Recurs comercial. încheiere premergătoare. inadmisibilitatea recursului declarat împotriva unei încheieri prin care judecătorul sindic a dispus afişarea la uşa instanţei a unui exemplar din raportul asupra cauzelor şi împrejurărilor care au dus la ap...

SECŢIA A II – A CIVILĂ, DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV ŞI FISCAL.

Materie : RECURS COMERCIAL. ÎNCHEIERE PREMERGĂTOARE. INADMISIBILITATEA RECURSULUI DECLARAT ÎMPOTRIVA UNEI ÎNCHEIERI PRIN CARE JUDECĂTORUL SINDIC A DISPUS AFIŞAREA LA UŞA INSTANŢEI A UNUI EXEMPLAR DIN RAPORTUL ASUPRA CAUZELOR ŞI ÎMPREJURĂRILOR CARE AU DUS LA APARIŢIA STĂRII DE INSOLVENŢĂ A DEBITOAREI.

-art.282 alin.2 Cod procedură civilă;

-art.316 Cod procedură civilă.

Decizia nr.757/CA/08.12.2011 a Curţii de Apel Oradea - Secţia a II – a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Potrivit prevederilor art.282 alin.2 Cod procedură civilă, împotriva încheierilor premergătoare nu se poate face apel decât odată cu fondul, în afară de cazul când prin ele s-a întrerupt cursul judecăţii.

Conform art.316 Cod procedură civilă, dispoziţiile de procedură privind judecata în apel se aplică şi în instanţa de recurs, în măsura în care nu sunt potrivnice.

Din interpretarea articolelor enunţate rezultă că se poate face recurs doar împotriva încheierilor prin care s-a întrerupt cursul judecăţii.

Prin încheierea din 30.06.2011 Tribunalul B. a dispus afişarea la uşa instanţei a unui exemplar din raportul  asupra cauzelor şi împrejurărilor care au dus la apariţia stării de insolvenţă a debitoarei. A admis cererea de amânare a judecării cauzei formulată de creditoarea SC C. A. P. SRL pentru a depune acte asupra probaţiunii. A amânat judecarea cauzei  la data de 13 octombrie 2011.

Pentru a pronunţa astfel, instanţa de fond a avut în vedere cererea de amânare a judecării cauzei formulată de către creditoarea SC C. A. P. SRL pentru a depune acte asupra probaţiunii, pe care a admis-o.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs recurenta creditoare SC C. A. P. SRL, solicitând admiterea acestuia şi modificarea încheierii recurate în sensul admiterii excepţiei tardivităţii contestaţiei formulată de S.C. E. S.R.L. împotriva înscrierii creanţei în tabelul preliminar de creanţe întocmit de către fostul administratorul judiciar E. IPURL al societăţii debitoare. De asemenea a solicitat modificarea încheierii recurate în sensul încuviinţării efectuării celor două expertize solicitate, respectiv încuviinţarea efectuării unei expertize contabile şi a unei expertize tehnice judiciare în specialitatea construcţii.

În dezvoltarea motivelor de recurs a arătat că debitoarea S.C. E. S.R.L., a solicitat la termenul de judecată din data de 04.11.1010, radierea sumei de 4.417.425,17 lei reprezentând creanţa deţinută de mine faţă de aceasta înscrisă în tabelul preliminar de creanţe întocmit de către administratorul judiciar al societăţii debitoare.

Împotriva acestei contestaţii a formulat întâmpinare solicitând în principal, admiterea excepţiei tardivităţii contestaţiei formulată de către S.C. E. S.R.L. - societate în stare de insolvenţa iar în subsidiar, respingerea contestaţiei înaintate de debitoare ca nefondată.

Prin încheierea pronunţată la data de 30.06.2011, Tribunalul B. a respins excepţia tardivităţii invocată în cadrul întâmpinării formulate faţă de contestaţia înaintată de S.C. E. S.R.L. împotriva înscrierii creanţei sale în tabelul preliminar de creanţe întocmit de către fostul administratorul judiciar E. iPURL.

În cadrul motivării sale prima instanţă a reţinut că "întrucât tabelul preliminar al creanţelor debitoarei a fost depus la data de 05.10.2010 şi publicat în buletinul procedurilor de insolvenţă la data de 19.10.2010, iar contestaţia s-a înregistrat la data de 13.10.2010 cuprinzând o motivare pe scurt a contestaţiei, iar în data de 04.10.2011, s-a făcut o precizare a contestaţiei motivată".

