Evaziune fiscala

Decizie 375 din 10.04.2012


Infracţiuni

Evaziune fiscală

Decizia penală  nr. 375/R/ din 10 aprilie  2012 

Dosar  nr. 6367/271/P/2007

 Curtea de Apel Oradea

Secţia penală şi pentru cauze cu minori

Fapta inculpatului de a falsifica facturi fiscale în vederea obţinerii în mod ilicit a unor sume de bani de la bugetul de stat cu titlu de TVA nu au caracter contravenţional, ci constituie infracţiune neputându-se afirma că este vorba despre o eroare de calcul contabil; inculpatul a falsificat facturi şi apoi cu rea credinţă în baza acestor facturi false a solicitat şi obţinut rambursări ilegale de VA, prejudiciind bugetul de stat.

Prin sentinţa penală nr. 1296/2010 a Judecătoriei Oradea în baza articolului  8 aliniat 1 din Legea 241/2005 cu aplicarea articolului  13 Cod penal a fost condamnat inculpatul Z.R.C., la o pedeapsă de 3 ani închisoare.

În baza articolului 65 aliniat 2 Cod penal i s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de articolul  64 litera a teza II, b şi c Cod penal pe o durată de 5 ani.

În baza articolului 9 aliniat 1 litera b din Legea 241/2005 cu aplicarea articolului  13 Cod penal a condamnat pe acelaşi inculpat la o pedeapsă de 3 ani închisoare.

În baza articolului 65 aliniat 2 Cod penal a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute  de articolul  64 litera a teza II, b şi c Cod penal pe o durată de 5 ani.

În baza articolului  334 Cod procedură penală a schimbat încadrarea juridică a faptei (pct. 3 R) din articolul  9 aliniat 1 litera b din Legea 241/2005 cu aplicarea articolului  13 Cod penal în articolul  9 aliniat 1 litera c din Legea 241/2005 cu aplicarea articolului  13 Cod penal, text în baza căruia a condamnat  pe acelaşi inculpat la o pedeapsă de 3 ani închisoare.

În baza articolului  65 aliniat 2 Cod penal a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute  de articolul  64 litera a teza II, b şi c Cod penal pe o durată de 5 ani.

În baza articolului  290 Cod penal cu aplicarea articolului  41 aliniat 2 Cod penal a condamnat pe acelaşi inculpat la o pedeapsă de 6 luni închisoare.

În baza articolului  33 litera a, 33 litera b Cod penal a contopit  pedepsele de mai sus în pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani închisoare.

În baza articolului 861 Cod penal a dispus  suspendarea executării pedepsei aplicate inculpatului sub supraveghere, pe un termen de încercare de 6 ani, iar în baza articolului  359 Cod procedură penală  a atras atenţia inculpatului asupra consecinţelor prevăzute de articolul  86 4 Cod penal.

A obligat inculpatul pe durata termenului de încercare să se supună măsurilor de supraveghere prevăzute de articolul  863 aliniat 1 litera b-d Cod penal.

În baza articolului  863 aliniat 1 litera a Cod penal a obligat  inculpatul ca pe durata termenului de încercare să se prezinte periodic la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bihor pentru verificarea respectării obligaţiilor stabilite în sarcina acestuia.

În baza articolului  35 aliniat 3 Cod penal a contopit pedepsele complementare aplicate inculpatei în prezenta cauză în pedeapsa rezultantă constând în interzicerea drepturilor prevăzute de articolul  64 teza II, b şi c Cod penal pe o durată de 5 ani închisoare după executarea pedepsei principale.

În baza articolului  71 aliniat 2 Cod penal a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prevăzute de articolul  64 litera a teza II, b şi c Cod penal, iar în baza articolului  71 aliniat 5 Cod penal a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare.

În baza articolului  14, 346 Cod procedură penală cu referire  la articolul  998 şi articolul  1003 Cod civil a admis  în parte constituirea de parte civilă şi a obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente SC E.S.E. SRL la plata sumei de 304.146 lei reprezentând  impozit pe profit  şi majorări de întârziere aferente TVA şi impozit pe profit calculate până la data deschiderii procedurii falimentului, toate cu titlu de despăgubiri civile în favoarea părţii civile A.N.A.F. Bucureşti şi s-au respins restul pretenţiilor ca neîntemeiate.

În baza articolului  348 Cod procedură penală a dispus desfiinţarea ca fiind false a facturilor fiscale aflate în original în dosarul de urmărire penală la filele 1-192 (vol. II) şi în baza articolului  118 Cod penal s-a dispus  confiscarea acestora.

În baza articolului  118 litera f Cod penal a confiscat în favoarea statului facturile  fiscale aflate în original în dosarul de urmărire penală la filele 543-665 (vol. II).

În baza articolului  191 aliniat 1 şi 3 Cod procedură penală a obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata sumei de 10.000 lei, cheltuieli judiciare în favoarea statului.

În baza articolului  13 din Legea 241/2005 a dispus comunicarea unei copii a prezentei hotărâri, după rămânerea definitivă a acesteia, Oficiului Naţional al Registrului Comerţului.

Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut următoarele:

Inculpatul Z.R.C. a avut calitatea de asociat unic şi administrator al SC E.S.E. SRL care are ca şi obiect principal de activitate comerţul cu ridicata şi amănuntul al echipamentelor şi furniturilor de fierărie pentru instalaţii sanitare şi de încălzire.

În perioada 22.03.2005-12.05.2005 inspectori din cadrul DGFP Bihor au efectuat un control fiscal materializat în raportul de inspecţie fiscală nr. 74295 din 12.05.2005, în care se menţionează constatarea încălcării grave a normelor financiar fiscale, în sensul că în perioada ianuarie-octombrie 2004 societatea a dedus nelegal TVA în valoare totală de 2.724.729,816 rol, în baza unor facturi fiscale de achiziţie a unor bunuri şi servicii necorespunzător completate (lipsa datelor complete de identificare a furnizorului şi cumpărătorului, lipsa datelor calendaristice, lipsa numelor şi datelor de identificare ale delegaţilor care au ridicat marfa, lipsa ştampilelor şi semnăturilor părţilor ), în baza unor documente care nu îndeplinesc calitatea de document justificativ pentru deducerea TVA (note contabile fără documente, note de plată, bonuri fiscale, facturi pentru decontarea unor servicii aferente deplasărilor neînsoţite de ordinele de deplasare care să ateste efectuarea acestora), precum şi în baza unor documente care nu reprezintă operaţiuni reale. Aceleaşi nereguli au fost constatate şi în ceea ce priveşte impozitul pe profit, în urma verificărilor efectuate constatându-se că societatea a emis  facturi fiscale pe care nu le-a înregistrat în contabilitate, care coroborate cu înregistrarea de cheltuieli nereale au determinat o sustragere de la plata impozitului pe profit în sumă de 3.169.846.191 lei la care se adaugă dobânzi şi majorări de întârziere. Aceleaşi încălcări ale normelor financiar fiscale au fost constatate şi cu ocazia unui control anterior în urma căruia a fost încheiat procesul verbal nr. 70578/25.01.2005, în cuprinsul căruia se arată că organele de control au constatat că o parte din facturile fiscale de achiziţie a mărfurilor care au stat la baza deducerii TVA au fost completate cu acelaşi tip de caractere, iar semnăturile diferiţilor furnizori sunt identice. În urma verificărilor s-a constatat că societăţile emitente nu erau înregistrate la ORC.

