Sechestru asigurător în materie comercială. obiectul măsurii.

SECHESTRU ASIGURĂTOR ÎN MATERIE COMERCIALĂ.

OBIECTUL MĂSURII.

Art. 907 şi art.908 din Codul comercial

Art.591 din Codul de procedură civilă.

 În materie comercială măsura sechestrului asigurator

poate fi aplicată atât asupra bunurilor mobile, cât şi imobile.

 (Decizia nr.279/R/C din 16 martie 2007)

Prin acţiunea înregistrată la 28 iunie 2006, reclamanta

D.G.F.P. Vâlcea a chemat în judecată pe pârâţii „B.R.” şi „O.V.”, în

calitate de administratori ai S.C. „R.T.” S.R.L., pentru a fi obligaţi să

plătească acestei societăţi suma de 259.076 lei şi să se instituie sechestrul

asigurător asupra bunurilor proprietate personală.

În motivare s-a arătat că, pârâţii, în calitatea lor de

administratori ai S.C. „R.T.” S.R.L., au săvârşit faptele prevăzute de

art.137 lit.c şi d din Legea nr.64/1995 şi astfel au determinat starea de

insolvenţă a falitei.

Prin sentinţa nr.787/C/2006, Tribunalul Vâlcea a admis în

parte acţiunea şi a obligat pe cei doi pârâţi să plătească falitei 259.076

RON şi a instituit sechestrul asigurator asupra bunurilor mobile ale

acestuia.

Pentru a hotărî astfel instanţa a reţinut că a fost dovedită

săvârşirea faptei prev.de art.138 lit.d din Legea nr.85/2006, existând

legătură de cauzalitate între aceasta şi prejudiciul invocat de reclamantă.

În ceea ce priveşte fapta prevăzută de art.138 lit.c din acelaşi

act normativ, s-a apreciat că ea nu este probată, iar referitor la măsura

asiguratorie s-a reţinut că prevederile art.591 şi următoarele din Codul de

procedură civilă au valoare de normă specială în raport cu cele din

art.907  şi 908 din Codul comercial, potrivit cărora sechestrul poate fi

aplicat numai asupra bunurilor mobile.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta,

invocând prevederile art.304 pct.9 şi art.3041 din Codul de procedură

civilă, cale de atac admisă de Curtea de Apel Piteşti prin decizia

nr.279/R-C/2007. A fost modificată în parte sentinţa şi a fost instituit

sechestrul asigurator şi asupra bunurilor imobile.

În susţinerea soluţiei s-a arătat că, deşi dispoziţiile Codului

comercial constituie dreptul comun în materie, ele se completează cu

prevederile Codului de procedură civilă, inclusiv în ceea ce priveşte

bunurile asupra cărora se poate aplica sechestrul. Această formă de

indisponibilizare, care asigură acţiunea, poate privi şi bunuri imobile, nu

numai mobile, aşa cum ar rezulta dintr-o primă lectură a prevederilor

art.907 Cod comercial.

Textul se referă numai la bunurile mobile ale debitorului

„conform art.614 şi urm. din procedura civilă ...”. Articolul 614 privea,

într-adevăr, numai bunurile mobile, însă aceste dispoziţii au fost

modificate, aşa încât trimiterea nu se poate referi, în prezent, decât la

prevederile procedurale în vigoare care permit luarea acestei măsuri

asiguratorii, atât cu privire la bunuri mobile, cât şi la bunuri imobile

(art.591 Cod pr.civilă).

Dincolo de acest argument de text, apreciem că această

interpretare răspunde realităţilor socio-economice actuale.

Pentru acest considerent, fără a contesta caracterul special al

normelor comerciale în raport cu cele din procedura civilă, a fost admis

recursul în baza art.312 alin.2 Cod pr.civilă şi modificată în parte sentinţa,

în sensul instituirii sechestrului şi asupra bunurilor imobile.

Domenii speta

Spete similare