Legalitatea administrării probelor în cursul urmăririi penale

Activitatea de înregistrare trebuie realizată de aşa manieră încât să permită persoanei care primeşte datele să verifice şi să certifice integritatea acestora, adică faptul că datele sunt transmise intacte şi în întregime.

În cazul înregistrărilor efectuate de către părţi, asigurarea integrităţii datelor rezultate din înregistrări se realizează prin prezentarea către organele judiciare a suporturilor originale ( brute ) pe care se află înregistrările efectuate de părţi, suporturi care se verifică de către organele judiciare, acestea din urmă dispunând transcrierea înregistrărilor ori verificând concordanţa datelor din transcrieri ( inclusiv pe suporturi optice ) cu cele din înregistrările aflate pe suporturi brute.

În lipsa verificării înregistrărilor aflate pe suportul brut, nu există garanţia identităţii acestora cu înregistrările prezentate de către părţi pe suport prelucrat ( în cazul de faţă pe CD-R ), identitate care ar asigura legalitatea probelor astfel obţinute.

 Neverificarea de către organele de urmărire penală a datelor aflate pe suportul brut pe care s-a efectuat înregistrarea aduce atingere şi principiului echităţii procesului penal, prevăzut de art.8 C.p.p., împiedicând organele judiciare să-şi formeze o imagine de ansamblu a evenimentelor şi permite ca discuţiile să fie scoase din context.

Judecătorul de cameră preliminară a exclus din ansamblul probator suporturile optice puse la dispoziţia organelor de urmărire penală de către persoana vătămată, conţinând înregistrările convorbirilor acesteia cu inculpaţii, datele rezultate din înregistrărilor aflate pe suporturile optice puse la dispoziţie de către persoana vătămată, transmise aşadar organelor de urmărire penală,  fiind obţinute în mod nelegal, fără garanţia integrităţii acestora, neexistând certitudinea că nu s-ar fi intervenit în vreun fel asupra autenticităţii şi integralităţii convorbirilor dintre părţi.

Prin încheierea de cameră preliminară nr.333/25.11.2015 pronunţată în dosarul nr. 6409/118/2015 al Tribunalului Constanţa  s-a dispus admiterea, în parte a  cererile formulate de către inculpaţii RT şi  RȘ in  baza art.345 alin.2 C.p.p.au fost excluse  din ansamblul probator suporturile optice puse la dispoziţia organelor de urmărire penală de către persoana vătămată SD, conţinând înregistrările convorbirilor acesteia cu inculpaţii RȘ şi RT.S-a admis  cererea inculpatului RT - C.N.P.XXX, fiul lui N şi F, domiciliat în XXX, fără forme legale în XXX - de modificare a controlului judiciar dispus faţă de acesta.

A fost inlocuită  obligaţia impusă inculpatului RT prin încheierea pronunţată la data de 12.10.2015 de către judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Constanţa, de a nu depăşi limita teritorială a judeţului Constanţa, cu obligaţia de a nu depăşi limita teritorială a României, dispoziţie ce se va comunica instituţiilor prev. de art.215 alin.5 C.p.p..

Au fost respinge celelalte cereri formulate de către inculpaţi.

S-a retinut  că prin rechizitoriul nr.274/P/2015 emis la data de 7.10.2015 de către D.N.A. – Serviciul Teritorial Constanţa s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest la domiciliu a inculpaţilor:

RT, fiul lui N şi F, născut la data de XXX în XXX, domiciliat în XXX, CNP XXX, consilier în Consiliul Local al XXX şi viceprimar al localităţii, pentru săvârşirea infracţiunii de şantaj, prevăzută de art.131 din Legea nr.78/2000 raportat la art.207 alin.1 şi 3 C.pen. şi

RȘ, fiul lui D şi NM, născut la data de XXX în XXX, domiciliat în XXX, CNP XXX, administrator al SC GBN SRL, pentru săvârşirea infracţiunii de şantaj, prevăzută de art.131 din Legea nr.78/2000 raportat la art.207 alin.1 şi 3 C.pen..

S-a reţinut, în fapt, în sarcina inculpatului RT că, în perioada 16.08.2015 – 08.09.2015, pentru a obţine de la persoana vătămată SD suma de 48.000 euro, împreună cu inculpatul RȘ, a exercitat asupra ei acte de constrângere constând în ameninţări cu fapte păgubitoare, respectiv cu alungarea clienţilor, împiedicarea accesului în spaţiul comercial şi a utilizării acestuia prin schimbarea încuietorilor şi sechestrarea bunurilor aparţinând societăţii comerciale administrate de către persoana vătămată, de o valoare considerabilă, aflate în interior.

