Ridicarea sechestrului asigurator asupra terenului intravilan - valoarea însumată a terenurilor suficientă pentru asigurarea scopului pentru care măsura a fost dispusă -

Sentinţă penală - din 24.08.2018


Pe rol fiind soluţionarea cererii de ridicare a sechestrului asigurător, formulată de inculpata SC S TD SRL, CUI ***, J***, cu sediul în jud. Prahova.

Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din data de 08.08.2018, fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea la data de 14.08.2018 , apoi la data de 24.08.2018 .

T R I B U N A L U L

Prin cererea înregistrată în cadrul dosarului 2046/105/2014, inculpata SC S TD SRL a solicitat ridicarea sechestrului asigurator instituit prin ordonanţa 465/P/2013 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti.

În motivarea acestei cereri, inculpata a susţinut că măsura sechestrului asigurator a fost luată de organul de urmărire penală în conformitate cu prevederile art.163-166 Cod proc. penală anterior, ale art.11 din Legea nr.241/2005 şi ale art.33 din Legea nr.656/2002.

În plus, inculpata a mai precizat că, faţă de situaţia avută în vedere la momentul dispunerii acestei măsuri, până în prezent a achitat în întregime prejudiciul stabilit de organul de cercetare penală, de bună voie, prin intermediul a două ordine de plată, aspect ce rezultă din rechizitoriu, din adresa nr.9099/11.12.2013 emisă de D.G.R.F.P. Prahova, dar şi din expertiza tehnică în specialitatea contabilitate-fiscalitate întocmită în cauză.

Pe de altă parte, inculpata a susţinut că bunurile imobile supuse măsurii asiguratorii sunt dobândite cu mult înaintea săvârşirii faptei pentru care este trimisă în judecată, acesta fiind şi motivul pentru care prin actul de sesizare nu a mai fost investită instanţa cu privire la menţinerea măsurii sechestrului.

Totodată, inculpata a făcut trimitere la decizia nr.23/2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pronunţată pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, în opinia sa fiind evident faptul că măsura confiscării speciale a sumelor de bani ce ar putea face obiectul infracţiunii de spălare de bani, provenite din săvârşirea presupusei infracţiuni de evaziune fiscală, nu va putea fi dispusă.

Cererea a fost întemeiată pe disp. art.249 şi următ. Cod proc. penală şi soluţionarea acesteia s-a făcut sub nr.2046/105/2014/a53.

Examinând cererea inculpatei prin raportare atât la susţinerile sale, cât şi la dispoziţiile legale incidente, tribunalul constată că aceasta este parţial întemeiată, urmând a fi admisă pentru următoarele considerente:

Inculpata SC S TD SRL a fost trimisă în judecată prin rechizitoriul nr.465/P/2013 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti pentru săvârşirea infracţiunilor de evaziune fiscală, faptă prev. de art.9 alin.1 lit.c şi alin.2 din Legea nr.241/2005 cu aplic. art.10 din Legea nr.241/2005 şi spălare de bani, faptă prev. de art.29 alin.1 lit.a din Legea nr.656/2002, toate cu aplic. art.38 alin.1 Cod penal şi art.35 alin.1 Cod penal, constând în aceea că în perioada 2011-2013, cu intenţie, în cadrul unei rezoluţii delictuale unice, prin simularea unor operaţiuni comerciale derulate cu societăţi comerciale cu comportament tip fantomă, şi-a diminuat baza impozabilă în scopul sustragerii de la plata taxelor şi impozitelor datorate bugetului consolidat al statului.

În privinţa infracţiunii de evaziune fiscală, prejudiciul cauzat bugetului statului s-a reţinut în cuprinsul actului de sesizare că este în cuantum de 1.095.783 lei, iar în privinţa infracţiunii de spălare de bani, s-a reţinut că suma transferată către S.C. MC S.R.L. în virtutea unor relaţii comerciale nereale, inexistente şi producătoare de venituri ilicite, este de 5.204.005 lei.

Prin ordonanţa emisă la data de 16.10.2013 în dosarul nr.465/P/2013 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti s-a dispus instituirea sechestrului asigurator asupra tuturor bunurilor mobile şi imobile, precum şi asupra sumelor de bani deţinute în conturile bancare de către mai multe persoane fizice şi juridice, printre care şi SC S TD SRL, măsura fiind întemeiată pe disp. art.163 – 166 Cod proc. penală anterior.

Cu privire la cererea de ridicare a sechestrului asigurător instituit asupra bunurilor imobile ale inculpatei SC S TD SRL, tribunalul constată că, deşi prejudiciul presupus cauzat prin comiterea infracţiunii de evaziune fiscală a fost achitat, aceasta nu poate fi primită, având în vedere împrejurarea că inculpata a fost trimisă în judecată şi pentru comiterea infracţiunii de spălarea banilor, prev. de art.29 alin.1 lit.a din Legea nr.656/2002, referitor la care art.32 din acelaşi act normativ prevede că luarea măsurilor asigurătorii este obligatorie.

