Recurs. Ucidere din culpa (art.178 Cod penal)

Decizie 468 din 05.03.2012


Recurs. Ucidere din culpa (art.178 Cod penal)

(CURTEA DE APEL BUCURESTI, SECTIA I PENALA, Decizia penala nr. 468/05.03.2012)

Prin Sentinta penala nr.91/F din data de 21 ianuarie 2011, pronuntata în Dosarul nr.984/236/2010, Judecatoria Giurgiu a hotarât astfel:

În temeiul art. 215 alin. 1 si 3 cu aplic. art.41 alin. 2 din Codul penal, a condamnat pe inculpatul G.C. (fiul lui M. si V., nascut la data de ... în municipiul G., judetul G., CNP 1...) la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru savârsirea infractiunii de înselaciune, în forma continuata.

În temeiul art. 215 alin. 4 cu aplic. art. 41 alin. 2 din Codul penal, a condamnat pe acelasi inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru savârsirea infractiunii de înselaciune, în forma continuata.

În temeiul art. 33 lit. a si art. 34 lit. b din Codul penal, a contopit aceste pedepse si a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare.

În temeiul art. 71 din Codul penal, a interzis inculpatului, ca pedeapsa accesorie, drepturile prevazute de art.64 alin. 1 lit. a teza a II-a si lit. b din Codul penal, pe durata executarii pedepsei închisorii.

În temeiul art.81 din Codul penal, a dispus suspendarea conditionata a executarii pedepsei închisorii pe un termen de încercare de 2 ani si 8 luni, stabilit potrivit art.82 din Codul penal.

În temeiul art. 71 alin. 5 din Codul penal, a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendarii conditionate a executarii pedepsei închisorii.

În temeiul art. 359 alin. 1 din Codul de procedura penala, a atras atentia inculpatului asupra dispozitiilor art. 83 din Codul penal, privind revocarea suspendarii conditionate.

În temeiul art. 14 corob. cu art. 346 din Codul de procedura penala rap. la art.998-999 din Codul civil, a admis în parte actiunea civila formulata de partea civila SC U.P. SRL si a obligat pe inculpat la plata catre aceasta a sumei de 1.921,24 lei, reprezentând contravaloare marfa livrata si neachitata.

În temeiul art. 191 alin. 1 din Codul de procedura penala, a obligat pe inculpat la plata sumei de 500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul avocatului din oficiu, a fost avansata din fondul Ministerului Justitiei.

Pentru a pronunta aceasta sentinta, Judecatoria a constatat ca inculpatul a fost trimis în judecata, prin Rechizitoriul nr. 3703/P/2007 din data de 14 ianuarie 2010 al Parchetului de pe lânga instanta respectiva, pentru savârsirea infractiunii de înselaciune, în forma continuata, prevazuta de art. 215 alin.1, 3 si 4 cu aplic. art.41 alin. 2 si art. 33 lit. a din Codul penal, retinându-se, în fapt, urmatoarele:

Potrivit Contractului de vânzare-cumparare nr.18/09.02.2007, încheiat între SC C.C.SRL, administrata de inculpat si SC U.P.SA, aceasta din urma a livrat celei dintâi marfuri în valoare totala de 2.782,58 lei, conform facturilor fiscale nr. 9500889/09.02.2007, nr. 9500891/12.02.2007 si respectiv nr. 50000284/09.02.2007, a caror plata trebuia sa se efectueze cu bilet la ordin, în termen de 30 de zile de la emitere.

SC C.C. SRL a emis, la data de 01.02.2007, un bilet la ordin pentru suma de 2.702,54 lei, scadent la data de 15.03.2007 si refuzat la plata de B.R.D., Sucursala Giurgiu, pentru "lipsa totala de disponibil" în contul societatii platitoare. Inculpatul stia ca nu are în cont disponibilul necesar, procedând astfel pentru a ridica produsele livrate.

La data de 25.10.2007, procedând în acelasi mod fraudulos, inculpatul a emis, în favoarea SC A.G.COM SRL, fila CEC seria BB nr. 30200282628, în valoare de 12.185,6 lei, care a fost refuzata de banca cu mentiunea ca apartine unui set de instrumente de plata care a fost retras din circulatie.

