Taxă pe valoare adăugată

Taxe.

Taxă pe valoare adăugată. Exigibilitatea acesteia în cazul prestărilor de servicii decontate, pe bază de situaţii de lucrări.

-art.134, art.1341 şi art.1342 alin.1 din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal.

( CURTEA DE APEL BUCUREŞTI – SECŢIA A VIII-A CONTENCIOS ADMINISTRATIV ŞI FISCAL, DECIZIA CIVILĂ NR.2334/31.05.2012)

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalul Ialomiţa  sub nr. 2566/98/2011, reclamanta S.C. C. T. S.R.L. Slobozia în contradictoriu cu pârâta A.N.A.F. – D.G.F.P. Ialomiţa, a solicitat anularea în totalitate a deciziei de impunere nr. 52/24.01.2011 privind obligaţiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecţia fiscală în baza Raportului de inspecţie fiscală nr. 37/24.01.2011, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea în fapt a acţiunii, reclamanta a arătat că  la sediul societăţii a fost efectuat un control din partea inspectorilor fiscali din cadrul Serviciului de Inspecţie Fiscală, ce a avut ca obiectiv verificarea de impozite, taxe şi contribuţii pentru perioada 01.09.2009 – 31.10.2010.

Conform Deciziei de impunere au fost stabilite obligaţii fiscale suplimentare de plată, astfel: taxa pe valoarea adăugată, pentru  perioada 01.09.2009 – 31.10.2010, baza impozabilă stabilită suplimentar este reprezentată de suma de 250.679,00 lei iar TVA suplimentar de 47.629,00 lei; majorări calculate pentru întârziere la plata TVA în cuantum de 46.315,00 lei  pentru perioada 26.10.2009 – 21.01.2011, la baza impozabilă de 47.629,00 lei.

Reclamanta a apreciat ca netemeinic şi nelegal calculul suplimentar al sumei de 47.399,00 lei reprezentând TVA şi a solicitat anularea sa, respectiv anularea cuantumului majorărilor calculate pentru întârzieri la plată a acestei sume în valoare de 46.315,00 lei.

În conformitate cu dispoziţiile art. 132 alin.2 Cod procedură civilă, reclamanta a depus la dosar o cerere  modificatoare, prin care a solicitat anularea în totalitate  a deciziei de soluţionare a contestaţiei nr. 103/18.04.2011, cu modificările aduse prin decizia nr. 109/26.04.2011.

Pârâta D.G.F.P. Ialomiţa în nume propriu şi pentru Activitatea de Inspecţie Fiscală Ialomiţa a formulat întâmpinare, invocând excepţia inadmisibilităţii, cu motivarea că reclamanta nu a înţeles să conteste decizia de soluţionare a contestaţiei nr. 103/18.04.2011, cu modificările aduse prin  Decizia nr. 109/26.04.2011, singurul act administrativ care ar fi putut face obiectul controlului judiciar în cadrul acţiunii în contencios administrativ, conform art. 218 alin.2 din OG nr. 92/2003, iar pe fondul cauzei, a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

Prin sentinţa civilă nr. 2290/01.11.2011 a fost admisă în parte acţiunea formulată de reclamantă, s-a dispus anularea deciziei nr. 109/26.04.2011 privind interpretarea erorilor materiale din Decizia nr. 103 /18.04.2011 emisă de D.G.F.P. Ialomiţa - Biroul Soluţionare Contestaţii şi în consecinţă, a fost admisă în parte contestaţia împotriva deciziei de impunere nr. 52/24.01.2011 emisă de D.G.F.P. Ialomiţa – A.I.F. care a fost desfiinţată în parte cât  priveşte suma de 47.629 lei reprezentând TVA şi majorări de întârziere aferente de 46.315 lei .

Prin aceeaşi sentinţă a fost menţinută decizia de impunere nr. 52/24.01.2011 emisă de DGFP Ialomiţa – A.I.F. în ceea ce priveşte accesoriile în suma de 3154 lei aferente sumei  de 101.754 lei TVA stabilită ca nedeductibilă şi a fost obligată pârâta către reclamantă la plata sumei de 10,3 lei cheltuieli de judecată reprezentând taxă de timbru şi timbru judiciar. 

