Contestaţie la executare-clauze abuzive. delimitarea contestaţiei la executare de contestaţia la titlu. termenul de formulare

CONTESTAŢIE LA EXECUTARE-CLAUZE ABUZIVE. DELIMITAREA CONTESTAŢIEI LA EXECUTARE DE CONTESTAŢIA LA TITLU.  TERMENUL DE FORMULARE

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe sub nr …/18.02.2015,  contestatorii … CONSTANŢA DELIA şi … GHEORGHE  au formulat contestaţie la executare  privind dosarul de executare silită nr. …/ 2014 al BEJ LUMPERDEAN FLORIN  din Camera Executorilor Judecătoreşti  de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti,  la cererea creditoarei SC BANCPOST SA, prin care a  solicitat  desfiinţarea  actelor de executare  şi pretinsul titlu  urmând ca, creditorul să fie obligat  la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu acest proces.

În fapt, prin Încheierea  din data de 10.06.2014  pronunţată de Judecătoria Buzău  în dosarul nr …/200/2014, s-a încuviinţat  executarea silită  a titlului reprezentat de  contractul de credit nr …/22.09.2008 şi a contractului de ipotecă autentificat sub nr …/ 22.09.2008 la cererea creditoarei SC BANPOST SA.

Prin adresa  din data de 12.09.2014, executorul a comunicat contestatorilor  obligaţia de plată a sumei de 77.406,47 CHF si 10.616,15 lei cheltuieli de executare.

Privind titlul precizat în  actele executorului,  acesta nu se încadrează  în prevederile art  632-640 CPC, situaţie  ce atrage  nulitatea executării  conform art 703 CPC.

Astfel, prin  contractul de credit nr HL28533  din 22.09.2008- condiţii generale  de creditare şi HL 28533  din 22.09.2008 ,  conditii speciale de creditare  banca  creditoare a acordat  împrumutatului …  Constanţa Delia  un împrumut  de 80.000 CHF  pentru cumpărarea apartamentului  situat în Buzău,  … jud Buzău , … Gheorghe având calitatea de codebitor.

Asupra acestui apartament,  prin contractul autentificat sub nr  …  din 22.09.2008  , a fost instituită ipotecă  în favoarea creditoarei.

 Privind titlul executoriu  pretins contestatorii au  considerat că nu sunt întrunite  cerinţele  art 662 CPC, conform cărora orice urmărire  nu se va realiza  decât pentru o creanţă  certă, lichidă şi exigibilă.

Este certă  creanţa  a cărei  existenţă  rezultă din  însuşi  actul de creanţă ( art 662  alin 2 CPC).

Este lichidă creanţa al cărei cuantum este determinat  prin însuşi actul  de creanţă  sau atunci când  obiectul ei este determinat  sau când titlul executoriu  conţine elementele  care permit stabilirea lui.

Astfel, din înscrisul  pretins nu rezultă  sub nicio formă  cuantumul creanţei cerute de debitoare , de 77.406,47 CHF.

S-a precizat faptul că numita … Constanţa Delia  a achitat ratele bancare  până în luna  mai 2013  şi, deşi a solicitat  băncii o refinanţare  întrucât cursul CHF/LEU  era cu mult peste  cursul de la momentul  acordării creditului,  fiind o rată împovărătoare  pentru  aceasta şi familia sa, neavând un loc de muncă şi în întreţinere un  minor ,  banca, prin adresa  comunicată,  a adus la cunoştinţă faptul că”:  a obţinut un punctaj insuficient  aprobării cererii de restructurare a datoriei.

Întinderea creanţei  nu este determinată  deoarece contractul  de împrumut  în  temeiul căruia  se face executarea conţine o serie de clauze abuzive.

Astfel, din punctul de vedere al  contestatorilor, clauzele referitoare la :

-dobânda calculată la un număr  de 360 zile  pe an în loc de 365 , termen care fiind la numitorul formulei de calcul  duce la majorarea valorii dobânzii ( art III.1),

-dobânda penalizatoare ( art III .6),

-comisionul de acordare ( art III.7),

-comisionul de administrare ( art III .8),

-alte comisioane bancare ( art III.10) prevăzute în contractul de credit HL28533 din 22.09,.2008 – condiţii generale de creditare şi cele privind valoarea  dobânzilor  şi a comisioanelor  bancare prevăzute la  art 2  din contractul HL28533 din 22.09.2008 – condiţii speciale de creditare, respectiv :

-2.1- rata dobânzii majorată  unilateral  cu 0,5p.p.

-2.2- dobânda penalizatoare de 15%  peste rata dobânzii,

-2.3- comisionul de acordare 2.00% din valoarea creditului , reprezintă  clauze abuzive.