Analizând întregul probatoriu al cauzei, Judecatoria a stabilit urmatoarea situatie de fapt:

În temeiul Contractului de vânzare-cumparare nr.18/09.02.2007, SC C.C.SRL, reprezentata de inculpat, în calitate de administrator, a achizitionat de la partea civila SC U.P.SA produse metalurgice si materiale de constructii. Partile au convenit, prin Anexa nr.1 la contract, denumita "Pact cambial", ca plata produselor cumparate sa se faca prin bilet la ordin, în termen de 30 de zile de la data emiterii facturilor fiscale. La data de 01.02.2007, inculpatul, în calitate de administrator al SC C.C.SRL, a emis biletul la ordin 0051503074520, pentru suma de 2.702,54 lei, reprezentând contravaloarea facturilor fiscale nr. 50091, nr. 50089 si nr. 50000284. Societatea vânzatoare a livrat SC C.C.SRL produsele achizitionate de aceasta cu avizele de însotire nr. 1034503/09.02.2007 si nr. 1034505/12.02.2007 si a emis facturile fiscale nr. 9500889/09.02.2007, nr. 9500891/12.02.2007, nr. 2190034/12.03.2007, nr. 000003/18.03.2007 si nr. 000004/28.04.2007. La data de 16.03.2007, partea civila a introdus la plata biletul la ordin, care a fost refuzat pentru lipsa totala de disponibil, conform Borderoului de încasare nr. 2246/16.03.2007 si a justificarii de refuz din aceeasi data.

La data de 25.10.2007, inculpatul, în calitate de administrator al SC C.C.SRL, a emis CEC-ul seria BB 302 00282628, pentru suma de 12.185,60 lei, având ca beneficiar pe partea vatamata SC A.G.COM SRL. Acest CEC a fost prezentat la plata, dar a fost refuzat, din lipsa totala de disponibil, astfel cum rezulta din justificarea refuzului la termen, emisa de Raiffeisen Bank, Sucursala Giurgiu, cu mentiunea ca CEC-ul respectiv apartinea unui set de instrumente care a fost retras din circulatie.

Audiat în faza de urmarire penala, inculpatul a declarat ca, desi nu exista disponibil în cont la data de 01.02.2007, a emis un bilet la ordin, în valoare de 2.702,54 lei, scadent la data de 15.03.2007, pentru a putea ridica produsele achizitionate de la partea civila SC U.P.SA. Inculpatul a mai declarat ca, la data emiterii biletului la ordin, stia ca nu exista disponibil în cont, deoarece societatea pe care o administra se afla în incidenta bancara.

În legatura cu fila CEC seria BB 302 00282628, inculpatul a declarat ca, în luna august 2007, a ridicat de la SC A.G.COM SRL geamuri termopan în valoare de 12.185,60 lei, pentru care a lasat drept garantie acea fila CEC, pe care urma sa o recupereze dupa plata integrala a datoriei. Deoarece SC C.C.SRL nu a putut achita datoria, fila CEC a fost introdusa la plata de catre partea vatamata, fiind refuzata din lipsa de disponibil. Inculpatul a mai precizat ca, anterior, în luna iunie 2006, a intrat în incidenta de plati, iar carnetul CEC a fost retras din circulatie. Inculpatul a recunoscut ca nu avea disponibil în cont, nici la data când CEC-ul a fost remis partii vatamate, nici la data de 25.10.2007, când acesta a fost introdus la plata.

Sub aspectul laturii obiective, Judecatoria a retinut ca fapta inculpatului, care, prin controlul exercitat asupra SC C.C.SRL, a indus în eroare pe partea vatamata SC U.P.SA, cu prilejul încheierii Contractului de vânzare-cumparare nr. 18/09.02.2007, astfel încât aceasta a livrat marfa, fara sa cunoasca ca biletul la ordin emis pentru a garanta plata contravalorii produselor achizitionate nu avea provizia necesara în banca, fiind astfel refuzat la plata, întruneste continutul constitutiv al infractiunii de înselaciune, prevazuta de art. 215 alin. 1 si 3 din Codul penal. De asemenea, a retinut ca fapta inculpatului, care a emis fila CEC, stiind ca, pentru valorificarea ei, nu exista provizia necesara, întruneste continutul constitutiv la infractiunii de înselaciune, prevazuta de art. 215 alin. 4 din Codul penal.

