Capacitate de folosinţă a persoanei juridice

Faliment. Procedura insolvenţei.

Capacitate de folosinţă a persoanei juridice

Ca efect al radierii societăţii din registrul comerţului, în baza hotărârii judecătorului sindic de închidere a procedurii falimentului, potrivit Legii nr. 85/2006, societatea creditoare a încetat să mai existe şi ca urmare, să mai aibă capacitatea de a avea drepturi şi obligaţii în plan procesual, astfel că nu poate fi parte în proces, potrivit art. 41 alin.1 C.pr.civ. 1865.

Dispoziţia judecătorului sindic privind descărcarea parţială a lichidatorului de îndatoriri şi responsabilităţi, cu menţinerea celor privind recuperarea creanţelor, nu echivalează cu prelungirea capacităţii de folosinţă a persoanei juridice, întrucât numai legea stabileşte momentul şi condiţiile încetării persoanei juridice. Dispoziţiile art. 251 din N.C.civ. sunt de ordine publică, iar de la acestea nu este permisă derogarea printr-o dispoziţie judecătorească.

(CURTEA DE APEL BUCUREŞTI SECŢIA A VI-A CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ NR. 1725 din 24.09.2013)

Deliberând, constată următoarele:

I. Prin Sentinţa civilă nr. 3175/27.03.2013, pronunţată de Tribunalul Bucureşti – Secţia a VII-a Civilă în dosarul nr. 35579/3/2012, a fost admisă excepţia lipsei capacităţii de folosinţă a creditoarei S.C. TCM P S.R.L. şi a fost respinsă cererea de deschidere a procedurii falimentului împotriva debitoarei S.C. C. S.R.L., ca fiind formulată de o persoană lipsită de capacitate de folosinţă.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele:

La data formulării cererii, creditoarea se afla în stare de faliment şi lichidare judiciară, în cadrul procedurii de insolvenţă ce a făcut obiectului dosarului nr. 1479/120/2009 al Tribunalului Dâmboviţa.

Prin Sentinţa nr. 915/11.10.2012, pronunţată în cauza sus menţionată s-a dispus, în baza art. 132 alin.2 din Legea nr. 85/2006, închiderea procedurii insolvenţei derulată faţă de SC TCM P SRL şi radierea societăţii din registrul comerţului.

Prin aceeaşi sentinţă, s-a dispus descărcarea parţială a lichidatorului judiciar al SC TCM P SRL de îndatoriri şi responsabilităţi, cu excepţia urmăririi recuperării creanţelor datorate de debitori până la epuizarea căilor de atac prevăzute de lege.

La data de 20.11.2012, societatea creditoare a fost radiată din registrul comerţului.

Capacitatea de folosinţă este un atribut al personalităţii juridice. Odată dizolvată şi intrată în lichidare, societatea comercială îşi restrânge capacitatea de folosinţă la nevoile lichidării, conform art. 248 alin.2 din Noul Cod civil, care includ şi operaţiunile de recuperare a propriilor creanţe şi distribuirea sumelor rezultate către creditori.

Posibilitatea acţionării în judecată a creditorilor şi aducerii sumelor datorate de aceştia în patrimoniul creditorului subzistă atât timp cât lichidarea nu este finalizată şi societatea mai are un patrimoniu. Ulterior aducerii în patrimoniul SC TCM P SRL, creditor în prezenta cauză, lichidatorul judiciar al acesteia poate face distribuiri în conformitate cu Legea nr. 85/2006.

Odată închisă procedura lichidării şi radiată din registrul comerţului, potrivit art. 251 din Noul cod civil, societatea creditoare îşi pierde personalitatea juridică şi implicit atributele acesteia: capacitatea de folosinţă, de exerciţiu şi patrimoniul.

Potrivit art. 136 din Legea nr. 85/2006, ca efect al închiderii procedurii insolvenţei, lichidatorul judiciar este descărcat de îndatoriri. Restrângerea prin Sentinţa nr. 915/11.10.2012 a efectelor descărcării de îndatoriri a lichidatorului judiciar şi menţinerea unor atribuţii de urmărire a recuperării creanţelor nu poate modifica efectele legale ale închiderii procedurii de lichidare şi radiere a societăţii din registrul comerţului, respectiv încetarea capacităţii de folosinţă.

Atât timp cât societatea şi-a încetat existenţa şi nu mai are un patrimoniu a cărui întregire să se urmărească de către lichidatorul judiciar, ea nu mai poate sta în judecată, potrivit art. 41 alin.1 Cod procedură civilă.

Tribunalul a observat şi împrejurarea că lichidatorului judiciar i-au fost menţinute numai atribuţii de urmărire a recuperării creanţelor, fiind însă descărcat de celelalte atribuţii, inclusiv cele privitoare la distribuirea sumelor către creditori.

