Modificarea cererii de chemare în judecată.

Art. 21 alin.3 din Legea nr. 85/2006, art. 132 C.proc.civ.

Potrivit dispoziţiilor  art. 132 alin. 1 Cod procedură civilă, „La prima zi de înfăţişare instanţa va putea da reclamantului un termen pentru întregirea sau modificarea cererii, precum şi pentru a propune noi dovezi”.

Prima zi de înfăţişare este definită de art. 134 Cod procedură civilă ca ziua în care părţile legal citate pot pune concluzii.

În acest sens, în mod corect judecătorul – sindic a apreciat că, în speţă, prima zi de înfăţişare a fost termenul de judecată din 18.06.2012, termen la care contestatorul nu a solicitat însă un nou termen pentru modificarea cererii, iar instanţa de fond nu a acordat un nou termen în acest sens, ci pentru a se lua cunoştinţă de conţinutul întâmpinării.

În această situaţie, ”precizarea” la data de 24.09.2012 a obiectului şi cauzei cererii iniţiale, în sensul schimbării acestora şi transformării contestaţiei la raportul de activitate al lichidatorului judiciar într-o cerere nouă, având ca obiect oferta reală şi pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de contract de vânzare-cumpărare, după punerea concluziilor pe excepţia de tardivitate a contestaţiei, este tardivă, astfel cum în mod legal şi temeinic a constatat şi instanţa de fond.

 (CURTEA DE APEL BUCUREŞTI - SECŢIA A V-A CIVILĂ,

DECIZIA CIVILĂ NR.687 din 01.04.2013)

 Deliberând asupra recursului de faţă:

Prin sentinţa civilă nr. 9964 din 8.10.2012 Tribunalul Bucureşti – Secţia a VII a Civilă a admis excepţia tardivităţii precizării contestaţiei  şi a decăzut contestatorul din dreptul de a preciza cererea sa.

A admis excepţia tardivităţii formulării contestaţiei.

A respins contestaţia formulată de D P, în contradictoriu cu  A B R SA, T C SRL, SC B P SRL, TC SC C B C SRL lichidatorul judiciar RVA I SPECIALISTS SPRL, ca tardiv formulată.

Pentru a formula astfel, instanţa de fond a reţinut că D P a formulat în contradictoriu cu debitoarea SC C B C SRL contestaţie împotriva Raportului de activitate nr.12 depus la dosarul cauzei la data de 24.04.2012 solicitând anularea parţială a acestuia, întrucât soluţiile posibile asupra bunului contractat, inclusiv asupra încheierii contractului de vânzare-cumpărare, astfel cum au fost expuse prin raportul de activitate nr. 12, sunt de neacceptat.

A solicitat să se dispună continuarea contractului de antrepriză şi a antecontractului de vânzare - cumpărare asupra apartamentului pentru care a plătit 92 % din suma stabilită şi, în măsura posibilităţilor, să i se ofere oportunitatea de a se ocupa personal de investiţie, în vederea finalizării ei, astfel încât să nu fie păgubit prin scoaterea la vânzare a apartamentului, din preţul căruia sigur nu va putea obţine mai nimic, având în vedere calitatea privilegiată a ipotecarei bănci creditoare.

Creditorul a apreciat că cele motivate de lichidator sunt relative, lipsite de preocupare pentru continuarea activităţii, respectiv a investiţiei şi le pot califica drept paleative ale unei soluţii posibile, raportul întocmit necuprinzând răspuns la situaţia concretă, acest comportament favorizând în mod direct creditorul ipotecar.

Intimaţii ABR SA şi lichidatorul judiciar RVA I S SPRL au formulat întâmpinări la 14.06.2012 şi 13.06.2012, prin care au invocat în principal excepţiile tardivităţii formulării contestaţiei, a inadmisibilităţii acesteia şi pe fond au solicitat respingerea contestaţiei ca neîntemeiată.

