Acțiunea revocatorie. Momentul de la care începe să curgă termenul de prescripție al dreptului material la acțiune

DREPT CIVIL. DREPT PROCESUAL CIVIL

Acțiunea revocatorie. Momentul de la care începe să curgă termenul de prescripție al dreptului material la acțiune

- art. 1564 din Noul Cod civil

- art. 472 aliniat 1, art. 480 aliniat 3 din Noul Cod de procedură civilă

Câtă vreme prejudiciul cauzat de către debitor a fost cunoscut de către creditor și putea fi reparat doar prin punerea în executare a unei hotărâri judecătorești prin care se stabilise obligația de plată a unei sume de bani în sarcina acestuia, de la data rămânerii definitive a hotărârii, din acel moment a început să curgă termenul de prescripție de un an de zile pentru promovarea acțiunii revocatorii, greșit instanța de fond reținând că a început să curgă din data la care s-a întabulat în cartea funciară contractul de vânzare cumpărare, moment la care însă nu exista un titlu executoriu în mâna creditorului reclamant care să-i permită repararea respectivului prejudiciu.

Fiind soluționată cauza de prima instanță fără a fi evocat fondul acesteia, față de solicitarea apelantului s-a dispus anularea sentinței cu trimiterea cauzei spre rejudecare, iar, întrucât s-a formulat și un apel incident de către intimații pârâți, cărora li se respinsese acțiunea reconvențională ca lipsită de interes, urmare a respingerii celei principale, s-a impus și admiterea acestuia în același sens.

Curtea de Apel Oradea – Secția I-a civilă

Decizia civilă nr. 55 din 6 februarie 2020

Prin Sentința civilă nr. (...)/C din data de 17.07.2019, pronunțată de Tribunalul (...), în dosar nr. (...)/(...)/2015*, s-a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune cu privire la cererea principală.

S-a respins ca prescrisă cererea formulată de reclamantul (R), CNP (...), cu domiciliul procedural ales la Cabinet avocațial (...) în contradictoriu cu pârâții (P1), CNP (...), în nume propriu și în calitate de moștenitor a numitei (X), cu domiciliul în (...) (...) și cu domiciliul procedural ales la cabinet avocat (...) cu sediul în (...) (...), (P2) în calitate de moștenitoare a numitei (X), cu domiciliul în (...) și cu domiciliul procedural ales la cabinet avocat (...) situat în (...).

S-a admis excepția lipsei de interes în formularea cererii reconvenționale.

A fost respinsă ca lipsită de interes cererea reconvențională formulată de pârâtul reclamant reconvențional (P1) în nume propriu și în calitate de moștenitor a numitei (X) în contradictoriu cu reclamantul pârât reconvențional (R) și pârâta reconvențională (Pr), cu domiciliul în (...).

S-au compensat cheltuielile de judecată dintre reclamant și pârâți.

A fost obligat pârâtul reclamant reconvențional (P1) să achite pârâtei reconvenționale (Pr) suma de 1.000 lei reprezentând cheltuieli de judecată – onorariu avocațial.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a avut în vedere următoarele considerente:

Potrivit art. 1564 Cod civil, dacă prin lege nu se prevede altfel, dreptul la acțiunea revocatorie se prescrie în termen de un an de la data la care creditorul a cunoscut sau trebuia să cunoască prejudiciul ce rezultă din actul atacat.

Prin sentința civilă nr. (...)/COM/2013 pronunțată de Tribunalul (...) în dosar nr. (...)/(...)/2011, irevocabilă prin decizia nr. (...)/C/2014-A a Curții de Apel (...), pârâtul (P1) a fost obligat să plătească numitei (Pr) suma de 180.000 euro.

S-a reținut că reclamantul a devenit creditorul pârâtului (P1), urmare a actului de dare în plată nr. (...)/21.11.2014 încheiat cu numita (Pr).

La data de 18.11.2011, pârâtul (P1) a încheiat contractul de vânzare-cumpărare nr. (...)/18.11.2011 autentificat de BNP (...), contract a cărui inopozabilitate a solicitat-o reclamantul.

Sentința civilă nr. (...)/COM/2013 pronunțată de Tribunalul (...) în dosar nr. (...)/(...)/2011, irevocabilă prin decizia nr. (...)/C/2014-A a Curții de Apel (...) a fost emisă în temeiul contractului de împrumut încheiat la data de 26.05.2008 prin care numita (Pr) l-a împrumutat pe pârâtul (P1) cu suma de 180.000 euro, termenul de restituire al împrumutului fiind la 12 luni, respectiv 26.05.2009.

S-a apreciat că, odată cu încheierea contractului de împrumut din anul 2008, numita (Pr) a dobândit calitatea de creditor al pârâtului-debitor (P1), având dreptul de a pretinde restituirea sumei împrumutate începând cu data de 26.05.2009.

S-a reținut că în cartea funciară a imobilului s-a notat sub nr. (...)/23.02.2010 sechestrul asigurător în favoarea numitei (Pr), radiat ulterior în baza procesului-verbal de ridicare a sechestrului asigurător din data de 07.11.2011, astfel că numita (Pr) cunoștea despre existența imobilului.

