Procedura insolvenţei

Faliment. Procedura insolvenţei. Planul de reorganizare poate fi propus, votat şi confirmat doar după afişarea tabelului definitiv de creanţe, deci după soluţionarea tuturor contestaţiilor la creanţe.

-Legea nr. 85/2006 art. 74 alin. 2, art. 94 alin.1

-Domeniu: Faliment .Procedura insolvenţei.

(CURTEA DE APEL BUCUREŞTI SECŢIA A VI-A CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ NR. 2251 din 03.12.2012)

I. Prin Sentinţa civilă nr. 6451/01.06.2012, pronunţată de Tribunalul Bucureşti - Secţia a VII-a Civilă în dosarul nr. 29993/3/2006 privind procedura insolvenţei debitoarei S.C. R I S.A., s-a dispus intrarea societăţii în faliment prin procedura generală în temeiul art. 107 alin.1 lit.A.b) şi c) din Legea nr. 85/2006, a fost ridicat dreptul de administrare şi s-a dispus dizolvarea societăţii, a fost numit lichidator judiciar BDO B R S.P.R.L., fiind luate celelalte măsuri prevăzute de lege.

Pentru a hotărî astfel, judecătorul sindic a reţinut în esenţă că tabelul preliminar de creanţe a fost afişat la 15.02.2008, iar cel definitiv la data de 10.03.2008 şi că în cauză nu au fost respectate termenele instituite de art. 94 din Legea nr. 85/2006, astfel că în prezent nu mai poate fi propus un plan de reorganizare a societăţii debitoare. S-a apreciat că termenele prevăzute de art. 94 din Legea nr. 85/2006 prezintă un caracter unic, iar prin formularea de cereri sau contestaţii acestea nu pot fi întrerupte sau suspendate, întrucât nu există nicio dispoziţie legală care să prevadă modificarea cursului termenelor privind depunerea unui plan de reorganizare.

II. Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, au formulat recurs debitoarea S.C. R I S.A., prin administrator social, şi F C S.P.R.L., în calitate de administrator judiciar al S.C. R I S.A., solicitând modificarea hotărârii atacate, în sensul înlăturării dispoziţiei instanţei de deschidere a procedurii de faliment, urmând a se menţine perioada de observaţie până la refacerea evidenţelor contabile ale societăţilor ce au fuzionat, până la soluţionarea irevocabilă a contestaţiei la raportul administratorului judiciar din data de 23.09.2011 şi până la soluţionarea irevocabilă a contestaţiei la tabelul obligaţiilor debitoarei.

Recurentele au mai solicitat şi suspendarea executării hotărârii atacate până la soluţionarea recursurilor, conform art. 8 alin.5 lit.c din Legea nr. 85/2006.

Întrucât motivele invocate în ambele recursuri sunt identice, acestea vor fi prezentate concomitent:

1. Ca urmare a constatării nulităţii fuziunii aprobate la 10.11.2001, între S.C. R I S.A. şi S.C. C S.A., şi radierii menţiunilor privind fuziunea, prin hotărâri judecătoreşti, recurentele susţin că S.C. C S.A. (societatea absorbită) şi-a recăpătat personalitatea juridică, astfel că patrimoniile celor două societăţi trebuie separate şi aduse la situaţia anterioară fuziunii. Aceste măsuri au fost menţionate în raportul depus de administratorul judiciar la termenul din 23.09.2011, însă creditoarea S.C. P S.A. a formulat contestaţie împotriva acestui raport, ce a fost admisă la termenul din 20.01.2012.

Recurentele au arătat că nu a fost comunicată motivarea acestei hotărâri pentru a o putea ataca cu recurs. Până la rămânerea irevocabilă a soluţiei asupra contestaţiei raportului din 23.09.2011 al administratorului judiciar nu se poate şti care este cuantumul obligaţiilor de plată ale debitoarei, astfel că nu se poate aprecia asupra şanselor de reuşită a unui plan de reorganizare.

2. Pe rolul aceluiaşi tribunal, se rejudecă după casare contestaţia la tabelul de creanţă ce face obiectul dosarului nr. 29993/3/2006/a1, în care, la termenul din 20.06.2012, instanţa a respins excepţia tardivităţii contestaţiei şi a acordat termen în vederea administrării probatoriului.

Consideră recurentele că numai după ce instanţa se va pronunţa irevocabil cu privire la creanţele înscrise în tabel, se va şti cuantumul exact al creanţelor şi, în raport de situaţia patrimoniului debitoarei, se va putea propune un plan de reorganizare.

III. La termenul din 12.11.2012, intimata-creditoare S.C. P S.A. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursurilor ca neîntemeiate (filele 47-50).

În ceea ce priveşte motivul de recurs referitor la admiterea contestaţiei împotriva raportului din 23.09.2011 al administratorului judiciar, intimata consideră că excede prezentei cauze şi este nefondat deoarece nu putea fi dispusă în mod legal repunerea în situaţia anterioară fuziunii cu consecinţele separării patrimoniilor celor două societăţi.

Cu privire la cel de-al doilea motiv de recurs, intimata susţine că judecătorul sindic nu trebuie să aştepte soluţionarea contestaţiei debitoarei la tabelul de creanţe pentru a dispune trecerea la faliment, întrucât altfel s-ar goli de conţinut prevederile art. 94 din Legea nr. 85/2006, cu consecinţa prelungirii perioadei de observaţie pe termene nelimitate.