Sub aspectul laturii subiective, Judecatoria, având în vedere circumstantele reale ale savârsirii faptelor, a apreciat ca acestea au fost savârsite de inculpat cu intentie directa, în conditiile art.19 alin. 1 lit. a din Codul penal, acesta având reprezentarea exacta a disponibilului existent în cont la momentul încheierii contractului si al emiterii biletului la ordin si respectiv a filei CEC.

Drept urmare, Judecatoria a constatat ca faptele pentru care inculpatul a fost trimis în judecata exista si constituie infractiuni, pronuntând, în consecinta, condamnarea acestuia.

La individualizarea pedepselor, Judecatoria a tinut seama de dispozitiile partii generale a Codului penal, de limitele de pedeapsa prevazute în partea speciala a acestuia, de gradul concret de pericol social al faptelor savârsite si de persoana inculpatului, împrejurari fata de care a apreciat ca aplicarea, pentru fiecare infractiune, a unei pedepse de 3 ani închisoare este adecvata.

Cu privire la modalitatea de executare a pedepsei rezultante, Judecatoria a apreciat ca scopul acesteia poate fi însusit de inculpat si fara executarea ei efectiva, având în vedere ca acesta a recunoscut faptele si nu are antecedente penale.

Pe latura civila, Judecatoria a constatat ca, la data de 27.04.2007, partea vatamata SC U.P.SA s-a constituit parte civila cu suma de 4.215,75 lei, reprezentând debit neachitat si penalitati de întârziere calculate conform art.20 din contract. Pe parcursul judecatii, inculpatul a platit partii civile suma de 2.294,5 lei, cu ordinele de încasare numerar din datele de 09.09.2010, 16.09.2010 si 28.09.2010 (filele 81-83), ramânând astfel un rest de plata de 1.921,24 lei, reprezentând contravaloare marfa livrata si neachitata, întrucât nu s-a specificat daca, prin plata, s-a stins debitul principal sau accesoriile, caz în care imputatia platii s-a facut mai întâi asupra accesoriilor.

În privinta partii vatamate SC A.G.COM SRL, Judecatoria a constatat ca aceasta nu s-a constituit parte civila în cauza.

Împotriva acestei sentinte, a declarat recurs în termenul legal (la data de 28 ianuarie 2011) inculpatul G.C..

Recursul inculpatului a fost înaintat de Judecatorie si înregistrat pe rolul acestei Curti la data de 26 mai 2011.

Prin motivele scrise de recurs (fila 2, d.r.), astfel cum au fost sustinute cu ocazia dezbaterilor de la termenul de astazi, 05 martie 2012 (consemnate în practicaua acestei decizii), inculpatul, care a beneficiat de asistenta juridica a avocatului sau ales, a solicitat, invocând cazul de casare prevazut de art.3859 alin. 1 pct.18 din Codul de procedura penala, pronuntarea unei solutii de achitare, cu privire la ambele infractiuni, în temeiul art.11 pct.2 lit. a rap. la art.10 alin. 1 lit.d din Codul de procedura penala, pe motivul lipsei intentiei de a le induce în eroare pe cele doua parti vatamate.

Cu ocazia judecarii recursului, Curtea a procedat, în mod nemijlocit, la ascultarea inculpatului recurent, neaudiat de catre instanta de fond (filele 23-24, d.r.), precum si a martorilor D.D.C.(fila 55, d.r.), M.S.(fila 75, d.r.) si D.A., S.M. (fila 90, d.r.), a caror citare a dispus-o din oficiu, în vederea lamuririi cauzei, în conditiile în care acestia nu au fost audiati anterior, nici în faza de urmarire penala, nici în cursul judecatii în prima instanta.

Partea civila intimata SC U.P.SA a depus la dosar precizari scrise referitoare la întinderea prejudiciului suferit (fila 36, d.r.), iar inculpatul recurent a facut dovada achitarii integrale a acestuia, prin Ordinul de încasare numerar nr.2012012100005910/21.01.2012 emis de BCR, Sucursala Giurgiu (fila 51, d.r.).

Partea vatamata intimata SC A.G.COM SRL, legal citata, nu s-a prezentat la judecarea recursului.