În cursul urmăririi penale s-a stabilit că inculpatul a înregistrat în evidenţa contabilă a societăţii facturi fiscale false, emise în numele mai multor societăţi comerciale din Oradea sau din ţară. În urma controalelor încrucişate s-a stabilit că inculpatul a înregistrat în perioada 2000-2001 în evidenţa contabilă a SC E.S.E. SRL 38 de facturi fiscale emise în numele furnizorului SC S. SRL, 17 facturi fiscale emise către o altă societate administrată tot de inculpat, SC I.C. SRL şi 71 de facturi fiscale emise de SC S. SRL către SC I.C. SRL, la care a fost modificată menţiunea înscrisă la rubrica cumpărător. Pe baza controalelor efectuate la SC S. SRL s-a stabilit că din totalul celor 71 de facturi, 66 au fost emise către SC I.C. SRL, o altă factură către persoană fizică a inculpatului, iar la  alte 4 facturi nu s-a putut identifica beneficiarul iniţial. În urma aceluiaşi control efectuat la SC S. SRL s-a stabilit că în perioada 2000-2001 aceasta nu are înregistrate în contabilitate facturi către SC E.S.E. SRL, firma desfăşurând activităţi de comerţ doar cu SC I.C. SRL, facturi pe care le-a înregistrat în contabilitate şi care figurează înregistrate în contabilitatea SC E.S. SRL cu modificarea, prin alterare, a menţiunii înscrise la rubrica beneficiar, în scopul deducerii ilegale a TVA. Administratorul SC S. SRL a declarat cu ocazia audierii, că firma sa nu a livrat mărfuri către firma E.S.E. SRL şi că inculpatul a fost angajatul acestei societăţi, iar în momentul desfacerii contractului de muncă a refuzat să predea mai multe blocuri de facturi şi chitanţe fiscale, precum şi ştampila SC S. SRL, deşi a fost somat să facă acest lucru. Din cuprinsul somaţiei (fila 204) rezultă că o parte din facturile aflate în blocurile care nu au fost predate de către inculpat se regăsesc înregistrate în contabilitatea E.S.E. SRL, fiind completate ca şi când ar fi fost emise de SC S. SRL.

În contabilitatea SC E.S.E. SRL s-a constatat prin acelaşi control că sunt înregistrate 26 de facturi emise în numele SC M.I.E. SRL Hunedoara, 2 facturi emise în numele SC A.I. SRL S. şi 23 de facturi emise în numele C.C. SRL B.M.. Din cercetările efectuate în cauză a rezultat că cele 3 societăţi sunt de tip fantomă, SC M.I.E. SRL nu îşi desfăşoară activitatea la sediul declarat, şi nu a depus bilanţuri contabile pentru perioada 2001-2004. În privinţa SC C.C. SRL B.M. s-a stabilit că nici această societate nu funcţionează la sediul declarat şi că nu are depuse deconturi TVA (filele 377, 378 şi 381 dosar urmărire penală). prin adresa nr. 70639/2005 a DGFP S. se comunică că SC A.I. SRL este o societate de tip fantomă, cele 2 facturi fiscale nefiind comercializate de distribuitorii autorizaţi de documente cu regim special. Administraţia Finanţelor Publice S. a comunicat prin adresa nr. 20228/14.06.2005 că în evidenţele sale nu figurează înregistrată nici o societate cu numele A.I. SRL, o astfel de societate nefiind înregistrată nici la ORC S. (fila 372 dosar urmărire penală).

Pe baza cercetărilor efectuate s-a stabilit de asemenea că inculpatul a falsificat şi înregistrat în contabilitate 42 de facturi fiscale emise în numele unor societăţi de tip fantomă, toate cu sediul în Bucureşti: SC T.Y. I. SRL, SC C.I. SRL, SC M.I. SRL; SC D.P. SRL, SC T.C.P. SRL, SC X.C. SRL, SC A.S.C. SRL, SC L.T. SRL, SC M.I. SRL, SC M.O. SRL, SC A.C.I. SRL, SC S.P.C. SRL, SC P.I. SRL, SC T.S. SRL, SC C.E. SRL, SC K.C. SRL, SC D.C. SRL, SC M.I. SRL, SC M.E. SRL, SC D.T. SRL, SC H.F.I. SRL, SC Z.G. SRL, SC D.I. SRL, SC S.I. SRL, SC T.C. SRL, SC DMT P. SRL, SC H.C.S. SRL şi SC  T.I. SRL.

În urma verificărilor efectuate de DGFP B. s-a constatat că o parte dintre acestea nu figurează în evidenţa organelor fiscale cu declaraţii privind obligaţiile de plată la bugetul de stat, nu au depuse bilanţuri şi raportări contabile, iar cea mai mare parte din ele nu există. De asemenea Administraţia Finanţelor Publice B. a comunicat prin adresa nr. 356114 din 21.09.2005 că SC T.Y.I.E. SRL, SC C.I. SRL, SC X.C. SRL, SC H. SRL şi SC Z.G.SRL nu figurează în evidenţe cu declaraţii privind obligaţiile de plată la bugetul de stat şi deconturi TVA în perioada vizată. Oficiul Naţional al Registrului Comerţului a comunicat prin adresa nr. 34984/15.06.2005 că societăţi în cauză (filele 462-475 dosar urmărire penală) sunt societăţi inactive, nu au certificat de înmatriculare preschimbat în termenul legal, sunt în reorganizare judiciare, sunt dizolvate de drept şi toţi administratorii sun persoane de naţionalitate chineză cu afaceri în C.E.B., care nu au putut fi identificaţi sau care nu locuiesc la adresele de reşedinţă sau domiciliu (filele 503-538 dosar urmărire penală).

În cauză au fost efectuate cercetări şi cu privire la formularele cu regim special înregistrate în contabilitatea SC E.S.E.SRL, cu privire la care C.N.I. SA a comunicat prin adresa nr. 3310/27.03.2005 (fila 478 dosar urmărire penală)  că o parte din cele 50 de facturi nu corespund sistemului unitar de înseriere şi numerotare. Audiaţi fiind în cursul urmăririi penale  reprezentanţii  SC T.S. SRL, SC M.P. SRL şi SC M.I.E. SRL, martorii F.E., S.G., N.S. şi B.C., societăţi care figurau menţionate ca emitente a unor facturi fiscale înregistrate în contabilitate au declarat că nu au avut relaţii comerciale cu societatea E.S.E. SRL (filele 432, 431, 434-435 şi 442-443 dosar urmărire penală).

În evidenţa contabilă a SC E.S.E. SRL au mai fost înregistrate 2 facturi fiscale emise de SC  T. SRL şi SC A. SRL, cu privire la care s-a stabilit pe parcursul urmăririi penale că au fost anulate de către societatea furnizoare. Cu privire la aceste facturi, în valoare de 1.117.556.370 lei respectiv 633.204.736 lei, reprezentanţii celor 2 societăţi comerciale au confirmat faptul că au emis cele 2 facturi fiscale către SC E.S.E. SRL pentru lucrări de amenajare interioară ( în baza contractului de prestări servicii ), anulându-le ulterior întrucât lucrările nu s-au executat. Cu ocazia audierii, martorul C.G., administratorul SC A. SRL, a declarat în cursul urmăririi penale (filele 388-389 dosar urmărire penală) că ,,Z.R. mi-a spus să-i emit o factură fiscală înainte de începerea lucrărilor întrucât are nevoie de ea la rambursări de TVA”, martorul constatând ulterior predării facturii, că inculpatul nu mai este interesat în derularea obligaţiilor contractuale, astfel că martorul i-a solicitat factura înapoi, obţinând-o însă după insistenţe îndelungate.

Martorul G.E., administratorul SC T. SRL a declarat în cursul urmăririi penale (fila 401-402 dosar urmărire penală) că în luna august 2004 a fost contactat de către inculpatul Z.R., care i-a propus să îi execute lucrări de construcţie, încheind un contract de antrepriză nr. 54/04.08.2004. Şi în acest caz inculpatul i-a solicitat martorului să îi emită ă factură pentru valoarea lucrărilor, după care inculpatul nu mai fost interesat de efectuarea acestora şi după ce a înregistrat-o în contabilitate a returnat-o emitentului are a anulat-o. Aceleaşi aspecte au fost relatate de martorul G.E. şi cu ocazia audierii în faţa instanţei (fila 160).

Cu ocazia aceluiaşi control fiscal, s-a descoperit că în contabilitatea SC E.S.E. SRL a fost înregistrată factura fiscală 3811149/10.09.2001 în valoare de 198.007.551 lei, care nu are completate rubricile privind furnizorul şi datele de identificare ale acestuia, stabilindu-se că această factură este falsă şi a fost înregistrată în contabilitate, doar pentru deducerea ilegală a TVA. Au mai fost identificate 3 facturi fiscale care au fost emise de SC E.S.E. SRL către diferiţi clienţi nr. 7642076/22.07.2000, 7647912/15.09.2000 şi 7642003/15.09.2000, în valoare de aprox. 90.000.000 lei, care nu au fost înregistrate în contabilitate, constatându-se totodată  că  în perioada verificată s-au înregistrat în contabilitate facturi pentru bunuri care nu au legătură cu activitatea societăţii.