Data la care creditorul a cunoscut sau trebuia să cunoască prejudiciul ce rezultă din actul atacat s-a apreciat că este data realizării publicității imobiliare.

Întrucât publicitatea privind ieșirea imobilului din patrimoniul debitorului s-a realizat în anul 2011 când s-a înscris în CF dreptul de proprietate al noului proprietar, s-a apreciat că termenul de prescripție de un an a început să curgă din momentul în care s-a realizat publicitatea, respectiv anul 2011, acțiunea pauliană înregistrată în anul 2015 fiind formulată cu depășirea termenului de prescripție, astfel că în temeiul art. 1564 Cod civil, instanța a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune cu privire la cererea principală și a respins ca prescrisă cererea formulată de reclamantul (R).

Faptul că în anul 2014, după 3 ani de la data la care creditoarea (Pr) trebuia să cunoască despre înstrăinarea imobilului, aceasta a încheiat actul de dare în plată în baza căruia reclamantul a devenit creditorul pârâtului, s-a reținut că, nu înseamnă că începe să curgă un nou termen de prescripție de la această dată, cum greșit a susținut reclamantul. Dacă s-ar da dreptate reclamantului, s-a apreciat că ar însemna că un creditor care pierde dreptul de a cere restituirea împrumutului, urmare a intervenirii prescripției, să poată să valorifice contractul de împrumut prin simpla cesionare a creanței către o terță persoană, devenită creditor, care să susțină că de la data dobândirii calității sale de creditor începe să curgă un nou termen de prescripție, însă nu există o prevedere legală în acest sens.

Cererea reconvențională formulată de pârâtul reclamant reconvențional (P1) în nume propriu și în calitate de moștenitor a numitei (X) a fost respinsă ca lipsită de interes pentru următoarele motive:

Pârâtul reclamant reconvențional (P1) are calitatea de terț față de cele două contracte a căror anulare a solicit-o și urmare a respingerii cererii principale ca prescrisă, s-a apreciat că acesta nu justifică niciun interes pentru a cere anularea contractelor.

În temeiul art. 453 Cod procedură civilă, instanța a compensat cheltuielile de judecată dintre reclamant și pârâți și a obligat pârâtul reclamant reconvențional (P1) să achite pârâtei reconvenționale (Pr) suma de 1.000 lei reprezentând cheltuieli de judecată – onorariu avocațial.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, timbrat cu suma de 50 lei prin chitanța (...) a declarat apel reclamantul (R), solicitând admiterea acestuia, în principal, anularea în tot a sentinței, respingerea excepției prescripției dreptului material la acțiune și trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea soluționării fondului, în subsidiar, schimbarea în tot a sentinței, respingerea excepției prescripției dreptului material la acțiune, admiterea acțiunii revocatorii, a se constata inopozabilitatea față de el a contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. (...)/18.11.2011 de BNP (...), încheiat între (P1) și (X), decedată, (P) fiind succesoarea ei în drepturi, privind vânzarea imobilului reprezentând apartament cu 3 camere în suprafață de 64,53 mp din (...), înscris în CF nr. (...), nr. top. (...)/18 (...), pentru frauda în dauna drepturilor sale de creditor, restabilirea situației de carte funciară, autorizarea sa la scoaterea imobilului la licitație publică în cadrul executării silite, cu cheltuieli de judecată.

Prin motivele de apel s-a invocat că nefondat s-a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune, că trebuia să cunoască prejudiciul la data publicității în cartea funciară privind ieșirea din patrimoniul debitorului a dreptului de proprietate asupra imobilului din litigiu, fiind interpretată eronat starea de fapt.

Art. 1564 Cod civil stabilește că dreptul la acțiune se prescrie în termen de un an de la data la care creditorul a cunoscut sau trebuia să cunoască prejudiciul ce rezultă din actul atacat, or, termenul de prescripție în exercitarea acțiunii revocatorii nu curge de la data la care s-a încheiat/notat în CF actul a cărui opozabilitate a solicitat-o ci de la data la care creditorul a cunoscut sau trebuia să cunoască actul fraudulos.

Legiuitorul a stabilit această referință ca dată de începere a cursului termenului de prescripție pe considerentul că nimeni nu poate ști data la care se înstrăinează un imobil, diligența creditorului neputând fi asimilată cu verificarea zilnică a cărților funciare, acesta neputând ști toate bunurile pe care le deține debitorul său. Data încheierii/notării în CF a contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. (...)/18.11.2011 nu reprezintă data de început a cursului termenului de prescripție.

Dacă legiuitorul aprecia în acest sens, ar fi reglementat-o expres, trebuie astfel aplicat întocmai art. 1564 Cod civil, instanța trebuind a stabili data la care el a avut cunoștință de încheierea actului fraudulos.