Potrivit art.334 din Codul de procedura penala, Curtea a pus în discutie, din oficiu, schimbarea încadrarii juridice din infractiunea prevazuta de art. 215 alin. 1, 3 si 4 cu aplic. art. 41 alin. 2 si art. 33 lit. a din Codul penal (mentionata în rechizitoriu) în infractiunea prevazuta de art. 215 alin. 1 si 3 din Codul penal (cu privire la fapta savârsita prin biletul de ordin) si respectiv în infractiunea prevazuta de art. 84 alin. 1 pct.1, 2 si 3 din Legea nr. 59/1934 (cu privire la fapta savârsita prin fila CEC), atât reprezentantul Ministerului Public, cât si inculpatul recurent, prin avocatul sau ales, fiind de acord cu aceasta schimbare.

Analizând actele si lucrarile dosarului, inclusiv probatoriul nou administrat în calea de atac, în raport cu motivul invocat de inculpatul recurent, precum si din oficiu, conform art.3856 alin.3 din Codul de procedura penala, sub toate aspectele de fapt si de drept ale cauzei deduse judecatii, Curtea constata ca recursul cu care a fost sesizata este fondat, pentru considerentele care se vor arata în cele ce urmeaza:

Referindu-se la fiecare dintre cele doua fapte ce fac obiectul judecatii, potrivit actului de sesizare, Curtea retine urmatoarele aspecte, unele dintre ele ignorate de catre instanta de fond, în pofida probatoriului avut la dispozitie:

I. La data de 09 februarie 2007, a fost încheiat, între SC U.P.SA, reprezentata de martorul D.A.S.M., în calitate de vânzatoare si SC C.C.SRL, ulterior radiata (fila 115, d.f.), reprezentata de inculpat, în calitate de cumparatoare, Contractul de vânzare-cumparare nr.18, având ca obiect produse metalurgice si materiale de constructii, în baza caruia cea dintâi societate urma sa vânda celei de-a doua societati astfel de bunuri, a caror plata trebuia sa se realizeze, conform clauzei inserate la art.5, prin fila CEC, ordin de plata sau bilet la ordin, în termen de 30 de zile de la emiterea facturii (filele 16-18, d.u.p.).

La aceeasi data, partile contractante au semnat si o anexa la contract, denumita pact cambial, prin care au reglementat folosirea, drept garantie, a filelor CEC si biletelor la ordin, precizându-se ca societatea vânzatoare era autorizata sa completeze filele CEC emise de societatea cumparatoare (nu însa si biletele la ordin), cu data scadentei, suma datorata si celelalte mentiuni prevazute de lege pentru valabilitatea acestora, la termenele de plata, conform contractului (filele 19-20, d.u.p.).

În baza contractului anterior mentionat, SC U.P.SA a livrat SC C.C.SRL marfuri în valoare totala de 2.782,6 lei, potrivit facturilor fiscale nr.50089, nr.50091 si nr.50000284, emise la datele de 09 si 12 februarie 2007 si avizelor corespunzatoare de însotire nr.1034503 si nr.1034505 (filele 22-26, d.u.p.).

Biletul la ordin invocat a fi fost emis de inculpat, în numele societatii cumparatoare, pentru plata sumei de 2.702,54 lei, datorata societatii vânzatoare, conform celor trei facturi fiscale anterior evidentiate (indicate ca atare în cuprinsul sau), în vederea pretinsei induceri în eroare a acesteia, are mentionata, la rubrica "data emiterii", data de 01 februarie 2007, care este anterioara contractului de vânzare-cumparare si pactului cambial aferent, dar si facturilor si avizelor de însotire prin care se constata livrarea marfurilor (fila 28, d.u.p.).

Fiind întrebati, cu ocazia ascultarii lor în recurs, asupra acestui aspect, martorii D.D.C. si D.A.S.M. (administratori ai SC U.P.SA) si M.S.(angajat al aceleiasi societati, în perioada faptei) nu au putut oferi vreo explicatie pentru faptul ca biletul la ordin apare, în mod ilogic, ca fiind emis anterior stabilirii raporturilor contractuale cu societatea administrata de inculpat, însa au confirmat ca datele mentionate în contractul de vânzare-cumparare si respectiv în facturile fiscale sunt cele reale.