În perioada controlului s-a constatat că inculpatul a procedat la refacerea evidenţei contabile aferentă perioadei iulie 2003 – octombrie 2004, cu ajutorul unui program informatic utilizat pentru evidenţa contabilă, fapt interzis deoarece nu se permit inserări, modificări sau eliminări de date pentru o perioadă închisă, demersurile făcute de inculpat generând neconcordanţe majore între balanţele puse la dispoziţie inspectorilor fiscali, bilanţurile contabile şi deconturile de TVA. Cu privire la aceste neconcordanţe dintre documentele contabile şi raportările periodice, inculpatul a declarat în cursul urmăririi penale că ,, în vederea obţinerii unui credit de la bancă am înregistrat venituri fictive în vederea realizării unui rulaj mai mare decât cel real, după care am anulat aceste operaţiuni, determinând o diminuare a veniturilor în balanţa prezentată organelor de control”.

Cu ocazia aceluiaşi control fiscal, inspectorii DGFP B. au identificat şi ridicat din evidenţa contabilă a SC E.S.E. SRL 123 de facturi fiscale în alb, care poartă impresiunile unor ştampile cu denumirile unor societăţi comerciale, facturi cu privire la care inculpatul a declarat că a intrat întâmplător în posesia acestora, ca urmare a faptului că o persoană necunoscută le-a uitat la sediul societăţii sale. Apărarea inculpatului nu poate fi primită deoarece facturile găsite în alb purtau ştampila unor societăţi comerciale diferite, scopul acesta fiind acela de a fi completate cu date fictive în vederea simulării unor achiziţii de mărfuri. În cursul urmăririi penale a fost efectuată o expertiză grafică, din raportul de constatare tehnico-ştiinţifică grafică nr. 75742 din 18.05.2006 rezultând că facturile fiscale emise de societăţile  la care s-a  făcut anterior referire au fost completate de către inculpat, la fel ca şi cele figurează emise de către SC S. SRL, SC M. SRL, SC C.C. SRL şi SC A.I. SRL. O parte din facturile fiscale înregistrate în contabilitate nu au completate rubricile privind delegatul, dar cu privire la cele care au completate această rubrică, în urma cercetărilor efectuate s-a stabilit că spre exemplu nr. autoturismului menţionat corespunde unei maşini care nu are capacitatea de a transporta bunurile menţionate în factură.

Prin raportul de inspecţie fiscală din 12.05.2005 inspectorii fiscali au concluzionat că prin înregistrarea în evidenţa contabilă a SC E.S.E. SRL, de documente fiscale nereală s-a cauzat un prejudiciu în sumă de 2.757.831.765 rol cu titlu de TVA la care se adaugă penalităţi dobânzi şi 3.169.846.181 rol cu titlu de impozit pe profit, la care se adaugă dobânzi şi penalităţi. La cererea inculpatului s-a dispus în cursul urmăririi penale  o expertiză contabilă judiciară, la care a participat şi un expert asistent propus de către inculpat, din concluziile raportului (filele 121-405) rezultând că prejudiciul cauzat bugetului de stat, prin înregistrarea în evidenţa contabilă a SC E.S.E. SRL în perioada noiembrie 2000 – iulie 2004, este de 2.743.051.026 rol reprezentând TVA şi 294.182.256 rol reprezentând impozit pe profit, fără penalităţi şi majorări de întârziere. Faţă de acestea s-a stabilit că prejudiciul cauzat bugetului de stata este de 2.937.233.282 rol sumă care a fost în parte compensată cu suma de 2.548.643.193 rol pe care SC E.S.E. SRL o avea la data de 31.12.2004 ca TVA de rambursat, rezultând un prejudiciu pentru TVA în sumă de 94.407.833 rol.

Audiat fiind în cursul urmăririi penale  inculpatul a recunoscut că o parte din facturile fiscale emise de SC S. SRL către SC  E.S.E. SRL nu sunt reale, fiind completate personal de el pe facturile pe care le avea ca agent de vânzări şi nu le-a restituit; a falsificat prin alterare facturile emise de SC S. către SC I. SRL; a declarat că marfa facturată de societăţile fantome din B. ar fi fost în mod real achiziţionată, susţinând că el a completat facturile întrucât administratorii furnizorilor erau cetăţeni chinezi şi nu ştiau limba română; că a înregistrat facturile emise de SC T. SRL şi SC A. SRL deşi ai fost anulate; a recunoscut că a completat 23 de facturi în numele SC C.C. SRL, precum şi facturile emise de SC A.I. SRL şi SC M.I.E. SRL; declarând în privinţa facturilor în alb că au fost lăsate întâmplător de o persoană necunoscută.

Audiat fiind în cursul cercetării judecătoreşti (fila 57-58) inculpatul nu a recunoscut săvârşirea faptelor, precizând însă în legătură cu facturile emise de SC S. SRL că le-a înregistrat în contabilitatea SC E.S.E. deşi erau emise către SC I.C. SRL, întrucât prima societate le-ar fi achitat. Inculpatul a declarat cu privire la facturile emise de societăţile, cu privire la care s-a constatat că sunt fictive, că marfa ar fi fost achiziţionată în realitate şi achitată, iar în privinţa celor 2 facturi fiscale emise pentru lucrări de amenajare interioară a declarat că le-a înregistrat în contabilitate şi nu le-a şters, întrucât pe de o parte nu ar fi primit facturi storno, iar pe de altă parte îi erau necesare într-un doar de credit pentru investiţii. Inculpatul a susţinut la fel ca şi în cursul urmăririi penale în ceea ce priveşte scrisul de completare de pe unele facturi că într-adevăr a completat facturile deoarece firmele erau administrate de chinezi care nu erau interesaţi de completarea facturilor. În concluzie, inculpatul susţine că în realitate operaţiunile aferente facturilor fiscale la care se face referire în dosar, sunt reale, chiar dacă înscrisurile respective nu corespund normelor financiar fiscale. Inculpatului i s-a pus în vedere să depună la dosar în dovedirea susţinerilor sale referitoare la realitatea acestor operaţiuni înscrisurile doveditoare, dar acesta nu a depus aceste acte (spre exemplu fişele de produs, chitanţele de plată a mărfurilor sau altă dovadă a achitării acestora, facturile corespondente de vânzare a mărfii etc).

Din probatoriul administrat în cauză instanţa de fond a reţinut ca dovedită faptul că în calitatea sa de administrator al SC E.S.E. SRL, inculpatul  în perioada noiembrie 2000- iunie 2004 a falsificat prin contrafacere ori alterare bilanţuri contabile şi mai multe facturi fiscale din care a atesta operaţiuni nereale, înregistrând ulterior în contabilitate aceste facturi sau facturi anulate de emitent, înregistrând astfel cheltuieli nereale cu scopul stabilirii cu rea credinţă a taxelor şi impozitelor, având ca rezultat obţinerea  fără drept a unor sume de bani cu titlu de rambursări sau restituiri de TVA, precum şi de a nu înregistra în contabilitate facturi privind livrările de mărfuri, cauzând astfel prejudiciu bugetului general consolidat. Apărările inculpatului vor fi înlăturate ca nefiind dovedite, ci dimpotrivă infirmate de restul probelor administrate în cauză.

Fapta inculpatului Z.R.C. care a stabilit cu rea credinţă impozitul pe profit şi taxele în vederea obţinerii fără drept a unei sume de bani cu titlu de rambursare de TVA întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute  şi pedepsite  de articolul  8 aliniat 1 din Legea 241/205 cu aplicarea articolului  13 Cod penal, text în baza căruia instanţa de fond l-a condamnat pe inculpat la o pedeapsă de 3 ani închisoare.

În baza articolului  65 aliniat 2 Cod penal a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de articolul  64 litera a teza II, b şi c Cod penal pe o durată de 5 ani.

În privinţa încadrării juridice a acestei fapte instanţa de fond a reţinut  că odată cu incriminarea acestor fapte prin noua lege a evaziunii fiscale, aplicabilitatea în asemenea cauze a dispoziţiilor  articolului  215 Cod penal a încetat, deoarece prin voinţa explicită a legiuitorului s-a adoptat o incriminare distinctă a faptelor analizate şi care anterior au fost circumscrise de practica judiciară în cadrul Codului penal. Această  nouă reglementare prevede pentru fapta săvârşită o pedeapsă mai mică decât în articolul  215 Cod penal, ceea  ce determină aplicabilitatea articolului  13 Cod penal .

Fapta aceluiaşi inculpat de a omite în parte să evidenţieze în actele contabile şi în documentele legale operaţiunile comerciale efectuate şi veniturile realizate (cu referire la facturile de vânzare) întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală prevăzute şi pedepsite de articolul  9 aliniat 1 litera b din Legea 241/2005 cu aplicarea articolului  13 Cod penal a condamnat pe acelaşi inculpat la o pedeapsă de 3 ani închisoare.