Astfel,  la stabilirea dobânzii penalizatoare nu au fost avute în vedere  prevederile art 1 din Legea 313  din 20.02.1879  privind anularea  clauzei penale  din contractele de împrumut  în vigoare  la data contractului  şi nici prevederile  ulterioare  ale art 3 alin 2 din OG 13/2011.

Contestatorii au apreciat că , preţul de vânzare  al imobilului stabilit  la suma de 28.600 EUR este mult prea mic  raportat la îmbunătăţirile efectuate  la imobil dar şi la preţul de circulaţie  pe piaţa imobiliară.

Imobilul urmărit  constituie,pentru contestatori, locuinţa familiei,  având totodată şi un minor în întreţinere.

Au considerat că, prevederea care permite băncii  să calculeze ratele lunare  scadente pe baza  cursului de schimb  la vânzare  al francului elveţian are o natură abuzivă, întrucât  aceasta stipulează , pentru  rambursarea împrumutului , aplicarea unui curs  de schimb diferit de cel utilizat  cu ocazia acordării  împrumutului , fără însă  a prevedea  prestarea unui serviciu de schimb de către împrumutător.Or, în lipsa  unui asemenea serviciu  , sarcina  financiară  care rezultă  din diferenţa  dintre cursul  de schimb la cumpărare  şi  cursul de schimb la vânzare , care trebuie  să fie suportată  de împrumutat,  nu  poate fi considerată  ca fiind o remuneraţie datorată  în schimbul acestui serviciu.

În acest sens, CJUE a stabilit în cauza  C-26/3 privind clauzele  abuzive  prevăzute într-un contract de credit,  că diferenţa  de curs valutar  nu este o parte a preţului stabilit  în contract ,  ca nu este o remuneraţie  a creditorului , acesta  trebuind să fie cel care îşi  asumă acest risc , nu debitorul.

În acest caz, CJUE  a interpretat că diferenţa de curs  nu face parte  din preţ  şi de aceea instanţele  naţionale pot constata , dacă toate celelalte  condiţii  sunt îndeplinite  ca aceasta  clauza este abuzivă,  iar interpretarea CJUE este obligatorie  pentru instanţele naţionale , inclusiv cele române.

În atare situaţie,  a solicitat  stabilizarea ( îngheţarea) cursului de schimb CHF/LEU  la momentul semnării contractului , curs care să fie valabil pentru toată perioada  contractului  şi, de asemenea,  să  se dispună restituirea sumelor încasate necuvenit în temeiul acestei clauze abuzive.

Pe de altă parte, în cauză , contractele de împrumut în discuţie  cad sub incidenţa Legii nr 193/2000.

Potrivit art 4 din lege,  o clauză contractuală  care nu a fost negociată direct cu consumatorul , va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăşi sau împreună cu  alte prevederi din contract , creează,  în detrimentul consumatorului  şi contrar cerinţelor bunei credinţe,  un dezechilibru  semnificativ între drepturile  şi obligaţiile părţilor.

Nerespectarea dispoziţiilor imperative , de ordine publică,  ale art 4  din legea  arătată , atrage nulitatea  absolută a clauzelor  contractuale  aduse în discuţie.

Potrivit art 1 din aceeaşi lege,  orice contract  încheiat între comercianţi  şi consumatori  va cuprinde clauze contractuale clare , fără echivoc,  pentru înţelegerea cărora  nu sunt necesare cunoştinţe de specialitate.

Astfel, contractul  din cauza de faţă este redactat  într-o terminologie  tehnică,  iar clauzele  sunt redactate  într-un stil greoi,  folosindu-se un limbaj  juridic  ce nu este accesibil  decât specialiştilor, motiv pentru care  s-ar fi impus  ca utilizatorul  să fie  informat  oral  şi în scris  cu privire la obligaţiile  esenţiale  ce decurg  din condiţiile  generale (  obligaţia de asigurare  , termenele de plată , obligaţia de a suporta riscurile , sancţiunile  contractuale numeroase ), prin înmânarea unui material  redactat  pe înţelesul  cetăţeanului mediu,  care să  explice  în sinteză obligaţiile  pe care şi le asumă  şi riscurile  la care se expune  prin încheierea contractului de leasing.

Nerespectarea cerinţelor art 1 din lege  face ca, prin această împrejurare însăşi,  condiţiile contractelor de împrumut  impuse de creditoare  debitorilor  să aibă caracter abuziv.