Acest aspect a fost clarificat prin decizia nr.23/19.09.2017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală), în considerentele căreia s-a menţionat că în ipoteza existenţei unui prejudiciu rezultat din săvârşirea faptei de evaziune fiscală, acesta trebuie acoperit, măsura confiscării ca urmare a infracţiunii de spălare a banilor nemaifiind operabilă, întrucât ne aflăm în prezenţa unui prejudiciu unic, iar aplicarea concomitentă a celor două măsuri ar avea drept consecinţă o dublă sancţionare a persoanei acuzate şi condamnate pentru comiterea ambelor infracţiuni.

Cu alte cuvinte, doar în privinţa sumei de bani reprezentând prejudiciul cauzat prin comiterea infracţiunii de evaziune fiscală nu poate fi menţinută măsura asiguratorie conform dispoziţiilor speciale prevăzute în Legea nr.656/2002 (în situaţia achitării acesteia), iar nu şi în privinţa diferenţei dintre suma consemnată în documentele contabile fictive înregistrate şi prejudiciul adus bugetului de stat.

Cu toate acestea, tribunalul constată că în speţă, procurorul a dispus instituirea sechestrului asigurator asupra tuturor bunurilor aparţinând inculpatei, a căror valoare însumată depăşeşte cu mult suma presupus supusă procesului de „albire”, astfel cum rezultă din raportul de evaluare întocmit de evaluator NA (f.55 şi urm. dosar).

Or, instituirea unei măsuri asigurătorii obligă organul judiciar să stabilească un raport rezonabil de proporţionalitate între scopul pentru care măsura a fost dispusă (în acest caz, în vederea confiscării sau pentru garantarea pedepsei amenzii), ca modalitate de asigurare a interesului general, şi protecţia dreptului persoanei acuzate (chiar şi juridică) de a se folosi de bunurile sale, pentru a evita să se impună o sarcină individuală excesivă.

Proporţionalitatea dintre scopul urmărit la instituirea măsurii şi restrângerea drepturilor persoanei acuzate trebuie asigurată indiferent de modul în care legiuitorul a apreciat necesitatea dispunerii sechestrului, ca decurgând din lege sau ca fiind lăsată la aprecierea judecătorului. Condiţia decurge atât din art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia europeană a drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale, cât şi din art. 53 alin. (2) din Constituţia României, republicată (măsura trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu şi fără a aduce atingere existenţei dreptului sau a libertăţii).

Acest punct de vedere este exprimat în practica Secţiei penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (încheierea nr. 195 din data de 8 martie 2016 pronunţată în dosarul nr. 988/1/2016, şi, respectiv, încheierea nr. 394 din data de 11 mai 2016 pronunţată în dosarul nr. 1.757/1/2016), apreciindu-se că atunci când se dispune luarea unei măsuri asigurătorii, inclusiv de către procuror în cursul urmăririi penale, trebuie avute în vedere mai multe valori implicate în cauză, respectiv se impune o evaluare a prejudiciului produs prin infracţiune, astfel încât valoarea bunurilor sechestrate ce ar urma să fie valorificată în vederea despăgubirii părţii civile să fie cât mai apropiată de valoarea prejudiciului pretins.

De aceea, constatând că valoarea însumată a terenurilor în suprafaţă de 41.910 m.p. (situat în com. ***, sat ***, având număr cadastral ***, înscris în CF nr.***, comuna ***, parcela *), 26.090 m.p. (situat în com. ***, sat ***, având număr cadastral ***, înscris în CF nr.*** a localităţii ***, tarla ***) şi 30.002 m.p. (situat în intravilanul oraşului ***, str. ***, f.n., tarla ***, parcela ***, jud. Prahova) este de 9.782.748 lei, suficientă pentru asigurarea scopului pentru care măsura a fost dispusă, va fi admisă cererea formulată de SC S TD SRL, şi, în consecinţă, se va dispune ridicarea sechestrului asigurator instituit prin ordonanţa emisă la data de 16.10.2013 în dosarul nr.465/P/2013 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti asupra terenului intravilan în suprafaţă de 58.596 m.p. situat în comuna ***, str. ***, nr.***, jud. Prahova şi înscris în CF nr.*** a localităţii ***, jud. Prahova, şi a construcţiilor aflate pe acest teren.

Se va menţine sechestrul asigurator instituit asupra celorlalte bunuri imobile ale inculpatei, iar în baza art.275 alin.3 cod proc. penală, cheltuielile judiciare avansate de către stat vor rămâne în sarcina acestuia.