Legea nr. 85/2006 prevede o singură ipoteză în care executarea silită a unui titlu executoriu obţinut împotriva persoanelor care au cauzat starea de insolvenţă a debitorului, în temeiul art. 138 din Legea nr. 85/2006, se poate realiza şi după închiderea procedurii, conform art. 142 alin.2 din Legea nr. 85/2006, distribuirea sumelor urmând a se face de către executorul judecătoresc în baza tabelului definitiv al obligaţiilor debitorului.

Aceste dispoziţii au avut în vedere tocmai specificul unei astfel de răspunderi antrenate în condiţiile art. 138 din Legea nr. 85/2006. O astfel de cerere formulată pentru atragerea răspunderii organelor de conducere pentru pasivul debitorului, deşi conduce la atragerea de fonduri în averea debitorului, este formulată în reprezentarea masei credale de către lichidatorul judiciar sau preşedintele comitetului creditorilor şi se raportează la o anumită structură a masei pasive.

Aceste prevederi nu pot fi extinse la toate acţiunile formulate de către lichidator în numele debitorului pentru recuperarea propriilor creanţe, în condiţiile în care dispare capacitatea de folosinţă.

II. Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat recurs creditoarea S.C. TCM P S.R.L., prin lichidatorul judiciar Cabinet Individual de Insolvenţă Bălan Mădălin, solicitând modificarea hotărârii atacate, în sensul respingerii excepţiei lipsei capacităţii de folosinţă iar, pe fond, să se dispună deschiderea procedurii insolvenţei.

În motivarea recursului, lichidatorul judiciar al societăţii creditoare a arătat că, prin soluţia pronunţată, instanţa de fond încalcă dispoziţiile Sentinţei civile nr. 915/11.10.2012, pronunţate de Tribunalul Dâmboviţa în dosarul nr. 1479/120/2012.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 304 pct.7,8 şi 9 C.pr.civ.

III. Analizând hotărârea atacată, în raport de motivele de recurs şi de normele legale incidente, Curtea constată că recursul este nefondat.

Problema de drept care trebuie lămurită este dacă personalitatea juridică (inclusiv capacitatea de folosinţă a persoanei juridice) subzistă şi după radiere, în condiţiile în care prin hotărârea de închidere a procedurii falimentului s-a dispus în sarcina lichidatorului menţinerea responsabilităţii urmăririi recuperării creanţelor societăţii.

Curtea consideră că răspunsul este negativ, pentru următoarele argumente:

Potrivit art. 251 alin.1 din N.C.civ., persoanele juridice supuse înregistrării încetează la data radierii din registrele în care au fost înscrise.

Momentul încetării capacităţii de folosinţă a persoanei juridice coincide cu încetarea persoanei însăşi şi este reglementat de lege.

Ca efect al radierii societăţii din registrul comerţului, în baza hotărârii judecătorului sindic de închidere a procedurii falimentului, potrivit Legii nr. 85/2006, societatea creditoare a încetat să mai existe şi ca urmare, să mai aibă capacitatea de a avea drepturi şi obligaţii în plan procesual, astfel că nu poate fi parte în proces, potrivit art. 41 alin.1 C.pr.civ. 1865.

Dispoziţia judecătorului sindic privind descărcarea parţială a lichidatorului de îndatoriri şi responsabilităţi, cu menţinerea celor privind recuperarea creanţelor, nu echivalează cu prelungirea capacităţii de folosinţă a persoanei juridice, întrucât numai legea stabileşte momentul şi condiţiile încetării persoanei juridice. Dispoziţiile art. 251 din N.C.civ. sunt de ordine publică, iar de la acestea nu este permisă derogarea printr-o dispoziţie judecătorească.

Susţinerea recurentei că instanţa de fond ar fi încălcat dispoziţiile Sentinţei civile nr. 915/11.10.2012, pronunţate de Tribunalul Dâmboviţa în dosarul nr. 1479/120/2012 sunt nefondate, întrucât prin această hotărâre nu se dispune decât radierea societăţii TCM P S.R.L., fără a se susţine continuarea personalităţii juridice.

Dispoziţia de menţinere în sarcina lichidatorului a responsabilităţii urmăririi recuperării creanţelor a fost adusă la îndeplinire de lichidator, prin formularea cererii de deschidere a procedurii insolvenţei împotriva intimatei-debitoare. În acest sens, instanţa de fond nu a negat calitatea lichidatorului de formula cererea în numele societăţii creditoare, ci doar a constatat că aceasta din urmă a încetat ca persoană juridică. Iată de ce soluţia primei instanţe nu încalcă autoritatea de lucru judecat a Sentinţei civile nr. 915/11.10.2012 a Tribunalul Dâmboviţa.

În temeiul art. 312 alin.1 C.pr.civ. 1865, a constatat că nu sunt incidente în cauză prevederile art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C.pr.civ. 1865, iar sentinţa atacată este legală şi temeinică.

Domenii speta

Spete similare