În baza articolului  65 aliniat 2 Cod penal a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de articolul  64 litera a teza II, b şi c Cod penal pe o durată de 5 ani.

Fapta aceluiaşi inculpat de a înregistra în contabilitate şi în documentele legale a cheltuielilor care nu au la bază operaţiuni reale precum şi evidenţierea altor operaţiuni fictive, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală prevăzută şi pedepsită  de articolul  9 aliniat 1 litera c din Legea 241/20056 cu aplicarea articolului 13 Cod penal, întrucât prin rechizitoriul parchetului inculpatul a fost trimis în judecată cu privire la această faptă cu încadrarea prevăzută de articolul  9 aliniat 1 litera b din Legea 241/2005 cu aplicarea articolului  13 Cod  penal, instanţa de fond  în baza articolului  334 Cod procedură penală a schimbat încadrarea juridică a faptei (pct. 3 R) din articolul  9 aliniat 1 litera b din Legea 241/2005 cu aplicarea articolului  13 Cod penal în articolul  9 aliniat 1 litera c din Legea 241/2005 cu aplicarea articolului  13 Cod penal, text în baza căruia l-a condamnat pe acelaşi inculpat la o pedeapsă de 3 ani închisoare.

În baza articolului  65 aliniat 2 Cod penal a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de articolul  64 litera a teza II, b şi c Cod penal pe o durată de 5 ani.

Fapta aceluiaşi inculpat care în calitatea sa de administrator în perioada noiembrie 2000 – iulie 2004 a falsificat prin contrafacere sau alterare mai multe facturi fiscale, raportări contabile, declaraţii TVA şi bilanţuri pe care le-a înregistrat în contabilitate întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de fals în înscrisuri oficiale prevăzută  şi pedepsită  de articolul  290 Cod  penal cu aplicarea articolului  41 aliniat 2 Cod  penal, text în baza căruia instanţa de fond l-a condamnat pe inculpat la o pedeapsă de 6 luni închisoare. În privinţa acestei infracţiuni nu a intervenit prescripţia răspunderii penale deoarece în cazul infracţiunilor continuate termenul curge din momentul epuizării, iar în speţă termenul prevăzut de articolul  124 Cod penal este de 7 ani 6 luni, care nu s-a împlinit.

La individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpatului, instanţa de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare, gradul de pericol social concret al faptelor comise, împrejurările săvârşirii acestora, valoarea prejudiciului, dar şi perioada de timp scurs de la data săvârşirii faptelor şi până în prezent, precum şi circumstanţele personale ale inculpatului, care chiar dacă nu a recunoscut în totalitate faptele săvârşite în momentul prezentării probelor ce dovedesc acuzaţiile formulate şi-a recunoscut contribuţia, precum şi faptul că nu are antecedente penale.

În baza articolul  33 litera a, 33 litera b Cod penal a contopit pedepsele de mai sus în pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani închisoare.

Ţinând cont participarea inculpatului la procesul penal, instanţa de fond a  apreciat că scopul pedepsei poate fi atins şi fără executarea acesteia în regim de detenţie, astfel că în baza articolului  861 Cod penal a dispus suspendarea executării pedepsei aplicate inculpatului sub supraveghere, pe un termen de încercare de 6 ani, iar în baza articolului  359 Cod procedură penală  a atras atenţia inculpatului asupra consecinţelor prevăzute de articolul  86 4 Cod penal.

A obligat inculpatul pe durata termenului de încercare să se supună măsurilor de supraveghere prevăzute de articolul  863 aliniat 1 litera b-d Cod penal.

 În baza articolului  863 aliniat 1 litera a Cod penal a obligat inculpatul ca pe durata termenului de încercare să se prezinte periodic la Serviciul de Probaţiune de pe lângă T.B. pentru verificarea respectării obligaţiilor stabilite în sarcina acestuia.

În baza articolului 35 aliniat 3 Cod penal a contopit pedepsele complementare aplicate inculpatei în prezenta cauză în pedeapsa rezultantă constând în interzicerea drepturilor prevăzute  de articolul  64 teza II, b şi c Cod penal pe o durată de 5 ani închisoare după executarea pedepsei principale.

 În baza articolului  71 aliniat 2 Cod penal a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prevăzute  de articolul  64 litera a teza II, b şi c Cod penal, iar în baza articolului  71 aliniat 5 Cod penal a dispus  suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare.

Sub aspectul laturii civile instanţa de fond a reţinut că Statul Român prin ANAF  s-a constituit parte civilă în cauză (fila 13) cu suma de 677.669,34 lei. Pentru lămurirea aspectelor legate de prejudiciul cauzat bugetului de stat în cursul urmăririi penale s-a stabilit prejudiciul cauzat bugetului de stat prima dată prin raportul de inspecţie fiscală din data de 12 mai 2005 în care s-a concluzionat că prin înregistrarea în evidenţa contabilă a SC E.S.E. SRL, de documente fiscale nereala s-a constatat un prejudiciu în sumă de 2.757.831.765 rol cu titlu de TVA la care se adaugă penalităţi dobânzi şi 3.169.846.181 rol cu titlu de impozit pe profit, la care se adaugă dobânzi şi penalităţi. La cererea inculpatului s-a dispus în cursul urmăririi penale o expertiză contabilă judiciară, la care a participat şi un expert asistent propus de către inculpat, din concluziile căruia (filele 121-405) a rezultat că prejudiciul cauzat bugetului de stat prin înregistrarea în evidenţa contabilă a SC E.SE. SRL în perioada noiembrie 2000 – iulie 2004 este de 2.743.051.026 rol reprezentând TVA şi 294.182.256 rol reprezentând impozit pe profit, fără penalităţi şi majorări de întârziere. Faţă de acestea s-a stabilit că prejudiciul cauzat bugetului de stata este de 2.937.233.282 rol sumă care a fost în parte compensată cu suma de 2.548.643.193 rol pe care SC E.S.E. SRL o avea la data de 31.12.2004 ca TVA de rambursat, rezultând un prejudiciu pentru TVA în sumă de 94.407.833 rol. În cursul cercetării judecătoreşti a fost audiată în calitate de martor în prezenta cauză numita T.V. (fila 270), care a efectuat o expertiză contabilă în dosarul de faliment al societăţii administrate de inculpat, expertiză depusă în copie la dosar, din declaraţia căreia instanţa de fond a reţinut că prejudiciul  cauzat bugetului de stat se compune din 29.418 lei reprezentând impozit pe profit şi penalităţi de întârziere şi dobânzi aferente atât impozitului pe profit, cât şi TVA-ului, în cuantum de 274.728 lei (astfel cum rezultă din completarea la raportul de expertiză depus în dosarul de faliment) rezultând un prejudiciu total cauzat bugetului de stat de 304.146 lei.

Faţă de acestea, instanţa de fond în baza articolului 14, 346 Cod procedură penală cu referire  la articolul  998 şi articolul  1003 Cod  civil a admis  în parte constituirea de parte civilă şi a obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente SC E.S.E. SRL la plata sumei de 304.146 lei reprezentând  impozit pe profit  şi majorări de întârziere aferente TVA şi impozit pe profit calculate până la data deschiderii procedurii falimentului, toate cu titlu de despăgubiri civile în favoarea părţii civile A.N.A.F.  şi a respins restul pretenţiilor ca neîntemeiate.

Întrucât unele din facturile înregistrate în contabilitatea SC E.S.E. SRL sunt false, în baza articolului  348 Cod procedură penală a dispus desfiinţarea ca fiind false a facturilor fiscale aflate în original în dosarul de urmărire penală la filele 1-192 (vol. II) şi în baza articolul 118 Cod penal a dispus confiscarea acestora.

În baza articolului 118 litera f Cod penal a confiscat în favoarea statului facturilor fiscale aflate în original în dosarul de urmărire penală la filele 543-665 (vol. II) – facturile în alb găsite la sediul societăţii inculpatului.

În baza articolului  191 aliniat 1 şi 3 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata sumei de 10.000 lei, cheltuieli judiciare în favoarea statului.

În baza articolului  13 din Legea 241/2005 s-a dispus comunicarea unui copii a prezentei hotărâri, după rămânerea definitivă a acesteia, Oficiului Naţional al Registrului Comerţului.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul.