În ceea ce priveşte clauzele  arătate,  acestea se regăsesc  în enumerarea clauzelor considerate abuzive de la lit.”i”  din anexa Legii 193(2000, potrivit  textului  fiind considerată clauză abuzivă,  clauză care obligă consumatorul la plata unor sume disproportionat de mari  în cazul  neîndeplinirii obligaţiilor contractuale  de către acesta, comparativ cu  pagubele suferite de comerciant, ipoteză îndeplinită  fără echivoc în cauză.

Aceste clauze  nu au fost direct  negociate  cu  contestatorii,  acestea fiind în măsură să  rupă în mod semnificativ  echilibrul contractual  dintre părţi în detrimentul contestatorilor,  contrar cerinţelor bunei credinţe şi determină în cele  din urmă  un dezechilibru între drepturile şi obligaţiile părţilor, fiind, pentru aceste motive,  abuzive.

Potrivit art 1 din Legea 193/2000, „ Orice contract încheiat între comerciant şi consumatori  pentru vânzarea unor bunuri sau prestarea de servicii va cuprinde clauze contractuale clare, fără echivoc, pentru înţelegerea cărora nu  sunt necesare cunoştinţe de specialitate”.

Contractul  de împrumut  menţionat nu poate constitui  titlu executoriu  pentru sumele menţionate  în somaţia emisă  de executorul judecătoresc.

Potrivit art 662  CPC  nicio executare silită nu poate avea loc decât pentru o creanţă certă, lichidă şi exigibilă.

Pretinsa creanţă  pentru care s-a început executarea  nu îndeplineşte  aceste condiţii , atât existenţa  cât şi întinderea  ei nefiind determinate.

Sub acest aspect,  s-a avut în vedere  că cererea vizează  executarea  unor  titluri executorii  care nu sunt  hotărâri judecătoreşti  , fiind în prezenţa unui contract de împrumut.

Aşadar,  în conformitate cu prevederile  legale menţionate, pe calea contestaţiei la executare,  partea poate invoca  şi apărări de fond  împotriva titlurilor executorii având în vedere interpretarea dată de Curtea Europeană de Justiţie  privind protecţia consumatorilor  statuată  prin Directiva 93/13  din  05.04.1993 , prin hotărârea CJCE  din cauza  Murciano Quintero , s-a stabilit  că  instanţa este obligată  să verifice  din oficiu  dacă o clauză  a contractului  dedus judecăţii  are caracter abuziv.

Faţă de aceste aspecte,  a apreciat asupra caracterului abuziv  al clauzelor contractuale  arătate  care nu îndeplinesc  condiţiile  privitoare la  caracterul  licit şi moral, pe cale de consecinţă ,  neputându-se  da eficacitate  acestora,  utilizatorul neputând  fi obligat la plata sumelor calculate  în temeiul acestor clauze.

Ca o consecinţă a  constatării caracterului abuziv al  acestor clauze, au solicitat  să se constate nulitatea absolută a acestora  şi repunerea  părţilor în situaţia anterioară, denonimarea creditului  şi convertirea  acestuia  la cursul acordării ,  curs care  să fie valabil  pe toată perioada  contractului,  dispunând compensarea  între contestatori şi intimată,  cu privire la  aceste sume  încasate în mod  nejustificat , aspect  care din punct de vedere juridic  intră sub incidenţa  prevederilor  art 711 alin 2  privind lămurirea  întinderii titlului.

Având în vedere faptul că,  prezenta executare  a fost pornită  în temeiul unui  titlu care nu îndeplineşte cerinţele art 662 CPC, a solicitat anularea  executării înseşi.

În drept:  art 711-719 CPC .

Intimata a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestaţiei la executare , ca fiind neîntemeiată, si nelegală.

Pe cale de excepţie,  intimata a  invocat :

-inadmisibilitatea cererii de  anulare a clauzelor contractuale  intr-o contestatie la executare.

Conform art 711 alin 2 NCPC , se poate formula contestatie la titlu în cazul în care  sunt necesare  lămuriri cu privire la  înţelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu.

Potrivit art 712 alin 2 NCPC „ se pot invoca  pe cale de contestatie la executare si motive de fapt sau de drept privitoare la fondul dreptului cuprins in titlul  executoriu, numai dacă legea nu prevede  în legătură cu acel titlu executoriu  o cale procesuală  specifică  pentru desfiinţarea lui”.

A arătat că valabilitatea clauzelor contractului de credit se poate pune în discuţie  numai printr-o acţiune  în constatarea nulităţii  acestor clauze,  astfel încât contestatia  la executare având ca obiect  anularea clauzelor  contractuale este admisibilă  motiv pentru care a solicitat respingerea  exceptiei.

