Respingerea plângerii împotriva măsurilor asiguratorii

SECHESTRU

Respingerea plângerii împotriva măsurilor asiguratorii

Decizia penală  nr. 31/R/ din 17  ianuarie  2012 

 dosar nr. 9668/111/P/2011/a1

Curtea de Apel Oradea

Secţia penală şi pentru cauze cu minori

Nu este întemeiată cererea de ridicare a sechestrului asigurator dispusă asupra unor bunuri ce urmează a fi valorificate în cadrul procedurii de insolvenţă câtă vreme vânzarea acestora este permisă conform art.53 din Legea nr.85/2006.

Prin încheierea penală din 20 octombrie 2011 pronunţată de către Tribunalul Bihor, în baza art. 168 Cod procedură penală s-au admis plângerile formulate de C.V.A. IPURL, în calitate de administrator judiciar al SC P.R. SRL şi în calitate de mandatar al creditorilor B.C.R SA, Banc Post SA, Banca Intesa Sanpaolo SA, Banca Românească SA, Piraeus Bank SA şi SC Prompt Construct SRL al cărei administrator judiciar este petenta şi s-a dispus:

Ridicarea popririi instituite asupra contului unic de insolvenţă al SC P.R. SRL (fosta SC T.G.R. SRL), număr de înregistrare la Oficiul Registrului Comerţului J 05/1648/1991, CUI RO 119753832, măsură dispusă prin ordonanţa din data de 23.06.2011 în dosarul nr. 54/P/2009 al DNA Serviciul Teritorial Oradea şi aplicată prin procesul verbal de aplicare a sechestrului asigurator din 24.06.2011.

Ridicarea popririi instituite asupra contului unic de insolvenţă al SC P.P.C. SRL, număr de înregistrare la Oficiul Registrului Comerţului J 05/1244/1991, CUI RO 83570, măsură dispusă prin ordonanţa din data de 23.06.2011 în dosarul nr. 54/P/2009 al DNA Serviciul Teritorial Oradea şi aplicată prin procesul verbal de aplicare a sechestrului asigurator din 24.06.2011.

Ridicarea sechestrului instituit prin ordonanţa din data 23.06.2011 în dosarul nr. 54/P/2009 al DNA Serviciul Teritorial Oradea, asupra bunurilor imobile şi mobile – clădiri, terenuri şi autoturisme – enumerate la paginile 2-7 din procesul verbal de aplicare a sechestrului asigurator din 24.06.2011: clădire situată la adresa din Oradea, str. D. nr. 999, clădire situată la adresa din Oradea, str. S. nr. 51, bl. D32-33, ap. 51, clădire situată la adresa din Oradea, str. S. nr. 105, clădire situată la adresa din Oradea, str. B. nr. 40, clădire situată la adresa din Oradea, str. A.F., nr. 16, clădire situată la adresa din Oradea, str. T.L. nr. 29, clădire situată la adresa din Oradea, str. M. nr. 2, clădire situată la adresa din Oradea, str. R. nr. 6, clădire situată la adresa din Oradea, str. F. nr. 21, CF nr. 5091, nr. top. 449/1, teren în suprafaţă de 234 mp situat la adresa din Oradea, str. S. nr. 105, teren în suprafaţă de 197 mp situat la adresa din Oradea, str. S. nr. 105, teren în suprafaţă de 411 mp situat la adresa din Oradea, str. S. nr. 105, teren în suprafaţă de 14.102 mp situat la adresa din Oradea, str. RR. nr. 6, teren în suprafaţă de 705 mp situat la adresă necunoscută, nr. zona A, teren în suprafaţă de 193 mp situat la adresa din Oradea, str. B., nr. 40/A, teren în suprafaţă de 2597 mp situat la adresa din Oradea, str. M. nr. 2, teren în suprafaţă de 8 mp situat la adresa din Oradea, str. T.L. nr. 29, teren în suprafaţă de 2002 mp situat la adresa din Oradea, str. F. nr. 1, CF nr. 4321, nr. top. 5147, teren în suprafaţă de 2000 mp situat la adresa din Oradea, str. F. nr. 1, CF nr. 4322, nr. top. 5148, teren în suprafaţă de 3034 mp situat la adresa din Oradea, str. F. nr. 3, CF nr. 4326, nr. top. 5152, teren în suprafaţă de 2076 mp situat la adresa din Oradea, str. F. nr. 3, CF nr. 4327, nr. top. 5153, teren în suprafaţă de 265 mp situat la adresa din Oradea, str. F., nr. 21, CF nr. 5091, nr. top. 4449/1, teren în suprafaţă de 2008 mp situat la adresa din Oradea, str. F. fără nr., CF nr.152479, nr. top. 5151, teren în suprafaţă de 2007 mp situat la adresa din Oradea, str. F. fără nr. CF nr. 152544, nr. top. 5150, autovehicul marca Camion Roman, seria motorului 727757 – nr. identificare 68672, capacitate cilindrică 10344 dobândit în anul 1995, autovehicule de până la 12 t marca Dacia 1304 – seria motor 39319, nr. identificare 2740115, capacitate cilindrică 1557, dobândit în anul 1998, autovehicule de până la 12 t marca Iveco, seria motorului 3428025, nr. de identificare ZCFC509000053430, capacitate cilindrică 2800 dobândit în anul 2001, autovehicule de până la 12 t marca Iveco, seria motorului 309078, nr. de identificare 2196271, capacitate cilindrică 3908 dobândit în anul 2002, autovehicul cu două axe marca Automecanica. Seria motor 300275222, nr. identificare 30851, capacitate cilindrică 10344 dobândit în anul 2004, remorci, semiremorci şi rulote marca Rem.Ima, nr. identificare 8152 dobândit în anul 2004, remorci, semiremorci şi rulote marca Rem.Metalcar, nr. identificare 3849 dobândit în anul 2004, autovehicul cu două axe marca Roman, seria motorului 165168, nr. identificare 85140, capacitate cilindrică 10344 dobândit în anul 2004, autovehicul cu două axe marca Roman, seria motorului 164837, nr. identificare 92443, capacitate cilindrică 10344 dobândit în anul 2004, autoturism marca VW Golf, seria motorului 060373, nr. identificare 34730, capacitate cilindrică 1896 dobândit în anul 2004, autovehicul cu trei axe marca Volvo, seria Motorului 116859, nr. identificare 298929, capacitate cilindrică 7284 dobândit în anul 2004, autoturism marca Daewoo Matiz, seria motorului 290720KA1, nr. identificare UU6MF48415DO73235, capacitate cilindrică 796 dobândit în anul 2005, autoturism marca Daewoo Matiz, seria motorului 28459KA1, nr. identificare UU6MF48415DO73235, capacitate cilindrică 796 dobândit în anul 2005, autovehicule de până la 12 t marca Man, seria motorului 0559750520P2B1, nr. identificare WMAL20ZZZ1Y084729, capacitate cilindrică 480 dobândit în anul 2005, autovehicule de până la 12 t marca Dacia 1305, seria motorului UA76169, nr. identificare UU1D171176A489136, capacitate cilindrică 1870dobândit în anul 2005, autovehicule de până la 12 t marca Dacia 1305, seria motorului UB76165, nr. identificare UU1D171176A489138, capacitate cilindrică 1870 dobândit în anul 2005, autovehicule de până la 12 t marca Dacia 1305, seria motorului UA76154, nr. identificare UU1D171176A489137, capacitate cilindrică 1870 dobândit în anul 2005, autovehicule de până la 12 t marca Dacia 1305, seria motorului 77033, nr. identificare 489132, capacitate cilindrică 1870 dobândit în anul 2005, autoturism marca Saab, seria motorului 17114796, nr. identificare YS3EF49W063518726, capacitate cilindrică 1910 dobândit în anul 2006, autoturism marca Land Rover, seria motorului 0087008, nr. identificare SALLSAA146A935506, capacitate cilindrică 2720 dobândit în anul 2006, autostivuitor dobândit în anul 2003.

