Inexistența cazului fortuit

Cuprins pe materii: Drept procesual civil. Drept civil-inexistența cazului fortuit.

Judecătoria Târgu Bujor, secţia civilă, sentinţa  nr. 129/17.02.2016

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 23.10.2015, petentaSC R T SRL, în contradictoriu cu intimatul IS C T R – ISCTR, a formulat plângere contravenţională împotriva procesului verbal de constatare a contravenţiei seria ISCTR nr. 510……din data de 06.10.2015, solicitând anularea  acestui proces-verbal.

În motivare, petenta arată că la data constatării contravenţiei nu s-a putut efectua transportul de persoane cu mijlocul de transport pentru care s-a obţinut licenţa de traseu deoarece acesta era în reparaţii, motiv pentru care s-a recurs la soluţia efectuării transportului de persoane, în aceeaşi zi, cu un alt mijloc de transport disponibil. Petenta susţine că ar fi incidentele dispoziţiile referitoare la cazul fortuit.

În subsidiar, se solicită înlocuirea sancţiunii amenzii contravenţionale cu o altă sancţiune mai blândă, respectiv ,,avertisment”. 

În dovedire, petentul a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri şi audierea martorului C… T….

În drept, au fost invocate dispoziţiile OG nr. 2/2001.

Intimatul ….. a formulat întâmpinare în termenul legal prevăzut de art. 201 alin. 1 C.proc.civ.. În esenţă, intimatul susţine că petenta a fost sancţionată pentru nerespectarea de către operatorul de transport a obligaţiei de a asigura desfăşurarea serviciului la nivel de calitate, continuitate, regularitate şi capacitate, conform autorizaţiei de transport internaţional/traseu, în cazul efectuării transportului rutier contra cost de persoane prin servicii regulate, iar răspunderea îi incumba petentei deoarece operatorul de transport nu ar fi trebuit să permită plecarea în cursă a altui autovehicul care nu corespundea din punct de vedere calitativ, conform licenţei eliberate.

În drept, intimatul şi-a întemeiat întâmpinarea pe dispoziţiile art. 205-208 C.proc.civ., OG nr. 2/2001, HG nr. 69/2012, Ordinul MTI nr. 980/2011 şi Ordinul MTI nr. 995/2011.

În termenul legal prevăzut de 205 alin. 2 C.proc.civ., petenta a depus răspuns la întâmpinare prin a care a precizat că textul de lege invocat de către intimat (art. 54 alin. 3 lit.b) din OMTI nr. 980/2011) reglementează numai cazurile şi condiţiile în care operatorul de transport poate înlocui un mijloc de transport pentru care s-a obţinut licenţa de transport pe un anumit traseu, ori în cauză ar fi îndeplinite condiţiile cazului fortuit ce exonerează de răspundere petenta. Prin răspunsul la întâmpinare, a mai fost solicitată şi audierea martorului R.. N….

Plângerea contravenţională este legal timbrată, în temeiul art. 19 din OUG nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.

La primul termen la care părţile au fost legal citate, respectiv 21.01.2016,  instanţa s-a declarat competentă general, material și teritorial să soluţioneze cauza, potrivit art. 32 alin. 2 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor şi art. 94 pct. 1 lit. k) Cod procedură civilă, fapta sancţionată fiind săvârşită în circumscripţia Judecătoriei T.. B...

La acelaşi termen de judecată, instanţa a respins cererea de încuviinţare a probei cu martorul R. N., ca tardiv introdusă, potrivit art. 254 alin.1 C.proc.civ. .

Plângerea a fost introdusă în termenul legal de 15 zileprevăzut de art. 31 alin. 1 din OG 2/2001. Procesul-verbal a fost încheiat la data de 06.10.2015, fiind comunicat petentei la data de 09.10.2015, iar plângerea contravenţională a fost depusă la data de 23.10.2015.

În cauză a fost administrată proba cu înscrisurile depuse la dosar şi proba cu martorul C..T..

În drept, potrivit art. 34 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, procesul-verbal de contravenţie este supus controlului de legalitate şi temeinicie al instanţei.

Din analiza conţinutului prevederilor O.G. nr. 2/2001 privind regimul contravenţiilor, rezultă că procesul-verbal de contravenţie este prezumat a fi legal şi temeinic, revenindu-i petentului sarcina dovedirii contrariului. Astfel, procesul-verbal face dovada deplină asupra situaţiei de fapt reţinute şi asupra încadrării în drept a faptei până la proba contrară ce incumbă petentului.

