Dreptul familiei. Minori

Decizie 634 din 08.04.2013


Cheltuielile legate de întreţinerea persoanelor cu handicap care beneficiază de servicii de îngrijire şi găzduire în sistem internat sunt în sarcina comunităţii locale, mai precis autorităţilor administraţiei publice locale unde îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana cu handicap.

Domeniu – dreptul familiei. Minori

(CURTEA DE APEL BUCUREŞTI - SECŢIA A III-A CIVILĂ ŞI PENTRU CAUZE CU MINORI ŞI DE FAMILIE – DOSAR NR.42377/3/2012 – DECIZIA CIVILĂ NR.634/08.04.2013)

Prin sentinţa civilă nr.2344/20.12.2012, Tribunalul Bucureşti - Secţia a III-a Civilă a respins ca nefondată cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul C.J.C. – Comisia pentru Protecţia Copilului C., în contradictoriu cu pârâtul C.L.S. 2 – Comisia pentru Protecţia Copilului Sector 2 Bucureşti.

Pentru a pronunţa această sentinţă, tribunalul a reţinut că potrivit dispoziţiilor art.5 din Legea nr.272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, răspunderea pentru creşterea şi asigurarea dezvoltării copilului revine în primul rând părinţilor, iar, în subsidiar, responsabilitatea revine colectivităţii locale din care fac parte copilul şi familia sa. Potrivit dispoziţiilor art.46 din acelaşi act normativ, copilul cu handicap are dreptul la educaţie, recuperare, compensare, reabilitare şi integrare, adaptate posibilităţilor proprii, în vederea dezvoltării personalităţii sale. Autorităţile administraţiei publice locale sunt obligate să asigure resursele necesare dezvoltării serviciilor destinate satisfacerii nevoilor copiilor cu handicap şi ale familiilor acestora, în condiţii care să le garanteze demnitate, să le favorizeze autonomia şi să le faciliteze participarea activă la viaţa comunităţii.

Prin implementarea dispoziţiilor legale din Legea nr.448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, republicată şi H.G. nr.1251/2005, se vizează finanţarea cheltuielilor aferente procesului de învăţământ şi nu pe cele ocazionate de întreţinerea persoanelor cu handicap care beneficiază de servicii de îngrijire şi găzduire în sistem de internat.

Or, în cauză s-a constatat că, deşi persoana este beneficiară a formei de învăţământ special, astfel promovată de dispoziţiile Legii nr.448/2006, unitatea de învăţământ unde aceasta a fost înmatriculată, în sistem de internat, datorează întreţinere numai în ceea ce priveşte costurile rechizitelor şcolare şi alocaţia zilnică de hrană pentru întreaga perioadă a programului şcolar, astfel cum se prevede prin dispoziţiile H.G. nr. 1251/2005, cheltuielile ocazionate de întreţinerea copilului cu cerinţe speciale de îngrijire şi educare fiind în sarcina unităţii administrativ teritoriale de la domiciliul persoanei protejate.

Astfel, unitatea administrativ-teritorială, în speţă, este C.J.C., cu atât mai mult cu cât măsura şcolarizării este luată pe perioada de 1 an şcolar. 

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs recurentul C.J.C. – Comisia pentru Protecţia Copilului, criticând-o pe motive de nelegalitate, respectiv hotărârea Consiliului Local al Sectorului 2 Bucureşti nu poate constitui o obligaţie pentru alte unităţi administrativ-teritoriale, deoarece finanţarea învăţământului special este reglementată de HG nr.1251/2005 şi Legea nr.448/2006. Conform acestor acte normative, finanţarea atât a cheltuielilor aferente procesului de învăţământ cât şi a celor de întreţinere a copiilor cu cerinţe speciale se face din bugetele judeţelor unde funcţionează unitatea de învăţământ special.

Prin întâmpinarea depusă la 05.04.2013, intimata Comisia pentru Protecţia Copilului a solicitat respingerea recursului ca nefondat, deoarece centrele de îngrijire şi găzduire nu fac parte din reţeaua Ministerului Educaţiei şi Cercetării, fiind centre care asigură servicii sociale de îngrijire şi găzduire şi există practică judiciară consolidată a secţiilor de contencios administrativ şi fiscal care sunt în sensul celor susţinute prin întâmpinare.

