Drept penal .

Calitatea de administrator al societăţii comerciale nu este suficientă prin ea însăşi să atragă răspunderea penală a acestuia, dacă nu se dovedeşte intenţia de a săvârşi infracţiunea respectivă. Infracţiunea de evaziune fiscală analizată nu are un subiect activ calificat şi poate fi  săvârşită de orice persoană; în aceste condiţii, administratorul societăţii comerciale răspunde penal pentru faptele proprii şi nu pentru faptele altor persoane, deoarece calitatea de administrator al societăţii comerciale nu instituie o răspundere obiectivă ci una subiectivă, în acord cu principiile răspunderii penale.

Sentinţa penală nr.311din 12 mai 2014 definitiva prin d p 539/16.09.2014a Curtii de Apel CONSTANTA  prin respingerea apelurilor declarate de parchet si parte civilă

Prin rechizitoriul nr 46/P/2008 din 15 11 2013 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanţa, a fost trimis în judecată inculpatul PI, pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 lit b) din Legea nr 241/2005.

S-a reţinut în actul de sesizare a instanţei că în perioada august –septembrie 2005, în calitate de administrator statutar al SC EM SRL C, inculpatul a omis evidenţierea în contabilitate a unui număr de 55 facturi fiscale în valoare de 447.135 lei, sustrăgându-se astfel de la plata taxelor cuvenite, cauzând un prejudiciu bugetului de stat în sumă de 131.519 lei, din care 60.117 lei impozit pe profit şi 71.402 lei TVA .

Din probele dosarului tribunalul reţine în fapt următoarele:

SC EM SRL a fost înfiinţată la data de 12 iunie 1998 de către PGR şi PI, având sediul social iniţial în XXX .

La data de 22 09 2000, PI s-a retras din societate şi a cesionat părţile sociale către PGR, acesta devenind asociat unic.

La data de 07 04 2004 asociatul unic PGR s-a retras din societate şi din funcţia de administrator, şi a cesionat cu titlu gratuit părţile sociale către fratele său PI.

De asemenea, s-a preschimbat sediul societăţii în XXX.

În perioada 2004-2005 societatea a desfăşurat activităţi comerciale.

S-a reţinut din probele administrate în cursul urmăririi penale că în perioada august-septembrie 2005 au fost emise un număr de 55 facturi fiscale de către EM SRL care nu au fost evidenţiate în contabilitate, cauzând astfel un prejudiciu bugetului de stat în sumă de 131.519 lei, reprezentând impozit pe profit (60.117 lei) şi TVA (71.402 lei).

Din actele de urmărire penală a rezultat că relaţiile comerciale ale SC EM SRL referitoare la emiterea celor 55 facturi fiscale au fost desfăşurate cu SC FRFPAMI SRL G,  SC T SRL G, SC MP SRL B şi SC CG SRL I.

Din examinarea conţinutului facturilor fiscale neînregistrate în contabilitatea SC EM SRL tribunalul constată că acestea au fost emise în perioada 23 august 2005 -28 septembrie 2005.

Potrivit declaraţiei martorei ID , fosta reprezentantă a SC T SRL TJ, luată la data de 07 01 2012 (după mai mult de 6 ani de la data faptelor) aceasta şi-a amintit că pe parcursul anului 2005 a derulat relaţii comerciale cu SC EM SRL achiziţionând de la aceasta ţeavă recuperată în baza mai multor facturi. Martora îşi aminteşte că societatea SC EM avea un reprezentant care s-a prezentat cu prenumele I, fără ca martora să-i cunoască numele de familie. Martora nu a fost întrebată asupra semnalmentelor persoanei care s-a recomandat verbal cu prenumele I. Contrar susţinerilor acestei martore în sensul că documentele de evidenţă contabilă ale firmei sale  le-a predat în totalitate lichidatorului judiciar şi organelor fiscale, din procesul verbal de consemnare a declaraţiei lichidatorului judiciar al SC T SRL (ME) a rezultat că reprezentanţii debitorului SC T SRL nu au depus actele de evidenţă contabilă, singurul document contabil depus fiind balanţa de verificare la data de 31 12 2007, aspect confirmat şi de sentinţa nr 1015/06 10 2009 prin care s-a dispus radierea firmei.

Din declaraţia martorului BR, fost administrator al SC MP SRL, luată la data de 10. 10 2012 (7 ani de la data faptelor) rezultă că acest martor nu reţine dacă a desfăşurat relaţii comerciale în anul 2005 cu SC EM SRL, şi nici nu reţine o persoană pe nume PI.

Din declaraţia martorei SP, luată la data de 18 09 2012, rezultă că în cursul anului 2005 societatea acesteia SC CG SRL a realizat o achiziţie de ciment şi oţel de la SC EM Constanţa, în baza unei facturi fiscale. Marfa a fost achiziţionată din bazarul din Nicolina, jud Iaşi, iar SC EM a fost reprezentată de un bărbat în vârstă de aproximativ 40 de ani, al cărui nume nu şi-l aminteşte. Martora nu a fost întrebată asupra altor date din care ar putea rezulta semnalmentele reprezentantului SC EM SRL şi corelaţia lor cu inculpatul PI. Tribunalul reţine că la data septembrie 2005 inculpatul PI avea vârsta de 28 de ani, fiind astfel deosebit de incert ca el să fi fost persoana care a vândut cimentul şi oţelul martorei SP într-un bazar din jud Iaşi. 