În cuprinsul încheierii recurate instanţa de fond s-a pronunţat şi asupra cererilor mele în probaţiune privind efectuarea a două expertize, respectiv a unei expertize contabile şi a unei expertize tehnice în specialitatea construcţii, respingându-le.

Motivarea respingerii cererilor sale în probaţiune, s-a fundamentat pe faptul că "se contestă calitatea (sa) procesuală pasivă în repararea prejudiciului solicitat (...) Nu se impune în acest moment administrarea celor două expertize, contabilă şi în construcţii, urmând ca după examinarea actelor să se stabilească în ce măsură debitoarei îi revine obligaţia de a suporta acest prejudiciu, iar în caz afirmativ urmează să se revină asupra acestei măsuri".

Încheierea pronunţată la data de 30.06.2011 în cauza este netemeinică şi nelegală întrucât:

I. Înscrisul intitulat contestaţie depus de S.C. E. S.R.L, la data de 12.10.2010, nu reprezintă o contestaţie în sensul prevăzut de art. 73 al legii nr. 85/2006 coroborat cu prevederile dreptului comun referitoare la cuprinsul oricărei căi de atac, astfel cum se regăsesc în codul de procedură civilă.

La data de 12.10.2010, S.C. E. S.R.L. a depus la dosarul cauzei înscrisul intitulat contestaţie la tabelul preliminar al creanţelor întocmit de fostul administrator judiciar al acesteia, E. IPURL, făcând precizarea că detalierea pe larg a motivelor contestaţiei va fi făcută în cel mai scurt timp prin depunerea de precizări. Deosebit de important este faptul că în cadrul acestei contestaţii debitoarea nu a formulat nici o apărare, indicând doar faptul că nu recunoaşte sumele solicitate de mine

Ulterior, la termenul din 04.11.2011, societatea debitoare a solicitat radierea creanţei mele din tabelul preliminar de creanţe, depunând înscrisul intitulat precizare în cadrul cărei şi-a motivat solicitarea (v. anexa 2).

Trebuie observat că în cadrul aşa-zisei contestaţii înaintate la data de 12.10.2010, S.C. E. S.R.L. nu a indicat temeiurile de fapt şi de drept care au stat la baza aşa-numitei contestaţii, rezumându-se doar să facă o afirmaţie generală, nesusţinută de vreo probă cu privire înscrierea mea în tabelul preliminar de creanţe.

Or, prevederile art. 73 al Legii nr. 85/2006 coroborate cu cele ale Codului de procedură civilă nu pot să ne conducă decât la concluzia că orice contestaţie referitoare la creanţele şi drepturile de preferinţă trecute de administratorul judiciar în tabelul preliminar de creanţe trebuie să respecte toate condiţiile generalei de valabilitate a oricărei căi de atac, debitorul având obligaţia să indice toate mijloacele de probă pe care se fundamentează afirmaţiile sale.

O simplă afirmaţie prin care se contestă creanţa deţinută asupra societăţii debitoare nu îndeplineşte în mod cert acest imperativ.

Admiterea faptului că înscrisul nemotivat, atât în fapt cât şi în drept, constituie o contestaţie în sensul prevăzut de art. 73 al Legii nr. 85/2006 şi că aceasta poate fi motivată ulterior, prin intermediul unor precizări, după cum susţine societatea debitoare, constituie o încălcare a prevederilor legale.

Acolo unde legiuitorul a dorit instituirea posibilităţii depunerii unor căi de atac nemotivate sau a prevăzut expres acest lucru, cel mai bun exemplu fiind constituit de posibilitatea depunerii nemotivate a recursului.

Întrucât Legea procedurii insolvenţei nu face nici o precizare în acest sens, respectiv în sensul existenţei posibilităţii legale de depunere a motivelor aşa-zisei contestaţii ulterior înaintării acesteia, rezultă că S.C. E. S.R.L. avea obligaţia să înainteze contestaţia împotriva înscrierii creanţei mele până la împlinirea termenului prevăzut de art. 73 alin. (2) al Legii nr. 86/2005, cu respectarea prevederilor Codului de procedură civilă.

