Sentinţă penală 387 din 28.10.2015

1.Aplicarea PRINCIPIUL NE BIS IN IDEM pentru 2 acte materiale din conţinutul infracţiunii continuate de abuz în serviciu prevăzută de art.297 alin.1 Cod penal cu aplicarea art.35 alin.1 Cod penal şi art.5 alin.1 Cod penal cu consecinţa încetării procesului penal faţă de inculpat, în baza art.396 alin.5 Cod procedură penală raportat la art.16 lit. i Cod procedură penală.

2.Inaplicabilitatea circumstanţei atenuante prevăzute la art.74/1 alin.1 şi 2 Cod penal anterior.

În situaţia infracţiunilor în formă continuată, toate consecinţele juridice sunt determinate de momentul epuizării infracţiunii, respectiv data comiterii ultimei acţiuni sau inacţiuni ce intră în conţinutul laturii obiective, în speță 27.11.2013, aspect subliniat şi de art.154 alin.2 Cod penal ce reglementează data de la care încep să curgă termenele de prescripţie a răspunderii penale în cazul infracţiunilor continuate.

Din aceste considerente, faptul că pe parcursul executării infracţiunii continuate, pentru o perioadă de timp (25 octombrie 2010 – 25 mai 2011) a fost în vigoare dispoziţia cuprinsă la art.74/1 Cod penal 1969, nu scindează activitatea infracţională în două entităţi autonome, iar inculpatul nu profită de prevederile acelui act nici pentru ansamblul activităţii sale ilicite, nici pentru segmentul care precede momentul încetării efectelor acestei dispoziţii.

Prin sentința penală nr. 387/28.10.2015 pronuntată de Tribunalul Constanta in dosar penal nr. 14182/3/2014,definitiva prin decizia penală nr 768/P/29.06.2016 a Curtii de Apel Constanta ,s-a dispus urmatoarele :

În baza art.386 Cod procedură penală.

Schimbă încadrarea juridică a faptei reţinute în sarcina inculpatului CND din infracţiunea de abuz în serviciu în formă continuată prevăzută de art.132 din Legea nr.78/2000 raportat la art.297 Cod penal, cu aplicarea art.35 alin.1 Cod penal şi art.5 alin.1 Cod penal în infracţiunile de:

- abuz în serviciu prevăzută de art.297 alin.1 Cod penal cu aplicarea art.35 alin.1 Cod penal şi art.5 alin.1 Cod penal (acte materiale: adresa nr.2603/09.02.2011 a Consiliului Judeţean Constanţa, înregistrată sub nr.481/10.02.2011 la RAJA prin care CND, în calitate de Preşedinte al Consiliului Judeţean Constanţa, a solicitat S.C. RAJA S.A rezilierea unilaterală a contractului de furnizare a apei către CMZ; a încetat să mai asigure furnizarea serviciilor de telefonie fixă prin reţeaua Romtelecom în baza unui contract încheiat între instituţia pe care o reprezintă - Consiliul Judeţean Constanţa şi compania de telefonie, act material derulat până la 10.01.2013, data Rezoluţiei nr.3749/P/2011 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Constanţa);

- abuz în serviciu în formă continuată prevăzută de art.132 din Legea nr.78/2000 raportat la art.297 alin.1 Cod penal cu aplicarea art.35 alin.1 Cod penal şi art.5 alin.1 Cod penal (pentru restul activităţii infracţionale).

În baza art.396 alin.5 Cod procedură penală raportat la art.16 lit. i Cod procedură penală,

Dispune încetarea procesului penal faţă de inculpatul CND pentru infracţiunea de abuz în serviciu prevăzută de art.297 alin.1 Cod penal cu aplicarea art.35 alin.1 Cod penal şi art.5 alin.1 Cod penal (acte materiale: adresa nr.2603/09.02.2011 a Consiliului Judeţean Constanţa, înregistrată sub nr.481/10.02.2011 la RAJA prin care CND, în calitate de Preşedinte al Consiliului Judeţean Constanţa, a solicitat S.C. RAJA S.A rezilierea unilaterală a contractului de furnizare a apei către CMZ; a încetat să mai asigure furnizarea serviciilor de telefonie fixă prin reţeaua Romtelecom în baza unui contract încheiat între instituţia pe care o reprezintă - Consiliul Judeţean Constanţa şi compania de telefonie, act material derulat până la 10.01.2013, data Rezoluţiei nr.3749/P/2011 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Constanţa.);