La termenul de judecată din 10.09.2012 apărătorul contestatorului a precizat cererea în sensul că obiectul nu îl reprezintă contestaţie la raportul lichidatorului judiciar întemeiată pe disp.art. 21 din Legea nr.85/2006 , ci cerere de validare a ofertei reale în condiţiile art.5901 Cod de procedură civilă şi cerere de pronunţare a unei hotărâri care să ţină loc de contract de vânzare - cumpărare pentru imobilul situat în Bucureşti Str.Fabrica de Gheaţă, nr…, ap…., et…., sector ...

 Sub aspectul excepţiei tardivităţii precizării cererii contestatorului, instanţa de fond a constatat că această precizare s-a efectuat la termenul din data de 10.09.2012, ulterior primei zile de înfăţişare care a fost termenul din 18.06.2012, la acea dată toate părţile au fost legal citate şi au pus concluzii.

A arătat judecătorul – sindic, în ceea ce priveşte cererea reclamantului în baza căreia  solicită validarea ofertei reale în condiţiile art.5901 Cod de procedură civilă şi pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de contract de vânzare cumpărare, că aceasta nu reprezintă o cerere de întregire a acţiunii iniţiale sau o cerere precizatoare, ci o evidentă cerere modificatoare a acţiunii întrucât prin intermediul ei reclamantul a urmărit să schimbe atât obiectul cererii de chemare în judecată cât şi temeiul juridic al acesteia.

Faţă de cele constatate, instanţa de fond a admis excepţia tardivităţii şi a decăzut contestatorul din dreptul de a preciza cererea sa.

Sub aspectul excepţiei tardivităţii formulării contestaţiei, judecătorul – sindic a apreciat că, raportat la dispoziţiile art.21 alin.3 din Legea nr.85/2006, potrivit cărora contestaţia împotriva măsurilor luate de administratorul/lichidatorul judiciar se poate formula în termen de 3 zile de la depunerea raportului de activitate, formularea contestaţiei la data de 08.05.2012 s-a făcut cu depăşirea termenului legal, în condiţiile în care lichidatorul judiciar a depus raportul de activitate nr. 12 la data de 26.04.2012, acesta fiind publicat şi în B.P.I. nr. 5969 din 27.04.2012.

În acest context, a arătat judecătorul – sindic, împrejurarea că raportul de activitate contestat a fost comunicat contestatorului la data de 7.05.2012 nu are relevanţă, raportat la textul de lege precitat.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs contestatorul creditor P D, recursul fiind înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a V – a Civilă, sub nr. 39885/3/2009/a2, din 22.01.2013.

În motivarea recursului contestatorul a susţinut că primul termen de judecată nu a fost la data de 18.06.2012, chiar dacă părţile au fost legal citate, recurentul nu a fost însă asistat de apărător şi nici nu cunoaşte apărările intimatelor, astfel încât primul termen de judecată în dosar a fost data de 24.09.2012, modificarea petiţiei iniţiale fiind depusă cu 10 zile înainte de acest termen.

Pe fondul cauzei, a susţinut recurentul, petiţia sa, astfel cum a fost modificară şi calificată la termenul de judecată din 24.09.2012, este întemeiată.

La termenul din 4.03.2013, recurentul a arătat că recursul priveşte şi sentinţa civilă nr. 13212/21.12.2012 de completare a dispozitivului sentinţei civile recurate nr. 9964 din 8.10.2012 prin care instanţa de fond a respins ca neîntemeiată cererea de validare a ofertei reale în condiţiile art. 5901 Cod procedură civilă, respectiv de pronunţare a unei hotărâri care să ţină loc de contract de vânzare-cumpărare pentru imobilul situat în Bucureşti, str. Fabrica de Gheaţă, nr. .., ap…, et…, sector .. şi a dispus restituirea recipisei de consemnaţiune nr. 3250230/1 emisă de CEC Lipscani, la data de 9.08.2012, în valoare de 10.590 Euro către Pintilie Daniel.