Termenul de prescripție în exercitarea acțiunii revocatorii nu curge nici de la data la care s-a pronunțat Sentința civilă nr. (...)/2013 din data de 05.06.2013 de Tribunalul (...) în dosar nr. (...)/111/2011. S-a invocat de intimați aplicabilitatea art. 720 din Vechiul Cod de procedură civilă, imputându-i că el și (Pr) puteau să afle de existența actului fraudulos de la data la care s-a pronunțat această sentință întrucât acest titlu executor putea fi pus în aplicare atunci.

Putea intimatul de la data pronunțării acesteia să-și exercite obligațiile stabilite în sarcina sa cu bună credință, invocarea art. 720 din vechiul Cod de procedură civilă fiind absurdă în sensul că nu era sentința executorie la data de 05.06.2013, litigiul nu a fost comercial, în dosar a avut calitatea de pârât și SC (S) SRL dar acțiunea împotriva acesteia s-a disjuns de cea principală, s-a format dosar cu nr. (...)/(...)/2013 de la data de 04.06.2013 s-a suspendat în baza art. 36 din Legea nr. 85/2006.

Nu a fost astfel supus dosarul cu nr. (...)/(...)/2011 dispozițiilor art. 720 din vechiul Cod de procedură civilă, niciuna dintre părți nu avea calitatea de comerciant iar sentința pronunțată nr. (...)/2013 nu putea fi pusă în executare câtă vreme (P1) exercitase calea de atac a apelului, ce era suspensiv de executare, aspecte din care reiese reaua credință a intimaților pârâți ce și-au invocat propria culpă pentru a-și asigura un drept. S-a omis faptul că sentințele se aduc la îndeplinire de bună voie, termenul de prescripție pentru executare fiind de 3 ani de la data rămânerii definitive, în speță sentința era executorie din data de 26.06.2014 când s-a pronunțat Decizia nr. (...)/C/2014-A. Începutul termenului de prescripție în exercitarea acțiunii revocatorii nu curge de la rămânerea definitivă a hotărârii ci de la cea la care a avut cunoștință de actele de înstrăinare frauduloasă, 27.01.2015 când BEJ (Ej1) a comunicat lista cu imobilele deținute în proprietate de (P1).

La data de 21.01.2015 a formulat cerere de executare silită împotriva acestuia, sens în care s-a format dosar execuțional nr. (...)/E/2015 pentru recuperarea creanței, la data de 27.01.2015 a avut cunoștință că acesta a înstrăinat fraudulos unele dintre imobilele deținute în proprietate, urmare a analizării listei comunicate de BEJ (Ej1), nu avea cum să cunoască anterior acest aspect. Este creditor doar din data de 21.11.2014 când s-a încheiat actul de dare în plată, doar după această dată putea curge cursul prescripției exercitării acțiunii revocatorii, raportat la art. 1564 Cod civil.

Doar la data de 27.01.2015 s-a constatat că intimatul și-a înstrăinat fraudulos unele imobile, dată opozabilă atât lui cât și la (Pr). Chiar dacă s-ar accepta că (P1) putea să-i opună orice mijloace de apărare ce puteau fi impuse lui (Pr), tot data de 27.01.2015 era cea la care aceasta ar fi aflat de existența scoaterii frauduloase de către (P1) a unor imobile din patrimoniul său. Dacă se invocă alte date în aceste sens, acestea trebuie dovedite, sarcina probei incumbă intimaților ce neagă o stare de fapt atestată de el printr-un înscris.

Mai arată că, doar la rămânerea definitivă și irevocabilă a sentinței nr. (...) dată de Tribunalul (...) în dosar nr. (...)/(...)/2011 exista interes în promovarea ei, până nu a existat un titlu definitiv, irevocabil în baza căruia să poată fi executat silit (P1), orice acțiune revocatorie era lipsită de interes. Doar după data de 26.06.2014, când s-a pronunțat Decizia civilă nr. (...)/CA/2014 de Curtea de Apel (...) în dosar nr. (...)/(...)/2011 putea să înceapă cursul prescripției dreptului material la acțiune, astfel că se impune respingerea excepției de prescripție a dreptului material la acțiune.

A rezultat inclusiv din interogatoriul soților (P) înstrăinarea apartamentului de către (P1) în favoarea intimatei decedate (X) prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. (...)/18.11.2011 de BNP (...). Acesta era solvabil la data la care suma datorată numitei (Pr) era exigibilă și cunoștea că trebuia restituită, 180000 euro împrumutată de aceasta prin act sub semnătură privată din data de 26.05.2008, ce a primit dată certă prin încheierea nr. (...)/15.01.2009 de BNP (...).

Termenul de restituire era de 12 luni, deci exigibilă suma de 180000 euro la data de 26.05.2009, or, (P) nu a înțeles a o restitui de bună voie iar împrumutătorii au fost nevoiți a-l acționa în judecată. Sunt îndeplinite condițiile acțiunii revocatorii, la data înstrăinării, 18.11.2011, exista o creanță certă de 180000 euro, exigibilă la data de 26.05.2009, aspect ce rezultă din contractul de împrumut și constatat de Tribunalul (...) prin Sentința civilă nr. (...)/COM/2013, de Curtea de Apel (...) prin Decizia civilă nr. (...)/C/2014-A date în dosar nr. (...)/(...)/2011.

