Drept penal

Necesitatea întrunirii cumulative a condiţiilor prev de lege pentru întreruperea executării pedepsei pentru cazul prev de art.589 lit.a cod procedură penală.

Dispoziţiile cuprinse în art.589 lit.a Cod procedură penală instituie clar, fără posibilitatea de interpretare, dar şi imperativ, situaţia în care se poate dispune întreruperea executării pedepsei.

De remarcat că legiuitorul a stabilit condiţii cumulative, iar nu alternative, în sensul că: persoana condamnată să sufere de o boală care nu poate fi tratată în reţeaua sanitară a Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor şi care face imposibilă executarea imediată a pedepsei, dacă specificul bolii nu permite tratarea acesteia cu asigurarea pazei permanente în reţeaua sanitară a Ministerului Sănătăţii şi dacă instanţa apreciază că întreruperea pedepsei şi lăsarea în libertate nu prezintă un pericol pentru ordinea publică.

Prin sentinta penală nr.135/20.02.2014 ,pronuntata in  dosar nr. 10687/118/2013 a fost respinsă  ca nefondată, cererea de întrerupere a executării pedepsei închisorii formulată de petentul condamnat GB -

Prin cererea înregistrată sub nr.10687/118/2013 pe rolul Tribunalului Constanţa, petentul condamnat GB a solicitat întreruperea executării pedepsei pe motive medicale, în conformitate ce dispoziţiile art.455 Cod procedură penală raportată la art.453 Cod procedură penală în vigoare la momentul introducerii cererii.

În motivarea cererii s-a învederat că petentul condamnat are discopatie cervicală cronică de aproximativ 30 de ani şi în penitenciar, pe fondul lipsei de tratament, boala s-a agravat, fiind necesară întreruperea executării pedepsei în vederea efectuării unei intervenţii chirurgicale.

Ulterior, la data de 19.02.2014 s-au formulat precizări cu privire la această cerere, solicitându-se, în esenţă, să se dispună întreruperea executării pedepsei pe o durată de 180 de zile pentru efectuarea de urgenţă a intervenţiei chirurgicale, precum şi efectuarea intervenţiei chirurgicale şi a tratamentului aferent într-o unitate spitalicească fără pază, cu posibilitatea de a apela la servicii medicale  în unităţi spitaliceşti din afara teritoriului ţării, respectiv în spaţiul Comunităţii Europene.

Condamnatul se află deţinut în Penitenciarul Poarta Albă în executarea pedepsei rezultante de 3 ani şi 6 luni închisoare aplicată pentru infracţiuni aflate în concurs (condamnări dispuse prin sentinţa penală nr.830 din 24.04.2012 a Î.C.C.J., sentinţa penală nr.1476 din 19.10.2011 a Î.C.C.J. şi sentinţa penală nr.588 din 17.04.2012 a Î.C.C.J.) prin sentinţa nr.539 din 27.06.2013 a Tribunalului Bucureşti Secţia I penală, în baza căreia a fost emis Mandatul de Executare a Pedepsei Închisorii nr.1077 din 29.11.2013 al Tribunalului Bucureşti Secţia I penală.

Potrivit referatului întocmit de Compartimentul Executări Penale al Tribunalului Bucureşti Secţia I penală – fila 251 verso dosar, petentul condamnat GB  nu a mai beneficiat de întreruperea executării pedepsei.

În vederea soluţionării cauzei s-a solicitat Penitenciarului Poarta Albă documentele ce atestă situaţia medicală a petentului, acestea fiind înaintate la dosar prin adresa nr.C2 15695/PPACT/11.01.2014 a Penitenciarului – filele 12-114 dosar (fişă medicale pentru deţinuţi cu istoricul investigaţiilor, a afecţiunilor, analizelor şi tratamentelor, buletin de interpretare rezonanţă magnetică din 26.05.2004 emis de Spitalul Clinic de Urgenţă Militar Central „Dr Carol Davila”

S-au ataşat:

- adresă din 15.01.2014 şi scrisoare medicală din 16.01.2014 emisă de Profesor Doctor Şef Secţie Neurochirurgie şi Director Ştiinţific de Lucrări medicului neurochirurg AVC din cadrul Spitalului S Bucureşti (medicul personal al petentului), adresată Penitenciarului Poarta Albă, prin care solicită permisiunea efectuării examenului clinic şi neurochirurgical al condamnatului GB – filele 263 – 265 şi 267 dosar;