Prin decizia penală mr.142/A din 16 mai 2011 T.B. în  baza articolului  379 pct. 2 litera a Cod procedură penală s-a admis apelul declarat de inculpatul Z.R.C. împotriva sentinţei penale nr. 1296/18.10.2010 pronunţată de Judecătoria O., pe care a modificat-o  în sensul că:

S-a descontopit  pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare aplicată inculpatului în pedepsele componente: de 3 ani închisoare, 3 ani închisoare, 3 ani închisoare şi 6 luni închisoare.

A fost înlăturată dispoziţia instanţei de fond de condamnare a inculpatului la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută de articolul  8 aliniat 1 din Legea 241/2005 cu aplicarea articolului  13 Cod penal şi dispoziţia instanţei de fond de aplicare a pedepsei complementare aferentă condamnării pentru această infracţiune şi în temeiul articolului 11 pct 2 litera a raportat la articolul 10 litera b Cod procedură penală, cu apliarea articolului  11 Cod penal  a fost achitat inculpatul  pentru săvârşirea infracţiunii prev de articolul  8 aliniat 1 din Legea 241/2005.

În baza articolului 33 litera a şi articolului  34 aliniat 1 litera b Cod penal au fost recontopite  pedepsele de 3 ani închisoare (pentru infracţiunea prevăzută de articolul  9 aliniat 1 litera b din Legea 241/2005 cu aplicarea articolului  13 Cod penal), 3 ani închisoare (pentru infracţiunea prevăzută  de articolul  9 aliniat 1 litera c din Legea 241/2005 cu aplicarea articolului  13 Cod penal) şi 6 luni închisoare (pentru infracţiunea prevăzută de articolul  290 Cod penal cu aplicarea articolului  41 aliniat 2 Cod penal) stabilite de instanţa de fond şi i s-a aplicat  inculpatului pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.

Au fost menţinute  dispoziţiile instanţei de fond de aplicare a prevederilor articolului  861 şi următoarele Cod penal şi restul dispoziţiilor sentinţei apelate.

În baza articolului 192 aliniat 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare în apel au rămas  în sarcina statului.

Asupra apelului declarat.

Situaţia de fapt a fost corect stabilită de instanţa de fond pe baza probelor administrate în cauză.

Astfel, inculpatul Z.R.C. a avut calitatea de asociat unic şi administrator al SC E.S.E. SRL, calitate în care, în perioada ianuarie-octombrie 2004, a dedus nelegal TVA, în baza unor facturi fiscale de achiziţie a unor bunuri şi servicii necorespunzător completate, în baza unor documente care nu îndeplinesc calitatea de document justificativ pentru deducerea TVA, precum şi în baza unor documente care nu reprezintă operaţiuni reale.

De asemenea, inculpatul a emis în numele SC E.S.E. SRL facturi fiscale pe care nu le-a înregistrat în contabilitate, care coroborate cu înregistrarea de cheltuieli nereale, au determinat o sustragere de la plata impozitului pe profit.

Organele de control au constatat că o parte din facturile fiscale de achiziţie a mărfurilor care au stat la baza deducerii TVA au fost completate cu acelaşi tip de caractere, iar semnăturile diferiţilor furnizori sunt identice, constatându-se, în urma verificărilor, că societăţile emitente nu erau înregistrate la ORC, inculpatul înregistrând astfel în evidenţa contabilă facturi fiscale false.

În acest mod, inculpatul a înregistrat în perioada 2000-2001 în evidenţa contabilă a SC E.S.E. SRL 38 de facturi fiscale emise în numele furnizorului SC S. SRL, 17 facturi fiscale emise către o altă societate administrată tot de inculpat, SC I.C. SRL şi 71 de facturi fiscale emise de SC S. SRL către SC I.C. SRL, la care a fost modificată menţiunea înscrisă la rubrica cumpărător.

Pe baza controalelor efectuate la SC S. SRL s-a stabilit că din totalul celor 71 de facturi, 66 au fost emise către SC I.C. SRL, o altă factură către persoană fizică a inculpatului, iar la alte 4 facturi nu s-a putut identifica beneficiarul iniţial.

În urma aceluiaşi control efectuat la SC S. SRL s-a stabilit că în perioada 2000-2001 aceasta nu are înregistrate în contabilitate facturi către SC E.S.E. SRL, firma desfăşurând activităţi de comerţ doar cu SC I.C. SRL, facturi pe care le-a înregistrat în contabilitate şi care figurează înregistrate în contabilitatea SC E.S.E. SRL cu modificarea, prin alterare, a menţiunii înscrise la rubrica beneficiar, în scopul deducerii ilegale a TVA.

Din cuprinsul declaraţiei administratorului SC S. SRL rezultă că  firma sa nu a livrat mărfuri către firma SC E.S.E. SRL şi că inculpatul a fost angajatul SC S. SRL, iar în momentul desfacerii contractului de muncă a refuzat să predea mai multe blocuri de facturi şi chitanţe fiscale, precum şi ştampila SC S. SRL, deşi a fost somat să facă acest lucru.

Din cuprinsul somaţiei (fila 204) rezultă că o parte din facturile aflate în blocurile care nu au fost predate de către inculpat se regăsesc înregistrate în contabilitatea SC E.S.E. SRL, fiind completate ca şi când ar fi fost emise de SC S. SRL.

În contabilitatea SC E.S.E. SRL s-a constatat prin acelaşi control că sunt înregistrate 26 de facturi emise în numele SC M.I.E. SRL H., 2 facturi emise în numele SC A.I. SRL S. şi 23 de facturi emise în numele C.C. SRL B.M., toate cele 3 societăţi fiind tip fantomă (SC M.I.E. SRL nu îşi desfăşoară activitatea la sediul declarat şi nu a depus bilanţuri contabile pentru perioada 2001-2004; SC C.C. SRL B.M. nu funcţionează la sediul declarat şi nu are depuse deconturi TVA; cele 2 facturi fiscale emise în numele SC A.I. SRL nu au fost comercializate de distribuitori autorizaţi de documente cu regim special, în evidenţele Administraţiei Finanţelor Publice S. nefigurând înregistrată nicio societate cu numele A.I. SRL, o astfel de societate nefiind înregistrată nici la ORC S.).

Din probatoriul administrat rezultă că inculpatul a mai falsificat şi înregistrat în contabilitate 42 de facturi fiscale emise în numele unor societăţi tip fantomă, toate cu sediul în Bucureşti: SC T.Y.I. SRL, SC C.I. SRL, SC M.I. SRL; SC D.P. SRL, SC T.C.P. SRL, SC X.C. SRL, SC A.S.C. SRL, SC L.T. SRL, SC M.I. SRL, SC M.O. SRL, SC A.C.I. SRL, SC S.P.C.SRL, SC P.I. SRL, SC T.S.I. SRL, SC C.E. SRL, SC K.C. SRL, SC D.C. SRL, SC M.I. SRL, SC M.E. SRL, SC D.T. SRL, SC H.F.I. SRL, SC Z.G. SRL, SC D.I. SRL, SC S.I. SRL, SC T.C. SRL, SC DMT P. SRL, SC H.C.S. SRL şi SC  T.I. SRL.

 În urma verificărilor efectuate de DGFP B. s-a constatat că o parte dintre acestea nu figurează în evidenţa organelor fiscale cu declaraţii privind obligaţiile de plată la bugetul de stat, nu au depuse bilanţuri şi raportări contabile, sunt societăţi inactive, nu au certificat de înmatriculare preschimbat în termenul legal, sunt în reorganizare judiciară, sunt dizolvate de drept, au ca administratori persoane de naţionalitate chineză cu afaceri în C.E.B., care nu au putut fi identificaţi sau care nu locuiesc la adresele de reşedinţă sau domiciliu, însă cea mai mare parte din toate aceste societăţi nu există.

De asemenea, prin adresa nr. 3310/27.03.2005 C.N.I.N. SA a comunicat că o parte din cele 50 de facturi înregistrate în contabilitatea SC E.S.E. SRL nu corespund sistemului unitar de înseriere şi numerotare.

Audiaţi fiind în cursul urmăririi penale, martorii F.E., S.G., N.S. şi B.C. (reprezentanţii SC T.S. SRL, SC M.P. SRL şi SC M.I.E. SRL), societăţi care figurau menţionate ca emitente a unor facturi fiscale înregistrate în contabilitate au declarat că nu au avut relaţii comerciale cu societatea SC E.S.E. SRL.