Pe fondul cauzei, a  învederat  faptul că, motivele  invocate în susţinerea contestatiei la executare  sunt neîntemeiate  şi nelegale pentru  următoarele considerente:

La data de 22.09.2008, între SC BANC POST SA  şi … Constanta Delia, în calitate de debitor şi garant ipotecar, …. Gheorghe, în calitate de codebitor şi garant ipotecar, a fost încheiat contractul de credit nr … prin care banca  a pus la dispoziţia împrumutatului  suma de 80.000 CHF , pentru o perioadă de 360 de luni.

Pentru garantarea restituirii creditului acordat , garanţii ipotecari  au constituit  în favoarea Bancpost Sa , o ipotecă  de rang I asupra imobilului  situat în Buzău,  …, având nr cadastral …-C1-U24, înscris în cartea funciară  nr … a loc.Buzau.

Creditul nu a fost rambursat la scadenţă  conform prevederilor contractuale  astfel că banca a demarat  procedura executării silite .

Intimata a precizat, privitor la valoarea creanţei, faptul că titlul executoriu respectiv contractul de credit nr … , prevede  explicit  modalitatea de calcula  dobânzii  şi a  dobânzii penalizatoare  şi a întregii creanţe.Conform raportului de credit,  contestatorii datorau  o creanţă în sumă de  77.406,47 CHF compusă din : debit principal- 74.744,95 CHF, dobânzi restante şi penalizatoare- 3661,52 CHF.Asadar, creanţa  nu cuprinde comisioane  sau alte costuri,  , îndeplinind conditiile legale:

-este certă-  existenţa acesteia  rezultă din înscrisurile  încheiate cu debitorii,

-lichidă-  cuantumul acesteia  fiind determinat  sau determinabil prin  sau cu ajutorul  actului de creanţă,

-exigibilă- din contractele de credit rezultă fără putinţă de tăgadă  faptul că obligaţiile de plată  au ajuns la scadenţă .

A mai arătat că, titlul executoriu  nu conţine clauze abuzive .Contestatorii nu au depus  nici un înscris  care să ateste cele  afirmate,  argumentele invocate fiind  simple afirmaţii neprobate.

Potrivit art 1270 NCC :” Contractul valabil încheiat are putere de lege între părţile contractante”.

Contestatorii au avut posibilitatea de a lua cunoştinţă despre fiecare dintre  clauzele şi costurile  cu privire la  care ar fi avut  nelămuriri sau dubii.

Potrivit art 4  alin 2  din Legea nr 193/2000 :”O clauză contractuală va fi  considerată  ca nefiind negociată direct cu consumatorul  dacă aceasta a fost stabilită  fără a da posibilitatea  consumatorului  să influenţeze  natura ei,  cum ar fi contractele standard preformulate sau condiţiile generale de vânzare practicate  de comercianţi pe piaţa produsului  sau serviciului respectiv”.

În speţă, nu suntem în  prezenta unei asemenea ipoteze , contractul de credit prevăzând  în mod explicit  care sunt condiţiile  de derulare a creditului contractat.

Dobânda calculată la 360 de zile – se determină potrivit  reglementărilor legale, respectiv , Normei 4/1998 emisă de BNR care in art 22 precizează:„ La calcularea  dobânzilor anual  se consideră 360 de zile , iar luna de 30 de zile”.

Dobânda penalizatoare  stabilită prin contract  nu este o clauză penală , reprezentând  doar o majorare a dobânzii  care se aplică  doar de la data scadenţei.Dobânda penalizatoare este dobânda  datorată de debitorul  obligaţiei  băneşti  pentru neîndeplinirea  obligaţiei respective  la scadenţă.

Clauzele care stabilesc  obligarea debitorului  la plata  unor comisioane de administrare a creditului , nu au caracter abuziv.

Contestatorii  nu pot invoca faptul că nu au ştiut sau nu au luat cunoştinţă  că aceste servicii reflectă chiar operaţiunile în care  ei înşişi  au fost implicaţi în cadrul procedurii de acordare şi derulare a creditului.

În ceea ce priveşte  solicitarea de denonimare a creditului şi convertirea acestuia la  cursul acordării,  a  apreciat că este inadmisibilă,  raportat atât la sfera de aplicare  a dispoziţiilor care reglementează  contestaţia la executare  , cât şi la dispoziţiile legii civile, precum şi raportat la  dispoziţiile legii speciale.