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că in mod greşit pârâta nu a avut în vedere la momentul stabilirii în sarcina reclamantei a obligaţiilor fiscale suplimentare cuprinse în decizia de impunere şi de cele cuprinse în alin. 4 al art. 134^1 din Codul fiscal, potrivit căruia pentru prestările de servicii decontate pe baza de situaţii de lucrări, faptul generator ia naştere la data emiterii situaţiilor de lucrări sau, după caz, la data la care situaţiile de lucrări sunt acceptate de beneficiar.

Instanţa a reţinut că unităţile administrativ teritoriale care au datorii la sfârşitul anului mai mari decât la începutul aceluiaşi an, în anul următor nu pot beneficia de fonduri suplimentare. Societatea reclamantă a emis facturi către beneficiarul Primăria Valea Măcrişului în funcţie de alocaţiile bugetare evidenţiind întotdeauna obligaţia de plată a TVA pentru situaţiile de lucrări acceptate de beneficiar şi decontate de către acesta. În acest context, instanţa de fond a apreciat că stabilirea în sarcina reclamantei a obligaţiei suplimentare de plată pentru luna septembrie 2009 în sumă de 16.588 lei şi a accesoriilor stabilite este nelegală. Instanţa a avut în vedere că situaţiile de lucrări au fost emise pentru diferite stadii ale executării contractului de prestări servicii, pentru a evidenţia executarea contractului şi nu pentru a preda clientului serviciul prestat.

Aceeaşi situaţie a fost reţinută de instanţa de fond şi în privinţa sumei de 57.429 lei reprezentând TVA colectată, stabilită la control pentru luna octombrie 2009, aferentă situaţiilor de lucrări emise în luna septembrie 2009 şi acceptate de beneficiar în luna octombrie 2009 şi pe care organul de control a considerat-o ca fiind nefacturată în luna octombrie 2009.

Mergând pe acelaşi raţionament, instanţa a apreciat că faptul generator al TVA a intervenit la data la care situaţiile de lucrări au fost emise pentru serviciile prestate de reclamantă şi acceptate de beneficiarul lucrărilor, pârâta interpretând şi în această cauză în mod eronat dispoziţiile art. 134^1 alin. 4 din Codul fiscal, în  legătură cu noţiunea de servicii decontate.

Instanţa a reţinut că situaţiile de lucrări în discuţie au fost întocmite în  lunile septembrie, octombrie şi decembrie 2009, ele fiind acceptate de către beneficiari la o dată ulterioară întocmirii, iar facturile s-au emis având în vedere prevederile Codului fiscal. Situaţiile de lucrări, a arătat instanţa de fond, sunt documente încheiate între părţi care atestă stadiul de execuţie a lucrării, care s-au întocmit periodic în vederea înregistrării veniturilor aferente costurilor serviciilor (lucrărilor) în curs de execuţie.

În considerarea respectării dispoziţiilor art. 21 alin. 1 din Codul fiscal, instanţa de fond a reţinut că reclamanta a înregistrat situaţiile de lucrări în contul de venituri impozabile, acestea fiind întocmite şi comunicate beneficiarului pentru a avea confirmarea că acele cheltuieli efectuate pentru realizarea lucrărilor în  curs (materiale, manopera, utilaj, transport) sunt reale, cu respectarea listelor de cantităţi şi a preţurilor  negociate prin contract. Instanţa a constatat că facturarea intermediară (parţială) a lucrărilor în curs de executare a fost impusă de momentul la care beneficiarul avea posibilitatea financiară de decontare (plata) a facturilor, în concret, de existenţa sursei plăţii. Se conchide că societatea reclamanta nu era obligată să emită factură fiscală  şi să colecteze TVA atât timp cât faptul generator nu intervenise, cu atât mai mult exigibilitatea.

Obligaţia plăţii TVA, concluzionează instanţa, era atunci când serviciul prestat clientului era definitiv încheiat, aceasta fiind în sarcina acestuia.

Aceeaşi motivare este avută în vedere de instanţa de fond şi în ceea ce priveşte TVA de plată în sumă de 47.399 lei si TVA de colectat în sumă de 26.589 Iei.