În evidenţa contabilă a SC E.S.E. SRL au mai fost înregistrate facturi fiscale emise de SC T. SRL şi SC A. SRL,  cu  privire la care s-a stabilit că au fost anulate de către societatea furnizoare, reprezentanţii celor 2 societăţi comerciale -  martorii C.G. şi G.E. - confirmând faptul că au emis facturile fiscale respective către SC E.S.E. SRL dar că le-au anulat ulterior întrucât lucrările nu s-au executat, administratorul  SC A. SRL Oradea, declarând în cursul urmăririi penale că ,,Z.R.  mi-a spus să-i emit o factură fiscală înainte de începerea lucrărilor întrucât are nevoie de ea la rambursări de TVA”, iar administratorul SC T. SRL declarând în cursul urmăririi penale că inculpatul i-a solicitat să îi emită o factură pentru valoarea lucrărilor, după care inculpatul nu mai fost interesat de efectuarea acestora şi după ce a înregistrat-o în contabilitate a returnat-o emitentului care a anulat-o.

Din cuprinsul probelor administrate, mai rezultă că în contabilitatea SC E.S.E. SRL a fost înregistrată factura fiscală 3811149/10.09.2001 în valoare de 198.007.551 lei, care nu are completate rubricile privind furnizorul şi datele de identificare ale acestuia, stabilindu-se că această factură este falsă şi a fost înregistrată în contabilitate, doar pentru deducerea ilegală a TVA, fiind identificate alte 3 facturi fiscale care au fost emise de SC E.S.E. SRL către diferiţi clienţi nr. 7642076/22.07.2000, 7647912/15.09.2000 şi 7642003/15.09.2000, în valoare de aprox. 90.000.000 lei, care nu au fost înregistrate în contabilitate, constatându-se totodată că în perioada verificată s-au înregistrat în contabilitate facturi pentru bunuri care nu au legătură cu activitatea societăţii.

În perioada controlului fiscal la care a fost suspusă societatea administrată de inculpat, acesta a procedat la refacerea evidenţei contabile aferentă perioadei iulie 2003 – octombrie 2004, cu ajutorul unui program informatic utilizat pentru evidenţa contabilă, fapt interzis deoarece nu se permit inserări, modificări sau eliminări de date pentru o perioadă închisă, demersurile făcute de inculpat generând neconcordanţe majore între balanţele puse la dispoziţie inspectorilor fiscali, bilanţurile contabile şi deconturile de TVA.

Cu ocazia aceluiaşi control fiscal, inspectorii DGFP B. au identificat şi ridicat din evidenţa contabilă a SC E.S.E. SRL 123 de facturi fiscale în alb, care poartă impresiunile unor ştampile cu denumirile unor societăţi comerciale, facturi cu privire la care inculpatul a declarat că a intrat întâmplător în posesia acestora, ca urmare a faptului că o persoană necunoscută le-a uitat la sediul societăţii sale.

De altfel, în cursul urmăririi penale a fost efectuat raportul de constatare tehnico-ştiinţifică grafică nr. 75742 din 18.05.2006 din care rezultă că facturile fiscale emise de societăţile cu sediul în B., la care s-a făcut anterior referire au fost completate de către inculpat, la fel ca şi cele figurează emise de către SC S.SRL, SC M. SRL, SC C.C. SRL şi SC A.I. SRL. O parte din facturile fiscale înregistrate în contabilitate nu au completate rubricile privind delegatul, dar cu privire la cele care au completate această rubrică, în urma cercetărilor efectuate s-a stabilit că spre exemplu nr. autoturismului menţionat corespunde unei maşini care nu are capacitatea de a transporta bunurile menţionate în factură.

Cu privire la aceste neconcordanţe dintre documentele contabile şi raportările periodice, inculpatul a declarat în cursul urmăririi penale că ,, în vederea obţinerii unui credit de la bancă am înregistrat venituri fictive în vederea realizării unui rulaj mai mare decât cel real, după care am anulat aceste operaţiuni, determinând o diminuare a veniturilor în balanţa prezentată organelor de control”.

Inculpatul a recunoscut în cursul urmăririi penale că o parte din facturile fiscale emise de SC S. SRL către SC  E.S.E. SRL nu sunt reale, fiind completate personal de el, pe facturile pe care le avea ca agent de vânzări şi nu le-a restituit; că a falsificat prin alterare facturile emise de SC S. către SC I. SRL; că a declarat că marfa facturată de societăţile fantome din B. ar fi fost în mod real achiziţionată, susţinând că el a completat facturile întrucât administratorii furnizorilor erau cetăţeni chinezi şi nu ştiau limba română; că a înregistrat facturile emise de SC T. SRL şi SC A. SRL deşi au fost anulate; că a completat 23 de facturi în numele SC C.C. SRL, precum şi facturile emise de SC A.I. SRL şi SC M.I.E. SRL; că facturile în alb au fost lăsate întâmplător de o persoană necunoscută.

În  cursul cercetării judecătoreşti inculpatul, fără o explicaţie plauzibilă, şi-a schimbat declaraţia, descriind o situaţie de fapt diferită de cea expusă în declaraţia dată în faza de urmărire penală, noua situaţie de fapt nefiind susţinută de celelalte probe administrate în cauză.

De altfel, contrar motivelor de apel formulate, Tribunalul, ca şi instanţa de fond, a constatat  că niciun moment inculpatul nu a făcut dovada caracterului real al operaţiunilor economice prevăzute în facturile fiscale de achiziţii de mărfuri şi servicii de către SC E.S.E.SRL,  înregistrate în contabilitate.

Din probatoriul administrat în cauză, Tribunalul a reţinut  ca dovedit faptul că în calitatea sa de administrator al SC E.S.E. SRL, inculpatul, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în perioada noiembrie 2000- iunie 2004:

- a falsificat prin contrafacere ori alterare bilanţuri contabile şi mai multe facturi fiscale din care a atesta operaţiuni nereale. În mod corect instanţa de fond a apreciat că această faptă întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute şi pedepsite  de articolul  290 Cod penal cu aplicarea articolului  41 aliniat 2 Cod penal.

- a omis în parte să evidenţieze în actele contabile şi în documentele legale operaţiunile comerciale efectuate şi veniturile realizate (cu referire la facturile de vânzare emise de SC E.S.E.SRL), în scopul diminuării obligaţiei de plată a TVA şi a impozitului pe venit. În mod corect instanţa de fond a apreciat că această faptă întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de articolul  9 aliniat 1 litera b din Legea 241/2005 cu aplicarea articolului  13 Cod penal.

- a înregistrat în contabilitate facturile fiscale falsificate sau facturi anulate de emitent, înregistrând astfel cheltuieli care nu au la baza operaţiuni reale, în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale de plată a taxelor şi impozitelor. În mod corect instanţa de fond a apreciat că această faptă întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de articolul  9 aliniat 1 litera c din Legea 241/2005 cu aplicarea articolului  13 Cod penal.

- a înregistrat în contabilitate, facturi fiscale care nu au avut la bază operaţiuni comerciale reale de achiziţii de mărfuri şi servicii, stabilind cu rea credinţă impozitele, taxele sau contribuţiile, având ca rezultat obţinerea fără drept a unor sume de bani cu titlu de rambursări sau restituiri de TVA. În mod corect instanţa de fond a apreciat că această faptă întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de articolul  8 aliniat 1 din Legea 241/2005.

De asemenea, în raport de criteriile prevăzute de articolul  72 Cod penal, de amploarea activităţii infracţionale, de întinderea în timp a acesteia, de prejudiciul cauzat bugetului de stat, de numărul mare de operaţiuni comerciale nereale evidenţiate în actele contabile şi de numărul operaţiunilor reale omise a fi evidenţiate în actele contabile, în raport şi de atitudinea oscilantă a inculpatului pe parcursul procesului penal, Tribunalul a apreciat ca just individualizate pedepsele aplicate de instanţa de fond pentru infracţiunile prevăzute de articolul 9 aliniat 1 litera b din Legea 241/2005 cu aplicarea articolului  13 Cod penal, articolul 9 aliniat 1 litera c din Legea 241/2005 cu aplicarea articolului  13 Cod penal şi articolul  290 Cod penal cu aplicarea articolului  41 aliniat 2 C.penal.

