împotriva unei decizii pronunţată de către o instanţă în recurs, nefiind astfel aplicabile dispoziţiile art.282/1 alin.1 Cod procedură civilă şi art.299 pct.1 Cod procedură civilă.

Ca urmare, fiind soluţionată calea de atac pe excepţia de inadmisibilitate, nu se mai impunea analizarea motivelor de recurs, de casare invocate de către recurentă, aspecte faţă de care nu sunt incidente dispoziţiile art.318 Cod procedură civilă, nefiind o greşeală materială sau o omisiune în cercetarea celor invocate, astfel că, a fost respinsă ca nefondată contestaţia în anulare iar decizia a fost menţinută ca fiind legală şi temeinică.

Reţinând culpa procesuală a contestatoarei, instanţa în baza art.274 Cod procedură civilă a obligat-o să-i plătească intimatului S. I. suma de 1000 RON cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocaţial

Domenii speta

Spete similare