- scrisoare medicală nr.FO 17/11 din 14.01.2014 emisă de Penitenciar Spital Poarta albă – filele 270-275 dosar;

- raport medical nr.478001/10.01.2014 al Centrului de Diagnostic şi Tratament E Constanţa – fila 276 dosar;

- scrisoare medicală din 14.01.2014 emisă de Profesor Doctor Şef Secţie Neurochirurgie şi Director Ştiinţific de Lucrări medicului neurochirurg AVC din cadrul Spitalului S Bucureşti – filele 282-283 dosar;

- raport medical din 17.01.2014 întocmit de Profesor Doctor Şef Secţie Neurochirurgie şi Director Ştiinţific de Lucrări medicului neurochirurg AVC din cadrul Spitalului S Bucureşti – filele 290-291 dosar;

- raport medical din 25.01.2014 emis de dr. medic specialist MS din cadrul Orthopadische Praxisklinik Munchen-Schwabing

Prin Încheierea de şedinţă din 20.01.2014 s-a dispus efectuarea unei Expertize medico legale de către Serviciul de Medicină Legală Constanţa, cu următoarele obiective:

1.dacă petentul condamnat suferă de o boală gravă;

2.dacă această boală poate sau nu fi tratată în cadrul A.N.P., sau sub pază permanentă în reţeaua medicală a Ministerului Sănătăţii;

3.dacă această boală face imposibilă executarea pedepsei.

Raportul de expertiză medico-legală nr.337/2/A1CIA/12.02.2014 emis de Serviciul de Medicină Legală Constanţa, în urma examinării condamnatului GB la data de 28.01.2014, a formulat următoarele concluzii:

1.Numitul GB prezintă diagnosticul de XXX.

XXX reprezintă o boală gravă ce necesită intervenţie neurochirurgicală.

2. Această afecţiune  nu poate fi tratată în cadrul reţelei sanitare a Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, putând fi asigurată în reţeaua sanitară a Ministerului Sănătăţii sub pază permanentă.

3. Această boală nu face imposibilă executarea pedepsei, cu condiţia efectuării intervenţiei neurochirurgicale recomandată de medicul de specialitate.

Odată cu Raportul de expertiză s-au formulat şi „obiecţiuni/neconcordanţe” de către Şef Serviciu Medic Primar Legist  Şef Lucrări Dr.MO din cadrul Serviciului de Medicină Legală Constanţa, potrivit cărora „devine incert stadiul morfo-clinic al XXX diagnosticat în prezent (probabil unul mai puţin grav) şi dacă afecţiunea reprezintă o urgenţă chirurgicală” şi apreciind că „în prezent intervenţia chirurgicală ar avea un rol preventiv (evitarea instalării semnelor neurologice obiective) şi nu unul curativ (dispariţia semnelor neurologice şi a pericolului instalării sindromului de compresiune radiculo-medulară).

Urmare intrării în vigoare la data de 01.02.2014 a Legii nr.135/2010 privind Codul de procedură penală cu modificările şi completările următoare publicată în Monitorul Oficial nr.486/2010, precum şi a Legii nr.255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr.135/2010, publicată în Monitorul Oficial nr.515/2013, Tribunalul constată următoarele:

În urma adoptării noului Cod de procedură penală, instituţia întreruperii executării pedepsei închisorii este reglementată de art.592 raportat la art.589 Cod procedură penală şi prevede expres şi limitativ cele două cazuri care erau şi anterior prevăzute la art.453 lit.a şi b din Codul anterior de procedură penală, însă nu mai reglementează cazul anterior de la lit.c.

Dispoziţiile de procedură penală sunt de imediată aplicare tuturor cauzelor aflate pe rolul organelor judiciare, conform art.3 din Legea nr.255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr.135/2010 privind Codul de procedură penală, cu excepţiile  prevăzute în mod expres în cuprinsul acestei legi.

Întrucât în legea nr.255/2013 nu se identifică nici o normă tranzitorie care să reglementeze situaţia cererilor de întrerupere a executării pedepsei înregistrate pe rolul instanţelor anterior intrării în vigoare a noului cod, instanţa va analiza cauza din perspectiva noilor dispoziţii.