Cu privire la accesoriile în sumă de 24.727 lei aferente TVA în sumă de 101.754 lei TVA stabilită ca nedeductibilă de organul de control în perioada noiembrie 2009-august 2010, urmare a achiziţiei unui imobil in Bucureşti conform facturilor nr.964 si nr. 965 din 5.11.2010, instanţa de fond a reţinut că, pentru perioada 5.11.2009 - 31.12.2009, când reclamanta nu şi-a  demonstrat intenţia de a desfăşura operaţiuni taxabile, datorează accesorii, iar pentru perioada 1.01.2010-30.09.2010, când şi-a demonstrat intenţia de a desfăşura operaţiuni taxabile, nu datorează accesorii.

În consecinţă, instanţa a apreciat drept corectă reţinerea în sarcina reclamantei a sumei de 3.154 lei accesorii pentru perioada 25.12.2009-25.01.2010, pentru diferenţa de 21.573 lei contestaţia promovată de organele fiscale fiind admisă de DGFP Ialomiţa.

Împotriva acestei sentinţe în termen legal a declarat recurs D.G.F.P., în nume propriu şi pentru A.I.F. Ialomiţa, solicitând admiterea recursului şi modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii acţiunii ca neîntemeiate.

Recurenta pârâtă consideră că hotărârea instanţei de fond a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct.9 din Codul de procedura civilă, pentru următoarele considerente:

Reclamanta nu a înţeles să conteste decizia de soluţionare a contestaţiei nr. 103/18.04.2011, cu modificările aduse prin Decizia nr. 109/26.04.2011, singurul act administrativ care poate face obiectul controlului judiciar în cadrul acţiunii în contencios administrativ,

Faţă de dispoziţiile art. 218 alin. 2 din O.G. nr. 92/2003, pârâta a invocat excepţia inadmisibilităţii acţiunii reclamantei, excepţie asupra căreia instanţa de fond nu s-a pronunţat.  Cu privire la TVA în sumă de 47.629 lei, cât şi la majorările de întârziere aferente în sumă de 46.315 lei, recurenta învederează, în esenţă, următoarele:

a) Referitor la suma de 16.558 lei reprezentând TVA colectată stabilită la control la luna septembrie 2009 (aferentă situaţiilor de lucrări emise şi acceptate de beneficiar în luna septembrie 2009), în mod eronat, instanţa de fond a reţinut  că faptul generator al TVA intervine la data la care situaţiile de lucrări au fost emise pentru serviciile prestate de reclamantă şi acceptate de beneficiarul lucrărilor, Consiliul Local Valea Măcrişului. Accesoriile aferente sumei de 16.558 reprezentând TVA sunt de 5.599 lei.

Faţă de dispoziţiile art. 134. alin 1, 2 si 3, art. 134. alin 4 si art.134^2 alin. 1 din Legea 571/2003 privind Codul Fiscal, cu modificările si completările ulterioare, instanţa de fond trebuia să reţină că pentru prestările de servicii decontate pe baza de situaţii de lucrări, cum este cazul de faţă, faptul generator ia naştere la data de emiterii situaţiilor de lucrări sau după caz la data la care situaţiile sunt acceptate de beneficiar.

Din analiza documentelor puse la dispoziţie de către SC C. T. SRL, rezultă că societatea emite factura nr. 500563 din data de 30.10.2009, emite Centralizatorul - situaţii de plată luna septembrie 2009: obiectiv Proiectare şi  executare lucrări „Reparaţii capitale-modernizare drum comunal (DC 42 Valea Măcrişului - Grindasi) şi amenajare trotuare, care este stampilat şi semnat de executant şi de către beneficiar în luna septembrie 2009, precum şi Situaţie de plată  în luna 09 anul 2009 deviz VM 1 suprastructura (proiectat şi exec. DC42 -Valea Măcrişului suprastructura 1800 mp) şi Situaţie de plată în luna 09 anul 2009 deviz VM 2 suprastructura (proiectat si exec. DC42 - Valea Măcrişului, podeţe).

