Legea nr. 10/2001. Imobil confiscat prin sentinta penala de condamnare a fostului proprietar pentru savârsirea infractiunii prevazute de art. 2-5 si 14 din Legea nr. 284/1947 pentru detinere si operatiuni cu aur. Calitatea reclamantului de persoana i...

În conditiile abrogarii recursului în anulare reglementat de Codul de procedura penala si calificarii Legii nr. 284/1947, ca fiind un act abuziv, ce nu poate constitui un titlu valabil al statului pentru detinerea bunurilor confiscate în temeiul lui, se retine ca Legea nr. 10/2001 este actul normativ ce reglementeaza restituirea în natura sau prin echivalent a imobilelor confiscate prin hotarâre penala pronuntata în temeiul Legii nr. 284/1947.

Prin decizia civila nr. 2026 din 24 octombrie 2006 a Tribunalului Constanta s-a respins ca nefondata actiunea formulata de C.I. în contradictoriu cu Primarul Municipiului Constanta.

Prin cererea înregistrata pe rolul Tribunalului Constanta, sectia contencios administrativ, sub nr. 373/2005, instanta de fond a retinut ca la data de 28 octombrie  2005, C.I., a chemat în judecata Primarul Municipiului Constanta, solicitând anularea dispozitiei nr. 2044 din 8 iunie 2005, prin care a fost respinsa cererea de restituire a imobilului situat în Constanta, strada G.M. nr.33 si restituirea platii facuta catre stat pentru cumpararea a jumatate din propria locuinta.

În motivarea actiunii, reclamantul a aratat ca numitii D.D. si D.M. au dobândit cu contractul de vânzare-cumparare nr. 2695 din 22 noiembrie 1946 un teren în suprafata de 397,22 m.p., situat pe strada G.M. nr.33. Pe acest teren au construit un imobil cu parter si etaj conform autorizatiei nr. 6994/1947.

În anul 1960 a fost confiscata jumatate din avere printr-o hotarâre penala, respectiv 198 m.p. teren si jumatate din constructie. În anul 1963 se construieste pe o parte din terenul confiscat (98 m.p.) un bloc de locuinte.

În anul 1975 proprietarii cumpara de la stat jumatatea de constructie confiscata (suprafata 59 m.p.).

Reclamantul mai arata ca este mostenitorul sotilor D. împreuna cu sotia sa, iar motivarea dispozitiei de respingere nu poate fi primita (imobilul nu face obiectul Legii nr. 10/2001), întrucât confiscarea a fost urmarea condamnarii lui D.D. pentru detinerea a 40 de monede din aur, în cauza fiind aplicabile prevederile art. 2 lit.”b” din Legea nr. 10/2001.

În aparare, reclamantul mai invoca nerespectarea termenului de 60 de zile prevazut de lege pentru solutionarea notificarii si faptul ca unul din membrii comisiei ce au analizat cererea nu semneaza referatul, nefiind astfel de acord cu ce au semnat ceilalti membrii ai comisiei.

În sustinerea celor afirmate s-au depus înscrisuri.

La actiune reclamantul formuleaza completare, în sensul ca solicita daune morale pentru solutionarea cu întârziere a notificarii.

În aparare, pârâta Primaria Municipiului Constanta a depus întâmpinare prin care a invocat exceptia lipsei capacitatii sale de folosinta si exceptia lipsei calitatii sale procesuale pasive. Totodata, pârâta a apreciat ca solutionarea cauzei revine sectiei civile a Tribunalului.

La actiune s-au depus noi precizari, reclamantul aratând ca întelege sa se judece cu Primarul Municipiului Constanta si nu cu Primaria Municipiului Constanta, iar actiunea a fost îndreptata catre sectia civila a Tribunalului.

Prin încheierea din 3 noiembrie 2005 s-a constatat natura civila a cauzei, actiunea fiind înregistrata pe rolul Tribunalului Constanta, Sectia Civila, sub nr. 3399/2005.

Actiunea este înca o data precizata, reclamantul aratând ca solicita despagubiri de 100.000 lei pentru terenul de 98 m.p. ce nu poate fi restituit în natura, 50.000 lei pentru imobilul cumparat a doua oara, 10.000 lei – contravaloarea chiriei platita pentru propriul imobil între anii 1960-1974.

În drept, actiunea este întemeiata pe prevederile art. 2 lit.”b” din Legea nr. 10/2001 si pe art. 998 Cod civil.

Reclamantul a aratat înca o data ca întelege sa se judece în contradictoriu cu Primarul Municipiului Constanta, precizarile au fost extinse prin înscrisul aflat la fila 7.

Fata de precizarea cadrului procesual pasiv, instanta a constatat ca au ramas fara obiect exceptiile invocate de catre Primaria Municipiului Constanta.

Pronuntând sentinta civila nr. 215 din 31 ianuarie 2006, instanta a disjuns capetele de cerere având ca obiect pretentii si a declinat solutionarea acestora Judecatoriei Constanta, ramânând sesizata cu cererea de anulare a dispozitiei nr. 2044 din 8 iunie 2005 si plata de daune morale pentru solutionarea cu întârziere a notificarii. Recursul declarat împotriva hotarârii de declinare a fost respins ca nefondat.

