Masura asiguratorie a sechestrului. Plângerea formulata în cursul urmaririi penale. Competenta.

Competenta de a solutiona plângerea formulata în temeiul art.168 din Codul de procedura penala revine procurorului în cursul urmaririi penale si, respectiv, instantei de judecata în cursul judecatii.

 Cod procedura penala, art.168

 Înalta Curte de Casatie si Justitie,decizia nr. LXXI (71)/15.10.07

Prin cererea înregistrata sub nr.290/118/2006, petenta S.C.„E.I.” S. R. L. Constanta a formulat plângere împotriva procesului verbal de sechestru din data de 18.01.2006 încheiat de I. G. P. F. – Directia Combaterea Infractionalitatii Transfrontaliere si D. P. F. Constanta în dosarul nr. 757/P/2006 al Parchetului de pe lânga Înalta Curte de Casatie si Justitie.

Prin sentinta penala nr.591 din data de 15.12.2006, pronuntata în dosarul penal nr.1849/2006,Tribunalul Constanta a respins, în baza art.168 Cod procedura penala si art.278 Cod procedura penala,  ca inadmisibila plângerea formulata de S.C. E.I. S.R.L. – cu sediul în Constanta.

Prin decizia penala nr.324/P726.06.2007, pronuntata în dosarul nr. 290/11872006, Curtea de Apel Constanta a admis recursul declarat de petenta S.C. „E.I.” S. R. L. Constanta, a casat sentinta penala recurata si a trimis cauza spre rejudecare primei instante, retinând ca, prin modul de întocmire a procesului verbal (ridicarea tigarilor, lasarea lor în custodie) indisponibilizarea constituie un sechestrul judiciar (chiar daca masura nu este astfel intitulata) si se impune ca prima instanta sa se pronunte asupra fondului cauzei.

Rejudecând, prin sentinta penala nr.443 din data de 31.10.2007, pronuntata în dosarul penal nr.6647/118/2007, Tribunalul Constanta a respins, ca inadmisibila, plângerea formulata de petenta S.C.„E.I.” S.R.L. Constanta împotriva procesului verbal de sechestru din data de 18.01.2006 încheiat de I. G. P. F. – Directia Combaterea Infractionalitatii Transfrontaliere si D. P. F. Constanta în dosarul nr. 757/P/2006 al Parchetului de pe lânga Înalta Curte de Casatie si Justitie, constatând ca, prin raportare la decizia nr. LXXI (71) din 15 octombrie 2007 pronuntata de Sectiile Unite ale Înaltei Curti de Casatie si Justitie, instantele de judecata, în faza de urmarire penala, nu au competenta functionala de a solutiona plângerile formulate în temeiul art. 168 Cod Procedura Penala.

Împotriva hotarârii, în termenul legal, petenta a declarat recurs deoarece instanta de fond s-a pronuntat pe exceptia inadmisibilitatii plângerii fara sa fie pusa în discutia partilor.

Recursul este fondat pentru considerentele expuse în continuare.

Potrivit art. 168 alin.1 Cod Procedura Penala, în contra masurii asiguratorii luate si a modului de aducere la îndeplinire a acesteia, orice persoana interesata poate formula plânge procurorului sau instantei de judecata, în orice faza a procesului penal.

Asa, cum s-a lamurit si prin decizia nr. LXXI (71) din 15 octombrie 2007, în calea de atac extraordinara a recursului în interesul legii, pronuntata de Sectiile Unite ale Înaltei Curti de Casatie si Justitie, „competenta de a solutiona plângerea formulata în temeiul art.168 din Codul de procedura penala revine procurorului în cursul urmaririi penale si, respectiv, instantei de judecata în cursul judecatii.”

Ori, în cauza, stabilindu-se competenta ulterior adresarii instantei de catre recurenta, nefiind culpa acesteia, plângerea trebuie trimisa organului competent, respectiv procurorului;atât timp cât competenta nu apartine în acest moment instantei, nu se impune trimiterea cauzei spre rejudecare primei instante mai ales ca neregularitatea invocata de recurenta-nepunerea în discutie a exceptiei este sanctionata cu nulitate relativa si nu  s-a facut dovada ca înlaturarea vatamarii suferita de catre petenta se poate realiza în acest mod.

Prin urmare, recursul a fost admis si, casând hotarârea atacata, plângerea s-a trimis procurorului pentru solutionare conform art.168 cod procedura penala.

Domenii speta

Spete similare