În sarcina inculpatului RȘ s-a reţinut că, în perioada 16.08.2015 – 08.09.2015, pentru a obţine de la persoana vătămată SD suma de 48.000 euro, împreună cu inculpatul RT, a exercitat asupra ei acte de constrângere constând în ameninţări cu fapte păgubitoare, respectiv cu alungarea clienţilor,împiedicarea accesului în spaţiul comercial şi a utilizării acestuia prin schimbarea încuietorilor şi sechestrarea bunurilor aparţinând societăţii comerciale administrate de către persoana vătămată, de o valoare considerabilă, aflate în interior iar la data de 08.09.2015, în acelaşi scop şi în prezenţa suspectului RT, a exercitat acte de violenţă fizică asupra persoanei vătămate SD.

Inculpatul RȘ a solicitat judecătorului de cameră preliminară să constate neregularitatea întocmirii rechizitoriului întrucât acesta nu ar cuprinde datele privitoare la fapta reţinută în sarcina sa şi la încadrarea juridică a acesteia, în concret invocând lipsa concordanţei între situaţia de fapt şi încadrarea juridică.

În susţinerea cererii, inculpatul a motivat faptul că nu s-a folosit de funcţia sa, de administrator în cadrul societăţii comerciale, pentru comiterea faptei, astfel încât lipseşte concordanţa între situaţia de fapt şi dispoziţiile art.13 ind.1 din Legea nr.78/2000 reţinute de către procuror.

Acelaşi inculpat a contestat legalitatea administrării probelor, respectiv a înregistrărilor audio efectuate de către persoana vătămată, întrucât acestea ar fi fost realizate pro causa, prin provocare.

De asemenea, inculpatul RȘ a susţinut că în sarcina sa se reţine că ar fi exercitat acte de violenţă împotriva persoanei vătămate, în condiţiile în care ar fi fost vorba de o îmbrâncire uşoară.

Atât inculpatul RȘ cât şi inculpatul RT au invocat nelegalitatea înregistrărilor puse la dispoziţia organelor de urmărire penală de către persoana vătămată sub formă de suporturi optice ( CD-R ) iar nu a suportului brut cu care s-au efectuat practic înregistrările, suportul prelucrat fiind alterat în vederea susţinerii versiunii oferite în declaraţie, solicitând excluderea din materialul probator a suporturilor optice prezentate de către persoana vătămată, conţinând înregistrările discuţiilor sale cu inculpaţii.

La termenul de judecată din data de 10.11.2015 s-au dezbătut cererile şi excepţiile formulate de către inculpaţi precum şi aspectele de legalitate prevăzute de dispoziţiile art.342 C.p.p..

Analizând cererile formulate de către inculpaţi, judecătorul de cameră preliminară subliniază că, procedura camerei preliminare presupune doar controlul asupra legalităţii rechizitoriului, nu şi cel asupra temeiniciei sale.

Legalitatea rechizitoriului cuprinde două componente:

 - redactarea corespunzătoare, adică rechizitoriul trebuie să cuprindă toate elementele indicate de lege, respectiv de dispoziţiile art.328 C.p.p.;

- verificarea legalităţii şi temeiniciei rechizitoriului de către procurorul ierarhic superior celui care l-a întocmit, conform art. 328 alin. (1) C.p.p., ca o aplicare a regulii subordonării ierarhice, care guvernează faza de urmărire penală.

În schimb, temeinicia rechizitoriului presupune o corespondenţă sistematică între acuzarea formulată de către procuror ( faptă materială şi încadrare juridică ) şi probele pe care se fondează acuzarea. Ori acest control - al temeiniciei rechizitoriului – este o activitate specifică fazei de judecată, instanţa procedând în cursul judecăţii la verificarea punctuală a acuzaţiilor penale formulate împotriva unui inculpat, cu respectarea principiilor care guvernează această fază procesuală: publicitatea, oralitatea, contradictorialitatea şi nemijlocirea.

Din această perspectivă, judecătorul de cameră preliminară constată că, solicitarea inculpatului RȘ de a se constata neregularitatea actului de sesizare întrucât ar lipsi concordanţa între situaţia de fapt şi încadrarea juridică, însă din perspectiva lipsei probelor care să demonstreze elementele constitutive ale respectivei infracţiuni şi întrucât nu ar fi exercitat acte de violenţă împotriva persoanei vătămate ci s-ar fi produs doar o îmbrâncire uşoară, constituie apărări de fond, neputând face obiectul dezbaterilor şi analizei în procedura de cameră preliminară.

Judecătorul de cameră preliminară constată însă întemeiată cererea inculpaţilor de excludere din ansamblul probator a suporturilor optice prezentate de către persoana vătămată, conţinând înregistrările discuţiilor sale cu acesta cât şi cu inculpatul RȘ.

Astfel, judecătorul de cameră preliminară are în vedere următoarele:

Potrivit art.139 alin.3 C.p.p., înregistrările prevăzute în Capitolul IV al aceluiaşi cod, efectuate de părţi sau de alte persoane, constituie mijloc de probă când privesc propriile convorbiri sau comunicări pe care le-au purtat cu terţii.