Nerespectarea celor de mai sus, poate conduce la o situaţie în care societatea debitoare formulează aşa-zise contestaţii împotriva tuturor creditorilor săi, fără a indica temeiurile de fapt şi de drept ale acestora, urmând ca apoi, în funcţie de opţiunea sa, să motiveze doar o parte din aceste aşa-zise contestaţii nemotivate, potrivit intereselor sale. Fără îndoială însă, scopul prevederilor art. 73 al Legii privind procedura insolvenţei nu a fost acesta.

Pe cale de consecinţă, înscrisul înaintat de S.C. E. S.R.L. la data de 12.10.2010 nu constituie o contestaţie în sensul prevederilor art. 73 alin. (2) al Legii nr. 85/2006 coroborate cu cele ale Codului de procedură civilă.

II. Contestaţia formulată de către debitoarea S.C. E. S.R.L. şi depusă abia la termenul de judecată din 04.11.2010 este tardiv formulată, întrucât termenul prevăzut de dispoziţiile art. 73 alin. (2) din legea nr. 85/2006 pentru introducerea acesteia a fost depăşit, ceea ce impune admiterea excepţiei tardivităţii invocate.

Precizarea depusă de societatea debitoare pentru termenul din 04.11.2010 constituie în fapt şi în drept o contestaţie, în sensul prevederilor art. 73 alin. (2) al Legii nr. 85/2006 coroborate cu cele ale art. 112 din Codului de procedură civilă, fiind indicate toate temeiurile de fapt şi de drept pe care S.C. E. S.R.L. îşi fundamentează solicitarea de radiere a creanţei mele din tabelul creditorilor.

Raportat la termenul de 5 zile de introducere a acesteia, prevăzut de art. 73 alin. (2) din Legea nr. 85/2006, trebuie observat că acesta a fost depăşit, ceea ce impune admiterea excepţiei tardivităţii invocate.

Admiterea faptului că înscrisul depus la dosarul cauzei la data de 12.10.2010 de S.C. E. S.R.L., nemotivat, atât în fapt cât şi în drept, constituie o contestaţie în sensul prevăzut de art. 73 al Legii nr. 85/2006 şi că aceasta poate fi motivată ulterior, prin intermediul unor precizări, după cum susţine societatea debitoare constituie o încălcare a prevederilor legale.

Acolo unde legiuitorul a dorit instituirea posibilităţii depunerii unor căi de atac nemotivate a prevăzut expres acest lucru, cel mai bun exemplu fiind constituit de posibilitatea depunerii nemotivate a recursului şi a completării acestuia ulterior, acesta posibilitate nefiind însă prevăzută în mod expres de Legea procedurii insolvenţei.

III.Cele două expertize solicitate au fost încuviinţate iniţial de instanţa de fond, lucru dovedit prin faptul că aceasta a solicitat listele cuprinzând numele experţilor judiciari în specialitatea construcţii şi numele experţilor contabili pentru desemnarea acestora în vederea efectuării expertizelor solicitate.

În cadrul dezbaterilor din faţa primei instanţe, instanţa de fond a solicita să i comunice listele cu numele posibililor experţi ce urmau a fi desemnaţi în cauză în vederea efectuării expertizelor solicitate.

Această solicitare, chiar dacă nu obligă instanţa de judecată sub nici o formă, dovedeşte hotărârea iniţială a acesteia de a admite expertiza judiciară tehnică în specialitatea construcţii şi expertiza contabilă solicitate de mine.

Practic, de-a lungul dezbaterilor instanţa de judecată a lăsat să se înţeleagă că va încuviinţa efectuarea acestor expertize. După cum a lăsat prima instanţă să se întrevadă, întregul litigiu dintre recurentă şi societatea română sau maghiară din grupul E. urma să fie clarificat în baza stării de fapt stabilite prin expertizele solicitate.

IV.Contestarea calităţii sale procesuale pasive de către noul administrator judiciar al S.C. E. S.R.L, Cabinetele asociate de concordat şl insolvenţa P. & R., nu este de natură a modifica hotărârea instanţei de fond cu privire la încuviinţarea expertizelor solicitate de mine ţinând cont de faptul că o expertiză contabilă ar aduce lămuriri asupra raporturilor dintre recurentă şi S.C. E. S.R.L şi asupra prejudiciului cauzat ei de aceasta, şi pe cale de consecinţă ar demonstra existenţa calităţii sale procesuale pasive în repararea prejudiciului suferit.