A susţinut recurentul că sentinţa atacată nu cuprinde motivele pe care se sprijină şi cuprinde motive străine de natura pricinii, instanţa de fond cantonându-se în prevederile exclusive şi limitative ale art. 931din Legea nr.85/2006, omiţând faptul că în dosar este depusă atât notificarea prin care societatea falită C B C SRL, prin lichidatori judiciari CII D V şi RVA I S SPRL, a fost convocată de executorul judecătoresc pentru efectuarea plăţii dar şi procesul verbal încheiat de executorul judecătoresc în care este menţionat expres faptul că reprezentanţii legali ai creditoarei nu s-au prezentat pentru a li se face plata în numerar, ceea ce a determinat efectuarea consemnaţiunii, potrivit regulilor ofertei reale.

A mai susţinut recurentul că instanţa de fond a interpretat greşit actul juridic dedus judecăţii, a schimbat înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al acestuia, în sensul că nu s-a pronunţat asupra conflictului de legi şi s-a cantonat strict în materia dreptului special al insolvenţei, instanţa nepronunţându-se astfel pe fondul cauzei.

În fine, sentinţa atacată este dată cu aplicarea greşită a legii, instanţa de fond nepronunţându-se în materia conflictului de legi şi soluţionând cauza strict în materia dreptului special al societăţilor în insolvenţă.

În drept, art. 304 pct. 7,8,9, art. 3041 Cod procedură civilă.

Intimatul lichidator judiciar RVA I S SPRL a formulat concluzii scrise, solicitând respingerea recursului ca nefondat.

Nu au fost solicitate probe noi în recurs.

Curtea, analizând actele şi lucrările dosarului, prin prisma motivelor de recurs şi a dispoziţiilor art. 3041 Cod procedură civilă, constată recursul nefondat pentru următoarele considerente:

Recurentul P D a formulat la data de 8.05.2012 contestaţie împotriva măsurilor luate de lichidatorul judiciar prezentate în cuprinsul Raportului de activitate nr. 12 privind stadiul aplicării procedurii la debitoarea SC C B C SRL, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună anularea parţială a raportului de activitate nr.12 şi obligarea lichidatorului judiciar să analizeze şi să răspundă solicitărilor sale de a finaliza investiţia (apartamentul ce a făcut obiectul antecontractului de vânzare-cumpărare) şi ulterior să procedeze la analizarea condiţiilor necesare pentru încheierea contractului de vânzare-cumpărare.

Contestaţia a fost întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 122 alin. 3 din Legea nr.85/2006.

 La data de 13.06.2012şi, respectiv, 14.06.2012,  lichidatorul judiciar RVA I S SPRL şi creditoarea A B R SA au depus întâmpinări la contestaţia formulată, invocând excepţia tardivităţii introducerii contestaţiei şi excepţia de inadmisibilitate a contestaţiei, raportat la temeiul de drept al acesteia, art. 122 alin. 3 din Legea nr.85/2006.

În şedinţa publică de la 18.06.2012 contestatorul a solicitat  termen pentru a lua cunoştinţă de conţinutul întâmpinărilor, instanţa acordând termen de judecată la data de 24.09.2012.

În şedinţa publică de la 24.09.2012 instanţa a acordat cuvântul părţilor pe excepţia tardivităţii formulării contestaţiei, raportat la dispoziţiile art. 21 alin. 3 din Legea nr.85/2006, contestatorul prin avocat ales punând concluzii de respingere a excepţiei tardivităţii, susţinând că în calitatea sa de creditor persoană fizică nu avea obligaţia de a lua cunoştinţă de raportul de activitate, neavând această posibilitate.

Instanţa de fond a acordat apoi cuvântul părţilor pe excepţia inadmisibilităţii contestaţiei invocată de SC A B SA, în acest moment contestatorul, prin avocat, a depus la dosar recipisa de consemnare a sumei de 10.590 Euro, reprezentând rest de plată plus TVA pentru apartamentul contractat şi a arătat că înţelege să-şi precizeze temeiul de drept al contestaţiei ca fiind art. 86 raportat la art. 52 din Legea nr.85/2006 şi la art. 1 din lege, precum şi că îşi precizează cererea în sensul că obiectul acesteia nu îl reprezintă contestarea raportului de activitate, ci validarea ofertei reale în condiţiile prevăzute de art. 5901 Cod procedură civilă  şi  pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de contract de vânzare-cumpărare (fila 200, dosar T.B.).