Scopul încheierii contractului a fost scoaterea bunului din patrimoniul intimatului (P1), prejudiciul s-a creat prin faptul că prețul nu a intrat în patrimoniul acestuia câtă vreme cumpărător a fost intimata decedată (X), mama lui. Cunoștea debitorul rezultatul fraudulos al actului, a efectuat intenționat înstrăinarea în scopul micșorării patrimoniului, aspect ce rezultă din cuprinsul actului autentic, potrivit căruia era imobilul grevat de un sechestru asigurator ce urma a se radia conform procesului verbal de ridicare a sechestrului asiguratoriu din data de 07.11.2011 emis de BEJ (Ej2) în dosar nr. (...)/E/2010.

La cererea lui (Pr) s-a instituit acest sechestru asigurator în dosar nr. (...)/(...)/2010 al Tribunalului (...) la data de 12.02.2010, cererea a fost admisă urmare a formulării acțiunii din dosar nr. (+1)/(...)/2010 prin care l-a acționat în judecată pe intimatul (P1) în vederea recuperării sumei de 180000 euro. Procedura somației de plată este specială, cererea a fost astfel respinsă apreciindu-se că trebuie judecată pe calea dreptului comun, după care s-a formulat de către acesta cerere de ridicare a sechestrului asiguratoriu, admisă la data de 28.10.2011. Între timp a fost acționat în judecată pe dreptul comun, dar, la 20 de zile după ridicarea sechestrului asiguratoriu a înstrăinat mamei sale imobilul, deoarece intervenea un nou sechestru pe baza acțiunii de drept comun.

Câtă vreme cumpărătoarea (X) a fost mama intimatului (P1), este evidentă complicitatea acesteia la fraudarea creditorilor fiului său, vădită, vânzarea s-a făcut imediat după ridicarea sechestrului asigurator iar cumpărătoarea cunoștea existența acestuia, fiind prevăzut expres în contract.

Ținând cont de faptul că valoarea creanței sale este de 180000 euro, mult mai mare decât a apartamentului, inopozabilitatea actului este totală, nu parțială, conform art. 1565 alin. 1 Cod civil.

S-au invocat în drept prevederile art. 466 și urm. Cod procedură civilă, art. 1562 - 1565 Cod civil.

Intimații (P1) și (P2), prin întâmpinarea depusă la dosar au solicitat respingerea apelului ca netimbrat, în subsidiar ca tardiv, terțiar ca nefondat, formulând și un apel incident, pentru ipoteza în care s-ar admite apelul și s-ar proceda la judecarea cauzei în fond, a se respinge cererea de chemare în judecată ca neîntemeiată, a se admite cererea reconvențională, a se constata nulitatea absolută a contractului de împrumut încheiat la data de 04.04.2014 între (R) și (Pr), a contractului de dare în plată încheiat între aceștia la data de 21.11.2014, având dată certă înregistrată în Registrul Cabinet Avocat (...) sub nr. (...).

Avea obligația apelantul ca, potrivit art. 470 aliniat 2 Cod procedură civilă, să depună la dosar, odată cu cererea de apel, dovada achitării taxei judiciare de timbru, or, nu și-a îndeplinit această obligație, iar dacă nu se va face dovada până la primul termen de judecată, solicită anularea apelului ca netimbrat.

I-a fost comunicată sentința apelată prin poștă la data de 11.09.2019, termenul de declarare a apelului, potrivit art. 468 Cod procedură civilă, s-a împlinit la data de 12.10.2019, or, s-a înregistrat apelul la data de 15.10.2019, fiind astfel tardiv.

Sunt neîntemeiate argumentele reclamantului apelant, prevederile art. 1564 Cod civil sunt neechivoce și stabilesc termenul de un an pentru exercitarea acțiunii revocatorii, de la data la care creditorul a cunoscut sau trebuia să cunoască prejudiciul ce rezultă din actul atacat, or, contractul de vânzare cumpărare s-a încheiat la data de 18.11.2011, termenul curgând din data de 24.11.2011 sau în 20 de zile de la această dată.

A arătat reclamantul că a promovat împotriva sa o cerere pentru emiterea unei somații de plată, dosar nr. (+1)/(...)/2010 al Tribunalului (...), prin care s-a solicitat plata a 180000 euro, somație ce a fost respinsă. În dosarul nr. (...)/(...)/2010 al Tribunalului (...), a solicitat instituirea unui sechestru asigurator asupra bunurilor sale, cerere admisă, înscrisă în cartea funciară, dar, urmare a respingerii somației de plată acesta a fost radiat.

Ulterior, (Pr) a promovat la Tribunalul (...) o acțiune de drept comun, dosar nr. (...)/(...)/2011 prin care s-a solicitat obligarea sa la plata a 180000 euro și a lui (D), solicitându-se și înscrierea sechestrului asigurator asupra bunurilor sale, admisă la data de 24.11.2011 în dosar nr. (...)/111/2011, or, putea aceasta să știe astfel în maxim 30 de zile că bunul a fost înstrăinat.