S-a dispus Oficiului de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Oradea radierea menţiunilor din CF cu privire la sechestrul instituit asupra imobilelor menţionate în procesul verbal de instituire a sechestrului asigurător.

Pentru a pronunţa această încheierea prima instanţă a reţinut următoarele:

Prin cererea înregistrată la instanţă la data de 10.08.2011 sub dosar nr. 9909/111/2011, C.V.A. IPURL administrator judiciar al SC P.C. SRL formulează plângere împotriva măsurilor asiguratorii dispuse prin ordonanţa din data de 23.06.2011 dată în dosarul nr. 54/P/2009 al D.N.A. – Serviciul Teritorial Oradea. S-a solicitat ridicarea popririi instituite asupra contului unic de insolvenţă al SC P.C. SRL şi ridicarea sechestrului instituit asupra bunurilor imobile şi mobile, clădiri terenuri şi autoturisme enumerate la paginile 2-7 din procesul verbal de aplicare a sechestrului asigurator încheiat la data de 24.06.2011.

În motivarea cererii s-a arătat că SC P.C. SRL se află într-o procedură judiciară deschisă în baza Legii 85/2006. S-a considerat că măsurile asiguratorii dispuse contravin atât legii insolvenţei, cât şi prevederilor din Codul de procedură penală ce reglementează această materie a măsurilor asiguratorii. Astfel, bunurile societăţii reprezintă garanţii ale creditorilor garantaţi, iar sumele aflate în contul de insolvenţă aparţin acestora în conformitate cu dispoziţiile art. 121 alin. 1, pct. 1 din Legea 85/2006. Conform cu articolul 53 din aceeaşi lege bunurile înstrăinate în această procedură sunt dobândite libere de orice sarcini inclusiv măsurile asiguratorii instituite în cadrul procesului penal. De asemenea, dispoziţiile art. 36 statuează că la data deschiderii procedurii se suspendă de drept toate acţiunile pentru realizarea creanţelor asupra debitorilor sau a bunurilor sale, deci sunt suspendate sau oprite şi măsurile asiguratorii. Orice persoană care urmăreşte recuperarea unei creanţe trebuie să procedeze în conformitate cu dispoziţiile legii speciale – 85/2006 – în consecinţă şi partea vătămată din dosarul penal poate să solicite înscrierea provizorie în cadrul dosarului de insolvenţă nr.2530/111/2007 aflat pe rolul Tribunalului Bihor. S-a apreciat că măsurile luate de către Parchet sunt instituite asupra unor bunuri care nu au ca beneficiar real nici una din persoanele indicate de art. 163 Cod procedură penală – învinuit, inculpat, parte responsabilă civilmente. De asemenea s-a arătat că prin măsurile dispuse se paralizează drepturile rezultate din contractele de ipotecă, ceea ce reprezintă o încălcare a dispoziţiilor art. 6 din C.E.D.O. şi art. 1 din Protocolul nr. 1 adiţional la C.E.D.O. Mai mult, pentru aceste bunuri nu există pericolul înstrăinării frauduloase având în vedere că înstrăinarea bunurilor este supusă controlului judiciar în cadrul procedurii insolvenţei care este o procedură specială guvernată de principiul priorităţii faţă de orice altă procedură de recuperare a creanţelor.

Prin încheierea din 12.08.2011 s-a dispus transpunerea dosarului de la Secţia Comercială la Secţia Penală, iar prin încheierea din 05.10.2011 s-a dispus conexarea acestui dosar la dosarul nr.9668/111/2011 aflat pe rolul Secţiei penale.

Prin cererea înregistrată la instanţa de fond la data de 13.09.2011 în dosarul nr. 9668/111/2011, C.V.A. Ipurl în calitate de administrator judiciar la SC P.R. SRL s-a formulat plângere împotriva măsurilor asiguratorii dispuse prin ordonanţa din 23.06.2011 dată în dosarul nr. 54/P/2009 al D.N.A. – Serviciul Teritorial Oradea s-a solicitat ridicarea popririi instituite asupra contului unic de insolvenţă al acestei societăţi.