În cursul urmăririi penale şi în cursul judecăţii a fost audiat fratele inculpatului, martorul PGR, care a arătat în esenţă că inculpatul PI este plecat din România din cursul lunii august 2005. De asemenea, acest martor confirmă că inculpatul se afla într-o relaţie apropiată cu o persoană numită BG, care este naşul copilului lui PI.

De asemenea,  a fost audiat în cursul urmăririi penale şi judecăţii inculpatul PI, care declară în esenţă următoarele:

-până în luna mai 2005  s-a ocupat personal de înregistrarea documentelor contabile ale societăţii SC EM SRL, perioadă în care au fost întocmite şi înregistrate actele, conform legislaţiei în vigoare.

-în cursul lunii aprilie 2005 a preluat evidenţa contabilă ţinută de o contabilă M, iar documentele şi ştampila le-a predat numitului BG, naşul copilului său, care din acel moment este cel care s-a ocupat efectiv de societate. Inculpatul explică acest aspect prin aceea că BG este cel care a contribuit financiar la înfiinţarea societăţii comerciale, i-a livrat prin propria societate mărfuri constând în materiale de construcţii, precum şi i-a avansat banii necesar pentru a alimenta contul societăţii şi a onora biletele la ordin emise, existând astfel interesul pentru BG de a administra în fapt societatea inculpatului pentru a nu avea pierderi financiare.

-la data de 12 august 2005 inculpatul a plecat în Franţa, depunând în dovedire înscrisuri privind rezervarea biletului de avion (fila 290 UP), şi nu s-a mai întors în ţară timp de mai mulţi ani; ulterior, în cursul lunii septembrie 2005, în Franţa au plecat şi soţia şi copilul său recent născut (la 23 04 2005).  Se dovedeşte din înscrisurile trimise de inculpat că fiul său a primit paşaport la data de 26 08 2005, prin urmare se confirmă pregătirile pentru plecarea în Franţa.

-inculpatul declară că el nu a emis cele 55 facturi fiscale neînregistrate pentru care a fost trimis în judecată, şi că BG i-a comunica faptul că a închis firma SC EM SRL .

-inculpatul arată că a predat actele firmei lui BG pentru ca acesta să lichideze societatea, deoarece aceasta nu putea fi închisă înainte de onorarea datoriilor contractate. Mai precizează că a întocmit lui B o procură de reprezentare, prin înscris sub semnătură privată.

-cu privire la scrisul olograf şi semnăturile depuse pe cele 55 de facturi, inculpatul arată că nu-i aparţin, şi de altfel în cursul urmăririi penale i s-au solicitat specimene de scris şi semnătură, ce s-au dovedit a nu corespunde cu cele de pe facturi.

-inculpatul arată că nu a efectuat nici o operaţiune bancară în contul SC EM SRL, în perioada august –septembrie 2005, şi nici nu a împuternicit o altă persoană să facă astfel de operaţiuni.

Din relaţiile solicitate la Raiffeisen Bank cu privire la operaţiunile în contul SC EM SRL, rezultă că în perioada august-septembrie 2005 societatea nu a înregistrat activitate pe contul curent deschis la această bancă.  Singura persoană cu drept de semnătură în contul bancar este PI.

Numitul BG nu a putut fi identificat pe raza presupusei localităţi de domiciliu –XXX, pentru a fi audiat ca martor. De asemenea, nu au putut fi obţinute relaţii relevante în legătură cu societatea presupus administrată de numitul BG : SC LC SRL, cu excepţia faptului că se coroborează locaţia sediului acesteia (strada Interioară) cu susţinerile inculpatului potrivit cărora a dus actele propriei societăţi la sediul SC LC, pe strada Interioară. Împrejurarea că în această firmă figurează alte persoane decât BG ca administratori şi asociaţi nu constituie o dovadă a declaraţiilor nesincere ale inculpatului, deoarece există posibilitatea ca BG să fi acţionat fără a avea calitate oficială în această firmă; de asemenea, nu s-a putut stabili în cursul judecăţii dacă există vreo relaţie de rudenie sau apropiată între administratorii/asociaţii SC LC SRL şi numitul BG. 

 Potrivit art. 9 lit b) din Legea nr 241/2005, constituie infracţiuni de evaziune fiscală următoarele fapte săvârşite în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale: omisiunea, în tot sau în parte, a evidenţierii, în actele contabile ori în alte documente legale, a operaţiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate.

 Infracţiunea impune săvârşirea faptelor cu intenţie calificată de scop.

