Contestaţie la executare

Asupra acţiunii de faţă, instanţa reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 06.01.2015, sub nr. de dosar  82182015, pe rolul J B, contestatorul A F.B, în contradictoriu cu  intimatul R .A şi BEJ „A N” a formulat contestaţie la executare împotriva măsurii popririi din data de 19.12.2014, împotriva încheierii privind stabilirea debitului şi a cheltuielilor şi a tuturor actelor de executare silită, solicitând anularea tuturor actelor de executare silită din dosarul execuţional, suspendarea executării silite.

Contestaţia este scutită de plata taxei de timbru.

În motivarea contestaţiei la executare, contestatoarea a arătat că actele  de  executare încheiate  de  către  Biroul Executorului Judecătoresc „” în dosarul de executare silită nr. 162014 la solicitarea creditorului R A, sunt nelegale şi netemeinice, în condiţiile în care potrivit dispoziţiilor OUG nr.8/2014 art. XV: ,,(1) Plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătoreşti având ca obiect taxei pe poluare pentru autovehicule şi a taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, dobânzile calculate până la data plăţii integrale şi cheltuielile de judecată, precum şi alte sume stabilite de instanţele judecătoreşti, executorii până la data de 31 decembrie 2015, se va realiza pe parcursul a 5 ani calendaristici, prin plata în fiecare an a 20% din valoarea acestora" . Mai mult decât atât, plata tranşelor anuale se efectuează conform graficului stabilit de către Administraţia Fondului pentru Mediu potrivit art. XV alin 2 din actul normativ mai sus menţionat. Se arată faptul că dispoziţiile OUG nr. 8/2014 sunt dispoziţii speciale, derogatorii de la dreptul comun, dispoziţii de care executorul judecătoresc nu a ţinut seama atunci când a emis actele de executare în dosarul nr. 146/2014

Se arată că potrivit art. XV alin. 4 din OUG 8/2014 în cursul termenului prevăzut de alin. 1, orice procedură de executare silită se suspendă de drept.

În drept, a invocat art. 711 NCPC, OUG 8/2014.

În dovedirea acţiunii, contestatoarea a solicitat proba cu înscrisuri.

Prin întâmpinare, intimatul R A a invocat excepţia tardivităţii formulării contestaţiei la executare faţă de dispoziţiile art. 714 alin. 1 pct. 2 cpc iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea cererii având în vedere faptul că ordonanţa de urgenţă încalcă hotărârea Curţii de Justiţie a Uniunii Europene care a decis că trebuie restituiţi banii celor care au plătit taxa auto.

La dosarul cauzei a fost depus dosarul de executare nr. 146/2014 al BEJ „Azoitei Neculai”.

Din actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 102014 a T.B pronunţată în dosar nr,. 58112013 s-a admis acţiunea formulată de către reclamantul R A împotriva pârâtei A. J.A F. P. B. fiind obligată aceasta din urmă la restituirea către reclamant a sumei de 2934 lei cu dobânda fiscală începând cu data de 09.03.2009 şi până la restituire şi 39 lei cheltuieli de judecată. La data de 29.05.2014, intimatul - creditor a formulat cererea de încuviinţare a executării silite a sumei de 4129 lei compusă din suma de 2934 debit datorat, suma de 1156 dobândă fiscală calculată pentru perioada martie 2009 mai 2014 şi suma de 39 lei cheltuieli de executare, în baza sentinţei civile sus menţionate, executare care face obiectul dosarului de executare nr. 142014 al BEJ „”.

Prin încheierea  din 06 iunie 2014, pronunţata de J B in dosarul nr. 812182014 s-a încuviinţat executarea silita a titlului executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 102014 a T .B. pentru recuperarea sumei de 4129 lei (compusă din suma de 2934 debit datorat, suma de 1156 dobândă fiscală calculată pentru perioada martie 2009 mai 2014 şi suma de 39 lei cheltuieli de executare).