Sub aspectul legalităţii, analizând modul de întocmire a procesului-verbal seria ISCTR nr. 51…9/06.10.2015, instanţa constată că acesta respectă dispoziţiile imperative ale legii, nefiind incidentă niciuna dintre cauzele de nulitate absolută prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001. Procesul-verbal de contravenţie conţine menţiunile privitoare la numele, prenumele şi calitatea agentului constatator, numele şi prenumele contravenientului, descrierea faptei săvârşite, data comiterii acesteia şi semnătura agentului constatator.

Petenta admite, atât prin plângere, răspuns la întâmpinare, dar şi prin susţinerile reprezentantului convenţional, exprimate inclusiv în notele scrise depuse la data de 16.02.2016, potrivit art. 394 alin. 2 C.proc.civ., situaţia de fapt reţinută în procesul-verbal, respectiv că a efectuat transportul pasagerilor după ce au intervenit problemele la sistemul de frânare cu un al doilea mijloc de transport cu nerespectarea obligaţiei de a asigura desfăşurarea serviciului la nivelul de calitate, continuitate, regularitate şi capacitate conform licenţei de traseu. A invocat, însă, pe tot parcursul judecăţii, că ar fi fost incidente dispoziţiile Codului civil referitoare la cazul fortuit.

Potrivit art. 1351 alin. 3 C.civ., cazul fortuit este un eveniment  care nu poate fi prevăzut şi nici împiedicat de către cel care ar fi fost chemat să răspundă dacă evenimentul nu s-ar fi produs.

Instanţa va respinge cererea de constatare a incidenţei dispoziţiilor privitoare la cazul fortuit, ca neîntemeiată, pentru argumentele ce urmează a fi expuse în continuare.

În temeiul art. 54 alin. 3 din Normele metodologice din 30 noiembrie 2011 privind aplicarea prevederilor referitoare la organizarea şi efectuarea transporturilor rutiere şi a activităţilor conexe acestora stabilite prin OG nr. 27/2011 privind transporturile rutiere, actualizată la data de 17 septembrie 2015, în  vigoare la data constatării contravenţiei, autobuzul pentru care s-a emis licenţa de traseu poate fi înlocuit cu un alt autobuz numai în următoarele situaţii:

a)la solicitarea motivată a operatorului de transport, alta decât situaţia de la lit. b);

b)prezintă defecţiuni tehnice.

Potrivit art. 54 alin. 5, în situaţia prevăzută la alin. 3 lit. b), înlocuirea provizorie a autobuzului se poate face pentru perioada însumând maximum 180 de zile pe an calendaristic, în baza documentului/documentelor eliberat(e) de service-ul autorizat. Pe toată durata înlocuirii, operatorul de transport rutier va depune copia conformă a licenţei comunitare a autobuzului înlocuit la agenţia teritorială a Autorităţii Rutiere Române – A.R.R. emitente, care o va returna acestuia la sfârşitul perioadei de înlocuire. Conform alin. 7 teza a II-a, înlocuirea provizorie prevăzută la alin. 3 lit.b) se face de către operatorul de transport rutier, utilizând raportarea on-line accesibilă pe site-ul Autorităţii Rutiere Române – A.R.R. .

În temeiul art. 4 pct. 55 din HG nr. 69 din 1 februarie 2012, nerespectarea de către operatorul de transport rutier a obligaţiei de a asigura desfăşurarea serviciului la nivelul de calitate, continuitate, regularitate şi capacitate conform autorizaţiei de transport internaţional/licenţei de traseu, în cazul efectuării transportului rutier contra cost de persoane prin servicii regulate constituie o încălcare gravă a prevederilor Regulamentului (CE) nr. 1.071/2009, ale Regulamentului (CE) nr. 1072/2009, ale Regulamentului (CE) nr. 1.073/2009 şi ale OG nr. 27/2011 şi constituie contravenţie, dacă aceasta nu a fost săvârşită în astfel de condiţii încât, potrivit legii penale, să constituie infracţiuni.

Coroborând dispoziţiile legale menţionate anterior, rezultă că apariţia unor probleme tehnice la un mijloc de transport  nu poate fi considerată un eveniment de excepţie, care să nu poată fi prevăzut de operatorul de transport. În această  situaţie, potrivit art. 54 alin. 5 din Normele metodologice,înlocuirea provizorie prevăzută la alin. 3 lit. b), respectiv în cazul unor defecţiuni tehnice, trebuia efectuată de către operatorul de transport rutier utilizând raportarea on-line accesibilă pe site-ul Autorităţii Rutiere Române – A.R.R. . La alegerea mijlocului de transport care urma să îl înlocuiască pe cel cu defecţiuni tehnice,  trebuia, de asemenea, să fie respectată de către operatorul de transport rutier obligaţia de a asigura desfăşurarea serviciului la nivelul de calitate, continuitate, regularitate şi capacitate conform licenţei de traseu. Ori, licenţa de traseu nr. 225…. pentru transportul de persoane prin servicii regulate pe traseul cu nr. 24….. a fost eliberată pentru a se efectua cu un autobuz cu capacitatea de 27 de locuri, cu nr. de înmatriculare VS-20-…., an de fabricaţie 2006 şi cu clasificare de confort categoria II, iar operatorul de transport  a înlocuit mijlocul de transport cu defecţiuni tehnice cu un microbuz de 14 locuri, an de fabricaţie 2005 şi clasificare de confort categoria III.