A apreciat ca solicitarea contestatorilor de a se modifica contractul  prin schimbarea monedei  creditului din CHF  în lei,  precum şi recalcularea pretului contractului,  sunt inadmisibile. A mai aratat ca prin cererile de credit chiar reclamanţii au optat pentru  un produs de creditare  într-o monedă străină, CHF,  fără  fi împiedicati să  opteze pentru contractarea în lei. Odată încheiat contractului s-a încheiat  acordul de voinţă  al părţilor , conform art 969 CC 1864,  potrivit căruia convenţiile legal încheiate  au putere de lege  între părţi.

A mai apreciat ca in condiţiile în care, la acest moment, nu există nicio dispoziţie legală care să îndreptăţească instanţa de judecată  să intervină  în acordul de voinţă al părţilor,  dimpotrivă, disp. art 969 CC 1864  opunându-se unei astfel de intervenţii ,  a apreciat că  solicitările reclamanţilor  sunt inadmisibile. Instanţele pot modifica  prin eliminarea  clauzei pentru viitor, doar în cazul acţiunilor  iniţiate de organele de control si chiar in acest caz  nu  este admisibilă suplinirea voinţei uneia din părţi. Or, instanţa de judecată nu poate interveni  în acordul de voinţă al părţilor, modificând,  prin decizia sa,  însuşi  obiectul contractului ,  adică suma împrumutată,  aceasta, alături  de elemente  ca dobânda sau comisioanele  fiind elemente  ce fac parte din preţul contractului , care nu poate fi stabilit  în mod arbitrar  de către un terţ , fie el şi instanţă de judecată. A invocat  Decizia nr 1293/27.03.2013 a ICCJ  Sectia Comerciala.

A invocat inadmisibilitatea  în raport cu dispoziţiile art 4  alin 6 din Legea 193/2000. „Evaluarea  naturii abuzive a clauzelor  nu se asociază  nici cu definirea  obiectului  principal al contractului, nici cu calitatea  de a satisface  cerinţele  de preţ  şi de plată  , pe de o parte,  nici cu  produsele  şi serviciile  oferite în schimb, pe de altă parte,  în măsura în care  aceste clauze sunt exprimate într-un limbaj  uşor inteligibil”.

Din acest text de lege rezultă că  nu pot face  obiectul aprecierii caracterului abuziv  clauzele care privesc  obiectul principal  al contractului,  obiect din care,  incontestabil, face  parte suma împrumutată. Or,  din acţiunea dedusă judecăţii , rezultă  în mod evident faptul că  , în toate cazurile,  reclamanţii au atacat  chiar clauza  referitoare la  capitalul împrumutat,  intitulată chiar „ Obiectul contractului, ceea ce  din perspectiva art 4 alin 6  este inadmisibil.

S-a invocat  cauza C-26/3  a CJUE, care a  statuat că o clauză  intră în sfera  obiectului principal  al contractului , dacă  aceasta are caracter  esenţial, revenind instanţei de judecată  să analizeze  dacă pretinsa clauză are, în  contractul analizat , caracter esenţial. Este, însă,  de domeniul evidenţei  faptul că însăşi  clauza care stabileşte  capitalul împrumutat , face parte  indubitabil din  obiectul contractului, fiind chiar  obiectul esential  al operaţiunii  juridice,  fiind exclusă  de plano orice analiză  a vreunui caracter abuziv.

Prin admiterea contestaţiei, instanţa ar îngrădi  dreptul creditorului,  la recuperarea creanţei,  favorizând debitorul  rău platnic  şi deturnând  tocmai echilibrul  pe care legiuitorul  l-a  intenţionat  prin adoptarea măsurilor de ordin  legislativ  cu privire la  executarea silită, nemaiputând asigura  , astfel,  respectarea dreptului creditoarei recunoscut printr-un titlu  executoriu si restabilirea ordinii de drept încălcate.

În drept art 205 si urm NCPC.

Contestatorii au  formulat răspuns la întâmpinare,  prin care  au solicitat respingerea excepţiei inadmisibilităţii  cererii de anulare a clauzelor contractuale  într-o contestaţie la executare  ca nefondată  pentru următoarele considerente:

Prevederile art 712 alin 2 CPC , invocate de intimată,  dau posibilitatea  celui împotriva  căruia s-a pornit executarea silită  să formuleze critici  cu privire la valabilitatea  actului care reprezintă titlu executoriu.

Pe calea contestatiei la executare  se pot invoca  aspecte ce ţin de  îndeplinirea condiţiilor de fond  ale  titlului executoriu  cu atât mai mult cu cât  nulitatea absolută  poate fi invocată  şi prin intermediul  excepţiei,  ca o apărare din partea debitorului.