Apelantul reclamant este titularul unei creanțe pe care a primit-o în schimbul alteia, indiferent de denumirea actului încheiat, acesta fiind o veritabilă modalitate de stingere a plății prin plata unei creanțe reglementată de art. 1493 Cod civil, incidența art. 1568 - 1584 Cod civil fiind evidentă, fiind o transmisiune cu titlu universal a unei creanțe în cadrul căreia acesta s-a subrogat în drepturile cedentului iar, potrivit art. 1582 Cod civil poate să opună cesionarului toate mijloacele de apărare pe care le-ar fi putut invoca împotriva cedentului, inclusiv dreptul de a invoca excepția prescripției speciale de un an, conform art. 1564 Cod civil.

Judicios prima instanță a reținut că, întrucât publicitatea privind ieșirea imobilului din patrimoniul debitorului s-a realizat în anul 2011 când s-a înscris în CF noul proprietar, a început să curgă termenul de un an din acel moment, acțiunea înregistrată în anul 2015 fiind formulată cu depășirea termenului de prescripție. În anul 2014, după 3 ani de la data la care (Pr) trebuia să cunoască despre înstrăinare, a fost încheiat actul de dare în plată, or, nu înseamnă că ar începe să curgă un nou termen de prescripție de la această dată, aspect corect reținut de instanța de fond.

Câtă vreme s-a respins cererea urmare a admiterii excepției de prescripție a dreptului la acțiune, nu pot fi analizate motivele privitor la fondul litigiului în această etapă procesuală, astfel că nu formulează apărări în acest sens.

Dacă se va proceda însă la judecarea în fond a cauzei, solicită a fi admis apelul incident, a se respinge cererea de chemare în judecată ca neîntemeiată, a se admite cererea reconvențională, a se constata nulitatea absolută a contractului de împrumut încheiat la data de 04.04.2014 între (R) și (Pr), a contractului de dare în plată încheiat între aceștia la data de 21.11.2014, având dată certă înregistrată în Registrul Cabinet Avocat (...) sub nr. (...).

Sunt incidente prevederile art. 472 aliniat 1 Cod procedură civilă, iar, întrucât prin sentința apelată s-a respins ca lipsită de interes cererea reconvențională, dacă se va analiza fondul cauzei se impune admiterea acesteia. În data de 04.04.2014 (R) i-a acordat lui (Pr) cu titlu de împrumut 180.000 euro, în data de 21.11.2014 aceștia au încheiat contractul de dare în plată prin care s-a cedat creanța deținută împotriva sa, conform Sentinței civile nr. (...)/2013 a Tribunalului (...).

Potrivit art. 1246 Cod civil, orice contract încheiat cu încălcarea condițiilor cerute de lege pentru încheierea sa valabilă, este supus nulității, care este sancțiunea care lipsește actul juridic de efecte contrarii normelor juridice impuse pentru încheierea sa valabilă. Contractul de împrumut, cel de dare în plată, au un scop, o cauză ilicită, părțile au urmărit doar să fraudeze legea, să se sustragă de la aplicarea compensației ce opera între (Pr)  și (P).

Cauza este o condiție de fond esențială de validitate a actului juridic, cerințele fiind statuate de art. 1236 Cod civil ce prevede că pentru a fi valabilă, cauza trebuie să îndeplinească cumulativ cerințe constând în existența cauzei, să fie licită și morală.

Art. 1326 alin. 2 Cod civil prevede că este cauza ilicită atunci când este contrară legii, ordinii publice, în ipoteza fraudei la lege când actul juridic este doar mijlocul pentru a eluda aplicarea unei norme legale imperative. Conform art. 1616 Cod civil, datoriile reciproce se sting prin compensație până la concurența celei mai mic, iar potrivit art. 1617 Cod civil, compensația operează de plin drept.

Reaua credință a lui (Pr), suprapusă peste complicitatea lui (R) au dus la încheierea unui contract al cărui scop a fost doar eludarea efectelor compensației ce operează de drept. Lipsește unul din elementele valabilității actului juridic și se impune astfel aplicarea sancțiunii prevăzute expres de lege, nulitatea acestuia.

Răspunsurile acestora la interogatorii, referitor la momentul remiterii sumelor, a motivului împrumutului a 100.000 euro, nu sunt credibile, deși este o sumă mare s-a arătat că nu se mai știe când s-a predat. Nu s-a putut explica pertinent de ce ulterior remiterii sumelor au semnat contractul de împrumut sau de ce dl. (R) a acceptat în schimbul numerarului de 100.000 euro să primească în plată o creanță ce la momentul semnării actului putea fi desființată, raportat la posibilitatea exercitării recursului împotriva Deciziei nr. (...)/2014 a Curții de Apel (...).

S-au invocat în drept art. 471 alin. 5, art. 472, art. 468 Cod procedură civilă; art. 1564, art. 1493, art. 1568 - 1584, art. 1246, art. 1235 Cod civil.

Apelantul reclamant (R), prin întâmpinarea și răspunsul la întâmpinare formulată de (P1) și (P2), a solicitat respingerea apelului incident ca nefondat, respingerea excepției de netimbrare a apelului său, a excepției de tardivitate a acestuia, a se constata că cele invocate de aceștia sunt nefondate, cu cheltuieli de judecată.