Prin urmare, calitatea de administrator al societăţii comerciale nu este suficientă prin ea însăşi să atragă răspunderea penală a acestuia, dacă nu se dovedeşte intenţia de a săvârşi infracţiunea respectivă. Infracţiunea de evaziune fiscală analizată nu are un subiect activ calificat şi poate fi  săvârşită de orice persoană; în aceste condiţii, administratorul societăţii comerciale răspunde penal pentru faptele proprii şi nu pentru faptele altor persoane, deoarece calitatea de administrator al societăţii comerciale nu instituie o răspundere obiectivă ci una subiectivă, în acord cu principiile răspunderii penale.

Din examinarea probelor administrate tribunalul reţine că nici una din probele administrate în cursul urmăririi penale nu confirmă:

-că inculpatul PI a participat în orice mod la vreuna din activităţile societăţii comerciale ce a atras evaziunea fiscală conturată de cele 55 facturi fiscale neînregistrate: (achiziţii de bunuri, vânzarea lor, emiterea facturilor, utilizarea banilor prin bancă sau cash, etc)

-că inculpatul PI a cunoscut  eventuala activitate desfăşurată în acest sens de numitul BG, precum şi neevidenţierea acesteia în contabilitate.

-că inculpatul PI a predat actele şi ştampila societăţii către BG cunoscând şi urmărind faptul că acesta le va folosi cu scopul de a desfăşura activităţi comerciale, şi totodată cunoscând şi urmărind ca acesta să nu ia măsuri pentru înregistrarea lor în contabilitate.

Din probele administrate rezultă cu o mare probabilitate că în perioada emiterii facturilor (începând cu 23 august 2005) inculpatul PI se afla deja în Franţa de 2 săptămâni, prin urmare nefiind posibil ca el să fi derulat activităţile comerciale în baza cărora au fost emise facturile fiscale.

De asemenea, din compararea vizuală a scrisului şi semnăturilor de pe facturile fiscale, tribunalul reţine că acestea nu seamănă cu scrisul şi semnătura inculpatului, deci nici din acest punct de vedere nu se confirmă implicarea cu ştiinţă a inculpatului la săvârşirea faptelor ce au condus la evaziune fiscală.

Reprezentanţii societăţilor comerciale cumpărătoare a bunurilor reliefate în facturile fiscale emise în perioada 23 08 -29 09 2005 nu au fost întrebaţi şi nu au oferit detalii din care să rezulte cu certitudine că reprezentantul SC EM SRL la data vânzărilor a fost inculpatul PI. În cursul judecăţii o astfel de activitate apare ca fiind total ineficientă din punct de vedere probatoriu.

Reprezentanta SC T SRL TJ indică într-adevăr că persoana s-a recomandat ,,I”, dar aceasta nu constituie o certitudine a faptului că acea persoană era PI; putea fi BG care s-a recomandat special cu un nume fals, ca să nu fie tras la răspundere penală; putea fi o altă persoană care se numea I; există posibilitatea ca martora să fi dat o declaraţie falsă pentru a-şi acoperi propria răspundere penală, existând date că nici aceasta nu a ţinut în regulă contabilitatea proprie firme. 

Inculpatul nu s-a sustras judecăţii, ci dimpotrivă s-a prezentat la termenul fixat de instanţă, fiind înştiinţat telefonic prin intermediul fratelui său, şi a răspuns logic şi raţional la toate întrebările instanţei, inclusiv furnizând adresa domiciliului din Franţa, astfel neexistând indicii din acest punct de vedere a conştiinţei unei vinovăţii a acestuia.

Anterior lunii august 2005 nu s-au descoperit nereguli în ţinerea evidenţei şi raportarea către stat a datoriilor fiscale de către SC EM SRL, prin urmare nu se dovedeşte o practică anterioară a inculpatului în acest domeniu. 

Potrivit art. 99 alin. 2 Cpp, ,,Suspectul sau inculpatul beneficiază de prezumţia de nevinovăţie, nefiind obligat să îşi dovedească nevinovăţia”; potrivit art. 103 alin. 2 cpp, ,,În luarea deciziei asupra existenţei infracţiunii şi a vinovăţiei inculpatului instanţa hotărăşte motivat, cu trimitere la toate probele evaluate; Condamnarea se dispune doar atunci când instanţa are convingerea că acuzaţia a fost dovedită dincolo de orice îndoială rezonabilă”. 

Având în vedere că este incertă participarea inculpatului PI la săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală prev de art. 9 lit b) din Legea nr 241/2005, deoarece nici una din probele administrate nu confirmă acest aspect, rămânând un dubiu major asupra participaţiei materiale şi asupra existenţei intenţiei inculpatului, dar conturându-se că o altă persoană neidentificată şi care nu face obiectul cauzei de faţă a emis 55 facturi fiscale în numele SC EM SRL pe care nu le-a înregistrat în contabilitatea firmei,  tribunalul va dispune achitarea acestuia în temeiul art. 16 lit c) Cod procedură penală.

Având în vedere că nu se confirmă participaţia inculpatului la producerea unui prejudiciu material în bugetul de stat, va respinge, ca nefondată, acţiunea civilă formulată de partea civilă ANAF –DGRFP Galaţi prin AJFP Constanţa împotriva inculpatului PI.

Domenii speta

Spete similare