Fiscalitate. Procedură civilă. Motivarea hotărârii de către instanța de contencios administrativ și fiscal. Stabilirea situației de fapt fiscale. Sarcina probei în raporturile de drept fiscal. Dreptul de deducere a cheltuielilor și a tva. Achiziții de la

Cuprins pe materii: Drept fiscal. Procedură fiscală. Impozit pe profit. TVA.

Indice alfabetic: Drept fiscal. Procedură fiscală; sarcina probei; cheltuieli deductibile; deducere TVA; Drept procesual civil: - hotărârea judecătorească; motivare; situație de fapt

Temei de drept: Legea nr. 207/2015 (Cod de procedură fiscală) art. 73, art. art. 281; OG nr. 92/2003 (Cod de procedură fiscală) art. 63; Legea nr. 134/2010 (Cod de procedură civilă) art. 425 alin. 1 lit. b, art. 488 alin. 1 pct. 6

Logica procedurii civile compatibile cu specificul raporturilor de contencios administrativ și fiscal dictează ca instanța de fond să își exercite rolul judiciar atât în sensul stabilirii situației de fapt cât și a decelării textelor legale aplicabile raporturilor și aplicării în concret a lor la situația prestabilită, pentru ca apoi, instanța de control judiciar să tranșeze exclusiv modalitatea de aplicare concretă a dreptului. O statuare de principiu ca cea prezentată de reclamantă în cererea de chemare în judecată (conform căreia în absența oricăror dovezi privind participarea societății la o fraudă pretins săvârșită de furnizorii din amonte nu poate fi negat dreptul său la deducerea TVA) și la care prima instanță a achiesat de plano, fără alte verificări concrete, ignoră însăși funcția jurisdicțională a unei instanțe de judecată, actul final de aplicare al dreptului neavând suport factual. Totodată, o astfel de statuare contravine chiar dreptului comunitar, așa cum a fost interpretat de către CJUE.

În materie fiscală, sarcina probei este una partajată între contribuabil și organul fiscal, îndeplinirea sau nu a acestor sarcini urmând a fi verificată în concret de instanță. Împărțirea sarcinii probei în materie fiscală este guvernată de prevederile art. 65 din OG nr. 92/2003, prevedere reluată în art. 73 din Legea nr. 207/2015. În virtutea acestor norme, pentru exercitarea dreptului de deducere precum și pentru stabilirea bazei de impunere, contribuabilul este cel care trebuie să dețină și să prezinte toate documentele justificative necesare atingerii acestui scop iar, apoi, sarcina de a dovedi contrariul revine organului fiscal. Primul care trebuie să dovedească actele și faptele care au stat la baza declarațiilor sale fiscale este contribuabilul.

În privința dreptului la deducere aferent unor achiziții de la contribuabili declarați inactivi, Curtea a mai reținut că statuările CJUE din cauza SC Paper Consult SRL C-101/16 s-au circumscris unei anumite ipoteze factuale referitoare la plata, respectiv restituirea TVA aferent tranzacției comerciale (a se vedea par. 58 și 59). Aplicarea acestei jurisprudențe în prezenta cauză presupune identificarea, a priori, a întrunirii acestei ipoteze. Revine instanței de fond clarificarea aspectelor de fapt aferente tranzacțiilor efectuate de către reclamanta intimată cu contribuabili inactivi și identificarea comportamentului complet al acestora, din perspectivă fiscală.

Domenii speta

Spete similare