Reclamantul a formulat notificarea nr. 164/2001 prin care solicita restituirea unui teren în suprafata de 101,64 m.p., situat în Constanta, strada G.M. (fosta A.N.), nr.33 si a contravalorii a jumatate din constructia situata la aceeasi adresa. Pentru terenul mai sus amintit, reclamantul a solicitat despagubiri, întrucât este ocupat de un bloc de  locuinte.

Prin dispozitia nr. 2044 din 8 iunie 2005, notificarea este respinsa cu motivarea ca imobilul solicitat nu face obiectul legii nr. 10/2001.

Desi notificarea priveste suprafata de 101,64 m.p. teren, reclamantul a solicitat, prin actiune, restituirea prin echivalent a 98 m.p., aceasta considerând ca este suprafata ocupata de un bloc de locuinte si care nu i-a fost restituita prin ordine sau decizii.

Art. 2 din legea nr. 10/2001 enumera imobilele ce se încadreaza în categoria celor preluate abuziv, reclamantul considerând ca imobilul sau face parte  din cele enumerate la art. 2 lit.”b”.

Potrivit acestui text, sunt imobile preluate abuziv „imobilele preluate prin confiscarea averii, ca urmare a unei hotarâri judecatoresti de condamnare pentru infractiuni de natura politica, prevazute în legislatia penala, savârsite ca manifestare a opozitiei fata de sistemul totalitar comunist”.

Prin sentintele penale atasate la dosar rezulta ca autorul reclamantului a fost condamnat pentru detinerea a 40 de monede din aur, ascunse în podul casei. În sarcina sa s-a retinut ca în perioada 1955-1958 a vândut un numar de 76 monede din aur. Se constata ca infractiunea nu este de natura politica, savârsita ca manifestare a opozitiei fata de sistemul totalitar comunist, caz în care ar fi fost aplicabile prevederile art. 2 lit.”b” din Legea nr. 10/2001.

De asemenea, nici cererea de restituire a contravalorii a jumatate din imobil nu poate fi întemeiata pe prevederile Legii nr. 10/2001.

Împotriva sentintei civile nr. 2026/2006 a Tribunalului Constanta, în termen, au declarat si motivat apel C.I., prin reprezentantul sau legal, avocat V.D., sustinând ca, în mod gresit s-a retinut ca, în cauza, C.I. nu a facut dovada de persoana îndreptatita, întrucât autorul sau a fost condamnat pentru detinerea de aur, infractiune dezincriminata, astfel ca, în cauza, sunt îndeplinite cerintele prevazute de art. 2 din Legea nr. 10/2001.

Prin sentinta civila nr. 476/2004 – definitiva si irevocabila, s-a constatat ca masura confiscarii monezilor din aur a fost abuziva si s-a dispus restituirea lor.

Verificând sentinta apelata, în raport de criticile formulate, se constata ca acestea sunt întemeiate pentru urmatoarele considerente:

Desi actiunea de contestatie a dispozitiei nr. 2044/2005 emisa de Primarul Municipiului Constanta a fost respinsa ca nefondata, nu s-a retinut decât ca, în cauza, nu sunt îndeplinite conditiile prevazute de art. 2 din Legea nr. 10/2001 de persoane îndreptatite, autorul lor fiind condamnat penal pentru savârsirea infractiunii prevazute de art.2 - 5 si 14 din Legea nr. 284/1947 si confiscarea a jumatate din avere, în care a fost inclus si imobilul din Constanta, strada G.M. nr.33, format din 397,22 m.p. si constructie.

Legea nr. 10/2001, spre deosebire de Legea nr. 112/1995 se înscrie în încercarea legiuitorului de a reglementa masuri reparatorii cât mai complete si mai adecvate proprietarilor.

Legiuitorul a fost preocupat sa acopere, pe cât posibil, toate situatiile de preluare a imobilelor de catre stat în perioada 1945 – 1989 si, astfel, sa repare prejudiciile cauzate proprietarilor privati, prin restituirea tuturor categoriilor de imobile preluate abuziv, dând astfel curs Rezolutiei nr. 1123/1997 a Adunarii Parlamentare a Consiliului Europei.

Prin Rezolutia nr. 1123/1997 Adunarea Parlamentara a Consiliului Europei a recomandat României sa îsi modifice legislatia în materie de bunuri confiscate si expropriere si, în special, Legile nr. 18/1991 si nr. 112/1995, în sensul de a prevedea posibilitatea restituirii acestor bunuri in integrum, în masura în care este cu putinta, iar în caz contrar, prin acordarea unor despagubiri echitabile.