Potrivit art.592 raportat la art.589 lit.a Cod procedură penală, executarea pedepsei închisorii poate fi întreruptă „când se constată, pe baza unei expertize medico legale, că persoana condamnată suferă de o boală care nu poate fi tratată în reţeaua sanitară a Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor şi care face imposibilă executarea imediată a pedepsei, dacă specificul bolii nu permite tratarea acesteia cu asigurarea pazei permanente în reţeaua sanitară a Ministerului Sănătăţii şi dacă instanţa apreciază că întreruperea pedepsei şi lăsarea în libertate nu prezintă un pericol pentru ordinea publică.”

Examinând cauza din perspectiva acestor norme imperative, prin prisma actelor şi lucrărilor cauzei, Tribunalul constată că cererea de întrerupere a executării pedepsei formulată de condamnatul GB este nefondată pentru următoarele considerente:

În analiza speţei, instanţa trebuie să verifice dacă concluziile raportului de expertiză medico legală se pliază pe condiţiile imperative enumerate de art.592 raportat la art.589 lit.a Cod procedură penală ce justifică întreruperea executării pedepsei unui condamnat, respectiv:

- condamnatul suferă de o boală care nu poate fi tratată în reţeaua sanitară a Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor şi boala face imposibilă executarea imediată a pedepsei, dacă specificul bolii nu permite tratarea acesteia cu asigurarea pazei permanente în reţeaua sanitară a Ministerului Sănătăţii;

Totodată instanţa are obligaţia să verifice şi o a doua condiţie, independentă de raportul de expertiză întocmit, respectiv să aprecieze că întreruperea executării pedepsei închisorii şi lăsarea în libertate a condamnatului nu prezintă un pericol pentru ordinea publică;

Referitor la prima condiţie, Raportul de expertiză medico legală nr.337/2/A1CIA/ 12.02.2014 emis de Serviciul de Medicină Legală Constanţa evidenţiază faptul că petentul prezintă diagnosticul de XXX, aceasta reprezentând o boală gravă ce necesită intervenţie neurochirurgicală.

De remarcat că actuala reglementare nu mai conţine expresia „boală gravă”, înlăturând condiţia ca boala să fie gravă, astfel încât instanţa va analiza situaţia condamnatului din perspectiva diagnosticului stabilit în mod cert - XXX şi a modalităţii de tratament a acesteia.

În expunerea aspectelor ce ţin de gravitatea bolii şi intervenţia chirurgicală recomandată, medicii legişti au indicat faptul că există mai multe metode chirurgicale utilizate în acest tip de afecţiune, printre care „Discectomia şi fuzionarea cervicală anterioară”, individualizată în funcţie de stadiul afectării persoanei.

Totodată se indică faptul că perioada de recuperare variază de la caz la caz, iar în cazul unei evoluţii normale, fără complicaţii, pacientul poate părăsi spitalul după 2-3 zile de la internare, durerea putând fi controlată prin administrarea de medicaţie antialgică necesară cca 10 zile; majoritatea pacienţilor îşi pot relua activităţile uzuale după cca 2 săptămâni cu evitarea eforturilor şi a suprasolicitării coloanei cervicale, urmând ca întreaga activitate să poată fi reluată într-o perioadă de până la 3 luni de la intervenţia chirurgicală.

Stabilindu-se că petentul suferă de o boală ce necesită intervenţie chirurgicală care nu poate fi tratată în reţeaua sanitară a Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, se va analiza aspectul privind posibilitatea sau imposibilitatea executării imediate a pedepsei.

Comisia de expertiză a apreciat că boala de care suferă condamnatul nu face imposibilă executarea pedepsei, cu condiţia efectuării intervenţiei chirurgicale recomandate de specialist.

Cea mai relevantă concluzie din punct de vedere al cererii de întrerupere a executării pedepsei este cea subliniată de răspunsul potrivit căruia intervenţia chirurgicală poate fi asigurată în reţeaua sanitară a Ministerului Sănătăţii.

Dispoziţiile cuprinse în art.589 lit.a Cod procedură penală instituie clar, fără posibilitatea de interpretare, dar şi imperativ, situaţia în care se poate dispune întreruperea executării pedepsei.

De remarcat că legiuitorul a stabilit condiţii cumulative, iar nu alternative, în sensul că: persoana condamnată să sufere de o boală care nu poate fi tratată în reţeaua sanitară a Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor şi care face imposibilă executarea imediată a pedepsei, dacă specificul bolii nu permite tratarea acesteia cu asigurarea pazei permanente în reţeaua sanitară a Ministerului Sănătăţii şi dacă instanţa apreciază că întreruperea pedepsei şi lăsarea în libertate nu prezintă un pericol pentru ordinea publică.