În motivare s-a arătat că prin poprirea contului de insolvenţă se blochează însăşi procedura cu consecinţa paralizării drepturilor creditorilor şi a degradării bunurilor societăţii a căror conservare este împiedicată. În susţinerea acestei teze s-au invocat dispoziţiile art. 4 din Legea 85/2006 potrivită cărora toate cheltuielile aferente procedurii insolvenţei vor fi suportate din averea debitorului. Plăţile se vor face dintr-un cont deschis la o unitate bancară, conservarea averii debitorului şi maximizarea acestora este împiedicată datorită imposibilităţii efectuării plăţilor urgente ca de exemplu: plata energiei electrice, a personalului care asigură paza, etc. Apoi, s-au reluat aceleaşi motive ca şi în cererea anterioară.

Examinând actele şi lucrările dosarului, tribunalul a reţinut următoarele:

Prin rechizitoriul întocmit la data de 29.07.2011 în dosarul nr. 54/P/2009 al D.N.A. – Serviciul Teritorial Oradea s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor G.I., M.S.M., D.V.C., P.E.G., M.C., T.M., L.A., V.S. În acelaşi rechizitoriu s-a arătat că SC P.C. SRL are calitate de parte responsabilă civilmente. Deşi în citativul rechizitoriului nu a fost menţionată SC P.R. SRL (fosta T.G.R. SRL) ca având calitatea de parte responsabilă civilmente (filele 117-118) această calitate i-a fost atribuită în partea expozitivă a rechizitoriului (fila 107).

În acelaşi rechizitoriu s-a indicat ca având calitate de parte civilă în cauză şi A.N.A.F. Aceasta s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 66.437.749 lei după cum urmează: faţă de T.M. în solidar cu SC T. SRL, SC S. SRL şi SC T.R.D. SRL cu suma de 16.353.793 lei; P.E.G. în solidar cu SC C. SRL şi SC C. SRL cu suma de 30.446.262 lei; M.C. în solidar cu SC T.F. SRL, SC M.P. SRL, SC G.C.I.E. SRL şi SC M.E. SRL pentru suma de 18.123.261 lei; L.A. în solidar cu SC S. SRL cu suma de 1.514.433 lei. (filele 153 – 155 dosar fond)

În cursul urmăririi penale, prin ordonanţa din 23.06.2011 s-a dispus printre altele luarea măsurilor asiguratorii asupra bunurilor mobile şi imobile, precum şi poprirea conturilor bancare ale SC P.C. SRL până la concurenţa sumei de 64.921.317 lei şi ale SC T.G.R. SRL (actualmente SC P.R. SRL) până la concurenţa sumei de 6.018.180 lei.

Potrivit dispoziţiilor art. 168 alin. 1 Cod procedură penală în contra măsurilor asiguratorii luate şi a modului de aducere la îndeplinire a acesteia, învinuitul sau inculpatul, partea responsabilă civilmente, precum şi orice altă persoană interesată se pot plânge procurorului sau instanţei de judecată, în orice fază a procesului penal.

Prin decizia nr. 71/2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie dată într-un recurs în interesul legii, deci obligatorie pentru instanţă conform art. 4145 alin. 4 Cod procedură penală, s-a statuat că stabilirea competenţei de soluţionare a unei astfel de plângeri revine procurorului în faza de urmărire penală şi instanţei în cursul judecăţii. Întrucât instanţa a fost deja sesizată prin rechizitoriu, tribunalul este competent să o soluţioneze.

S-a invocat de către procuror lipsa calităţii procesuale de a formula o astfel de plângere întrucât administratorul judiciar nu are acest drept conferit de Legea 85/2006, iar creditorii părţii responsabile nefiind titularii decât a unor drepturi reale accesorii, nu se încadrează în dispoziţiile art. 168 Cod procedură penală.

Cu privire la această excepţie, tribunalul a reţinut că administratorul judiciar al debitorului aflat în procedura insolvenţei poate formula o astfel de cerere întrucât în conformitate cu dispoziţiile art. 20 din Legea 85/2006 acestea acţionează în interesul masei credale, prin urmare poate promova orice tip de acţiune în acest scop. Mai mult, enumerarea cuprinsă în acest text de lege este o enumerare exemplificativă şi nu restrictivă. În plus, dispoziţiile art. 168 Cod procedură penală fac vorbire de „orice altă persoană interesată”, fără a condiţiona promovarea unei astfel de plângeri de existenţa unui drept real principal, prin urmare susţinerea Parchetului că creditorii garantaţi având doar drepturi reale derivate nu sunt îndreptăţiţi să formuleze o astfel de plângere este neîntemeiată. Aceştia şi-au justificat interesul tocmai prin existenţa contractelor de garanţie asupra bunurilor debitoarei, garanţii instituite anterior presupusei activităţi ilicite din prezenta cauză. În acelaşi sens este şi decizia nr. 3507/2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. În consecinţă, s-a constatat că excepţia invocată este neîntemeiată.

Cu privire la temeinicia cererii tribunalul a reţinut următoarele:

Împotriva celor două societăţi SC P.C.  SRL şi SC P.R. SRL nu există până în prezent formulată o acţiune civilă. Aşa cum s-a arătat mai sus, constituirea de parte civilă nu vizează aceste societăţi.

În conformitate cu dispoziţiile art. 163 Cod procedură penală măsurile asiguratorii pot fi luate împotriva părţilor responsabile civilmente (calitate care li se conferă acestor societăţi prin rechizitoriu) doar pentru repararea pagubei nu şi pentru o eventuală confiscare specială sau pentru executarea pedepsei amenzii. Întrucât nu există acţiune civilă formulată împotriva acestora, iar acţiunea civilă în cadrul procesului penal este supusă regulilor din materie civilă, printre care şi principiul disponibilităţii, măsura asiguratorie luată nu se justifică.

Pe de altă parte, potrivit dispoziţiilor din art. 19 Cod procedură penală este la latitudinea persoanei vătămate dacă înţelege să exercite acţiunea civilă alăturată celei penale în cadrul procesului penal sau să se adreseze instanţei civile. S-a considerat că această dispoziţie are caracter general. Faţă de aceasta, dispoziţia prevăzută de art. 36 din Legea 85/2006 are caracter special. Acest text de lege prevede că de la data deschiderii procedurii insolvenţei se suspendă de drept toate acţiunile judiciare, extrajudiciare sau măsurile de executare silită pentru realizarea creanţelor asupra debitorului sau bunurilor sale. Având în vedere caracterul special al acestei dispoziţii, tribunalul a apreciat că în ipoteza în care persoana chemată să răspundă pentru recuperarea pagubei este în procedura insolvenţei, creditorului nu îi mai este lăsată posibilitatea de a alege între exercitarea acţiunii civile în cadrul procesului penal, în faţa instanţei penale şi exercitarea ei în faţa instanţei comerciale, acesta fiind obligat să se adreseze doar acesteia din urmă. De altfel, s-a observat că A.N.A.F. a solicitat înscrierea în tabloul definitiv de creanţe al SC P.C. SRL fiind notată ca şi creanţă acceptată provizoriu sub condiţie şi privilegiată după cum rezultă din înscrisul aflat la fila 301.