S-a timbrat cererea sa de apel la data de 31.10.2019 conform dispozițiilor instanței. Sentința i-a fost comunicată la data de 11.09.2019 iar apelul l-a declarat la data de 11.10.2019 pe cale poștală.

Doar de la data de 27.01.2015 s-a constatat că (P1) și-a înstrăinat fraudulos unele imobile, dată de la care începe a curge termenul de prescripție, dată opozabilă lui și la (Pr). Doar după data exercitării dreptului de executare silită există posibilitatea de a afla imobilele ce se află în patrimoniul debitorului, or, dacă se invocă alte date de referință a începutului curgerii prescripției extinctive, acestea trebuie dovedite.

Exista interes în promovarea acțiunii doar după data rămânerii definitive și irevocabile a Sentinței civile nr. (...) din dosar nr. (...)/(...)/2011 al Tribunalului (...), astfel că, raportat la data pronunțării Deciziei nr. (...)/CA/2014 de Curtea de Apel (...), a promovat acțiunea revocatorie în termenul prevăzut de legiuitor.

Raportat la contractul de împrumut din data de 04.04.2014 între el și (Pr), apelanții (P1) și (P2) au calitatea de terți, la fel și față de actul de dare în plată, astfel că invocă excepția lipsei calității procesuale active a acestora față de solicitarea anulării contractului de împrumut, a se respinge cererea reconvențională ca fiind formulată de o persoană lipsită de calitate procesuală activă.

Potrivit art. 1270 Cod civil, contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante, text ce instituie principiul relativității efectelor contractului, motive pentru care contractul de împrumut nu are efect asupra apelanților ci doar le este opozabil.

Se invocă excepția lipsei calității procesuale active a apelantei (P2) față de solicitarea anulării actului de dare în plată, raportat la același principiu al relativității contractelor, nu există identitate între aceasta și titularul raportului juridic dedus judecății.

Cât privește solicitarea anulării contractului de împrumut din data de 04.04.2014 se invocă excepția lipsei de interes în formularea cererii reconvenționale, a actului de dare în plată din data de 21.11.2011.

Nu a contestat lipsa calității procesuale active a apelantului (P1) în solicitarea anulării actului de dare în plată, acesta are calitatea de parte intermediară câtă vreme suportă efectele acestuia privitor la schimbarea creditorului, astfel că poate invoca strict aspecte legale de vătămare prin acest act, dar nu are interes în promovarea acțiunii reconvenționale.

A arătat acesta că vătămarea constă în faptul că putea invoca compensația legală față de (Pr), dacă era executat silit de Banca (...), or, nu deține o creanță certă, lichidă și exigibilă împotriva acesteia pentru a fi operante dispozițiile art. 1616 - 1617 Cod civil.

Este nereală afirmația că el nu ar fi împrumutat-o pe (Pr), nepredarea sumei împrumutate nu este motiv de nulitate a contractului de împrumut pe temeiul cauzei ilicite, el a dovedit cu înscrisuri predarea.

Prin răspunsul la întâmpinarea la apelul incident, formulată de (R), apelanții (P1) și (P2) au arătat că în calitate de succesoare în drepturi și obligații a mamei sale, (P2), are calitate procesuală activă pentru promovarea, susținerea cererii, orice contract poate fi supus nulității dacă se dovedește că a fost încheiat cu încălcarea condițiilor cerute de lege pentru încheierea sa valabilă și dacă prin lege nu se prevede o altă sancțiune.

Este nul contractul încheiat cu încălcarea unei dispoziții legale instituite pentru ocrotirea unui interes general, iar, potrivit art. 1247 Cod civil, nulitatea absolută poate fi invocată de orice persoană interesată pe cale de acțiune sau de excepție.

Deoarece contractul de împrumut din data de 04.04.2015 s-a încheiat exclusiv în scopul de ai prejudicia, este firesc a dobândi calitatea de persoană interesată în anularea acestui contract fictiv, astfel că se impun a fi respinse excepțiile invocate, a fi admis apelul incident, cererea reconvențională, cu cheltuieli de judecată.

Examinând sentința apelată, prin prisma motivelor de apel, cât și din oficiu, Curtea a reținut următoarele:

Potrivit copiei xerox a colii de carte funciară nr. (...) (...), filele 14 - 17 dosar de fond, imobilul având nr. top (...)/18, reprezentând în natură apartamentul nr. (...) din Blocul (...), compus din 3 camere și dependințe, cu o suprafață utilă de 64,53 mp a fost întabulat la foaia B nr. (...), în data de 25.07.2001, în baza contractului de vânzare cumpărare din data de 24.07.2001, autentificat de notar public (...), în favoarea intimatului (P1) .