Per a contrario, speţa concretă relevă situaţia particulară a condamnatului GB, care suferă de o boală ce necesită intervenţie chirurgicală, intervenţie ce nu poate fi realizată în reţeaua sanitară a ANP, dar PUTÂND FI ASIGURATĂ ÎN REŢEAUA SANITARĂ A MINISTERULUI SĂNĂTĂŢII SUB PAZĂ PERMANENTĂ, astfel cum se menţionează în raportul de expertiză asumat de petent şi apărătorul acestuia, fără obiecţiuni.

În atare situaţie, condiţia negativă impusă în mod imperativ de legiuitor privind imposibilitatea tratării bolii cu asigurarea pazei permanente în reţeaua sanitară civilă a statului nu este îndeplinită în cauză.

Condamnatul are acces fără nici o îngrădire, la asistenţă medicală de specialitate în cadrul reţelei sanitare a Ministerului Sănătăţii, statul român îndeplinindu-şi obligaţia pozitivă instituită prin art.34 din Constituţie privind dreptul la ocrotirea sănătăţii prin asigurarea accesului la sistemul sanitar.

Dreptul la asistenţă medicală, tratament şi îngrijiri al condamnatului este consfinţit şi prin art.71 din Legea nr.254 din 19 iulie 2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate, fiind garantat persoanelor condamnate fără discriminare în ceea ce priveşte situaţia lor juridică.

Acelaşi text de lege stabileşte la alin.6 faptul că persoana condamnată la o pedeapsă privativă de libertate poate solicita, contra cost, să fie examinată, la locul de deţinere, de un medic din afara sistemului penitenciar, aspect respectat de Penitenciarul Poarta Albă în raport de actele medicale emise de Profesor Doctor Şef Secţie Neurochirurgie şi Director Ştiinţific de Lucrări medicului neurochirurg AVC din cadrul Spitalului S Bucureşti şi de raportul medical nr.478001/10.01.2014 al Centrului de Diagnostic şi Tratament E Constanţa.

Evidenţiem faptul că norma expusă anterior a fost legiferată în concordanţă cu  art.40 pct.3 din Recomandarea nr.13 din 2006 a Comitetului de Miniştri ai Statelor Membre a Uniunii Europene referitoare la Regulile Penitenciare Europene, care prevede că „Deţinuţii vor avea acces la serviciile de sănătate din reţeaua naţională, fără discriminare în ceea ce priveşte situaţia lor juridică”.

Art.43 din Recomandarea nr.13 din 2006 a Comitetului de Miniştri ai Statelor Membre a Uniunii Europene reglementează inclusiv situaţia particulară în care se află petentul, respectiv „deţinuţii bolnavi care necesită tratament special vor fi transferaţi în instituţii specializate sau în spitale civile, dacă acest gen de îngrijiri nu se acordă în penitenciar”, fără a indica dreptul absolut al condamnatului de a i se întrerupe pedeapsa şi de a se trata unde doreşte.

Comitetul de Miniştri instituie dreptul la asistenţă medicală „fără discriminare, potrivit situaţiei juridice” a condamnaţilor, precum şi dreptul de a fi „transferaţi în instituţii specializate sau în spitale civile, dacă acest gen de îngrijiri nu se acordă în penitenciar”, iar nu recunoaşterea dreptului de a fi la dispoziţia condamnatului alegerea instituţiei medicale, în afara graniţelor statului, cu atât mai mult cu cât statul român poate asigura intervenţia chirurgicală necesară petentului GB.

Astfel cum am menţionat anterior, condamnatului i s-a asigurat inclusiv dreptul de a beneficia de consultaţiile propriului medic, respectiv ale dnului Profesor Doctor Şef Secţie Neurochirurgie şi Director Ştiinţific de Lucrări medicului neurochirurg AVC din cadrul Spitalului S Bucureşti, potrivit corespondenţei purtată între acesta şi Penitenciarul Poarta Albă, conform înscrisurilor ataşate.

Afirmaţiile petentului expuse atât personal, cât şi prin apărător, potrivit cărora ar fi discriminat şi supus la rele tratamente dacă nu este lăsat să se opereze la o clinică din străinătate sunt lipsite de consistenţă în condiţiile în care toţi cetăţenii români beneficiază de tratamente şi/sau intervenţii chirurgicale în Sistemul Sanitar din România.