Aceste aspecte de ordin procedural primează celor legate de analiza aspectelor de fond invocate în plângere, prin urmare nu se mai impune cercetarea acestora.

Faţă de cele expuse mai sus, tribunalul în baza art. 168 Cod procedură penală a admis plângerile formulate de C.V.A. IPURL cu sediul în Oradea,  în calitate de administrator judiciar al SC P.R. SRL şi în calitate de mandatar al creditorilor BCR SA, Banc Post SA, Banca Intesa Sanpaolo SA, Banca Românească SA, Piraeus Bank SA ai SC Prompt Construct SRL al cărei administrator judiciar este petenta şi s-a dispus:

Ridicarea popririlor instituite asupra contului unic de insolvenţă al SC P.R. SRL (fosta SC T.G.R. SRL), număr de înregistrare la Oficiul Registrului Comerţului J 05/1648/1991, CUI RO 119753832, măsură dispusă prin Ordonanţa din data de 23.06.2011 în dosarul nr. 54/P/2009 al DNA Serviciul Teritorial Oradea şi aplicată prin procesul verbal de aplicare a sechestrului asigurator din 24.06.2011.

Ridicarea popririlor instituite asupra contului unic de insolvenţă al SC P.C. SRL, număr de înregistrare la Oficiul Registrului Comerţului J 05/1244/1991, CUI RO 83570, măsură dispusă prin ordonanţa din data de 23.06.2011 în dosarul nr. 54/P/2009 al DNA Serviciul Teritorial Oradea şi aplicată prin procesul verbal de aplicare a sechestrului asigurator din 24.06.2011.

Ridicarea sechestrului instituit prin ordonanţa din data 23.06.2011 în dosarul nr. 54/P/2009 al DNA Serviciul Teritorial Oradea, asupra bunurilor imobile şi mobile – clădiri, terenuri şi autoturisme – enumerate la paginile 2-7 din procesul verbal de aplicare a sechestrului asigurator din 24.06.2011: clădire situată la adresa din Oradea, str. D. nr. 999, clădire situată la adresa din Oradea, str. S. nr. 51, bl. D32-33, ap. 51, clădire situată la adresa din Oradea, str. S. nr. 105, clădire situată la adresa din Oradea, str. B. nr. 40, clădire situată la adresa din Oradea, str. A.F. nr. 16, clădire situată la adresa din Oradea, str. T.L. nr. 29, clădire situată la adresa din Oradea, str. M. nr. 2, clădire situată la adresa din Oradea, str. R. nr. 6, clădire situată la adresa din Oradea, str. F. nr. 21, CF nr. 5091, nr. top. 449/1, teren în suprafaţă de 234 mp situat la adresa din Oradea, str. S. nr. 105, teren în suprafaţă de 197 mp situat la adresa din Oradea, str. S., nr. 105, teren în suprafaţă de 411 mp situat la adresa din Oradea, str. S. nr. 105, teren în suprafaţă de 14.102 mp situat la adresa din Oradea, str. R., nr. 6, teren în suprafaţă de 705 mp situat la adresă necunoscută, nr. zona A, teren în suprafaţă de 193 mp situat la adresa din Oradea, str. B., nr. 40/A, teren în suprafaţă de 2597 mp situat la adresa din Oradea, str. M., nr. 2, teren în suprafaţă de 8 mp situat la adresa din Oradea, str. T.L. nr. 29, teren în suprafaţă de 2002 mp situat la adresa din Oradea, str. F. nr. 1, CF nr. 4321, nr. top. 5147, teren în suprafaţă de 2000 mp situat la adresa din Oradea, str. F.  nr. 1, CF nr. 4322, nr. top. 5148, teren în suprafaţă de 3034 mp situat la adresa din Oradea, str. F. nr. 3, CF nr. 4326, nr. top. 5152, teren în suprafaţă de 2076 mp situat la adresa din Oradea, str. F. nr. 3, CF nr. 4327, nr. top. 5153, teren în suprafaţă de 265 mp situat la adresa din Oradea, str. F. nr. 21, CF nr. 5091, nr. top. 4449/1, teren în suprafaţă de 2008 mp situat la adresa din Oradea, str. F. fără nr., CF nr.152479, nr. top. 5151, teren în suprafaţă de 2007 mp situat la adresa din Oradea, str. F. fără nr. CF nr. 152544, nr. top. 5150, autovehicul marca Camion Roman, seria motorului 727757 – nr. identificare 68672, capacitate cilindrică 10344 dobândit în anul 1995, autovehicule de până la 12 t marca Dacia1304 – seria motor 39319, nr. identificare 2740115, capacitate cilindrică 1557, dobândit în anul 1998, autovehicule de până la 12 t marca Iveco, seria motorului 3428025, nr. de identificare ZCFC509000053430, capacitate cilindrică 2800 dobândit în anul 2001, autovehicule de până la 12 t marca Iveco, seria motorului 309078, nr. de identificare 2196271, capacitate cilindrică 3908 dobândit în anul 2002, autovehicul cu două axe marca Automecanica. Seria motor 300275222, nr. identificare 30851, capacitate cilindrică 10344 dobândit în anul 2004, remorci, semiremorci şi rulote marca Rem.Ima, nr. identificare 8152 dobândit în anul 2004, remorci, semiremorci şi rulote marca Rem.Metalcar, nr. identificare 3849 dobândit în anul 2004, autovehicul cu două axe marca Roman, seria motorului 165168, nr. identificare 85140, capacitate cilindrică 10344 dobândit în anul 2004, autovehicul cu două axe marca Roman, seria motorului 164837, nr. identificare 92443, capacitate cilindrică 10344 dobândit în anul 2004, autoturism marca VW Golf, seria motorului 060373, nr. identificare 34730, capacitate cilindrică 1896 dobândit în anul 2004, autovehicul cu trei axe marca Volvo, seria Motorului 116859, nr. identificare 298929, capacitate cilindrică 7284 dobândit în anul 2004, autoturism marca Daewoo Matiz, seria motorului 290720KA1, nr. identificare UU6MF48415DO73235, capacitate cilindrică 796 dobândit în anul 2005, autoturism marca Daewoo Matiz, seria motorului 28459KA1, nr. identificare UU6MF48415DO73235, capacitate cilindrică 796 dobândit în anul 2005, autovehicule de până la 12 t marca Man, seria motorului0559750520P2B1, nr. identificare WMAL20ZZZ1Y084729, capacitate cilindrică 480 dobândit în anul 2005, autovehicule de până la 12 t marca Dacia 1305, seria motorului UA76169, nr. identificare UU1D171176A489136, capacitate cilindrică 1870dobândit în anul 2005, autovehicule de până la 12 t marca Dacia 1305, seria motorului UB76165, nr. identificare UU1D171176A489138, capacitate cilindrică 1870 dobândit în anul 2005, autovehicule de până la 12 t marca Dacia 1305, seria motorului UA76154, nr. identificare UU1D171176A489137, capacitate cilindrică 1870 dobândit în anul 2005, autovehicule de până la 12 t marca Dacia 1305, seria motorului 77033, nr. identificare 489132, capacitate cilindrică 1870 dobândit în anul 2005, autoturism marca SAAB, seria motorului 17114796, nr. identificare YS3EF49W063518726, capacitate cilindrică 1910 dobândit în anul 2006, autoturism marca Land Rover, seria motorului 0087008, nr. identificare SALLSAA146A935506, capacitate cilindrică 2720 dobândit în anul 2006, autostivuitor dobândit în anul 2003.