Ulterior, prin încheierea de întabulare nr. (...)/23.02.2010, la foaia B nr. (+1), în baza procesului verbal de sechestru asigurator nr. (...)/E/2010 din dosar execuțional nr. (...)/E/2010 al BEJ (Ej2), s-a notat asupra acestui imobil sechestru asigurator în favoarea lui (Pr), radiat la data de 22.11.2011, prin încheierea de întabulare nr. (...), la foaia B nr. (+2), în baza procesului verbal de ridicare a acestuia din data de 07.11.2011 de BEJ (Ej2). La foaia B nr. (+3), în baza contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. (...)/18.11 2011 s-a întabulat dreptul de proprietate asupra întregului imobil în favoarea lui (X), contract ce se află în copie la dosarul de fond fila 18, prețul convenit fiind de 135.000 lei în cuprinsul căruia s-a menționat și faptul că era grevat de sechestru asigurator ce urma a se radia în baza procesului verbal de ridicare din data de 07.11.2011.

Din cuprinsul Sentinței nr. (...)/COM/2013 pronunțată la data de 05.06.2013, în dosar nr. (...)/(...)/2011 al Tribunalului (...), filele 23 - 24 dosar de fond, a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta (Pr) împotriva pârâților (P1) și (D), fiind obligați aceștia în solidar a-i plăti suma de 180.000 euro și dobânda legală calculată de la introducerea acțiunii până la data plății integrale a debitului.

Se reține din considerentele acesteia că reclamanta (Pr) a împrumutat pârâții, asociația SC (S) SRL, cu suma de 180.000 euro prin contractul de împrumut din data de 26.05.2008, ce urma a fi folosită pentru interesele SC (S) SRL (...), bani obținuți dintr-un credit bancar de la Banca (...), sentință rămasă definitivă urmare a soluționării apelului prin Decizia nr. (...)/C/2014-A din data de 26.06.2014, pronunțate de Curtea de Apel (...), filele 25 - 31 dosar de fond. Conform considerentelor acesteia, suma împrumutată a fost folosită în cadrul societății, că s-ar fi realizat investiția pentru care pârâții au contractat împrumutul, amenajarea unei cafenele, că suma de 120.000 euro a fost depusă în contul acesteia sau la casieria societății.

Potrivit copiei xerox a actului de dare în plată, având dată certă, conform încheierii nr. (...)/21.11.2014 dată de avocat (...), filele 21 - 22 dosar de fond, creditoarea (Pr) și-a transmis dreptul său de creanță în cuantum de 180.000 euro, dobândit prin Sentința nr. (...)/COM/2013 pronunțată de Tribunalul (...), păstrată prin Decizia nr. (...)/C/2014 –A din data de 26.06.2014 a Curții de Apel (...), față de numiții (P1) și (D), intimați pârâți în prezentul litigiu, în vederea stingerii datoriei acesteia în sumă de 100.000 euro, prin darea în plată a creanței.

Acțiunea revocatorie este un mijloc juridic pus la dispoziția creditorului chirografar, care are doar un gaj general asupra patrimoniului debitorului său, suportând toate intrările și ieșirile, pentru a asigura recuperarea creanței, atunci când debitorul își creează în mod fraudulos o insolvabilitate, tocmai în scopul de a-l împiedica în recuperarea creanței sale.

Potrivit celor reținute și în literatura de specialitate acțiunea revocatorie este acea acțiune a creditorului care poate cere revocarea/desființarea pe cale judecătorească a actelor încheiate de debitorul său cu fraudarea intereselor sale.

Efectul specific revocării, atunci când ea este pronunțată de instanță, este de fapt inopozabilitatea față de creditor a actului revocat, astfel încât efectul este același ca și al nulității, însă spre deosebire de nulitate care odată constată/declarată după caz, produce efecte erga omnes, revocarea produce efecte doar față de creditorul care a cerut-o și doar față de acesta actul va fi considerat inexistent, dând posibilitatea creditorului de a urmări bunul în patrimoniul debitorului său, ca și cum vânzarea nu ar fi avut loc, adică va putea ignora total acest act. Față de ceilalți creditori însă revocarea nu va produce nici un efect iar față de aceștia se va considera că actul nu a fost revocat.

Ca urmare, în privința creditorului urmăritor care cere revocarea, inopozabilitatea actului, acest aspect echivalează cu inexistența sau nulitatea actului în ceea ce îl privește, respectiv cu o cauză de ineficacitate care privită raportat la data încheierii și autentificării actului, respectiv cu nr. (...)/18.11.2011, atrage aplicabilitatea Noului Cod civil, intrat în vigoare la 1 octombrie 2011.

Astfel cum s-a arătat mai sus, creanța creditoarei, antecesoarea apelantului, este suma de 180.000 euro, cu dobânda legală, stabilită prin Sentința nr. (...)/COM/2013 pronunțată la data de 05.06.2013, în dosar nr. (...)/(...)/2011 al Tribunalului (...), păstrată potrivit Deciziei nr. (...)/C/2014-A din data de 26.06.2014, pronunțată de Curtea de Apel (...), această din urmă hotărâre fiind cea care a stabilit cu caracter definitiv creanța datorată de debitorul (P1), în solidar cu numitul (D), în favoarea intimatei (Pr), ce a transmis-o prin act de dare în plată apelantului la data de 21.11.2014, hotărâri judecătorești ce constituie titlurile executorii ce stau la baza executării silite pornite de acesta în dosar execuțional nr. (...)/E/21.01.2015 al BEJ (Ej1).