Însăşi concluziile Raportului de Expertiză Medico legală consemnează, în mod neechivoc, posibilitatea efectuării intervenţiei chirurgicale necesare pentru tratarea afecţiunii de care suferă petentul în cadrul unităţilor sanitare româneşti, fiind mai presus de orice dubiu că sistemul sanitar al statului nostru poate susţine şi asigura în condiţii corespunzătoare, optime, o astfel de operaţie.

Condiţia posibilităţii de efectuare a acestei operaţii sub pază permanentă a fost evaluată pozitiv de către medicii legişti în cadrul expertizei medico legale, fiind evident că, funcţie de specificul bolii, care nu este contagioasă şi nici nu prezintă alte particularităţi, aceasta permite paza permanentă, fără riscul de afectare fie a persoanelor chemate să efectueze această pază, fie a bolnavilor din instituţia sanitară respectivă.

Petentul nu se află în situaţia de a alege, fără restricţii, o clinică situată în afara graniţelor statului, fiind în executarea unei pedepse rezultante de 3 ani şi 6 luni închisoare (pentru un concurs de infracţiuni) aplicată prin hotărâre penală definitivă, având obligaţia de a se supune exigenţelor normelor carcerale stabilite prin lege.

Situaţia acestuia trebuie analizată din perspectiva celorlalte persoane condamnate pentru comiterea de infracţiuni şi supuse unui regim de detenţie, aflate în situaţia petentului din punct de vedere al stării de sănătate, iar nu cu situaţia cetăţenilor care se bucură de libertate, nefiind supuse unor restricţii penale.

Mai mult, judecătorul este chemat să judece cauza din perspectiva criteriilor impuse de dispoziţiile legale, în conformitate cu concluziile raportului de expertiză, iar nu să creeze situaţii preferenţiale.

În acest sens, art.16 alin.1 din Constituţia României a statuat că cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi discriminări, pentru ca alin.2 al aceluiaşi articol să stabilească principiul potrivit căruia nimeni nu este mai presus de lege.

Cele învederate de condamnat, în sensul manifestării neîncrederii în capacitatea sistemului sanitar românesc de a susţine un tratament/ o intervenţie chirurgicală pentru refacerea afecţiunii neurologice de care suferă sunt în vădită contradicţie cu susţinerile anterioare.

Astfel, susţinerea necesităţii efectuării intervenţiei chirurgicale s-a fundamentat pe înscrisuri medicale emise de specialişti cu expertiză în domeniul neurochirurgiei, români sau, probabil de origine română.

În atare situaţie, se află în vădită contradicţie apărările invocate în sensul că, pe de-o parte, se afirmă încrederea totală în diagnosticul şi concluziile specialiştilor români însă, pe de altă parte, se reclamă suspiciunea în posibilitatea acestora de a efectua o operaţie chirurgicală în condiţii de profesionalism.

Tribunalul constată că nu poate interpreta trunchiat concluziile raportului de expertiză medico legală, ci numai ca un tot unitar, răspunsurile formulate de medicii experţi reprezentând fundamentul soluţiei instanţei, prin prisma dispoziţiilor legale aplicabile.

Concluzia care se desprinde din cele dezbătute anterior este cea potrivit căreia petentul condamnat GB prezintă diagnosticul de „XXX”, boală ce necesită intervenţie neurochirurgicală şi nu poate fi tratată în cadrul reţelei sanitare a Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, putând fi asigurată în reţeaua sanitară a Ministerului Sănătăţii sub pază permanentă şi care nu face imposibilă executarea pedepsei, cu condiţia efectuării intervenţiei neurochirurgicale recomandată de medicul de specialitate.

Este evident că organele în drept, respectiv Administraţia Naţională a Penitenciarelor are obligaţia de a asigura petentului, în condiţii optime, realizarea intervenţiei chirurgicale necesare în reţeaua sanitară a Ministerului Sănătăţii, sub pază, refacerea pacientului necesitând un număr redus de zile de internare, astfel cum au concluzionat specialiştii.

Referitor la cea de-a doua condiţie (întreruperea pedepsei şi lăsarea în libertate nu prezintă un pericol pentru ordinea publică), Tribunalul consideră că nu se impune dezbaterea acesteia atât timp cât nu se constată întrunirea criteriului dezbătut în cele ce preced.

Pentru toate considerentele expuse anterior, se va respinge, ca nefondată, cererea de întrerupere a executării pedepsei închisorii formulată de petentul condamnat GB.

Domenii speta

Spete similare