IV. Verificând hotărârea atacată în raport de actele dosarului şi de motivele invocate de recurente, Curtea apreciază recursurile întemeiate, însă pentru următoarele considerente:

1. Primul motiv de recurs nu poate fi reţinut întrucât, astfel cum recurentele recunosc, prin Sentinţa civilă nr. 1204/27.01.2012, pronunţată în dosarul nr. 29993/3/2006/a2, a fost admisă contestaţia formulată de creditoarea S.C. P S.A. împotriva raportului întocmit de administratorul judiciar F C S.P.R.L., depus la termenul din 23.09.2011, şi s-a dispus sistarea demersurilor efectuate cu privire la reînfiinţarea S.C. C S.A. şi repunerea în situaţia anterioară fuziunii prin absorbţie cu S.C. R I S.A.

Recurentele nu au făcut dovada atacării cu recurs a acestei sentinţe. În cadrul prezentului recurs, Curtea nu poate analiza temeinicia susţinerilor recurentelor privind necesitatea repunerii în situaţia anterioară fuziunii, nefiind învestită şi cu recursul împotriva Sentinţei civile nr. 1204/27.01.2012.

2. Al doilea motiv de recurs este însă întemeiat.

Prin Decizia comercială nr. 468R/15.03.2011 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti Secţia a VI-a Comercială în dosarul nr. 29993.2/3/2006, a fost admis recursul formulat de contestatoarea debitoare S.C. R I S.A. împotriva Sentinţei comerciale nr. 2316/12.03.2010 a Tribunalului Bucureşti Secţia a VII-a Comercială, a fost casată această sentinţă şi s-a dispus trimiterea spre rejudecare a contestaţiilor formulate de debitoare împotriva creanţelor DGFPMB, AVAS, RA I N, SC P SA şi ADS.

În rejudecare după casare, prin Încheierea de la 20.06.2012, pronunţată în dosarul nr. 29993/3/2006/a1, tribunalul a respins excepţia tardivităţii formulării contestaţiilor la tabelul preliminar al creanţelor şi s-a acordat termen în vederea administrării probatoriului. În prezent, cauza are termen la 13.03.2013. Ca urmare, la momentul soluţionării recursurilor de faţă, tabelul de creanţe nu este definitiv stabilit, întrucât unele creanţe sunt incerte, nefiind încă soluţionată contestaţia debitoarei la tabelul preliminar.

Potrivit art. 95 alin.2 din Legea nr. 85/2006, planul de reorganizare va cuprinde în mod obligatoriu programul de plată a creanţelor.

Potrivit art. 3 pct.22 din lege, prin program de plată a creanţelor se înţelege tabelul de creanţe menţionat în planul de reorganizare care cuprinde cuantumul sumelor pe care debitorul se obligă să le plătească creditorilor, prin raportare la tabelul definitiv de creanţe şi la fluxurile de numerar aferente planului de reorganizare, şi care cuprinde: a) cuantumul sumelor datorate creditorilor conform tabelului definitiv de creanţe pe care debitorul se obligă să le plătească acestora; b) termenele la care debitorul urmează să plătească aceste sume. Rezultă că programul de plată a creanţelor se raportează la tabelul definitiv de creanţe, care cuprinde toate creanţele asupra averii debitorului la data deschiderii procedurii, acceptate în tabelul preliminar şi împotriva cărora nu s-au formulat contestaţii, precum şi creanţele admise în urma soluţionării contestaţiilor (art. 3 pct.17). Potrivit art. 74 din lege, tabelul definitiv de creanţe se întocmeşte după ce toate contestaţiile la tabelul preliminar au fost soluţionate.

Din toate aceste considerente rezultă că planul de reorganizare poate fi propus, votat şi confirmat doar după afişarea tabelului definitiv de creanţe, art. 74 alin.2 din lege dispunând că numai titularii creanţelor înregistrate în tabelul definitiv pot să participe la votul asupra planului de reorganizare.

Prin raportare la aceste dispoziţii legale, judecătorul sindic a stabilit în mod netemeinic că tabelul definitiv a fost afişat la 10.03.2008, întrucât acest tabel nu includea nici măcar creanţa intimatei SC P SA, iar la acel moment nu erau soluţionate contestaţiile la tabelul preliminar.

Prima instanţă a făcut şi o greşită interpretare şi aplicare a dispoziţiilor legale, considerând că termenele prevăzute la art. 94 alin.1 din Legea nr. 85/2006 curg de la o dată anterioară soluţionării contestaţiilor la tabelul preliminar de creanţe. Or, după cum s-a argumentat mai sus, momentul afişării tabelului definitiv de creanţe nu poate fi anterior soluţionării contestaţiilor.

Ca urmare, Curtea reţine că judecătorul sindic a considerat greşit că nu mai poate fi propus un plan de reorganizare şi a dispus din oficiu trecerea la faliment în mod prematur, în contradicţie chiar cu propriile încheieri anterioare de la termenele din 03.06.2011 şi 20.01.2012, când a dispus amânarea cauzei pentru definitivarea tabelului obligaţiilor societăţii debitoare.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 alin.1-3 C.pr.civ., art. 304 pct.9 C.pr.civ., art. 8 şi 12 din Legea nr. 85/2006, Curtea a admis recursurile, a modificat sentinţa atacată în sensul că a respins propunerea judecătorului sindic de trecere la procedura falimentului şi a dispus continuarea procedurii insolvenţei în perioada de observaţie.

Faţă de soluţionarea recursului la acelaşi termen, a respins cererea de suspendare a executării sentinţei ca rămasă fără obiect.

Domenii speta

Spete similare