În cauza de faţă, se constată că situaţiile de lucrări au fost emise de către SC C. T. SRL în luna septembrie 2009, când au fost stampilate şi semnate de către beneficiar, iar facturarea s-a făcut în mod eronat în luna octombrie 2009.

Totodată, se reţine  că SC C.T. SRL nu depune dovezi din care să rezulte că situaţiile au fost acceptate de beneficiar la alta dată decât cea menţionată în situaţiile depuse la dosarul cauzei respectiv, luna septembrie 2009.

Având în vedere cele precizate, se reţine că organul de control a stabilit în  mod corect că faptul generator cât şi exigibilitatea taxei pe valoarea adăugata a intervenit în luna septembrie 2009, când au fost emise situaţiile de lucrări şi au fost acceptate de beneficiar.

b) Cu privire la suma de 57.429 lei, reprezentând TVA colectată, stabilită de control la luna octombrie 2009 aferentă situaţiilor de lucrări emise şi acceptate de beneficiar în luna octombrie 2009, instanţa de fond motivează că faptul generator al TVA intervine la data la care situaţiile de lucrări au fost emise pentru serviciile prestate de SC C.T. SRL şi plătite de beneficiarul lucrărilor, Consiliul Local Valea Măcrişului. La suma de 57.429 lei au fost calculate accesorii în  sumă de 13.547.

Faţă de cadrul legal invocat mai sus, se reţine că pentru prestările de servicii decontate pe baza de situaţii de lucrări, cum este cazul de faţă, faptul generator ia naştere la data emiterii situaţiilor de lucrări sau după caz la data la care situaţiile sunt acceptate de beneficiar.

SC C. T. SRL emite factura nr. 500695 din data de 23.03.2010 şi factura nr. 500563 din data de 30.10.2009, Centralizator situaţii de plată luna octombrie 2009, obiectiv Proiectare şi executare lucrări "Reparaţii capitale-modernizare drum comunal (DC 42 Valea Măcrişului -Grindasi) şi amenajare trotuare şi Situaţie de plata în  luna 10 anul 2009 deviz VM1 suprastructura.

În cauza de faţă, se constată că situaţiile de lucrări au fost emise de către SC C.T. SRL în luna octombrie 2009, când au fost stampilate şi semnate de către beneficiar, iar facturarea nu s-a efectuat în totalitate.

Ambele situaţii de plată au fost însuşite prin semnare şi stampilare atât de executant cât şi de beneficiarul lucrării (cele două situaţii de plată - deviz VM1 şi  VM2) în luna octombrie 2009, dată la care intervine şi faptul generator.

Nu sunt aplicabile nici prevederile Ordinului 3055 din 29 octombrie 2009, pentru aprobarea Reglementărilor contabile conforme cu directivele europene pe care instanţa le-a invocat în soluţionarea cauzei, întrucât acesta se aplică de la data de 01.01.2010, neputând fi aplicate retroactiv.

Având în vedere cele precizate mai sus, se reţine ca organul de control a stabilit în mod corect că faptul generator cât şi exigibilitatea taxei pe valoarea adăugata a intervenit în luna octombrie 2009, când au fost emise situaţiile de lucrări şi au fost acceptate de beneficiar.

c) Cu privire la suma de 47.399 lei reprezentând TVA stabilită suplimentar la plată de către organul de control, reclamanta arată că aceasta provine din diferenţa între sumele contestate la punctele a) si b) şi suma de 26.589 lei, valoare care a fost facturata în luna martie 2010 cu factura nr.500695/23.03.2010.

Din analiza documentelor puse la dispoziţie de către SC C.T. SRL, rezultă că societatea emite factura nr. 500695 din data de 23.03.2010, factura nr. 500563 din data de 30.10.2009, Centralizator situaţii de plată luna Octombrie 2009: obiectiv Proiectare şi executare lucrări „Reparaţii capitale-modernizare drum comunal (DC 42 Valea Măcrişului - Grindasi) şi amenajare trotuare, stampilat şi semnat de executant şi de către beneficiar în luna octombrie 2009.

Conform adresei nr. 734/14.03.2011, Primăria Valea Măcrişului precizează că la data de 14.03.2011 a rămas neacceptată la plata suma de 296857.85 lei din care TVA 47.397,47 lei, întrucât nu au surse de finanţare.