În aceasta situatie, singura explicatie rationala care poate fi retinuta, pe baza înscrisurilor anterior mentionate si a declaratiei din recurs a inculpatului, este aceea ca acesta doar a semnat si a stampilat, la o data ce nu poate fi stabilita cu certitudine, acel bilet la ordin, pe care l-a remis reprezentantilor societatii vânzatoare, numai drept garantie, iar nicidecum ca instrument de plata (astfel cum a sustinut, în mod singular, martorul M.S., fara a putea da însa detalii despre împrejurarile în care acesta a fost emis), completarea sa la celelalte rubrici, inclusiv data emiterii, data scadentei si suma datorata, realizându-se ulterior, cel mai probabil de catre unul dintre acei reprezentanti (ramas neidentificat), desi, dupa cum s-a evidentiat deja, o astfel de întelegere fusese perfectata între cele doua societati contractante numai cu privire la filele CEC, iar nicidecum si cu privire la biletele la ordin.

În sprijinul acestei explicatii, sta si faptul ca, potrivit clauzei contractuale inserate la art.5, plata marfurilor de catre societatea cumparatoare trebuia sa se realizeze în termen de 30 de zile de la emiterea facturilor, obligatia de plata devenind astfel scadenta la datele de 09 si respectiv 12 martie 2007 (astfel cum se si mentioneaza, în mod explicit, în cuprinsul ultimei facturi, cu nr.50000284), prin mai multe modalitati alternative (bilet la ordin, fila CEC sau ordin de plata), toate acceptate ca valabile de societatea vânzatoare, astfel ca nu exista niciun motiv verosimil pentru emiterea, anterior scadentei, a unui instrument de plata.

Drept urmare, Curtea retine ca fiind real faptul emiterii de catre inculpat, prin semnare si stampilare, a unui bilet la ordin lipsit de disponibil (fapt recunoscut chiar de acesta), însa constata ca faptul respectiv nu dovedeste, prin el însusi, în absenta oricaror manopere dolosive care sa-l fi însotit, intentia sa de a induce în eroare societatea vânzatoare, câta vreme acel bilet la ordin, remis în alb, nu a constituit un instrument de plata valabil, ci doar un mijloc de garantie, acceptat ca atare de societatea respectiva, care, prin reprezentantii sai, l-a completat, în mod unilateral, în lipsa oricarei întelegeri cu inculpatul si l-a introdus la plata, fara a-l informa despre aceasta, în conditiile în care administratorii sai nici nu au stabilit vreun contact personal cu inculpatul mai înainte de formularea plângerii penale (24 aprilie 2007) si nici nu s-au interesat, la momentul semnarii contractului, cu privire la disponibilitatile financiare ale societatii sale, astfel cum acestia au precizat în declaratiile din recurs.

De asemenea, lipsa intentiei inculpatului de a însela, prin emiterea biletului la ordin lasat drept garantie, societatea partenera de afaceri rezulta si din împrejurarea absentei oricaror alte litigii cu aceasta în derularea raporturilor contractuale, dar si din faptul achitarii integrale si voluntare, în numerar, a întregului debit (aspecte evidentiate, în declaratia sa, de administratorul D.A.S.M., dar si de martorul M.S.).

Astfel fiind, Curtea constata ca fapta inculpatului, încadrabila formal în infractiunea prevazuta de art. 215 alin. 1 si 3 din Codul penal, sens în care se va dispune schimbarea corespunzatoare a încadrarii juridice, nu întruneste, în concret, sub aspectul laturii subiective, elementele constitutive ale infractiunii respective, motiv pentru care, în temeiul art. 11 pct.2 lit. a rap. la art. 10 alin. 1 lit.d din Codul de procedura penala, va dispune achitarea acestuia.

Totodata, Curtea va constata ca inculpatul a reparat, în întregime, prejudiciul cauzat partii civile SC U.P.SA, fapt dovedit prin înscrisul prezentat (fila 51, d.r.) si confirmat de unul dintre administratorii societatii respective, astfel cum s-a evidentiat anterior.

II. La data de 31 octombrie 2007, RAIFFEISEN BANK, Sucursala Giurgiu a sesizat Inspectoratul Judetean de Politie Giurgiu cu privire la faptul ca, în data de 29 octombrie 2007, i-a fost prezentata, în vederea platii, fila CEC seria BB nr.302 00282628, emisa la data de 25 octombrie 2007 de catre SC C.C.SRL în favoarea SC A.G.COM SRL, pentru suma de 12.185,60 lei, pe care, în data de 30 octombrie 2007, a refuzat-o la plata pe motivul lipsei totale de disponibil si apartenentei la un set de instrumente de plata retras din circulatie (filele 32-33, d.u.p.).