S-a dispus Oficiului de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Oradea radierea menţiunilor din CF cu privire la sechestrul instituit asupra imobilelor menţionate în procesul verbal de instituire a sechestrului asigurător.

Împotriva acestei încheieri, în termenul prevăzut de lege au declarat recurs Direcţia Naţională Anticorupţie – Serviciul Teritorial Oradea şi Agenţia Naţională de Administrare Fiscală – Direcţia Generală a Finanţelor Publice Bihor, solicitând instanţei casarea încheierii şi respingerea plângerilor formulate de Crist Vest Audit IPURL Oradea.

În motivele sale de recurs, Direcţia Naţională Anticorupţie a arătat următoarele:

Cu privire la nelegalitatea hotărârii judecătoreşti, aceasta a fost apreciată prin prisma următoarelor considerente:

Inadmisibilitatea plângerilor formulate de administratorul judiciar, acesta fiind lipsit de posibilitatea legală, procedurală de a formula o astfel de plângere, în condiţiile în care articolul 20 din Legea nr. 85/2006 stabileşte clar atribuţiile pe care acesta le are şi tipul de acţiuni pe care le poate exercita.

Orice altă conduită ce excede normelor cuprinse în legea specială lipseşte de legitimitate demersul administratorului judiciar şi nu-i conferă aptitudinea legală de a exercita acţiuni sau de a dobândi calităţi procesuale penale improprii.

Articolul 20 din Legea nr. 85/2006 statuează, în cuprinsul literelor h şi l, că atribuţiile administratorului judiciar se circumscriu unui anumit tip de acţiuni pe care acesta este îndrituit să le exercite în justiţie.

Astfel, litera h a articolului amintit se referă la „introducerea de acţiuni pentru anularea actelor frauduloase încheiate de debitor în dauna drepturilor creditorilor, precum şi a unor transferuri cu caracter patrimonial a unor operaţiuni comerciale încheiate de debitor şi a constituirii unor garanţii acordate de acesta, susceptibile de a prejudicia drepturile creditorilor”, iar litera l priveşte „încasarea creanţelor, urmărirea încasării creanţelor referitoare la bunurile din averea debitorului sau la sumele de bani transferate de către debitor înainte de deschiderea procedurii formularea şi susţinerea acţiunilor în pretenţii pentru încasarea creanţelor debitorului pentru acesta putând angaja avocaţi”.

Acest articol 20 din Legea nr. 85/2006 se coroborează şi cu articolele 79 şi 80 din lege.

Potrivit articolului 79, administratorul judiciar „poate introduce la judecătorul-sindic acţiuni pentru anularea actelor frauduloase încheiate de debitor în dauna drepturilor creditorilor, în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii”.

Potrivit articolului 80, administratorul judiciar „poate introduce la judecătorul sindic acţiuni pentru anularea constituirilor ori a transferurilor de drepturi patrimoniale către terţi şi pentru restituirea de către aceştia a bunurilor transmise şi a valorii altor prestaţii executate, realizate de debitor”, prin încheierea anumitor acte expres şi limitativ prevăzute în alineatul 1 literele a-g şi în alineatul 2 literele a-f ale articolului de referinţă.

S-a arătat că parcurgerea acestor texte normative conduce la concluzia că drepturile şi obligaţiile administratorului judiciar sunt doar cele prevăzute de legea specială şi orice altă conduită manifestată în relaţia cu organele judiciare reprezintă un demers procedural nelegitim ce excede oricărei justificări legale, sancţionabil prin respingerea ca inadmisibil a respectivului demers.

Inadmisibilitatea plângerii formulate de unităţile bancare creditoare, mandante ale administratorului judiciar:

Conform articolului 163 alineatul 2 „Măsurile asiguratorii în vederea reparării pagubei se pot lua asupra bunurilor învinuitului sau inculpatului şi ale persoanei responsabile civilmente, până la concurenţa valorii probabile a pagubei”, iar potrivit alineatului 4 al aceluiaşi articol „Nu pot fi sechestrate bunuri ce aparţin unei unităţi dintre cele la care se referă articolul 145 din Codul penal, precum şi cele exceptate de lege".