Având în vedere calitatea de profesionist a SC R T SRL, aceasta nu poate invoca necunoaşterea prevederilor legale cu privire la activitatea desfăşurată, invocând natura excepţională a situaţiei apărute. După cum s-a arătat, apariţia unei defecţiuni tehnice reprezintă o împrejurare pe care petenta trebuia şi putea să o prevadă şi nu poate justifica reţinerea incidenţei dispoziţiilor cazului fortuit, în sensul art. art. 1351 alin. 3 C.civ. . O dată cu înregistrarea la ONRC,  SC R T SRL a dobândit  capacitatea de a avea drepturi şi obligaţii, potrivit art. 205 alin. 1 C.civ., iar potrivit art. 207 C.civ., aceeaşi persoană juridică a dobândit dreptul de a desfăşura activităţi comerciale de transport de persoane de la data obţinerii autorizaţiei emise de organele competente.

În temeiul art. 219 alin 1 C.civ., faptele licite sau ilicite săvârşite de organele persoanei juridice obligă însăşi persoana juridică, însă numai dacă ele au legătură cu atribuţiile sau cu scopul funcţiilor încredinţate. Ori, fapta constatată în sarcina persoanei juridice pentru care s-a dispus sancţionarea contravenţională este săvârşită chiar de şoferul care conducea cel de-al doilea mijloc de transport, astfel că răspunderea pentru nerespectarea obligaţiei de a asigura desfăşurarea serviciului la nivelul de calitate, continuitate, regularitate şi capacitate conform licenţei de traseu a fost stabilită în mod legal.

În ceea ce priveşte temeinicia procesului-verbal de contravenţie seria ISCTR nr. 5107…….9/06.10.2015, conform disp. art. 249 C. pr. civ., obligaţia de a proba aparţine celui care face o susţinere.

Analizând ansamblul probator, instanţa reţine că petentul nu a răsturnat sarcina probei, nedovedind susţinerile sale de nelegalitate şi netemeinicie a procesului-verbal de constatare şi sancţionare contravenţională seria ISCTR nr. 5107……/06.10.2015.Instanţa mai constată că procesul-verbal contestat este întocmit ca urmare a constatării directe a faptelor de către agentul constatator  - ex propriissensibus, din probele administrate în cauză confirmându-se săvârşirea faptei reţinute în procesul-verbal de contravenţie.

Deşi petentul  a invocat incidenţa unei cauze exoneratoare de răspundere contravenţională, respectiv a cazului fortuit, instanţa a respins această apărare ca neîntemeiată, pentru argumentele expuse anterior.

În atare condiţii, instanţa constată că procesul-verbal de contravenţie este întocmit în mod legal, fapta fiind dovedită pe deplin prin probele depuse la dosar. Mai mult, din probele administrate, nu s-a probat de către petent o situaţie diferită de cea reţinută în procesul-verbal de contravenţie, nici cu privire la situaţia de fapt şi nici cu privire la temeiurile de drept reţinute.

În ceea ce priveşte sancţiunea aplicată, instanţa reţine că potrivit art. 7 alin. 1 din HG nr. 69/2012, contravenţia prevăzută la art. 4 pct. 55 se sancţionează cu amendă de la 4.000 la 6.000 lei. Conform art. 20 alin. 1 lit. a), I.S.C.T.R. suspendă copia conformă a licenţei de transport/licenţei comunitare, pentru o perioadă de 30 de zile, pentru încălcarea prevăzută de art. 4 pct. 55.

Totodată, instanţa apreciază că sancţiunea aplicată, respectiv amenda în cuantumul minim prevăzut de art. 7 alin. 1 de  4.000 de lei, cu suspendarea copiei conforme a licenţei de transport,  este legală și justificată în raport de pericolul social al faptei, care se reflectă în nerespectarea de către operatorul de transport rutier a obligaţiei de a asigura desfăşurarea serviciului la nivelul de calitate, continuitate, regularitate şi capacitate conform licenţei de traseu.

Domenii speta

Spete similare