Deşi dispoziţiile alin 3 al art 139 C.p.p. nu prevăd în mod expres, din interpretarea sistematică dispoziţiilor legale care reglementează activitatea de înregistrare a convorbirilor şi comunicaţiilor rezultă că, valabilitatea înregistrărilor este condiţionată de autenticitatea acestora şi de integritatea datelor obţinute şi transmise.

Astfel, activitatea de înregistrare trebuie realizată de aşa manieră încât să permită persoanei care primeşte datele să verifice şi să certifice integritatea acestora, adică faptul că datele sunt transmise intacte şi în întregime.

Faptul că dispoziţiile legale ( art.141, 142 şi 143 C.p.p.) detaliază modalitatea de înregistrare a convorbirilor şi comunicărilor de către persoanele autorizate care realizează supravegherea tehnică, de efectuare a unor copii după suportul original, impunând certificarea datelor transmise şi asigurarea integrităţii acestora, nu poate conduce la concluzia că, în cazul înregistrărilor efectuate de părţi nu ar fi necesară asigurarea integrităţii datelor transmise.

În cazul înregistrărilor efectuate de către părţi, asigurarea integrităţii datelor rezultate din înregistrări se realizează prin prezentarea către organele judiciare a suporturilor originale ( brute ) pe care se află înregistrările efectuate de părţi, suporturi care se verifică de către organele judiciare, acestea din urmă dispunând transcrierea înregistrărilor ori verificând concordanţa datelor din transcrieri ( inclusiv pe suporturi optice ) cu cele din înregistrările aflate pe suporturi brute.

În lipsa verificării înregistrărilor aflate pe suportul brut, nu există garanţia identităţii acestora cu înregistrările prezentate de către părţi pe suport prelucrat ( în cazul de faţă pe CD-R ), identitate care ar asigura legalitatea probelor astfel obţinute.

Ori, din procesele-verbale aflate la filele 19,-23, 29-35, 37-40 ) nu rezultă că organele de urmărire penală ar fi avut la dispoziţie şi ar fi transcris datele de pe suportul original ( telefon mobil ) conţinând înregistrările convorbirilor dintre inculpaţi şi persoana vătămată, ci rezultă faptul că li s-au prezentat de către aceasta suporturi optice tip CD-R.

Neverificarea de către organele de urmărire penală a datelor aflate pe suportul brut pe care s-a efectuat înregistrarea aduce atingere şi principiului echităţii procesului penal, prevăzut de art.8 C.p.p., împiedicând organele judiciare să-şi formeze o imagine de ansamblu a evenimentelor şi permite ca discuţiile să fie scoase din context.

În consecinţă, judecătorul de cameră preliminară va exclude din ansamblul probator suporturile optice puse la dispoziţia organelor de urmărire penală de către persoana vătămată SD, conţinând înregistrările convorbirilor acesteia cu inculpaţii RȘ şi RT, datele rezultate din înregistrărilor aflate pe suporturile optice puse la dispoziţie de către persoana vătămată SD, transmise aşadar organelor de urmărire penală,  fiind obţinute în mod nelegal, fără garanţia integrităţii acestora, neexistând certitudinea că nu s-ar fi intervenit în vreun fel asupra autenticităţii şi integralităţii convorbirilor dintre părţi.

Faţă de argumentaţia expusă, cererea inculpatului RȘ de a se constata nelegalitatea înregistrărilor aflate pe suporturile optice prezentate de către persoana vătămată, întrucât ar fi fost realizate pro causa, prin provocare, rămâne fără obiect.

Se va dispune comunicarea de îndată a prezentei încheieri către D.N.A. – Serviciul Teritorial Constanţa, pentru a proceda în conformitate cu art.345 alin.3 C.p.p., urmând ca, după comunicarea răspunsului, judecătorul de cameră preliminară să dispună în conformitate cu art.346 C.p.p..

Dat fiind stadiul procesual al cauzei, faptul că în cauză subzistă bănuiala rezonabilă de comitere de către inculpaţi a faptelor pentru care sunt trimişi în judecată, precum şi conduita procesuală a inculpaţilor, necesitatea împiedicării acestora de a intra în legătură cu persoana vătămată şi cu martorii audiaţi în faza de urmărire penală, judecătorul de cameră preliminară va menţine măsura controlului judiciar dispusă faţă de inculpaţi.

Având în vedere elementul de noutate intervenit în cauză, prin excluderea înregistrărilor mai sus menţionate, dar şi argumentul invocat de către inculpatul RT în susţinerea cererii de înlocuire a obligaţiei de a nu depăşi limita teritorială a judeţului Constanţa cu obligaţia de a nu depăşi limita teritorială a României, şi anume exercitarea dreptului la muncă, judecătorul de cameră preliminară consideră că cererea formulată este întemeiată, urmând a fi admisă în sensul solicitat.

Domenii speta

Spete similare