Recunoaştere hotărâre penală străină.

Recunoaştere hotărâre penală străină. Transfer persoană condamnată. Condiţii. Sesizare neîntemeiată. Respingere.

Potrivit art.143 din Legea nr.302/2004, republicată, transferarea unei persoane condamnate în vederea executării pedepsei presupune întrunirea următoarelor condiţii:

a)condamnatul este resortisant al statului de executare;

b) hotărârea este definitivă;

c) la data primirii cererii de transferare, condamnatul mai are de executat cel puţin 6 luni din durata pedepsei. În cazuri excepţionale, în baza acordului între statele implicate, transferarea poate avea loc chiar dacă partea de pedeapsa neexecutata este mai mica de 6 luni;

d) transferul este consimţit de către persoana condamnata sau dacă, în raport cu vârsta ori cu starea fizica sau mintala a acesteia, unul dintre cele doua state considera necesar, de către reprezentantul persoanei. Consimţământul nu se cere în cazul evadatului care se refugiază în statul de executare al cărui resortisant este;

e) faptele care au atras condamnarea constituie infracţiuni, potrivit legii statului de executare;

f) statul de condamnare şi statul de executare trebuie să se pună de acord asupra acestei transferări; în caz contrar, transferarea nu poate avea loc.

În speţă, întrucât transferul nu a fost consimţit de către persoana condamnată şi nu s-a dispus expulzarea acesteia de pe teritoriul statului de condamnare, iar statul de condamnare a comunicat că dosarul de transfer se arhivează şi este închis, sesizarea este neîntemeiată.

-Art. 143 din Legea nr.302/2004

(CURTEA DE APEL BUCUREŞTI – SECŢIA A II-A PENALĂ

SENTINŢA PENALĂ NR.62/F din 08.02.2012)

Deliberând, asupra cauzei penale de faţă, constată următoarele:

Prin sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, înregistrată pe rolul acestei instanţe în data de 23.01.2012, în conformitate cu dispoziţiile art. 162 alin. 4 şi art. 163 din Legea nr. 302/2004 modificată, s-a solicitat recunoaşterea şi punerea în executare a sentinţei nr. 8/2010 din data de 11.05.2010 a Audiencia Provincial din Guadalajara, privind pe persoana condamnată G M şi transferarea acestuia într-un penitenciar din România pentru continuarea executării pedepsei.

Pe rolul Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a II-a Penală s-a format dosarul nr. 551/2/2012, înregistrat la data de 23.01.2012.

Curtea, analizând actele şi lucrările din dosarul cauzei, reţine următoarele:

Prin adresa nr. 33937/SM/2011 din data de 28.10.2011 Ministerul Justiţiei – Direcţia Drept Internaţional şi Cooperare Judiciară – Serviciul Cooperare judiciară internaţională în materie penală, a transmis Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 302/2004, cererea formulată de Ministerul Justiţiei din Regatul Spaniei prin care s-a solicitat transferarea persoanei condamnate G M în vederea continuării executării pedepselor aplicate de instanţele spaniole într-un penitenciar din România.

Cererea formulată de autorităţile spaniole a fost însoţită de documentele prevăzute de art. 6 pct. 2 din Convenţia europeană asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg în anul 1983, respectiv copie certificată pentru conformitate de pe hotărârea de condamnare, de pe dovada rămânerii definitive a hotărârii, de pe dispoziţiile legale aplicabile, indicarea duratei condamnării deja executate, declaraţia persoanei condamnate. Deasemenea, a fost întocmit şi referatul privind situaţia socială şi familială a persoanei condamnate.

Din verificările efectuate la Ministerul Administraţiei şi Internelor - Direcţia Generală de Paşapoarte şi Direcţia pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date a rezultat că persoana condamnată G M este cetăţean român, fiind, astfel, îndeplinită condiţia prevăzută de art. 3 lit. a din Convenţia europeană asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg şi art. 143 lit. a din Legea nr. 302/2004 republicată.

Din informaţiile şi documentele comunicate de statul de condamnare, în aplicarea Convenţiei europene asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg în anul 1983, au rezultat următoarele:

Prin sentinţa nr. 8/2010 din data de 11.05.2010 a Audiencia Provincial din Guadalajara, numitul M G a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 15 ani pentru săvârşirea infracţiunilor de omor şi furt prevăzute de art. 138, 242, 238 alin. 1 şi 2, art. 241.1 din Codul penal spaniol.

Această sentinţă a rămas definitivă la data de 13.07.2010.

În fapt, s-a reţinut că în data de 07.07.2007 persoana condamnată, împreună cu alte persoane, l-au omorât pe numitul I D I, prin strangulare, şi au sustras un telefon mobil, suma de 750 de euro, cârdul de asigurări de sănătate şi abonamentul de transport de la o altă persoană.

Din fişa de lichidare a condamnării a rezultat că din pedeapsa de 5475 de zile de închisoare s-au dedus 833 de zile de arest preventiv cu începere de la 08.04.2008 rămânând de executat 4642 de zile. Deasemenea, s-a stabilit ca dată a încheierii executării data de 04.04.2023.