Faţă de excepţia invocată  , a solicitat să se  reţină caracterul normei incidente  aşa cum a fost arătat în Decizia nr 686 din 21.02.2013 pronunţată  în recurs  de Sectia a II a Civilă  a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie , având ca obiect constatarea nulităţii  absolute  a unor clauze dintr-un contract  de credit ipotecar,  respectiv ocrotirea unui interes  general  si nu a  unuia individual , fiind evident faptul c ă , legea ocroteşte  o categorie generic, aceea a consumatorilor  şi nu o persoană particulară.

Prin Legea nr 193/2000 privind  clauzele abuzive în contractele  comercianţilor  cu consumatorii , lege care a  fost  adoptată pentru a transpune in dreptul intern  Directiva Comunităţii  Europene  nr 93/13,  s-a stabilit  în mod expres  , competenţa  instanţei  de judecată  de a constata caracterul abuziv  din aceste contracte,  iar România şi-a asumat  obligatia  transpunerii si aplicării  efective,  in raporturile  interindividuale  a legislatiei  comunitare,  numai o interpretare care să asigure  eficacitatea  reală a prohibiţiei  stipulării  unor clauze abuzive  în contractele încheiate  între  comercianţi şi consumatori  poate asigura  atingerea scopului urmărit  de legiuitor,  aceea de a descuraja stipularea  unor clauze dezavantajoase  pentru consumatori, în cuprinsul  unor condiţii generale  impuse acestora.

În atare împrejurări  este evident că,  instanţa poate constata  nulitatea absolută parţială  a unei convenţii,  indiferent de natura  litigiului  cu care a fost investită  , inclusiv pe calea  unei contestaţii la executare.

CJUE  a consfintit dreptul  statelor de a aplica o  protecţie  mai mare consumatorilor  decât  minimul stabilit  de Directiva  93/13 si permite  instanţelor  naţionale  constatarea caracterului  abuziv al clauzelor contractuale  privind definirea  obiectului principal  al contractului  sau  caracterul adecvat  al pretului  sau remuneraţiei,  pe de o parte faţă de serviciile  sau bunurile furnizate  în schimbul  acestora,  pe de altă parte  , chiar dacă  aceste clauze sunt redactate  în mod clar  şi inteligibil  ( Hot. Din 3 iunie 2010, cauza C-484/2008 , Caja de Ahorros  y Monte de Piedad  de Madrid  c.Asociatiacion de Usuarios de Servicios Bancarios / Ausbanc),  par. 28-29, 40-44).

De asemenea, consimţământul dat de reclamanţi  în calitate de consumatori la momentul încheierii  contractului poate fi considerat  inexistent  întrucât  a fost exprimat  în contextul  unei stări de constrângere  financiară,  stare de care pârâta  , în calitate de comerciant,  a înţeles să se folosească  şi  astfel  să impună  obligaţii  excesive  cocotractantului aflat într-o poziţie  defavorabilă.

Inserarea în contract  a tuturor  acestor clauze denotă intenţia evidentă a  băncii  de a se tine  al adăpost  de apariţia  oricărui  risc  care îi poate diminua  câştigul  prin transferarea  integrală a acestuia către consumator.

 Au arătat reclamanţii că  au achitat la timp ratele bancare  de la data acordării creditului -septembrie 2008 până la intervenţia unor cauze de forţă majoră ( pierderea locului de muncă  si implicit greutăţi  financiare –mai 2013 – creditul restant să fie în sumă de 73.744,95 CHF  si 3661,52 CHF  dobanzi restante  si penalizatoare,  motiv pentru care a  considerat că  se impunea efectuarea  unei expertize  contabile de specialitate  care să stabilească  în mod clar  si cert  care este cuantumul  creanţei la data declarării creditului scadent.

Au susţinut în continuare  caracterul abuziv al  clauzelor contractuale  menţionate, astfel:

Modalitatea de calcul  a dobânzii  raportată la  o perioadă de 360 de zile  , în loc de 365 &366  de zile se dovedeste  a fi complet eronată.Clauzele  contractuale care prevad  o astfel de modalitate  de calcul  a dobânzii prin  raportare la un nr de 360 de zile  sunt abuzive  în sensul art  4 alin 1  din Legea  nr 193/2000 si al art 3 alin 1  din Directiva nr 93/13/CEE a Consiliului.Prin  aplicarea  acestei formule  pentru cele 12 luni  ale unui an  si insumand  ratele  dobânzii lunare obţinute, rezultă  o rată anuală  a dobânzii superioară celei  stipulate în contracte.Clauzele menţionate  creează un echilibru  semnificativ  intre drepturile şi obligaţiile  părţilor,  în defavoarea cosnumatorului .Caracterul  semnificativ al  dezechilibrului  între drepturile  şi obligaţiile  părţilor rezultă din  importanţa acestor clauze  în structura contractelor,  si anume cel privitor la  obligatia de plată a dobânzii.Prin mecanismul de calcul  stabilit prin contract,  se ajunge la o rată a dobânzii  mai mare decât  cea convenită fără ca aceasta  sumă suplimentară  plătită  să îşi  găsească  vreun  echivalent  într-o obligaţie suplimentară a băncii.

