Acordarea termenului de graţie în executarea obligaţiilor de plată ale instituţiilor publice, stabilite prin titluri executorii.

Sentinţă civilă 100 din 18.09.2012


. Acordarea termenului de graţie în executarea obligaţiilor de plată ale instituţiilor publice, stabilite prin titluri executorii.

Măsura acordării termenului de graţie în executarea obligaţiilor de plată ale instituţiilor publice se analizează prin raportare la dispoziţiile art.6 din OG nr.22/2002.

- Art.6  alin. 2 din OG nr. 22/2002.

Curtea apreciază că cererea de acordare a unui termen de graţie nu este întemeiată, faţă de faptul că executarea silită mobiliară demarată de creditoare (prin vânzarea la licitaţie a celor trei autoturisme proprietatea AVAS) nu este de natură să împiedice îndeplinirea de către AVAS a atribuţiilor stabilite de lege, astfel cum are în vedere art. 6 din actul normativ.

(CURTEA DE APEL BUCUREŞTI - SECŢIA A V-A CIVILĂ,

SENTINŢA CIVILĂ NR.100 din 18.09.2012)

 Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a V-a Civilă la data de 18.07.2012, sub nr. 15785/2/2012, contestatoarea A V A S, în contradictoriu cu creditoarea SC G SRL, a solicitat, în temeiul articolului IV din OUG nr. 4/2011 de modificare a articolului 6 alineat 2 din OG nr. 22/2002, modificata şi completată, cerere de acordare a unui termen de graţie pentru plata sumei de 4.500 lei creditoarei SC G SRL.

În motivarea cererii s-a arătat că în fapt, BEJA D G, L G şi M P, a constituit dosarul de executare nr. 1112/2011 în vederea punerii în executare silită a titlului executoriu reprezentat de decizia comercială nr. 518/30.11.2009, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, în dosarul nr. 12201./3/2008 şi prin care AVAS a fost obligată la plata sumei de 4.500 lei onorariu avocaţial.

Executorul a procedat la instituirea popririi conturilor Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, şi după expirarea termenului de 6 luni, a declanşat procedura executării silite mobiliare asupra unor bunuri din dotarea AVAS ce fac parte din categoria bunurilor exceptate de la urmărire.

A susţinut reclamanta că imposibilitatea onorării plăţilor este de natură obiectivă şi întemeiată şi pe argumentul crizei economice reţinut şi în practica CEDO.

Debitele ce grevează bugetul statului prin Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului sunt prezentate şi în preambulul - notă de fundamentare a OUG 4/2011, arătându-se fără putinţă de tăgadă, necesitatea eşalonării, acordării termenelor de gratie, suspendării executării, în vederea evitării blocării activităţii.

S-a învederat că, conturile Autorităţii pentru Valorificarea Activelor Statului sunt indisponibilizate, fiind instituită poprirea pentru creanţe stabilite prin hotărâri judecătoreşti.

În consecinţă, AVAS se află în imposibilitatea legală a consemnării valorii spre a obţine suspendarea executării până la soluţionarea contestaţiei potrivit normelor dreptului comun, prevederile articolului 428 Cod procedură civilă, statuând că suspendarea se poate acorda numai dacă se depune recipisa de consemnare.

Faţă de această situaţie, reclamanta a solicitat acordarea unui termen de graţie pentru plata sumei de 4.500 lei creditoarei SC G SRL C.

În drept, au fost invocate prevederile art. 6 din OG nr. 22/2002 aşa cum a fost modificat de OUG nr. 4/2011.

Intimata SC G SRL a depus la dosar întâmpinare, solicitând respingerea cererii formulate de contestator privind cererea de acordare a unui termen de graţie ca neîntemeiată.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

În fapt, prin decizia comercială nr. 518/30.11.2009 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti Secţia a V-a Comercială, în dosarul nr. 12201./3/2008, AVAS a fost obligată la plata sumei de 4.500 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocaţial către SC G SRL.

Această hotărâre a fost pusă în executare silită, fiind constituit dosarul de executare nr. 1112/2011 la BEJA D G, L G şi M P, în cadrul căruia s-a procedat la punerea sub sechestru a trei autoturisme aparţinând debitoarei AVAS, fixându-se termen la data de 02.08.2010 pentru vânzarea la licitaţie publică a acestora.

În drept, cererea de acordare a unui termen de graţie nu este întemeiată şi va fi respinsă.

Se are în vedere că potrivit art. 6 din OG nr. 22/2002 privind executarea obligaţiilor de plată ale instituţiilor publice, stabilite prin titluri executorii, în forma actuală, în cazurile în care, din motive temeinice privind realizarea atribuţiilor prevăzute de lege, instituţia debitoare nu îşi poate îndeplini obligaţia de plată în condiţiile prevăzute la art. 1 alin. (1), art. 2 sau 4, aceasta va putea solicita instanţei judecătoreşti care soluţionează cauza acordarea, în condiţiile legii, a unui termen de graţie sau/şi stabilirea unor termene de plată eşalonată a obligaţiei respective, iar în cazurile în care obligaţia de plată este stabilită prin hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă, instituţia debitoare poate solicita instanţei care a dat această hotărâre luarea acestor măsuri.

În cauză, Curtea apreciază că cererea de acordare a unui termen de graţie nu este întemeiată, faţă de faptul că executarea silită mobiliară demarată de creditoare (prin vânzarea la licitaţie a celor trei autoturisme proprietatea AVAS) nu este de natură să împiedice îndeplinirea de către AVAS a atribuţiilor stabilite de lege, astfel cum are în vedere art. 6 din actul normativ.

Pe de altă, se are în vedere că hotărârea judecătorească ce reprezintă titlul executoriu, respectiv decizia comercială nr. 518, a fost pronunţată la data de 30.11.2009 (cu aproape trei ani în urmă!) şi că încă de la acea dată era executorie iar AVAS avea obligaţia de plată. Or, o întârziere şi mai mare a executării silite a acesteia ar fi de natură să afecteze dreptul creditoarei la un proces echitabil prevăzut de art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, câtă vreme şi executarea silită este o fază a procesului civil iar faptul că SC G SRL a obţinut câştig de cauză în dosarul nr. 34341/299/2011 ar rămâne practic lipsit de finalitate dacă nu ar avea posibilitatea să şi execute silit acea hotărâre.

De asemenea, reţine Curtea faptul că suma pentru plata căreia se solicită acordarea unui termen de graţie este de 4.500 lei, deci într-un cuantum relativ scăzut, astfel că nu se poate considera că reprezintă un motiv temeinic - cum are în vedere art. 6 din OG nr. 22/2002.

Pentru aceleaşi motive, Curtea a apreciat ca neîntemeiată şi cererea de suspendare a executării până la soluţionarea cererii de acordare a unui termen de graţie, astfel că  a respins-o.