Ulterior, la data de 11.06, a fost emisa încheierea  nr. 146/2014, de stabilire a cheltuielilor de executare silită  în cuantum de 606,4 lei.

La data de 11.06.2014 a fost emisă somaţia de executare prin care petentul a fost somat să achite suma de 4129 lei şi 606,cheltuieli de executare iar la data de 12.12.2014 s-a dispus executarea silită prin înfiinţarea popririi.

În ceea ce priveşte excepţia tardivităţii, instanţa urmează a o respinge cu următoarea motivare:

Potrivit art. 718 alin. 1 cpc  „(1) Dacă prin lege nu se prevede altfel, contestaţia privitoare la executarea silită propriu-zisă se poate face în termen de 15 zile de la data când:

1. contestatorul a luat cunoştinţă de actul de executare pe care îl contestă;

2. cel interesat a primit comunicarea ori, după caz, înştiinţarea privind înfiinţarea popririi. Dacă poprirea este înfiinţată asupra unor venituri periodice, termenul de contestaţie pentru debitor începe cel mai târziu la data efectuării primei reţineri din aceste venituri de către terţul poprit;

3. debitorul care contestă executarea însăşi a primit încheierea de încuviinţare a executării sau somaţia ori de la data când a luat cunoştinţă de primul act de executare, în cazurile în care nu a primit încheierea de încuviinţare a executării şi nici somaţia sau executarea se face fără somaţie.

În speţă instanţa reţine faptul că dovada de înmânare a actelor de executare din data de 16.06.2014 respectiv a înştiinţării privind declanşarea urmăririi silite nr. 142014, a somaţiei nr. 142014, a încuviinţării şi a încheierii din 11.06.2014 nu cuprinde numele prenumele şi calitatea celui căruia i s-a făcut înmânarea, menţiune care potrivit art. 164 alin. 1 lit. d este prevăzută de alin. 3 al aceluiaşi articol sub sancţiunea nulităţii. În ceea ce priveşte contestaţia împotriva popririi instanţa reţine faptul dovada de înmânare a înştiinţării privind înfiinţarea popririi din data 14.12.2014 nu cuprinde numele şi prenumele celui căruia i s-a făcut înmânarea, ceea ce atrage nulitatea actului de procedură. Mai mult instanţa reţine faptul că faţă de data comunicării  înştiinţării privind înfiinţarea popririi  (19.12.2014) şi faţă de data formulării contestaţiei la executare (05.01.2015) aceasta apare ca fiind formulată în termenul de 15 zile prevăzut de lege.

Cum procedurile privind dovada de înmânare a actelor de executare nu au fost efectuate cu respectarea dispoziţiilor legale, instanţa urmează a respinge excepţia tardivităţii formulării contestaţiei.

În ceea ce priveşte fondul cauzei, instanţa reţine următoarele:

Potrivit art. XV din OUG 8/2014 „(1) Plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătoreşti având ca obiect restituirea taxei pe poluare pentru autovehicule şi a taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, dobânzile calculate până la data plăţii integrale şi cheltuielile de judecată, precum şi alte sume stabilite de instanţele judecătoreşti, devenite executorii până la data de 31 decembrie 2015, se va realiza pe parcursul a 5 ani calendaristici, prin plata în fiecare an a 20% din valoarea acestora.

(2) Cererile de restituire ale contribuabililor prevăzuţi la alin. (1) se soluţionează, conform prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, în termen de 45 de zile de la înregistrare, iar plata tranşelor anuale se efectuează conform graficului stabilit de Administraţia Fondului pentru Mediu”.