În plus, clauzele  care prevad o modalitate  de calcul a dobânzii  prin raportare la o perioadă de 360 de zile , în loc de 365/366 de zile  au fost inserate in contractul  de credit  cu nerespectarea cerinţelor bunei credinţe.

În acest caz, devin aplicabile  prevederile art 1  alin 2 din Legea  193/2000 .

De asemenea, constituie clauză abuzivă art III 7 din contractul de credit – condiţii generale de creditare,  respectiv art 2.3  contractul de credit- condiţii speciale  de acordare – care prevăd perceperea unui comision de acordare a creditului (  de peste 2.00%  din valoarea totală a creditului ). Aceste clauze sunt cuprinse în  contracte preformulate  , lipsindu-le caracterul negociat.

A mai arătat că, comisionul  nu este altceva decât o  dobândă mascată  are aduce atingere si mediului bancar care desimulează un spor  de dobândă  sub denumirea de comision.Această disimularea echivalează cu un dol.

De asemenea,  clauze abuzive sunt si  inserarea in cuprinsul contractului a celor privind riscul valutar  privind efectuarea plătilor  in moneda  creditului  si suprtarea  de catre consumator a diferenţelor de curs valutar.

În ceea ce priveşte denonimarea  CJUE  in cauza C-26/13 ( arpad Kasler contra OTP)  XCJUE  a statuat la pct 57-59:  clauza care stabileste  denonimarea plăţilor  în moneda străină  supă un curs majorat  faţă de cel  stabilit  de la data acordării  creditului nu face parte din preţ si , deci  poate fi analizată  sub raportul  caracterului abuziv.

Conform Deciziei  in cauza C-26/13 ( Kaslers .OTP)  se stuează  că instanţei nationale nu îi este permis, în cazul in care constată o astfel de clauză abuzivă  să anuleze  contractul în ansamblul său ci doar clauza de denonimare ,  întrucât altfel  ar fi grav  prejudiciat  ceea ce ar însemna  răsturnarea  scopului directivei,  scop prevăzut la art 7  din Directiva  93/13 ( sancţionarea  profesionismului şi prevenirea abuzului de putere economică).

La termenul de judecata din data de 28.04.2015 instanta a invocat din oficiu exceptia tardivitatii formularii contestatiei la executare, exceptie pe care o va analiza cu prioritate fata de dispozitiile art. 248 alin. 1 C.p.c.

Deliberand asupra exceptiei tardivitatii, retine urmatoarele:

Contestatorii Dima Constanta Delia si Mircea Gheorghe au solicitat in contradictoriu cu intimata S.C. BANCPOST S.A. desfiintarea actelor de executare si a titlului executoriu reprezentat de contractul de credit nr. …/22.09.2008, invocand lipsa caracterului cert si lichid al creantei, motivat de imprejurarea ca din inscris nu rezulta cuantumul acesteia, titlul continand mai multe clauze apreciate abuzive. Au solicitat in consecinta constatarea nulitatii absolute a acestor clauze si repunerea partilor in situatia anterioara, denominarea creditului si convertirea acestuia la cursul acordarii, curs care sa fie valabil pe toata durata contractului, dispunand compensarea cu privire la sumele incasate nejustificat, precum si anularea executarii insesi.

Au invocat dispozitiile art. 711 alin. 2 C.p.c. privind lamurirea intinderii titlului.

Problema care necesita rezolvare este natura contestatiei formulate: aceea de contestatie la titlu sau de contestatie la executarea silita propriu-zisa, chestiune cu impact asupra termenului in care poate fi promovata.

Potrivit art. 712 alin. 1 si 3 C.p.c. (forma in vigoare la data formularii cererii de executare silita: 04.06.2014) pot forma obiectul contestatiei la executare:

-executarea silita insesi;

-incheierile date de executorul judecatoresc;

-actele de executare;

-refuzul executorului judecatoresc de a efectua executarea silita sau de a indeplini un act de executare in conditiile legii;

-incheierea de incuviintare a executarii silite si cea de investire cu formula executorie, pe motive de nelegalitate.

Potrivit alin. 2 al textului de lege, in cazul in care nu s-a urmat procedura prevazuta de art. 443 C.p.c., se poate formula contestatie si in cazul in care sunt necesare lamuriri cu privire la intelesul, intinderea sau aplicarea titlului executoriu.