Din situaţiile precizate mai sus se constată că suma de 47.399 lei reprezintă de fapt TVA necolectată aferentă lunii octombrie 2009 din situaţiile acceptate de beneficiar care se regăseşte în suma de 57.429 lei analizată Ia punctul b) din decizia de soluţionare a contestaţiei.

d) Cu privire la suma de 23.319 lei (120.443 lei - 97.124 lei) reprezentând TVA colectată stabilită de control la luna decembrie 2009 (aferentă situaţiilor de lucrări emise şi acceptate de către beneficiar Primăria Feteşti pentru obiectivul „Reabilitare strada ArdealuIui, Feteşti” în luna decembrie 2009).

Din analiza documentelor puse la dispoziţie de către SC C.T. SRL, rezultă că societatea emite Centralizator situaţie de plată luna Decembrie 2009 : obiectiv Reabilitare strada Ardealului Feteşti, ştampilat şi semnat de executant şi de către beneficiar, situaţiile de plată fiind însuşite prin semnare şi ştampilare atât de executant, cât şi de beneficiarul lucrării respectiv, Primăria Feteşti, în luna decembrie 2009.

Din adresa nr. 4016/10.03.2011 eliberată de Primăria oraşului Feteşti se reţine că SC C.T. SRL a executat în continuare lucrări, până la sfârşitul lunii decembrie 2009, dar recepţia s-a efectuat conform PV de recepţie la terminarea lucrărilor nr. 9375 la data de 28.05.2010.

De asemenea, se precizează că devizul de oferta TRC 1 terasamente racorduri în valoare de 113073.35 Iei este un deviz estimativ şi nu cuprinde lucrări realizate ci este un antecalcul ce estimează costurile lucrărilor ce urmează a fi executate.

Conform art. 17 aliniat 2), „Finalizarea lucrărilor" din contractul nr. 20169/16.11.2009 încheiat între SC C.T. SRL şi Primăria Feteşti, recepţia finală a lucrărilor se face „pe baza situaţiilor de lucrări executate şi  confirmate şi a constatărilor efectuate în teren, achizitorul va aprecia dacă sunt întrunite condiţiile pentru a convoca comisia de recepţie.”

Se reţine astfel că recepţia finală a lucrărilor se face în baza situaţiilor de lucrări executate şi confirmate de achizitor.

Conform art. 19.4 aliniat 1), „Modalităţi de plată" din contractul nr. 20169/16.11.2009 încheiat între SC C.T. SRL si Primăria Feteşti, plăţile parţiale trebuie să fie făcute, la cererea executantului (antreprenorului), la valoarea lucrărilor executate conform contractului în cel mai scurt timp posibil. Lucrările executate trebuie să fie dovedite ca atare printr-o situaţie de lucrări provizorie întocmită astfel încât să asigure o rapidă şi sigură verificare a lor.

În cauza de faţă, se constată ca situaţiile de lucrări au fost emise de către SC C.T. SRL în luna decembrie 2009, când au fost stampilate şi semnate de către beneficiar, iar facturarea nu s-a efectuat în totalitate în această lună.

În mod eronat, instanţa consideră că faptul generator intervine la data când are loc plata serviciilor prestate, deoarece potrivit Codului fiscal, în cazul serviciilor decontate pe bază de lucrări faptul generator intervine la data când sunt acceptate de beneficiar şi nu la data când beneficiarul are fonduri şi poate efectua plata serviciilor.

De asemenea, nu sunt aplicabile nici prevederile Ordinului 3055 din 29 octombrie 2009, întrucât acesta se aplică de la data de 01.01.2010, neputând fi aplicate retroactiv.

e) Referitor Ia sumele de 144 lei reprezentând diferenţa TVA colectată, 86 lei diferenţa TVA deductibilă, 3.917 lei reprezentând diferenţa TVA colectată, 3.917 lei diferenţa TVA colectată, 49.907 lei reprezentând TVA colectată eronat, stabilite la control ca lunare a declarării eronate de către societate, cât şi  majorările de întârziere aferente acestora, hotărârea instanţei de fond nu cuprinde motivele de admitere a acţiunii reclamantei.