S-a considerat că se impune şi precizarea ca Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziuni fiscale, statuează în articolul 11 că „în cazul în care s-a săvârşit o infracţiune prevăzută de prezenta lege, luarea măsurilor asiguratorii este obligatorie", iar articolul 241 din Legea nr. 656/2002 prevede de asemenea că în cazul în care s-a săvârşit o infracţiune de spălare de bani „luarea măsurilor asiguratorii este obligatorie".

Verificând procedura urmată de organul de urmărire penală în raport de conţinutul articolului 163 alineatele 2 şi 4 redate anterior s-a arătat că se poate observa că aplicarea sechestrului asigurator s-a făcut în acord cu aceste prevederi legale în sensul că nu s-au instituit măsuri asiguratorii asupra unor bunuri ce nu s-ar afla în proprietatea celor două părţi responsabile civilmente.

Unităţile bancare deţin asupra bunurilor mobile şi imobile ale persoanelor responsabile civilmente doar dreptul de gaj sau cel de ipotecă care nu reprezintă altceva decât drepturi reale accesorii care însoţesc şi garantează un drept de creanţă şi care se sting odată cu stingerea dreptului de creanţă, proprietarul bunului rămânând în continuare societatea comercială care are calitatea de persoană responsabilă civilmente în procesul penal.

În consecinţă măsura asiguratorie fiind aplicată în conformitate cu articolul 163 alineatul 2 din Codul de procedură penală, băncile nefiind proprietare ale bunurilor ce au făcut obiectul măsurii asiguratorii, în opinia parchetului, nu pot avea nici calitatea de „persoană interesată” în sensul conferit de articolul 168 alineatul 1 din Codul de procedură penală, astfel încât s-ar fi impus soluţia respingerii ca inadmisibilă a plângerii formulate.

În plus, deşi dreptul de gaj şi de ipotecă conferă titularului sau atributele de preferinţă şi de urmărire ale bunului, înaintea celorlalţi creditori chirografari, valoarea bunului ipotecat sau gajat este întotdeauna mai mare decât dreptul de creanţă al creditorului, astfel încât statul ar fi lipsit de posibilitatea de a-şi satisface dreptul de creanţă din diferenţa de valoare rămasă în urma satisfacerii creanţei de către unitatea bancară, în condiţiile în care se dispune ridicarea sechestrului asigurator asupra bunurilor în integralitatea lor.

Cu privire la aspectelor legate de temeinicia plângerilor formulate de C.V.A.  IPURL Oradea, parcurgerea considerentelor instanţei au relevat faptul că aceasta şi-a particularizat argumentaţia penală la următoarele aspecte:

Articolul 163 din Codul de procedură penală limitează posibilitatea instituirii măsurilor asiguratorii doar la repararea pagubei produse printr-o infracţiune şi nicidecum pentru o eventuala confiscare specială.

Faţă de SC P.R. SRL şi SC P.C. SRL nu s-a formulat o acţiune civilă în cauză.

Articolul 36 din Legea nr. 85/2006 este o normă specială care primează şi care, prin conţinutul său, înlătură posibilitatea părţii vătămate de a se constitui parte  civilă în cadrul procesului penal, unica conduită a acesteia fiind aceea de a-şi exercita acţiunea civilă în faţa instanţei comerciale.

Pentru considerentele ce se vor expune, soluţia procedurală adoptată de instanţă şi în egală măsură modul de argumentare a acestei soluţii se află într-o vădită disconcordanţă cu normele juridice incidente în cauză.

Astfel, conţinutul articolului 163 din Codul de procedură penală este diferit de cel pe care instanţa 1-a avut în vedere atunci când a susţinut că măsurile asiguratorii n-ar putea fi instituite în scopul executării măsurii confiscării.

Acest text de lege (după modificarea sa prin Legea nr.356/2006) prevede că „Măsurile asiguratorii se iau în cursul procesului penal de procuror sau de instanţa de judecată şi constau în indisponibilizarea, prin instituirea unui sechestru, a bunurilor mobile şi imobile, în vederea confiscării speciale, a reparării pagubei produse prin infracţiune, precum şi pentru garantarea executării pedepsei amenzii".

 Alineatul 6 al textului de referinţă prevede că ,luarea măsurilor asiguratorii este obligatorie" iar alineatul 5 prevede ca „Măsurile în vederea reparării pagubei se pot lua la cererea părţii civile sau din oficiu”.

Din punct de vedere a obligaţiei (nici măcar a posibilităţii) organului judiciar de a dispune una dintre măsurile asiguratorii în scopul reparării prejudiciului cauzat, respectiv a executării măsurii de siguranţă a confiscării speciale, parchetul consideră că textul procedural nu lasă loc niciunei interpretări, respectivul articol preluând conţinutul articolelor 20 din Legea nr. 78/2000, 11 din Legea nr. 241/2005 şi 241 din Legea nr. 656/2002, adaptându-se noilor realităţi care impuneau această modificare.

Împrejurarea că Agenţia Naţională de Administrare Fiscală nu a formulat pretenţii civile faţă de cele două persoane juridice (una dintre acestea fiind introdusă ca parte responsabilă civilmente în procesul penal prin rechizitoriu, iar cealaltă, nu), în contextul legal amintit, nu împiedică dispunerea din oficiu a acestor măsuri asiguratorii de către organul judiciar. S-a susţinut acest lucru, pe de o parte, deoarece (aşa cum s-a arătat deja) alineatul 5 prevede în mod expres că o astfel de măsura poate fi luată şi din oficiu chiar în ipoteza săvârşirii unor infracţiuni de rezultat, iar pe de altă parte, deoarece unele infracţiuni, cum este în speţa concretă cea de „spălare de bani” nu presupune existenţa unui prejudiciu şi, implicit, a unei părţi vătămate care să se constituie mai apoi parte civila în cauză.

În privinţa infracţiunii de evaziune fiscală referitor la care, prin ordonanţa procurorului s-a dispus luarea măsurilor asiguratorii, printre altele, şi asupra bunurilor SC P.C. SRL, faţă de care, e adevărat, Agenţia Naţională de Administrare Fiscală nu s-a constituit parte civilă în cauză (societatea comercială fiind introdusă din oficiu ca parte civilă responsabilă civilmente), demersul procurorului este justificat prin prisma textului procedural amintit, în contextul în care, fiind vorba de repararea unei pagube, alineatul 2 prevede că măsura asiguratorie se poate lua şi asupra bunurilor persoanei responsabile civilmente.