Coroborand  art. 712 alin. 1 si 2 C.p.c. cu art. 714 C.p.c., care stabileste instanta competenta, rezulta ca legiuitorul a defipt doua tipuri de cereri cu natura juridica si finalitate distincta: contestatia la executarea silita insasi si contestatia la titlu.

Potrivit art. 713 alin. 2 C.p.c.: „În cazul în care executarea silită se face în temeiul unui alt titlu executoriu decât o hotărâre judecătorească, se pot invoca în contestaţia la executare şi motive de fapt sau de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu, numai dacă legea nu prevede în legătură cu acel titlu executoriu o cale procesuală specifică pentru desfiinţarea lui.”

Astfel, contestatia la executarea silita propriu-zisa este mijlocul procedural specific  pus la indemana debitorului din raportul juridic executional, prin care acesta contesta insasi validitatea in fond a titlului executoriu si subsecvent a executarii silite pornite in baza acestuia.

Pe calea contestatiei la titlu insa, debitorul nu poate solicita desfiintarea titlului executoriu, pentru ca nu poate pune in discutie chestiuni cu privire la fondul dreptului. Finalitatea instituirii mijlocului procedural este aceea de a asigura clarificarea intelesului, intinderii sau aplicarii titlului executoriu, in vederea executarii intocmai a acestuia. Mai exact, titlul executoriu este apreciat ca valabil, insa acesta cuprinde masuri care sunt neclare sau susceptibile de mai multe intelesuri si reclama explicitare in vederea unei corecte puneri in executare.

Distinctia analizata mai sus rezulta si din dispozitiile art. 715 C.p.c., care reglementeaza termenul in care poate fi formulata contestatia la executare.

Astfel, contestatia la executarea silita propriu-zisa poate fi formulata in termen de 15 zile de la data cand a primit încheierea de încuviinţare a executării sau somaţia ori de la data când a luat cunoştinţă de primul act de executare, în cazurile în care nu a primit încheierea de încuviinţare a executării şi nici somaţia sau executarea se face fără somaţie, iar contestatia la titlu poate fi formulata oricand inauntrul termenului de prescriptie a dreptului de a obtine executarea silita.

Solutia apare logica, pentru ca stabilirea unui termen de formulare este de esenta contestatiei la executare, pentru a se evita temporizarea executarii silite, dand posibilitatea debitorului sa conteste oricand validitatea titlului executoriu, prejudiciind interesul creditorului care se vede nevoit sa recurga la aceasta procedura in vederea satisfacerii creantei sale.

In privinta contestatiei la titlu insa, finalitatea urmarita este  aceea ca executarea silita sa fie efectuata intocmai cu titlul executoriu, fara a pune in discutie fondul dreptului, astfel incat apare ca logic sa poata fi formulata oricand inauntrul termenului de prescriptie a dreptului de a obtine executarea silita.

Motivele invocate de contestatori antameaza insasi validitatea titlului executoriu-contract de credit, pentru ca finalitatea urmarita este aceea a desfiintarii clauzelor contractuale apreciate ca abuzive si subsecventa a executarii silite pornite in temeiul acestora, nicidecum o clarificare a unor clauze contractuale perfect valabile, dar ambigue sub aspectul intelesului, intinderii sau aplicarii.

In consecinta, instanta apreciaza ca se afla in prezenta unei contestatii la executarea silita propriu-zisa, contestatie care poate fi formulata in termenul de 15 zile prevazut de art. 715 alin. 1 pct. 3 C.p.c., termen care curge de la data cand a primit încheierea de încuviinţare a executării sau somaţia ori de la data când a luat cunoştinţă de primul act de executare, în cazurile în care nu a primit încheierea de încuviinţare a executării şi nici somaţia sau executarea se face fără somaţie.

Din dosarul de executare silita comunicat in fotocopie de executorul judecatoresc nu rezulta ca debitorilor le-au fost comunicate somatie sau incheierea de incuviintare a executarii silite.

Insa, astfel cum rezulta din dovada de comunicare a convocarii la declaratie (fila 161), cel putin la data de 22.09.2014  contestatorii cunosteau ca impotriva lor fusese pornita executarea silita.

In consecinta, formularea contestatiei la executare la data de 18.02.2015 apare in mod evident ca tardiva.

Pentru aceste considerente, instanta va admite exceptia invocata din oficiu si va respinge contestatia la executare ca tardiv formulata.

In temeiul art. 453 C.p.c., retinand culpa procesuala a contestatorilor, va respinge cererea acestora de acordare a cheltuielilor de judecata.

Domenii speta

Spete similare