Prejudiciul ce rezultă din actul atacat, a cărui inopozabilitate s-a solicitat a se constata prin acțiunea pendinte înregistrată la data de 17.04.2015, a fost cunoscut și putea fi solicitat a fi reparat prin punerea în executare, doar la data rămânerii definitive a deciziei civile nr. (...)/C/2014 a Curții de Apel (...), deci la data pronunțării acesteia, 26.06.2014, moment din care prescripția a început să curgă, astfel încât, la data introducerii cererii de chemare în judecată la Judecătoria (...), 17.04.2015, termenul de prescripție extinctivă de 1 an, instituit de art. 1564 Cod civil, nu era împlinit, greșit instanța de fond reținând contrariul, criticile fiind astfel fondate.

Nu se poate contesta într-adevăr faptul că s-a încheiat un contract de împrumut, potrivit celor expuse mai sus, între (Pr) și intimatul (P1), respectiv cu numitul (D), a cărui termen de scadență s-a stabilit a fi 12 luni, ce a expirat la data de 26.05.2009, dar, doar cu începere din această dată creditoarea putea solicita restituirea sumei pe cale amiabilă, fără a fi avut posibilitatea uzării de procedura executării silite câtă vreme nu deținea un titlu executoriu în acest sens, contractul de împrumut nefiind încheiat în forma prevăzută de lege pentru a avea calitatea de titlul executoriu.

În consecință în mod greșit a reținut instanța de fond că atâta timp cât (Pr) cunoștea situația imobilului în litigiu încă de la notarea sechestrului asigurator, 23.02.2010, a ridicării acestuia, la 07.11.2011, din acest moment, dat fiind întabularea contractului de vânzare cumpărare în cartea funciară a noului proprietar, ar fi început să curgă termenul de prescripție de un an de zile instituit de art. 1564 Cod civil, evocat mai sus, criticile în acest sens fiind astfel fondate.

Chiar dacă sentința și decizia susmenționată, au fost pronunțate de Secția a II-a civilă, din cuprinsul considerentelor acestora nu se poate reține faptul că s-ar fi apreciat că împrumutul acordat de (Pr) ar fi avut o natură comercială, fiind înregistrat pe rolul acestei secții întrucât a figurat în litigiu și o societate comercială. Cererea împotriva acesteia a fost disjunsă de cea principală, fiind format dosar cu nr. (...)/(...)/2013 pe rolul Tribunalului (...), suspendat la data de 04.06.2013 în baza art. 36 din Legea nr. 85/2006, soluționată prin Sentința nr. (...)/COM/03.12.2014 de Tribunalul (...), în sensul constatării perimării acesteia, pentru interesele căreia s-ar fi acordat împrumutul, dar, aceasta nu a fost obligată la restituire ci cei doi codebitori (P) și (D), potrivit celor arătate mai sus, astfel că, nu se poate vorbi de faptul că ar fi fost incidente prevederile art. 720 din vechiul Cod de procedură civilă, potrivit cărora hotărârile date în materie comercială sunt executorii iar apelul exercitat nu suspendă de drept executarea și astfel ar fi început să curgă termenul de prescripție de un an de la data pronunțării acesteia, 05.06.2013.

Referitor la celelalte apărări ale apelantului în sensul că acest termen de prescripție ar fi început a curge doar de la data de 27.01.2015 când executorul judecătoresc i-ar fi comunicat lista imobilelor deținute de intimatul (P1), față de cele expuse nu s-a mai impus a fi analizate.

Fiind formulat și un apel incident, aduse implicit critici sentinței apelate privitor la dispozițiile prin care s-a admis excepția lipsei de interes în formularea cererii reconvenționale, prin care s-a respins ca lipsită de interes cererea reconvențională formulată de pârâtul reclamant reconvențional (P1), urmare a respingerii acțiunii principale ca prescrise, câtă vreme se solicită analiza acesteia în fond în măsura în care s-ar admite apelul principal, în vederea unei soluționări unitare a cauzei s-a impus astfel și admiterea acestuia.

Deoarece instanța de fond a soluționat cauza reținând că operează excepția de prescripție a dreptului material la acțiune, excepția lipsei de interes în formularea cererii reconvenționale, nefiind analizat fondul acestora, întrucât s-a solicitat în principal anularea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare, fiind astfel incidente dispozițiile art. 480 aliniat 3 Cod procedură civilă, art. 472 alin. 1 Cod procedură civilă, Curtea, având în vedere toate considerentele expuse, a admis ca fondat apelul principal, și apelul incident, a anulat sentința apelată și a trimis cauza spre rejudecarea în fond a acțiunii principale și a celei reconvenționale la Tribunalul (...), ocazie cu care vor fi analizate toate excepțiile invocate de părțile litigante.

Vor fi avute în vedere la rejudecarea cauzei în fond cheltuielile de judecată, privitor la acțiune principală, la cererea reconvențională.

Domenii speta

Spete similare