În raport de această „precizare”, lichidatorul judiciar a invocat inadmisibilitatea precizării cererii, faţă de dispoziţiile art. 132 Cod procedură civilă,  excepţia fiind unită cu fondul.

Prin sentinţa civilă nr. 9964 din 8.10.2012 instanţa de fond a apreciat ca tardivă „precizarea” cererii efectuată în şedinţa publică de la 24.09.2012, apreciind că prima zi de înfăţişare a fost termenul din 18.06.2012 iar, pe de altă parte, cererea formulată în şedinţa publică de la 24.09.2012 este o cerere „modificatoare”  şi nu „precizatoare”, reclamantul schimbând atât obiectul cererii de chemare în judecată, cât şi temeiul juridic al acesteia.

Curtea constată că cele reţinute de către judecătorul – sindic sunt corecte, aşa zisa „precizare” făcută verbal, odată cu punerea concluziilor în şedinţa publică de la 24.09.2012, în sensul schimbării obiectului cererii de chemare în judecată şi a temeiului juridic al acesteia, reprezentând în fapt o modificare a cererii iniţiale, recurentul reclamant schimbând atât obiectul cât şi cauza (temeiul de drept) contestaţiei, intimatul lichidator judiciar opunându-se la această modificare.

Potrivit dispoziţiilor  art. 132 alin. 1 Cod procedură civilă, „La prima zi de înfăţişare instanţa va putea da reclamantului un termen pentru întregirea sau modificarea cererii, precum şi pentru a propune noi dovezi”.

Prima zi de înfăţişare este definită de art. 134 Cod procedură civilă ca ziua în care părţile legal citate pot pune concluzii.

În acest sens, în mod corect judecătorul – sindic a apreciat că, în speţă, prima zi de înfăţişare a fost termenul de judecată din 18.06.2012, termen la care contestatorul nu a solicitat însă un nou termen pentru modificarea cererii, iar instanţa de fond nu a acordat un nou termen în acest sens, ci pentru a se lua cunoştinţă de conţinutul întâmpinării.

În această situaţie, ”precizarea” la data de 24.09.2012 a obiectului şi cauzei cererii iniţiale, în sensul schimbării acestora şi transformării contestaţiei la raportul de activitate al lichidatorului judiciar într-o cerere nouă, având ca obiect oferta reală şi pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de contract de vânzare-cumpărare, după punerea concluziilor pe excepţia de tardivitate a contestaţiei, este tardivă, astfel cum în mod legal şi temeinic a constatat şi instanţa de fond.

Nu poate fi reţinută susţinerea recurentului în sensul că modificarea contestaţiei s-a făcut cu 10 zile înainte de termenul din 24.09.2012 (14.09.2012), întrucât cererea acestuia depusă la 14.09.2012 (fila 37, dosar T.B.) nu face referire la schimbarea obiectului şi a cauzei contestaţiei iniţiale depusă la 8.05.2012, ci face trimitere la o altă cerere de chemare în judecată depusă de către creditorul P D prin registratură pentru termenul de judecată din data de 25.01.2012 prin care am solicitat punerea în posesia bunului imobil constând în apartamentul nr. 131 (…), conform cu antecontractul de vânzare-cumpărare încheiat cu SC C B C SRL, autentificat sub nr. 159 din 21.02.2008 (…)” în raport de care am apelat la procedura ofertei reale, stabilită prin art. 586 Cod procedură civilă, notificând creditoarea şi formulând prin BEJ Ezer Lucian (…) oferta reală în raport cu dispoziţiile art. 587 Cod procedură civilă (…) şi în continuare au efectuat consemnaţiunea pe numele şi la dispoziţia debitoarei prin Lichidator judiciar (…)”.