În drept, pârâta îşi întemeiază cererea de recurs pe dispoziţiile art. 134, art. 134^1, art. 134^2, art. 145, art. 141, art. 153 din Codul fiscal, pct.46, pct.38, pct.66 din HG nr. 44/2004, art. 304 pct. 9, art. 304^1 din Codul de procedură civilă.

Prin întâmpinarea formulată în cauză, intimata reclamantă a solicitat respingerea recursului ca nefondat. Intimata arată că a depus în data de 14.10.2011, în temeiul art. 132 alin. 2 Cod procedura civilă, o cerere completatoare a cererii iniţiale, prin care a înţeles să conteste şi deciziile nr. 103 din 18.04.2011 şi nr. 109 din 26.04.2011.

Menţionează că celelalte critici aduse de către organul fiscal în  dezvoltarea motivelor de recurs sunt nefondate, în raport de prevederile art.134 din Codul Fiscal, potrivit cărora „pentru prestările de servicii decontate pe baza de situaţii de lucrări, cum sunt serviciile de construcţii montaj, cercetare expertiza şi alte servicii similare, faptul generator ia naştere la data emiterii situaţiilor de lucrări sau după caz la data la care aceste situaţii sunt acceptate de către beneficiar". Arată că acesta este textul de lege valabil la data efectuării respectivelor prestaţii respectiv, anul 2009-2010, textul de lege suferind modificări în anul 2011.

Intimata susţine că T.V.A. este un impozit care se plăteşte în mod clar de către consumatorul final, neputând fi solicitat în diferite stadii ale prestărilor de servicii iar în cazul de faţă, beneficiarii serviciilor erau unităţi administrativ teritoriale care nu pot beneficia de alocaţii bugetare dacă înregistrează datorii la sfârşitul anului mai mari decât la începutul aceluiaşi an.

Astfel, pentru beneficiarul Primăria Valea Măcrişului, facturile fiscale erau emise de către reclamantă în funcţie de alocaţiile bugetare, fiind făcută o evidenţiere a obligaţiilor de plată a T.V.A, în funcţie de situaţiile de lucrări acceptate de beneficiar şi decontate prin plata de către acesta.

Situaţiile de lucrări au fost emise pentru diferite stadii de execuţie ale executării întregului contract de prestări servicii pentru a evidenţia în mod etapizat întregul contract in sine, nicidecum pentru a preda clientului serviciul prestat. Contractul în cauză nu a fost finalizat nici până în acest moment în  sensul finalizării lucrării şi predării acesteia pe baza de proces verbal de predare primire şi recepţie finală a lucrării, întrucât beneficiarul, nici până în prezent, nu a avut fonduri şi alocaţii bugetare care să susţină achitarea lucrărilor parţiale efectuate de către societate.

Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport de motivele de recurs formulate şi din oficiu, în limitele prevăzute de art. 3041 C.pr.civ., Curtea reţine următoarele:

Susţinerile recurentei pârâte vizând nepronunţarea instanţei de fond asupra excepţiei inadmisibilităţii acţiunii, sunt nefondate.

Curtea constată că prin cererea depusă la dosar la data de 14.10.2011, reclamanta şi-a modificat obiectul acţiunii, în sensul că a solicitat anularea în totalitate a deciziei de soluţionare a contestaţiei nr. 103/18.04.2011, cu modificările aduse prin decizia nr. 109/26.04.2011.

La termenul de judecată din 24.10.2011, în concluziile formulate pe fondul cauzei, reprezentantul pârâtei a învederat că faţă de cererea modificatoare depusă de reclamantă, renunţă la susţinerea excepţiei inadmisibilităţii.

Prin urmare, luând act de poziţia exprimată de pârâtă cu privire la excepţia inadmisibilităţii acţiunii invocată prin întâmpinare, în mod corect instanţa de fond nu s-a pronunţat asupra acestei excepţii.

Pe fondul cauzei, criticile formulate de recurenta pârâtă sunt întemeiate.