Prin urmare dispoziţiile OUG 8/2014 au reglementat o procedură legală de restituire si de rambursare a sumelor de la buget, precum si de acordare a dobânzilor cuvenite contribuabililor pentru sumele restituite sau rambursate cu depăşirea termenului legal. Această procedură prevede că restituirea se efectuează la cererea contribuabilului, în termen de 45 de zile de la data depunerii şi înregistrării acesteia la organul fiscal căruia îi revine competenţa de administrare a creanţelor bugetare. Legiuitorul şi-a manifestat voinţa în sensul instituirii unei proceduri obligatorii de urmat în situaţia în care prin hotărâri judecătoreşti s-a dispus restituirea acestor taxe. Astfel, în raport de prevederile legale precizate, se impune concluzia că beneficiarul unui astfel de titlu executoriu nu are un drept de opţiune între a apela la procedura de restituire mai sus descrise sau la cea a executării silite, acesta având obligaţia de a se conforma acestor dispoziţii legale şi de a depune o cerere e restituire, obligaţie pe care intimatul nu şi-a îndeplinit-o în cauză.

Instanţa apreciază faptul că prin instituirea acestei proceduri nu s-a încălcat jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, întrucât nu se poate reţine că legiuitorul a avut intenţia de a se sustrage de la executarea de bună-voie a titlurile executorii emise ca urmare a derulării unor proceduri judiciare.

Instanţa reţine că este de natura evidenţei că, prin instituirea unei proceduri de restituire, scopul vizat de legiuitor a fost tocmai acela al evitării unei executări silite şi al punerii în executare de bună-voie, cu celeritate şi fără costuri suplimentare a hotărârilor judecătoreşti prin care se stabilesc drepturi de creanţă ce trebuie restituite de la bugetul de stat. Mai mult, nu se poate reţine că simpla formalitate a depunerii unei astfel de cereri la organul fiscal competent este de natură să aducă atingere dreptului la justiţie garantat de art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, cu atât mai mult cu cât nu presupune niciun cost suplimentar celor efectuate în procedura judiciară din partea intimatului. Astfel, tribunalul reţine că, potrivit jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului în materie, executarea unei hotărâri judecătoreşti constituie parte integrantă a procesului civil, în accepţiunea art. 6 paragraful 1 (cauza Hornsby v. Greece, 19 March 1997, § 40). Statului îi revine o obligaţie pozitivă de a organiza un sistem de punere în executare a hotărârilor judecătoreşti care să fie eficient din punct de vedere normativ şi jurisprudenţial, sistem care trebuie pus în aplicare fără întârziere (Fuklev v. Ukraine, no. 71186/01, § 84, 7 iunie 2005). În prezenţa obligaţiei pozitive a autorităţilor statului de a acţiona pentru punerea în executare a unei hotărâri judecătoreşti, inactivitatea acestora poate angaja răspunderea statului, în temeiul art. 6 paragraful 1 din Convenţie (§ 52 din prezenta hotărâre, Scollo v. Italy, 28 Septebrie 1995, § 44). Statului îi revine obligaţia de a se echipa cu un arsenal de instrumente juridice apte şi suficiente pentru asigurarea îndeplinirii obligaţiilor pozitive care îi incumbă (§ 53 din prezenta hotărâre, Ruianu v. Romania, no. 34647/97, § 66). Ori, în cauza de faţă se constată că statul român şi-a îndeplinit obligaţia de a organiza un sistem de punere în executare a hotărârilor judecătoreşti prin instituirea unei proceduri legale de restituire a creanţelor menţionate în aceste hotărâri, procedură care nu a fost respectată însă de către intimat.

Mai mult, instanţa reţine faptul dispoziţiile art. XV din OUG 8/2014 au făcut obiectul controlului de constituţionalitate iar Curtea Constituţională prin deciziile nr. 676/2014 şi 705/2014 a statuat că aceste dispoziţii nu contravin prevederilor constituţionale.

Faţă de cele mai sus reţinute, instanţa urmează a dispune.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Respinge excepţia tardivităţii.

Admite contestaţia la executare privind pe contestator D.G.R.F.G cu sediul în în contradictoriu cu debitor R. A. intimat BEJ .

Anulează formele de executare emise în dosarul nr 146/2014 al BEJ „Respinge cererea de suspendare ca rămasă fără obiect.

Cu apel în 10 zile de la comunicare ce se v a depune la Judecătoria Bacău.

Pronunţată în şedinţa publică de la 09 Martie 2015

Domenii speta

Spete similare