S-a impus precizarea, la modul abstract vorbind, că şi în cazul acestor infracţiuni de rezultat devin incidente normele aplicabile în materia confiscării speciale (articolul 118 litera e din Codul penal) atunci când o persoană prejudiciată prin săvârşirea unei infracţiuni nu înţelege să se constituie parte civilă în cauză.

În privinţa infracţiunii de spălare de bani, luarea măsurilor asiguratorii s-a dispus printre altele şi asupra bunurilor SC T.G.R. SRL, (devenită ulterior SC P.C. SRL) cu toate că, prin rechizitoriu respectiva persoană juridica n-a fost indicată ca parte responsabilă civilmente în citativul rechizitoriului. Aşa cum s-a arătat anterior, norma specială (articolul 241 din Legea nr. 656/2002) precum şi norma generală aplicabilă (art. 163 din Codul de procedură penală) instituiau în sarcina procurorului obligaţia luării măsurii asiguratorii care, spre deosebire de reglementarea legală în materia reparării prejudiciului cauzat, nu limitează posibilitatea instituirii acestei măsuri şi asupra bunurilor unui terţ căruia, în acord cu prevederile cuprinse în articolul 24 din Codul de procedură penală, nu i se poate conferi calitatea de parte responsabilă civilmente, nefiind vorba de o infracţiune de rezultat, folosul material al infracţiunii fiind supus, ab initio, confiscării speciale.

Cât priveşte articolul 36 din Legea nr. 58/2006, modul în care a fost preluat de instanţa penală excede unor criterii obiective, analitice de interpretare, fiind privit cu totul şi cu totul izolat, permiţând acea apreciere concluzivă, eronată în opinia parchetului, potrivit căreia este înlăturată posibilitatea exercitării acţiunii civile în procesul penal, unica soluţie fiind exercitarea acţiunii civile în faţa instanţei comerciale deoarece la data deschiderii procedurii insolvenţei se suspendă de drept acţiunile judiciare.

Aplicabilitatea acestui articol 36 din Legea nr.58/2006, pentru a nu contrasta domeniului de reglementare a legii speciale, se analizează, în mod obligatoriu, doar în strânsă legătura cu articolele 39, 50, 51, 52 şi 64 din aceeaşi lege. O astfel de analiză conturează, fără nici un fel de dubiu, tipul de creanţă asupra căreia poartă acţiunea judiciară sau extrajudiciară, unicul de altfel care poate fi proteguit de actul normativ special. Este vorba de că rezultate din acte juridice sau operaţiuni ce constituie baza activităţii comerciale circumscrisă evident criteriilor de comercialitate.

S-a arătat că exced incidenţei articolul 36 din Legea nr. 85/2006, pe de o parte, acţiunile civile exercitate în cadrul procesului penal, având ca obiect repararea prejudiciilor cauzate prin săvârşirea unor infracţiuni iar, pe de altă parte, acţiunile penale, în rezolvarea cărora instanţele urmează să dispună confiscarea unor sume băneşti, ce nu pot face sau, nu au făcut obiectul unei constituiri de parte civilă.

Asupra acestui aspect s-a concluzionat în sensul că:

Norma juridică specială (articolul 36 din Legea nr. 85/2006) nu intră în contradicţie cu normele procesual penale (prevăzute în Codul de procedură penală şi legislaţia specială la care s-a făcut referire) ce instituie în sarcina organului judiciar obligativitatea luării măsurilor asiguratorii.

Excede câmpului de aplicabilitate al normei speciale (articolul 36 din Legea nr. 85/2006) orice acţiune civilă care are ca izvor o faptă circumscrisă sferei ilicitului penal generatoare de prejudicii.

Excede câmpului de aplicabilitate al aceleiaşi norme speciale orice acţiune penală care nu comportă, prin natura ei, dublarea cu o acţiune civilă, ci impune ca soluţie aplicarea măsurii de siguranţă a confiscării speciale a folosului material al infracţiunii.

În caz contrar, acceptându-se teza îmbrăţişată de instanţă, ar însemna că articolul 156 din Legea nr. 85/2006 care prevede că se abrogă orice dispoziţie contrară acelei legi, prin prisma articolului 36 din Legea nr. 85/2006, ar abroga în mod implicit articolele 14, 15 şi 16 din Codul de procedură penală, articolul 118 din Codul de procedură penală, articolul 163 din Codul de procedură penală, articolul 20 din Legea nr. 78/2000 şi articolul 241 din Legea nr. 656/2002, cu indiscutabila consecinţă a lipsirii statului de orice fel de protecţie în faţa unor situaţii generate de prejudicii grave şi foloase materiale imense rezultate din săvârşirea unor infracţiuni.

În motivele sale de recurs, Agenţia Naţională de Administrare Fiscală – Direcţia Generală a Finanţelor Publice Bihor, a arătat că în conformitate cu art. 163 Cod procedura penală s-a dispus înfiinţarea măsurilor asiguratorii asupra bunurilor mobile şi imobile aparţinând inculpaţilor şi părţii responsabile civilmente în vederea reparării pagubei, cu respectarea art. 165, art. 166 şi art. 167 Cod procedura penala, prin ordonanţa din data de 23.06.2011 în dosarul nr. 54/P/2009 al Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Serviciul Teritorial Oradea şi  aplicată prin procesul verbal de aplicare a sechestrului asigurator din 24.06.2011, precum şi poprirea conturilor bancare ale învinuitului şi ale părţilor responsabile civilmente.

În dosarul nr. 54/P/2009 al Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Oradea s-a constatat un prejudiciu în sumă totală de 66.437.749 lei, sumă cu care Direcţia Generală a Finanţelor Publice Bihor, în reprezentarea Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală pentru Statul Roman, s-a constituit ca parte civilă.

Sechestrul asigurator instituit asupra bunurilor mobile şi imobile nu s-a făcut cu ridicarea lor, societăţile comerciale îşi desfăşoară activitatea curentă, aceasta nefiind afectată. Astfel măsurile asiguratorii nu sunt acte de executare silită, ele fiind institute pentru a evita înstrăinarea lor.