Organele de urmarire penala nu au identificat si audiat vreun reprezentant al societatii beneficiare a filei CEC, la fel procedând si instanta de fond, astfel ca nu este dovedita pretinsa actiune a inculpatului de inducere în eroare a acelei societati, care, în recurs, fiind legal citata, nu s-a prezentat la niciunul dintre termenele acordate, pentru a-si exprima pozitia în raport cu fapta imputata acestuia.

Drept urmare, lipsind însusi elementul material al laturii obiective a infractiunii de înselaciune, Curtea constata ca, în mod nelegal, instanta de fond a retinut în sarcina inculpatului savârsirea acestei infractiuni.

În schimb, inculpatul a recunoscut ca a emis în alb acea fila CEC, pe care doar a semnat-o si a stampilat-o, lasând-o drept garantie, în conditiile în care cunostea ca aceasta era retrasa din circulatie, iar societatea sa, aflata în interdictie bancara, nu avea disponibil în cont (fila 37, d.u.p. si fila 23, d.r.), afirmatiile sale coroborându-se cu aspectele învederate de banca anterior mentionata.

Fapta astfel recunoscuta, singura care poate fi retinuta în sarcina inculpatului pe baza probatoriului administrat în cauza, întruneste, în drept, elementele constitutive ale infractiunii prevazute de art.84 alin. 1 pct.1, 2 si 3 din Legea nr.59/1934, urmând a se dispune schimbarea corespunzatoare a încadrarii juridice, întrucât fila CEC a fost emisa fara autorizarea trasului (fiind retrasa din circulatie, iar societatea emitenta aflându-se în interdictie bancara, aspecte cunoscute de inculpat), s-a dovedit lipsita total de disponibil (împrejurare, de asemenea, cunoscuta acestuia) si, totodata, a fost emisa în alb, doar semnata si stampilata (dupa cum inculpatul însusi a precizat), lipsindu-i astfel, la momentul când a fost remisa societatii beneficiare, elementele esentiale prevazute de art. 1 pct. 2, 3 si 5 din legea anterior mentionata.

Astfel fiind, Curtea, în rejudecarea pe fond a cauzei, va pronunta condamnarea inculpatului, pentru savârsirea acestei infractiuni, la pedeapsa amenzii penale, stabilita în cuantumul minim prevazut în norma de incriminare (5.000 lei), pe care o apreciaza proportionala cu gravitatea redusa a faptei si justa în raport cu datele personale ale inculpatului (lipsit de antecedente penale si cu o conduita procesuala sincera si cooperanta).

În consecinta, va atrage atentia inculpatului asupra dispozitiilor art.631 din Codul penal, privind înlocuirea pedepsei amenzii cu pedeapsa închisorii în cazul sustragerii cu rea-credinta de la executarea acesteia.

Ca urmare a solutiilor pronuntate pe fondul cauzei, se va dispune, în temeiul art.191 alin. 1 din Codul de procedura penala, obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare catre stat, cu privire la infractiunea pentru care se va hotarî condamnarea sa, în timp ce, în cazul infractiunii pentru care se va pronunta o solutie de achitare, cheltuielile judiciare vor ramâne în sarcina statului.

Fata de toate aceste considerente, Curtea, în temeiul art. 38515 pct.2 lit.d din Codul de procedura penala, va admite recursul declarat de inculpatul G.C., va casa, în întregime, sentinta penala atacata si, rejudecând cauza în fond, dupa descontopirea pedepsei rezultante aplicate prin acea sentinta în pedepsele componente, repuse în individualitatea lor, va hotarî în sensul celor anterior mentionate.

În temeiul art.192 alin.3 din Codul de procedura penala, cheltuielile judiciare ocazionate de judecarea recursului vor ramâne în sarcina statului.

În temeiul art. 189 alin. 1 si 2 din Codul de procedura penala rap. la art. 3 alin. 1 din Protocolul nr.113928/2008 încheiat între Ministerul Justitiei si U.N.B.R., onorariul partial al avocatului din oficiu (care a asigurat asistenta juridica obligatorie a inculpatului recurent, pâna la prezentarea aparatorului ales al acestuia), în cuantum de 25% din suma de 200 lei mentionata în delegatia nr.029508 din data de 31 august 2011 emisa de Baroul Bucuresti (fila 11, d.r.), va fi suportat din fondul ministerului respectiv.