Excepţia calităţii procesuale pasive reprezintă o excepţie de fond, instanţa de judecată având posibilitatea, în măsura în care consideră necesar, să unească soluţionarea acesteia odată cu fondul.

La termenul de judecată din 30.06.2011, actualul administrator judiciar al S.C. E. S.R.L., Cabinetele Asociate de Concordat şi Insolenţă P. & R., a ridicat problema calităţii sale procesuale pasive, ceea ce a determinat instanţa de judecată să revină asupra hotărârii sale iniţiale de a încuviinţa expertizele solicitate de ea.

Dat fiind faptul că o expertiză contabilă ar lămuri aspectele cauzei referitoare la desfăşurarea raporturilor dintre mine şi societatea română sau maghiară din grupul E. consideră că se impune modificarea încheierii recurate.

Prin intermediul expertizei contabile solicitate nu s-ar cuantifica doar prejudiciul cauzat ei de societatea debitoare însă s-ar aduce în acelaşi timp lămuriri asupra raporturilor dintre ea şi această societate, cu implicaţii directe în stabilirea calităţii sale procesuale pasive.

În acest context, modificarea hotărârii iniţiale a instanţei de fond de încuviinţare a expertizelor solicitate apare ca neîntemeiată, nefiind susţinută faptic. Prin refuzul încuviinţării expertizelor solicitate, arată că îi este refuzat unul din mijloacele prin care ar putea dovedi calitatea sa procesuală pasivă, ceea ce o îndreptăţeşte să solicite administrarea acestora.

V. Instanţa de fond a încălcat principiul contradictorialităţii prin faptul că nu a pus în discuţia părţilor motivele care au stat la baza schimbării hotărârii sale iniţiale de încuviinţare a expertizelor solicitate, neanalizând totodată care sunt implicaţiile acestui refuz asupra posibilităţilor sale de a dovedi existenţa calităţii sale procesuale pasive.

În temeiul principiului contradictorialităţii părţile oricărui litigiu au posibilitatea de a participa în mod activ la prezentarea şi argumentarea drepturilor lor şi dovedirea acestora în cursul desfăşurării judecăţii. Având în vedere că procesul civil este construit pe îmbinarea iniţiativei şi activităţii procesuale a părţilor cu iniţiativa şi activitatea instanţei, rezultă pentru contradictorialitate un rol creator, aceasta neîmpiedecând instanţa să-şi exercite rolul de conducere a procesului. Desfăşurarea normală a judecăţii nu este concepută fără ca instanţa să asculte concluziile fiecărei părţi în toate fazele procesuale.

În cauză, după cum a arătat şi anterior, instanţa de fond a hotărât iniţial să încuviinţeze expertizele solicitate, lucru dovedit de solicitarea de a-i fi înmânate listele cu posibilii experţi ce urmau a fi desemnaţi.

Contestarea calităţii sale procesuale pasive de către actualul administrator judiciar al S.C. E. S.R.L. a determinat modificarea radicală a acestei hotărâri fără însă a mai fi pusă în discuţia părţilor necesitatea efectuării expertizelor solicitate, fără a se face totodată o analiză asupra implicaţiilor acestui refuz asupra posibilităţilor sale de a dovedi existenţa calităţii sale procesuale pasive.

În temeiul principiului contradictorialităţii instanţa de judecată avea obligaţia să pună in discuţia părţilor modificarea hotărârii sale în ceea ce priveşte probele solicitate, cu atât mai mult cu cât contestarea calităţii sale procesuale pasive a fost menţionată pentru prima dată de administratorul judiciar al S.C. E. S.R.L. în cadrul concluziilor scrise depuse la dosarul cauzei.

În condiţiile în care actualul administrator judiciar al societăţii debitoare, Cabinetele Asociate de Concordat şi Insolvenţa P. & R., nu a făcut nici o apreciere cu privire la activitatea depusă de fostul administrator judiciar al debitoarei, E. IPURL, neexprimându-şi poziţia cu privire la tabelele de creanţe întocmite, la creanţele contestate şi cu privire la toate celelalte măsuri întreprinse de acesta din urmă, era normal ca instanţa de judecată să purceadă la administrarea probatoriului solicitat sau măcar să pună în discuţia părţilor necesitatea administrării probatoriului deja încuviinţat, chiar dacă nu în mod expres.