În acest sens, art. 9 din Legea nr. 10/2001 consacra cu titlu de regula guvernatoare faptul ca „imobilele preluate în mod abuziv, indiferent în posesia cui se afla în prezent, se restituie în natura în starea în care se afla la data cererii de restituire si libere de orice sarcini”, iar în masura în care restituirea în natura nu este posibila, se vor acorda despagubiri în conditiile reglementate de acelasi act normativ.

În cauza, se retine ca imobilul ce a facut obiectul notificarii reclamantului a fost proprietatea lui D.D. si D.M. conform actului autentic 2695/1946 si a autorizatiei de constructie nr. 6994/1947, teren în suprafata de 397,22 m.p. si constructie, situate în Constanta, strada G.M. nr.33.

În urma condamnarii prin sentinta penala  nr. 386/1960 a Tribunalului Constanta pentru savârsirea infractiunii prev. de art. 2-5 si 14 din Legea nr. 284/1947 pentru detinere si operatiuni cu aur s-a dispus si confiscarea a jumatate din imobilul situat în Constanta, strada G.M. nr.33, ca masura complementara.

Legea nr. 591 din 15 decembrie 2004, pentru modificarea si completarea O.U.G. nr. 190/2000 privind regimul metalelor pretioase, aliajelor acestora si pietrelor pretioase în România, a consacrat în art. 26 alin.(1)2 caracterul abuziv al preluarilor de metale pretioase realizate în baza Legii nr. 284/1947, restituirea bunurilor confiscate prin hotarâri penale urmând a fi realizata în temeiul legii, fara a mai fi necesara anularea hotarârilor penale într-o procedura penala.

Prin sentinta civila nr. 10476, pronuntata de Judecatoria Constanta la data de 18 octombrie 2004, în dosarul nr. 12718/2003, ramasa definitiva si irevocabila, a fost admisa în parte cererea formulata de reclamantul C.I., în contradictoriu cu pârâtii Statul Român prin B.N.R. Bucuresti si B.N.R. Bucuresti si a fost obligat pârâtul Statul Român prin B.N.R. Bucuresti la plata catre reclamant a contravalorii a 265,65 grame aur fin continut în 40 de monede din aur, calculata la pretul practicat de B.N.R. la data platii.

În conditiile abrogarii recursului în anulare reglementat de Codul de procedura penala si calificarii Legii nr. 284/1947, ca fiind un act abuziv, ce nu poate constitui un titlu valabil al statului pentru detinerea bunurilor confiscate în temeiul lui, se retine ca Legea nr. 10/2001 este actul normativ ce reglementeaza restituirea în natura sau prin echivalent a imobilelor confiscate prin hotarâre penala pronuntata în temeiul Legii nr. 284/1947.

Conform dispozitiilor art. 2 lit. „h” din Legea nr. 10/2001, republicata, prin imobile preluate în mod abuziv, în sensul acestei legi, se înteleg „orice alte imobile preluate de stat cu titlu valabil, astfel cum este definit de art. 6 alin. (1) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publica si regimul juridic al acestuia, cu modificarile si completarile ulterioare”.

În cauza, confiscarea monezilor si a imobilului proprietatea autorilor reclamantilor de catre stat a fost justificata de încalcarea de catre acestia a dispozitiilor art. 1 din Legea nr. 284/1947 ce prevedea obligativitatea predarii catre stat, într-un anumit termen, contra unui pret stabilit de lege, a obiectelor din metale pretioase, fapta ce constituia infractiune conform art. 38 din aceeasi lege. Astfel, confiscarea dispusa cu respectare normelor procedurale penale în vigoare la acea data capata o aparenta de legalitate, situatie în care se retine ca, în speta, sunt aplicabile dispozitiile art. 2 alin. (1) lit. „h” din Legea nr. 10/2001, republicata în Monitorul Oficial nr. 798 din 02 septembrie 2005.

Având în vedere contextul socio-economic în care a fost luata aceasta masura, dominat de politica de limitare a proprietatii private si restrângere a drepturilor si libertatilor persoanelor, prin masuri abuzive, inclusiv pe linia dreptului de proprietate, prin Legea nr. 501/2004, s-a statuat ca preluarea bunurilor în baza Legii nr. 284/1947 este o preluare abuziva.

Pentru considerentele expuse, se retine ca reclamantul are calitate de persoana îndreptatita în sensul Legii nr. 10/2001, republicata, imobilul ce a facut obiectul notificarii încadrându-se în categoria imobilelor reglementate de dispozitiile art. 2 alin. (1) lit. „h” din lege.

Fata de aceste considerente, în mod gresit instanta de fond a retinut ca reclamantul nu are calitatea de persoana îndreptatita fara a mai intra în cercetarea fondului.

Astfel fiind, urmeaza ca în baza art. 297 din Codul de procedura civila, sa se admita apelul, sa se desfiinteze hotarârea apelata si sa se trimita cauza spre rejudecare Tribunalului Constanta, urmând ca instanta de fond sa verifice celelalte conditii cerute de Legea nr. 10/2001 – restituirea în natura sau prin despagubiri si în raport de prevederile Titlului VII din legea nr. 247/2005.

Domenii speta

Spete similare