Verificând legalitatea deciziei recurate, în raport de criticile formulate, Curtea a constatat că recursul este nefondat şi în baza art.312 alin.1 Cod de procedură civilă l-a respins pentru următoarele considerente:

Curtea a constatat că tribunalul a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor art. 5 alin. 3 din Legea nr. 272/2004, care reglementează răspunderea pentru creşterea şi asigurarea dezvoltării copilului, ce revine în primul rând părinţilor, iar, în subsidiar, colectivităţii locale din care fac parte copilul şi familia sa. În situaţia în care părinţii nu-şi pot îndeplini obligaţiile părinteşti cu privire la asigurarea condiţiilor materiale şi locative minime necesare pentru creşterea şi îngrijirea copiilor, principiul interesului superior al copilului obligă preluarea acestor obligaţii de către stat prin organele sale de specialitate. Aceste dispoziţii au fost coroborate corect cu prevederile art.7 din Legea nr. 448 din  6 decembrie 2006, republicată, privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, care în alin.1 arată că promovarea şi respectarea drepturilor persoanelor cu handicap revin, în principal, autorităţilor administraţiei publice locale unde îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana cu handicap şi, în subsidiar, respectiv complementar, autorităţilor administraţiei publice centrale, societăţii civile şi familiei sau reprezentantului legal al persoanei cu handicap. Totodată, alin.2 prevede că, în baza principiului egalizării şanselor, autorităţile publice competente au obligaţia să asigure resursele financiare necesare şi să ia măsuri specifice pentru ca persoanele cu handicap să aibă acces nemijlocit şi neîngrădit la servicii. Rezultă că obligaţia finanţării cheltuielilor legate de întreţinere (cazare, masă) revine comunităţii locale, respectiv, în principal, autorităţilor administraţiei publice locale unde îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana cu handicap.

Trebuie făcută o distincţie clară între cheltuielile legate de finanţarea învăţământului special şi special integrat care se face din bugetele judeţelor, respectiv bugetele locale ale sectoarelor municipiului Bucureşti, unde funcţionează unitatea de învăţământ special, indiferent de domiciliul copiilor/elevilor/tinerilor cu cerinţe educative speciale, aşa cum rezultă din art.17 din Legea nr.448/2006 şi cheltuielile legate de întreţinere (cazare, masă) care revin comunităţii locale, respectiv, în principal, autorităţilor administraţiei publice locale unde îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana cu handicap, art.7 din Legea nr.448/2006.

Rezultă că dispoziţiile Legii nr. 448/2006, privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, invocate de recurentă prin motivele de recurs, reglementează diferit finanţarea cheltuielilor aferente procesului de învăţământ şi cheltuielile ocazionate de întreţinerea persoanelor cu handicap care beneficiază de servicii de întreţinere şi găzduire în sistem de internat. Unitatea de învăţământ unde persoana beneficiară a formei de învăţământ special a fost înmatriculată în sistem de internat datorează întreţinere numai în ce priveşte costurile rechizitele şcolare şi alocaţia zilnică de hrană pentru perioada programului şcolar, astfel cum este prevăzut în H.G. nr. 1251/2005. În sarcina recurentei revin cheltuielile ocazionate de întreţinerea copilului cu nevoi speciale.

Cum prin Hotărârea nr. 109/04.10.2012, Comisia pentru Protecţia Copilului Sector 2 Bucureşti a avizat includerea în regim de internat pe perioada anului şcolar 2013-2013, la Centrul de Îngrijire şi Găzduire „Colţ Alb” din subordinea Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Sector 2 Bucureşti, pentru copilul I.F.N., domiciliată în Municipiul C., la solicitarea Comisiei pentru Protecţia Copilului C., dispunând totodată ca toate cheltuielile pentru întreţinerea acestora în centru să fie suportate de Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Călăraşi din subordinea C.J.C., Curtea a constatat că tribunalul a interpretat corect dispoziţiile legale mai sus menţionate. De altfel, prin Hotărârea nr.109/2012 a Consiliului Local Sector 2 - Comisia pentru Protecţia Copilului, aflată la fila 8 din dosarul de fond, la momentul admiterii cererii D.G.A.S.P.C. Călăraşi s-a precizat că vor fi suportate de Consiliul Judeţean Călăraşi cheltuielile de întreţinere pentru minoră, cheltuieli aprobate prin o hotărâre a Consiliului Local Sector 2, hotărâre emisă cu respectarea prevederilor Legii nr.326/2003, a Legii nr.448/2006 şi a HG nr.1251/2005.

Trebuie subliniat faptul că hotărârea Comisiei pentru Protecţia Copilului Sector 2 avizează includerea în regim de internat doar pe perioada anului şcolar 2012 – 2013 în centrul de găzduire, minora fiind în îngrijirea părinţilor săi care nu sunt decăzuţi din drepturile părinteşti în perioada ce excede şcolarizării, Curtea constatând că hotărârea Comisiei pentru Protecţia Copilului Sector 2 respectă prevederile art.36 alin.6 pct.2 din Legea nr.215/2001.

Constatând că tribunalul a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor art. 5 din Legea nr. 272/2004, art. 7 şi 17 din Legea nr. 448/2006 şi art. 6 din H.G. nr.1251/2005, Curtea a respins recursul ca nefondat, apreciind că toate cheltuielile ocazionate de întreţinerea copiilor cu cerinţe educative speciale care beneficiază de servicii de îngrijire şi găzduire sunt în sarcina autorităţii administrativ-teritoriale de la domiciliul persoanei protejate.

Domenii speta