Tot în mod corect, în privinţa infracţiunilor prevăzute de articolul 9 aliniat 1 litera b din Legea 241/2005 şi articolul 9 aliniat 1 litera c din Legea 241/2005 s-a reţinut incidenţa articolului 13 Cod penal, având în vedere că după epuizarea activităţii infracţionale (anul 2004), pe parcursul procesului penal, a intervenit Legea 241/2005 care a incriminat, în condiţii mai favorabile, faptele respective ca infracţiuni.

Astfel, incriminarea prevăzută de articolul 9 aliniat 1 litera b din Legea 241/2005 îşi avea corespondent în articolul 11 pct. c teza I din Legea nr 87/1994 modificată, iar cea prevăzută  de articolul  9 aliniat 1 litera c din Legea 241/2005 îşi avea corespondent în articolul 11 pct. c teza II din Legea nr 87/1994 modificată, dispoziţiile noii legi fiind mai favorabile sub aspectul condiţiilor de tragere la răspundere penală.

Faptul că instanţa de fond, aplicând dispoziţiile articolului 13 Cod penal  şi condamnând pe inculpat pentru infracţiunile prevăzute de legea nouă (Legea 241/2005) nu a indicat în mod expres corespondentul normei de incriminare din legea veche (Legea nr 87/1994) corespunde pe deplin exigenţelor impuse de articolul  357 aliniat 1 Cod procedură penală, încadrarea juridică vizând indicarea textului de lege în baza căreia instanţa dispune una din soluţiile prevăzute de articolul 345 Cod procedură penală  cu aplicarea articolului 13 Cod penal  şi nu toate textele de incriminare succesive.

Pe de altă parte, omisiunea instanţei de fond de a motiva aplicarea articolului 13 Cod penal  a fost remediată în apel, neimpunând reformarea, sub acest aspect, a hotărârii.

În ceea ce priveşte dispoziţia instanţei de fond de condamnare a inculpatului pentru infracţiunea prevăzută de articolul  8 aliniat 1 din Legea 241/2005 cu aplicarea articolului 13 Cod penal, Tribunalul a apreciat-o ca nelegală.

Condiţia imperativă impusă de articolul 13 Cod penal, este aceea ca legile penale succesive să prevadă aceeaşi faptă ca infracţiune.

Or, anterior Legii nr 241/2005, nu era incriminată ca infracţiune prin articolele 9-12 din Legea nr 87/1994, fapta prin care se încerca şi se reuşea, în mod ilegal, obţinerea de rambursări ilegale de taxe şi impozite, aceasta reprezentând contravenţia prevăzută de articolul 17 aliniat 1 litera c din Legea nr 87/1994 modificată.

În aceste condiţii, întrucât fapta de a  stabili cu rea credinţă impozitele, taxele sau contribuţiile, având ca rezultat obţinerea fără drept a unor sume de bani cu titlu de rambursări sau restituiri de TVA a fost incriminată ca infracţiune prima dată prin  articolul  8 aliniat 1 din Legea 241/2005, publicată în Monitorul Oficial din 27.07.2005, ulterior epuizării activităţii infracţionale a inculpatului (anul 2004), este incident articolul 11 Cod penal, conform căruia Legea penală nu se aplică faptelor care, la data când au fost săvârşite, nu erau prevăzute ca infracţiuni.

Într-o astfel de ipoteză, devine incident temeiul de achitare prevăzut de articolul  10 litera  b Cod procedură penală, având în vedere că această faptă a inculpatului nu era prevăzută de legea penală la momentul săvârşirii ei.

Prin urmare, sub acest aspect, tribunalul a aprciat fondat apelul inculpatului.

Sub aspectul laturii civile, Tribunalul a constatat  că ANAF B. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 677.669,34 lei.

Cu toate acestea, instanţa de fond a admis  în parte constituirea de parte civilă şi a obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente SC E.S.E. SRL la plata sumei de 304.146 lei reprezentând  impozit pe profit  şi majorări de întârziere aferente TVA şi impozit pe profit calculate până la data deschiderii procedurii falimentului, toate cu titlu de despăgubiri civile în favoarea părţii civile A.N.A.F. B. şi a respins restul pretenţiilor ca neîntemeiate.

Împotriva acestei hotărâri, ANAF B. nu a declarat apel, astfel încât Tribunalul a verificat  modul de soluţionare a laturii civile, în limitele impuse de principiul non reformatio in pejus, impus de articolul  372 Cod procedură penală.

În cursul urmăririi penale, s-a stabilit prejudiciul cauzat bugetului de stat prima dată prin raportul de inspecţie fiscală din data de 12 mai 2005, în sumă de 2.757.831.765 rol cu titlu de TVA la care se adaugă penalităţi dobânzi şi 3.169.846.181 rol cu titlu de impozit pe profit, la care se adaugă dobânzi şi penalităţi.

Tot în cursul urmăririi penale, la cererea inculpatului, s-a dispus o expertiză contabilă judiciară, din concluziile căreia a rezultat că prejudiciul cauzat bugetului de stat prin înregistrarea în evidenţa contabilă a SC E.S.E. SRL în perioada noiembrie 2000 – iulie 2004 este de 2.743.051.026 rol reprezentând TVA şi 294.182.256 rol reprezentând impozit pe profit, fără penalităţi şi majorări de întârziere.

Faţă de acestea, s-a stabilit că prejudiciul cauzat bugetului de stat este de 2.937.233.282 rol sumă care a fost în parte compensată cu suma de 2.548.643.193 rol pe care SC E.S.E. SRL o avea la data de 31.12.2004 ca TVA de rambursat, rezultând un prejudiciu pentru TVA în sumă de 94.407.833 rol.

În faţa instanţei de fond, a fost depus la dosarul cauzei raportul de expertiză  contabilă judiciară refăcut (fila  271 dosar fond), întocmit în dosarul de faliment al societăţii administrate de inculpat, depus la dosarul respectiv la data de 22.01.2010.

Din cuprinsul acestuia, din cuprinsul declaraţiei dată de experta  T.V. audiată în faţa instanţei de fond (fila 270 dosar fond) şi din cuprinsul precizării depuse (fila  282 dosar fond), rezultă că declaraţia de creanţă a ANAF în care sunt menţionate datoriile bugetare ale SC E.S.E. SRL (între care şi TVA şi impozit pe profit) a avut în vedere atât sumele obţinute urmare a faptelor de evaziune fiscală, cât şi cele rezultate din operaţiuni reale, dar care nu au fost achitate la timp, motiv pentru care există discordanţe între sumele cu care ANAF s-a constituit parte civilă în procesul penal şi cele inserate în declaraţia de creanţe din dosarul de faliment (aspect care rezultă şi din cuprinsul cererii de admitere a creanţelor şi din enumerarea tipului de creanţe pretinse de ANAF în dosarul de faliment).

Potrivit acestui raport de expertiză contabilă judiciară refăcut, şi declaraţiei dată de experta  T.V., rezultă că prejudiciul cauzat bugetului de stat (prin faptele ilicite ale inculpatului, de evaziune fiscală) se compune din debitul în sumă de 29.418 lei şi accesorii în cuantum de 274.728 lei, reprezentând penalităţi de întârziere şi dobânzi aferente atât impozitului pe profit, cât şi TVA-ului, rezultând un prejudiciu total cauzat bugetului de stat de 304.146 lei.

Tribunalul a reţinut din cuprinsul acestor probe (raportul de expertiză  contabilă judiciară refăcut, declaraţia dată de experta  T.V.  şi precizarea depusă), că sumele acordate de instanţa de fond cu titlu de despăgubiri civile către ANAF, diminuate faţă de cele pretinse de ANAF în constituirea de parte civilă, reflectă exclusiv debitele datorate bugetului de stat de către SC E.S.E. SRL, urmare a faptelor de evaziune fiscală ale inculpatului, astfel încât nu există necorelare între aceste sume şi cele (în cuantum mult mai mare) evidenţiate în declaraţia de creanţe din dosarul de faliment.

Faţă de cuprinsul acestor probe, criticile inculpatului cu privire la inexistenţa unor rambursări de TVA, chiar dacă s-ar aprecia nereale operaţiunile evidenţiate în documentele contabile, sunt nefondate, cât timp potrivit datelor contabile rezultă că SC E.S.E. SRL a obţinut rambursări de TVA, fiind operate şi compensări între TVA de plată şi TVA de rambursat.

În raport de toate aceste considerente, tribunalul a procedat conform dispozitivului.

Împotriva acestor hotărâri, în termen legal, au declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor şi inculpatul Z.R.C.