VI. Principiul contradictorialităţii a fost încălcat în măsura în care judecătorul sindic a permis noului administrator judiciar desemnat în cauză să-şi expună punctul de vedere cu privire la declaraţiile de creanţă şi contestaţiile formulate, exclusiv prin depunerea concluziilor scrise iar nu prin formularea unor note scrise care să fie comunicate în etapa dezbaterilor asupra fondului şi supuse astfel dezbaterii contradictorii a părţilor.

După cum se poate observa noul administrator judiciar a refăcut rapoartele prevăzute de lege, a redepus tabelul preliminar de creanţe dar nu a formulat nici un punct de vedere scris cu privire la tabelul preliminar de creanţe şi contestaţiile formulate.

Administratorul judiciar a decis să procedeze în aceste fel pentru a se evita dezbaterile în contradictoriu, aducând astfel atingere principiului contradictorialităţii, principiu fundamental al procesului civil.

Principiul contradictorialităţii este justificat de necesitatea expunerii din faza dezbaterilor a tuturor argumentelor părţilor aflate în litigiu astfel încât în momentul închiderii dezbaterilor asupra fondului şi acordării cuvântului asupra fondului cauzei, toate părţile să cunoască toate argumentele adversarilor şi să-şi pregătească eventualele contraargumente. De aici rezultă strânsa legătură dintre principiul contradictorialităţii şi principiul dreptului la apărare, primul fiind o garanţie a celui  de-al doilea în măsura în care dreptul la un proces echitabil presupune posibilitatea pregătirii unei apărări efective a propriilor interese într-un proces civil iar necomunicarea argumentelor adversarului echivalează cu blocarea oricărei apărări.

Cu atât mai mult cu cât în prezenta procedură de insolvenţa, noul administrator judiciar desemnat de către judecătorul sindic nu a înţeles să comunice punctul său de vedere dorind să "surprindă" creditorii în etapa concluziilor asupra fondului instanţa trebuia să-l oblige să o facă în scris în etapa dezbaterilor. Aceasta deoarece administratorul judiciar are un statut special în procedura insolvenţei nefiind un simplu participant şi având printre principalele atribuţii acelea de a informa şi clarifica aspectele complexe ale activităţii comerciale şi de a pune în practică deciziile judecătorului sindic.

Permisiunea judecătorului sindic din prezentul dosar acordată administratorului judiciar de a-şi expune punctul de vedere exclusiv în etapa concluziilor asupra fondului cauzei este similară, păstrând proporţiile şi raportat la specificul procedurii, cu permisiunea unui judecător acordată expertului de a comunica concluziile raportului de expertiză efectuat exclusiv în etapa concluziilor asupra fondului cauzei civile sau cu permisiunea judecătorului acordată magistratului procuror de a comunica argumentele acuzării exclusiv în etapa concluziilor fondului cauzei penale. Aceasta deoarece şi expertul tehnic judiciar şi magistratul procuror au un statut special în cadrul oricărei proceduri judiciare, nefiind o simplă parte.

În drept a invocat prevederile art.299 şi următoarele din Codul de procedură civilă.

Examinând recursul declarat de recurenta SC C. A. P. SRL împotriva încheierii judecătorului sindic din data de 30.06.2011, curtea a apreciat că excepţia inadmisibilităţii acestuia este întemeiată, recursul fiind respins ca inadmisibil.

Potrivit art.282 alin.2 Cod procedură civilă, împotriva încheierilor premergătoare nu se poate face apel decât odată cu fondul, în afară de cazul când prin ele s-a întrerupt cursul judecăţii.

De asemenea, conform art.316 Cod procedură civilă, dispoziţiile de procedură privind judecata în apel se aplică şi în instanţa de recurs, în măsura în care nu sunt potrivnice.

Din interpretarea articolelor enunţate rezultă că se poate face recurs doar împotriva încheierilor prin care s-a întrerupt cursul judecăţii.

Deoarece prin încheierea atacată cu recurs nu s-a dispus întreruperea cursului judecăţii, excepţia inadmisibilităţii recursului a fost admisă, iar recursul declarat a fost respins ca inadmisibil.

Domenii speta

Spete similare