Mai mult decât atât, chiar şi în cadrul procedurii insolvenţei, aceste măsuri asiguratorii nu afectează activitatea, art. 53 din Legea 85/2006 privind procedura insolvenţei permiţând înstrăinarea bunurilor, inclusiv asupra bunurilor ce fac obiectul măsurilor asiguratorii institute în cursul procesului penal.

Aceste măsuri asiguratorii constituie o garanţie, şi nu o certitudine, iar în cazul în care faptele pentru care a fost sesizată instanţa se confirmă, prejudiciul adus să poată fi recuperat.

Prin soluţia dată, instanţa se pronunţă asupra fondului cauzei, iar la finalizarea procesului penal, există pericolul ca în cazul în care prejudiciul va fi confirmat prin hotărâre definitivă, acesta să nu poată fi recuperat.

Verificând încheierea atât prin prisma motivelor invocate cât şi din oficiu, instanţa a reţinut  următoarele:

Criticile formulate de către Direcţia Naţională Anticorupţie sub aspectul netemeiniciei hotărârii instanţei de fond sunt fondate.

Aşa cum rezultă din conţinutul dispoziţiilor art. 163 Cod procedură penală după modificarea sa prin Legea 356/2006 măsurile asiguratorii se iau în cursul procesului penal de către procuror sau instanţa de judecată şi constau din disponibilizarea prin instituirea unui sechestru a bunurilor mobile şi imobile în vederea confiscării speciale, a reparării pagubei produse prin infracţiune, precum şi pentru garantarea executării pedepsei amenzii.

Aliniatul 6 al textului la care am făcut referire prevede că luarea măsurilor asiguratorii este obligatorie, iar aliniatul 5 prevede că măsurile asiguratorii în vedere reparării pagubei se pot lua la cererea părţii civile sau din oficiu.

Aşa se explică împrejurarea că Agenţia Naţională de Administrare Fiscală nu a formulat pretenţii civile faţă de cele două persoane juridice, aspect care nu împiedică dispunerea din oficiu a acestor măsuri asiguratorii de către organul judiciar.

Putând fi luate din oficiu, s-a considerat  că în mod fondat parchetul a procedat la luarea acestor măsuri chiar şi raportat la infracţiunea de spălare de bani care nu presupune existenţa unui prejudiciu şi implicit a unei părţi vătămate care să se constituie mai apoi parte civilă în cauză, iar acest argument este susţinut în mod judicios de conţinutul aliniatului 5 din textul de referinţă de mai sus.

Instanţa a achiesat  la argumentul parchetului potrivit căruia în privinţa infracţiunii de evaziune fiscală referitor la care prin ordonanţa procurorului s-a dispus luarea măsurilor asiguratorii printre alte şi asupra bunurilor SC P.C. SRL faţă de care Agenţia Naţională de Administrare Fiscală nu s-a constituit parte civilă în cauză cu menţiunea că demersul parchetului este justificat.

Dispoziţiile art. 163 Cod procedură penală la care am făcut referire în contextul în care fiind vorba de repararea unei pagube, aliniatul 2 al acestei dispoziţii legale prevăzând că măsurile asiguratorii se pot lua si asupra bunurilor părţii responsabile civilmente.

Acelaşi legiuitor  a considerat că a instituit în sarcina parchetului obligaţia luării măsurilor asiguratorii în privinţa infracţiunilor de spălare de bani, iar consecinţa acestor obligaţii a fost că s-a dispus printre altele şi asupra bunurilor aparţinând SC T.G.R. SRL devenită ulterior SC P.C. SRL cu  toate că prin rechizitoriu, respectiva persoană juridică nu a fost indiciată ca parte responsabilă civilmente în dispozitivul de citare al rechizitoriului,

Acest aspect este susţinut de altfel şi de prevederile art. 24 Cod procedură penală.

Cât priveşte concursul de texte din legea specială invocată de către instanţa de fond se cuvine a se face următoarele precizări.

Incidenţele art. 36 din Legea 85/2006 nu sunt de natură a abroga dispoziţiile Codului de procedură penală ci eventual de a le completa pe acestea. În caz contrar s-ar ajunge la situaţii ce ar duce la prejudicii grave dându-se posibilitatea de a se obţine foloase materiale din săvârşirea unor infracţiuni şi pe cale de consecinţă în nicio situaţie nu s-a considerat  că aceste texte ar putea să abroge, sau mai mult decât atât, să facă inaplicabile dispoziţiile Codului de procedură penală.

De altfel, ca o menţiune generală instanţa a apreciat  că sechestrul asigurator instituit asupra bunurilor mobile şi imobile invocate în plângerea petentei nu s-a făcut cu ridicarea lor dându-se astfel societăţilor comerciale posibilitatea de a-şi desfăşura activitatea curentă, aceste activităţi curente nefiind în niciun fel afectate.

S-a considerat de asemenea că măsurile asiguratorii nu afectează nici activitatea privind procedura insolvenţei câtă vreme înstrăinarea bunurilor este permisă inclusiv asupra bunurilor ce fac obiectul măsurilor asiguratorii instituite în cursul procesului penal.

Măsurile asiguratorii nu reprezintă altceva decât o garanţie ca în situaţia în care faptele pentru care a fost sesizată instanţa sunt dovedite să existe posibilitatea ca prejudiciul produs prin săvârşirea unor asemenea fapte să poată fi recuperat.

Acestea sunt aspectele criticate din recursurile Direcţiei Naţionale Anticorupţie şi Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală pe care instanţa le-a însuşit, le-a considerat  fondate, iar drept consecinţă în baza art. 385/15 pct. 2 lit. d Cod procedură penală, s-au admis  recursurile formulate de către acestea împotriva încheierii penale din 20 octombrie 2011 pronunţată de Tribunalul Bihor care va fi casată şi modificată în sensul că:

S-au respins  plângerile formulate de C.V.A. IPURL Oradea, în calitate de administrator judiciar al SC P.R. SRL şi în calitate de mandatar al creditorilor BCR SA, Banc Post SA, Banca Intesa Sanpaolo SA, Banca Românească SA, Piraeus Bank SA, SC P.C. SRL al cărui administrator judiciar este petenta.

A fost  obligată petenta să plătească statului suma de 500 lei cheltuieli judiciare în primă instanţă.

Domenii speta

Spete similare