Prin raportul de inspecţie fiscală ce a stat la baza emiterii deciziei de impunere nr. 52/24.01.2011, organele de inspecţie fiscală au stabilit TVA de plată în sumă de 47.629 lei şi majorări de întârziere aferente în sumă de 46.315 lei.

În ceea ce priveşte suma de 16.558 lei reprezentând TVA colectată, stabilită la control la luna septembrie 2009, aferentă situaţiilor de lucrări emise şi  acceptate de beneficiar în luna septembrie 2009, organele de inspecţie au considerat că a fost facturată cu întârziere în luna octombrie 2009, conform facturii nr. 500563/31.10.2009, şi nu la data când au fost emise situaţiile de lucrări şi au fost acceptate de beneficiar, respectiv în luna septembrie 2009.

Curtea reţine că potrivit art. 134 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările si completările ulterioare, „(1) Faptul generator reprezintă faptul prin care sunt realizate condiţiile legale necesare pentru exigibilitatea taxei.

(2) Exigibilitatea taxei reprezintă data la care autoritatea fiscală devine îndreptăţită, în baza legii, să solicite plata de către persoanele obligate la plata taxei, chiar dacă plata acestei taxe poate fi amânată.

(3) Exigibilitatea plăţii taxei reprezintă dala la care o persoană are obligaţia de a plăti taxa la bugetul statului, conform prevederilor art. 157 alin. (1). Această dată determină şi momentul de la care se datorează majorări de întârziere pentru neplata taxei.”

Conform art. 134^1 alin. 4, „Pentru prestările de servicii decontate pe bază de situaţii de lucrări, cum sunt serviciile de construcţii-montaj, consultanţă, cercetare, expertiză şi alte servicii similare, faptul generator ia naştere la data emiterii situaţiilor de lucrări sau, după caz, la data la care aceste situaţii sunt acceptate de beneficiar.”

De asemenea, art. 134^2 alin. 1 prevede că „Exigibilitatea taxei intervine la data la care are loc faptul generator.”

În conformitate cu dispoziţiile legale menţionate, rezultă că pentru prestările de servicii decontate pe bază de situaţii de lucrări, faptul generator ia naştere la data de emiterii situaţiilor de lucrări sau după caz, la data la care situaţiile sunt acceptate de beneficiar.

Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei se constată că reclamanta a emis factura nr. 500563 din data de 30.10.2009, iar situaţiile de plată au fost emise de reclamantă în luna septembrie 2009, când au fost stampilate şi semnate de către beneficiar. Ambele situaţii de plată au fost însuşite prin semnare si stampilare de către executant şi de către beneficiarul lucrării în luna septembrie 2009, data la care intervine şi faptul generator.

În raport de dispoziţiile legale menţionate, în cazul serviciilor decontate pe bază de lucrări faptul generator intervine la data când sunt acceptate de beneficiar şi nu la data când beneficiarul are fonduri şi poate efectua plata serviciilor, cum în mod eronat a reţinut instanţa de fond.

Prin urmare, organul de control a stabilit în mod corect că faptul generator şi exigibilitatea taxei pe valoarea adăugată au intervenit în luna septembrie 2009, când au fost emise situaţiile de lucrări şi au fost acceptate de beneficiar.

Cu privire la suma de 57.429 lei, reprezentând TVA colectată, stabilită de control la luna octombrie 2009, aferentă situaţiilor de lucrări emise şi acceptate de beneficiar în luna octombrie 2009, organele de inspecţie fiscală au reţinut  că această sumă nu a fost facturată în luna octombrie 2009, când au fost emise situaţiile de lucrări şi au fost acceptate de beneficiar.

Din analiza documentelor puse la dispoziţie de către reclamantă se constată că reclamanta a emis facturile nr. 500695 din data de 23.03.2010 şi nr. 500563 din data de 30.10.2009 şi situaţia de plată în luna octombrie 2009.

Prin urmare, situaţiile de lucrări au fost emise în luna octombrie 2009, când au fost ştampilate şi semnate de către beneficiar, iar facturarea nu  s-a efectuat în totalitate. Reclamanta nu a depus dovezi în sensul că situaţiile au fost acceptate de beneficiar la altă dată decât în luna octombrie 2009, în conformitate cu art. 65 alin. 1 si art. 206 alin. 1 lit. d din O.G. nr.92/2003 privind Codul de procedura fiscală, cu modificările şi completările ulterioare.