Parchetul a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii recurate şi menţinerea hotărârii instanţei de fond ca legală şi temeinică. În motivarea recursului s-a arătat că hotărârea instanţei de apel este nelegală sub aspectul achitării inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută şi pedepsită de articolul 8 aliniatul 1 din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea articolului 13 Cod penal, pentru motivul că fapta nu este prevăzută de legea penală. S-a relevat că activitatea infracţională a inculpatului s-a derulat în perioada noiembrie 2000 – iulie 2004, în perioada în care legea aplicabilă raporturilor juridice fiscale era Legea nr. 87/1994, abrogată în anul 2005. S-a menţionat că instanţa de fond şi instanţa de apel au reţinut ca fiind săvârşită şi infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de articolul 290 Cod penal, având ca obiect material facturile fiscale care au stat la baza rambursării ilegale de TVA, însă în mod nelegal s-a reţinut de către instanţa de apel că această activitate infracţională finalizată prin rambursarea de TVA nu are caracter penal.

Inculpatul recurent Z.R.C., prin avocat ales,a solicitat admiterea recursului, a se dispune, în principal, casarea cu trimitere a cauzei la instanţa de fond deoarece greşit a soluţionat fondul cauzei. În subsidiar, s-a solicitat a se dispune achitarea inculpatului pentru infracţiunile prevăzute de articolul 8 aliniatul 1 din Legea 241/2005, cu aplicarea articolului 13 Cod penal şi articolul 9 aliniatul 1 litera b din Legea 241/2005, cu aplicarea articolului 13 Cod penal. În cu totul subsidiar, s-a solicitat a se dispune reindividualizarea pedepsei aplicate inculpatului. S-a relevat că pentru infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, descrisă la punctul 4 din rechizitoriu, s-a împlinit termenul de prescripţie a răspunderii penale, în luna ianuarie 2012, prevăzut de articolului 122 litera c Cod penal şi s-a solicitat încetarea acţiunii penale. În motivarea recursului s-a arătat că inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârşirea a trei infracţiuni prevăzute de articolul 8 aliniatul 1 din Legea 241/2005 cu aplicarea articolului 13 Cod penal, articolul 9 aliniatul 1 litera b din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea articolului 13 Cod penal şi fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută şi pedepsită de articolul 290 Cod penal cu aplicarea articolului 41 aliniatul 2 Cod penal, şi că la pagina nr. 12 din rechizitoriu s-a pus în mişcarea acţiunea penală şi pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de articolul 9 aliniatul 1 litera c din Legea 241/2009 cu aplicarea articolului 13 Cod penal, ulterior infracţiunea prevăzută de articolul 9 aliniatul 1 litera b din Legea 241/2009 cu aplicarea art. 13 Cod penal fiind adăugată de două ori. S-a menţionat că nu a fost îndreptată greşeala materială şi că instanţa este legată de conţinutul pentru care s-a pus în mişcare acţiunea penală. S-a mai arătat că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre greşită de condamnare pentru fapta de la punctul 2,  în dispozitiv s-a reţinut numai litera b. S-a menţionat că s-a schimbat încadrarea juridică pentru fapta de la punctul 3 din articolul 9 aliniatul 1 litera b din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea articolului 13 Cod penal în infracţiunea prevăzută de articolul  9 aliniatul 1 litera c din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea articolului 13 Cod penal. S-a mai arătat că inculpatul în calitate de administrator a cumpărat marfă de la nişte societăţi comerciale din B., care se aflau în complexul E., marfă care a fost înregistrată în contabilitate, fiind întocmite fişe de consum pentru acestea iar pentru veniturile înregistrate în societate s-a plătit impozitele şi TVA-ul aferent către bugetul de stat, facturile fiscale fiind completate de către inculpat deoarece cei din complexul E. nu le-au completat.  Cu privire la latura civilă a cauzei s-a arătat că inculpatul a achitat prejudiciul.

Examinând hotărârile atacate prin prisma recursurilor declarate cât şi din oficiu,conform articolului 385/6 aliniatul 2 şi articolului 385/14 Cod procedură penală, sub aspectul tuturor motivelor de casare prevăzute de articolul 385/9 din acelaşi cod, curtea constată următoarele:

Criticile formulate de către parchet sunt fondate pentru următoarele considerente.

Rezultă din actele de la dosar aspecte relevate în motivele de recurs ale parchetului că inculpatul nu a săvârşit o contravenţie cum greşit a reţinut instanţa de apel, rezultată dintr-o eroare de calcul contabil ci neplata creanţelor fiscale cuvenite statului au rezultat, în mod indubitabil, dintr-o activitate deliberată a inculpatului concretizată în săvârşirea de falsuri în vederea obţinerii în acest mod ilicit a unor sume de bani de la bugetul de stat, cu titlu de TVA, activitate care nu are sub nicio formă un caracter contravenţional aşa cum greşit a reţinut instanţa de apel.

Nu sunt pertinente nici argumentele instanţei de apel potrivit cărora în acea perioadă în care se reţine că inculpatul ar fi săvârşit fapta nu era în vigoare Legea nr. 241/2005 cu textul său specific incriminator prevăzut de articolul 8 aliniatul 1, însă acest aspect nu poate fi înlăturat câtă vreme inculpatul a săvârşit falsuri cu privire la facturi fiscale tocmai în ideea de a obţine în mod onoros, cu titlu de rambursare TVA banii de la stat.

Instanţa a achiesat  la opinia parchetului potrivit căreia articolul 17 din Legea nr. 87/1994 în aliniatul 1 prevede clar că „constituie contravenţii următoarele fapte …, dacă nu sunt săvârşite în astfel de condiţii întrucât potrivit legii penale să constituie infracţiuni”. De aceea s-a considerat  că instanţa de fond în mod legal a reţinut că inculpatul a falsificat facturile şi apoi cu rea credinţă în baza acestor facturi false a solicitat şi obţinut rambursări ilegale de TVA prejudiciind pe această cale bugetul de stat.

Pentru toate aceste considerente, instanţa a admis  recursul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor, a casat  decizia penală nr. 142 din 16 mai 2011 pronunţată de Tribunalul Bihor şi a menţinut  în totalitate sentinţa penală nr. 1296 din 18 octombrie 2010 pronunţată de Judecătoria Oradea.

Cât priveşte criticile formulate de către inculpatul recurent Z.R.C. potrivit cărora s-ar impune achitarea sa pentru infracţiunile prevăzute de articolul 8 aliniatul 1 din Legea nr. 241/2005 şi articolul 9 aliniatul 1 din Legea nr. 241/2005, ambele cu aplicarea articolului 13 Cod penal, instanţa pentru raţiunile prezentate când a analizat recursul parchetului a respins  aceste critici considerându-le nefondate.

S-a arătat  pe larg care sunt raţiunile pentru care s-a considerat hotărârea instanţei de fond ca fiind temeinică şi legală şi pentru aceleaşi raţiuni instanţa a reţinut  că vinovăţia inculpatului pentru infracţiunile reţinute în sarcina sa rezultă în mod indubitabil din ansamblul actelor şi lucrărilor de la dosar şi pe cale de consecinţă criticile formulate de către inculpat sunt nefondate.

Cât priveşte critica aceluiaşi inculpat potrivit căreia s-ar fi împlinit termenul de prescripţie pentru infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, instanţa a respins  această critică ca fiind nefondată, în speţă nu s-a împlinit termenul de prescripţie cum greşit arată inculpatul prin criticile formulate.

De asemenea aceeaşi instanţă a respins şi critica inculpatului privind necesitatea individualizării pedepselor aplicate apreciind că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre temeinică, a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de articolul 72 Cod penal dar a  răspuns şi cerinţelor prevăzute de articolul 52 Cod penal, legate de pedeapsă şi scopul acestei pedepse, respectiv reeducarea inculpatului.

Pentru aceste motive, curtea, în baza articolului 385/15 punctul 1 litera b din Codul de procedură penală, a respins  ca nefondat recursul penal declarat de inculpatul Z.R.C.

În baza articolului 385/15 punctul 2 litera a Cod procedură penală, s-a admis  recursul penal declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor împotriva deciziei penale nr. 142 din 16 mai 2011 pronunţată de Tribunalul Bihor, care a fost casată  şi a fost menţinută  sentinţa penală nr. 1296 din 18 octombrie 2010 pronunţată de Judecătoria Oradea.

În baza articolului 192 aliniat 2 din Codul de procedură penală a fost obligat  inculpatul recurent la plata sumei de 300 lei, cheltuieli judiciare în recurs.