Pentru aceste motive, precitate, recurentul a formulat cererea de validare a ofertei reale, în condiţiile art. 5901 Cod procedură civilă şi în continuare pronunţarea  unei hotărâri care să ţină loc de contract de vânzare-cumpărare şi nu are legătură cu contestaţia la Raportul de activitate nr. 12 al lichidatorului judiciar, depusă la 8.05.2012, ci, cum am arătat, cu cererea formulată pentru  un termen anterior depunerii Raportului de activitate din 26.04.2012, respectiv cu cererea formulată la 25.02.2012.

Că este aşa, o confirmă şi susţinerea recurentului care a arătat expres în motivele de recurs că solicită „admiterea petiţiei noastre astfel cum a fost modificată şi calificată la termenul de judecată din 24.09.2012 în faţa Tribunalului (…)”.

Aşa fiind, Curtea constată că soluţia instanţei de fond de admitere a excepţiei tardivităţii şi decădere a contestatorului din dreptul de a-şi preciza cererea, precum şi admiterea excepţiei tardivităţii contestaţiei, raportat la dispoziţiile art21 alin. 3 din Legea nr.85/2006 şi respingerea acesteia ca tardivă, este legală şi temeinică.

Prin cererea de completare a dispozitivului, recurentul contestator recunoaşte practic faptul că a formulat o cerere nouă, de validare a ofertei reale, ce nu avea nici o legătură cu contestaţia formulată la Raportul de activitate nr. 12 al lichidatorului judiciar.

Cât priveşte soluţia instanţei de fond, de respingere ca neîntemeiată a cererii de validare a ofertei reale în condiţiile art. 5901 Cod procedură civilă, respectiv de pronunţare a unei hotărâri care să ţină loc de contract de vânzare-cumpărare pentru imobilul situat în Bucureşti, str. Fabrica de Gheaţă nr. .., ap. …., et…., sector .., Curtea constată că instanţa de fond şi-a motivat soluţia în fapt şi în drept, potrivit dispoziţiilor art. 261 alin. 1 pct 5 Cod procedură civilă, astfel încât invocarea motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 Cod procedură civilă este nefondată.

Nefondate sunt şi motivele de recurs invocate de recurent, ale  art. 304 pct. 8 şi 9 Cod procedură civilă, recurentul criticând de fapt aceleaşi aspecte prin invocarea celor două motive de recurs, anume respingerea cererii în temeiul dispoziţiilor Legii nr. 85/2006, art. 931 şi nu în raport de prevederile Noului Cod Civil sau ale Codului Civil vechi.

În realitate, instanţa de fond a arătat că, potrivit art. 586 Cod procedură civilă, procedura ofertei reale poate fi utilizată doar de către debitor, pe când P D are calitatea de creditor al societăţii debitoare SC C B C SRL, fiind înscris în tabelul definitiv consolidat al creanţelor debitoarei.

A arătat instanţa de fond că P D a înţeles să constate reziliat antecontractul de vânzare-cumpărare încheiat cu societatea falită pentru neîndeplinirea obligaţiei de predare în termen a apartamentului ce a făcut obiectul antecontractului de vânzare-cumpărare şi să formuleze cerere de  admitere în tabelul obligaţiilor a creanţei sale, reprezentând parte din preţul achitat în avans pentru apartament, fiind înscris cu creanţa sa  asupra cererii debitorului în tabelul obligaţiilor.

Cum cererea, atât cea din 25.01.2012, cât şi revenirea la aceasta, din 14.09.2012, au fost formulate în procedura falimentului debitoarei în mod corect instanţa de fond a făcut aplicarea dispoziţiilor legii speciale nr. 85/2006, ale cărei prevederi pot fi derogatorii de la dreptul comun reprezentat de codul civil, conform adagiului „specialia generalibus derogant”.

Faţă de cele constatate, Curtea a apreciat că atât sentinţa civilă nr. 9964 din 8.10.2012, cât şi sentinţa civilă nr. 13212 din 21.12.2012, de completare a dispozitivului sentinţei civile nr. 9964 din 8.10.2012, sunt legale şi temeinice, recursul fiind nefondat.

Pentru aceste considerente, Curtea faţă de dispoziţiile art. 8 alin. 1 din Legea nr.85/2006, art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, a respins recursul ca nefondat.

Domenii speta

Spete similare