În mod nelegal, instanţa de fond a apreciat că faptul generator intervine la data când are loc plata serviciilor prestate, întrucât în temeiul dispoziţiilor art. 134, art. 134^1 alin. 4 şi art. 134^2 alin. 1  din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările si completările ulterioare, în cazul serviciilor decontate pe baza de lucrări faptul generator intervine la data când sunt acceptate de beneficiar şi nu la data când beneficiarul are fonduri şi poate efectua plata serviciilor.

Curtea constată că în cauză nu sunt incidente nici prevederile Ordinului nr. 3055/29.10.2009 pentru aprobarea Reglementărilor contabile conforme cu directivele europene, având în vedere că acesta se aplică de la data de 01.01.2010.

Cu privire la suma de 47.399 lei reprezentând TVA stabilită suplimentar la plată de către organul de control, din înscrisurile existente la dosar rezultă că reclamanta a emis facturile nr. 500695 din data de 23.03.2010 şi nr. 500563 din data de 30.10.2009. Situaţiile de lucrări au fost emise de reclamantă în luna octombrie 2009 şi au fost ştampilate şi semnate atât de către executant, cât şi de către beneficiar în octombrie 2009.

În adresa nr. 734/14.03.2011 emisă de Primăria Valea Măcrişului se menţionează că la data de 14.03.2011 a rămas neacceptată la plată suma de 296857.85 lei din care TVA  47.397,47 lei, întrucât nu există surse de finanţare.

Prin urmare, suma de 47.399 lei reprezintă în fapt TVA necolectată, aferentă lunii octombrie 2009 din situaţiile acceptate de beneficiar care se regăseşte în suma de 57.429 lei analizată Ia punctul b) din decizia de soluţionare a contestaţiei.

În ceea ce priveşte suma de 23.319 reprezentând TVA colectată stabilită de control la luna decembrie 2009, organele de control au reţinut că reclamanta şi-a facturat parţial lucrările efectuate în luna decembrie 2009, conform facturii nr. 500586/21.12.2009 şi parţial, cu întârziere, în luna martie 2010, conform facturii nr. 500698/30.03.2010.

Din înscrisurile existente la dosar se constată că situaţiile de plată au fost însuşite prin semnare şi stampilare de către executant şi beneficiarul lucrării respectiv, Primăria Feteşti, în luna decembrie 2009, iar facturarea nu s-a efectuat în totalitate în luna respectivă.

Curtea constată că faptul generator nu intervine la data când are loc plata serviciilor prestate, cum în mod greşit a reţinut instanţa de fond, având în vedere că potrivit dispoziţiilor din Codul fiscal anterior menţionate, în cazul serviciilor decontate pe bază de lucrări faptul generator intervine la data când sunt acceptate de beneficiar şi nu la data când beneficiarul are fonduri şi poate efectua plata serviciilor.

În mod similar, nu sunt incidente nici prevederile Ordinului nr. 3055/29.10.2009, care se aplică de la data de 01.01.2010.

Pentru motivele arătate, se reţine că atât faptul generator, cât si exigibilitatea taxei pe valoarea adăugată au intervenit în luna decembrie 2009, când au fost emise situaţiile de lucrări şi au fost acceptate de beneficiar.

În ceea ce priveşte sumele de 144 lei reprezentând diferenţă TVA colectată, 86 lei diferenţă TVA deductibilă, 3.917 lei reprezentând diferenţă TVA colectată, 3.917 lei diferenţă TVA colectată, 49.907 lei reprezentând TVA colectată eronat, stabilite la control ca urmare a declarării eronate de către societate, cât şi majorările de întârziere aferente acestora, în mod corect recurenta pârâtă a respins contestaţia ca nemotivată.

Pentru considerentele expuse, reţinând legalitatea actelor administrativ fiscale contestate, în baza art. 312 alin. 2 C.pr.civ., Curtea va admite recursul şi va modifica în tot sentinţa atacată, în sensul respingerii acţiunii ca neîntemeiate.

Domenii speta

Spete similare