Având în vedere cele de mai sus, se constată că este îndeplinită condiţia prevăzută de art. 3 lit. b din Convenţia europeană asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg şi art. 143 lit. b din Legea nr. 302/2004 republicată.

Din situaţia executării pedepsei comunicată de autorităţile spaniole a rezultat că durata executării pedepsei aplicată persoanei condamnate se împlineşte la data de 04.04.2023. În consecinţă, este îndeplinită condiţia prevăzută de art. 3 lit. c din Convenţia europeană asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg şi art. 143 lit. c din Legea nr. 302/2004 republicată.

Examinând materialul cauzei se constată că în cauză este îndeplinită condiţia dublei incriminări prevăzute de art. 143 lit. e din Legea nr. 302/2004 şi art. 3 pct. 1 lit. e din Convenţia europeană asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg, faptele reţinute în sarcina persoanei condamnate având corespondent în legislaţia penală română realizând conţinutul constitutiv al infracţiunii prevăzute de art. 175 lit. d şi art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. a din Codul penal.

Persoana condamnată şi-a exprimat, iniţial, consimţământul la transfer, însă, la data de 16.12.2011 autorităţile din Regatul Spaniei au comunicat că persoana condamnată a renunţat la transfer.

Regatul Spaniei a arătat, deasemenea, prin adresa nr. OTERM E 503/10, că dosarul de transfer se arhivează şi este considerat închis.

Curtea reţine, într-adevăr, că, printr-o decizie de speţă – nr. 507/2010 – Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a apreciat că „nici dispoziţiile Legii nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, nici cele de drept procesual penal, nu prevăd posibilitatea retragerii consimţământului persoanei condamnate”, însă, instanţa supremă a avut în vedere faptul că respectivul consimţământ este de natură, dacă sunt întrunite şi celelalte cerinţe legale, să declanşeze procedurile în cadrul cooperării judiciare internaţionale în materia penală, de recunoaştere a hotărârii penale şi de transferare a persoanei condamnate în vederea executării pedepsei şi este irevocabil.

Pe de altă parte, în considerentele acelei decizii s-a mai reţinut şi aplicarea interdicţiei, pe termen nelimitat, a aflării condamnatului pe teritoriul statului de condamnare şi, în raport cu care, potrivit art. 3 paragraf 1 din Protocolul aprobat prin O. G. nr. 92/1999, nu este necesar acordul persoanei condamnate la transferarea sa în vederea continuării executării pedepsei, aplicate în străinătate, într-un penitenciar din România.

Or, potrivit art. 143 din Legea nr. 302/2004 modificată, „transferarea unei  persoane condamnate în vederea executării pedepsei poate avea loc numai în următoarele condiţii:

a)condamnatul este resortisant al statului de executare;

b)hotărârea este definitivă;

c)la data primirii cererii de transferare, condamnatul mai are de executat cel puţin 6 luni din durata pedepsei. În cazuri excepţionale, în baza acordului între statele implicate, transferarea poate avea loc chiar dacă partea de pedeapsă neexecutată  este mai mică de 6 luni;

d)transferul este consimţit de către persoana condamnată sau dacă, în raport cu  vârsta ori cu starea fizică sau mintală a acesteia, unul dintre cele două state consideră necesar, de către reprezentantul persoanei. Consimţământul nu se cere în cazul evadatului care se refugiază în statul de executare al cărui resortisant este;

e)faptele care au atras condamnarea constituie infracţiuni, potrivit legii statului de executare;

f)statul de condamnare şi statul de executare trebuie să se pună de acord asupra acestei transferări; în caz contrar, transferarea nu poate avea loc.

Legat de condiţiile prevăzute de art. 143 din Legea nr. 302/2004 modificată, din documentele transmise de către autorităţile statului de condamnare, precum şi din actele efectuate la nivelul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi al instanţei, nu a rezultat îndeplinirea condiţiilor obligatorii instituite prin dispoziţiile art. 143 din Legea nr. 302/2004 modificată.

Astfel, în cauză, nu este îndeplinită condiţia prevăzută de art. 3 lit. c din Convenţia europeană asupra transferării persoanelor condamnate adoptată la Strasbourg şi art. 143 lit. d din Legea nr. 302/2004 republicată, întrucât, transferul nu a mai fost consimţit de către persoana condamnată şi nu s-a dispus expulzarea acestuia de pe teritoriul statului de condamnare.

Totodată, Curtea constată că, în cauză, nu este întrunită cerinţa instituită prin dispoziţiile art. 143 lit. f din Legea nr. 302/2004 republicată, întrucât, statul de condamnare a comunicat că dosarul de transfer se arhivează şi este considerat închis, aşa încât, transferul persoanei condamnate nu poate avea loc.

Faţă de considerentele expuse anterior, Curtea constată că nu sunt îndeplinite, în mod cumulativ, cerinţele art. 143 din Legea nr. 302/2004, modificată, motiv pentru care, va respinge sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.

În baza art. 192 alin. 3 din Codul de procedură penală, cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

Domenii speta

Spete similare