În baza art.132 din Legea nr.78/2000 raportat la art.297 alin.1 Cod penal cu aplicarea art.35 alin.1 Cod penal şi art.5 alin.1 Cod penal,

Condamnă inculpatul CND - fiul lui M şi V, născut la data de 29.06.1966 în mun. Ploieşti, jud. Prahova, domiciliat în XXX, CNP XXX, preşedintele Consiliului Judeţean Constanţa, la pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare pentru comiterea infracţiunii de abuz în serviciu în formă continuată.

În baza art.67 alin.2 Cod penal raportat la art.297 alin.1 Cod penal,

Aplică inculpatului CND pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor de a ocupa o funcţie publică, dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice (art.66 lit.a Cod penal) şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat (art.66 lit.b Cod penal) pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei închisorii, după graţierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiţionate.

În baza art.65 alin.1 Cod penal,

Aplică inculpatului CND pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art.66 lit. a (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice) şi b (dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat) Cod penal, care se execută din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare şi până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată sau considerată ca executată.

Pedeapsa principală se execută prin privare de libertate în conformitate cu art.60 Cod penal.

În baza art.399 alin.1 Cod procedură penală,

Menţine măsura controlului judiciar a inculpatului CND.

În baza art.72 Cod penal,

Deduce din pedeapsa aplicată durata arestării preventive de la 06.11.2014 şi până la data de 05.12.2014, inclusiv şi a arestului la domiciliu de la 03.03.2015 la 24.04.2015, inclusiv.

În baza art.397 Cod procedură penală raportat la art.25 Cod procedură penală raportat la art.1349 Cod civil, 1357 Cod civil, art.1381 Cod civil, art.1385 Cod civil,

Obligă inculpatul CND la plata sumei de 72.642,7 lei, actualizată cu indicele de inflaţie la data efectuării plăţii, către partea civilă Ministerul Apărării Naţionale – Statul Major General.

Respinge restul pretenţiilor civile formulate de Ministerul Apărării Naţionale – Statul Major General, ca nefondate.

Respinge, ca nefondate, excepţia lipsei calităţii de reprezentant a părţii civile şi cererile de schimbare a încadrării juridice.

S-a retinut că prin rechizitoriul nr.179/P/2013 din 25.04.2014 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie – Serviciul Teritorial Constanţa s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului CND pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu prevăzută de art.132 din Legea nr.78/2000 raportat la art.297 Cod penal, cu aplicarea art.35 alin.1 Cod penal şi art.5 alin.1 Cod penal.

Actul de sesizare a instanţei a reţinut în sarcina inculpatului CND, în esenţă, că faptele acestuia, care în perioada 2009 – 27.11.2013, cu ştiinţă în exercitarea atribuţiilor care decurgeau din calitatea de Preşedinte al Consiliului Judeţean Constanţa, în mai multe rânduri şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale nu şi-a îndeplinit sau şi-a îndeplinit în mod defectuos obligaţiile care îi incumbau potrivit art.76 din Legea nr.446/2006, în raport de funcţia publică deţinută, neasigurând finanţarea CMZC, neefectuând reparaţiile necesare la sediul acestuia, dispunând rezilierea contractelor pentru furnizarea de utilităţi şi servicii de pază necesare funcţionării în condiţii normale a CMZC şi încercând de mai multe ori să evacueze instituţia din sediul pe care îl ocupa, fapte care au provocat vătămări ale drepturilor şi intereselor legale ale Ministerului Apărării Naţionale precum şi pagube acestei instituţii întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu prevăzută de art.132 din Legea 78/2000 raportat la art.297 Cod penal cu aplicarea art.35 alin.1 Cod penal şi art.5 alin.1Cod penal.

Iniţial, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti – Secţia I Penală, sub nr.14182/3/2014.

Prin Sentinţa penală nr.2095 din 05.08.2014 a Tribunalului Bucureşti – Secţia I Penală, sub nr.14182/3/2014 s-a admis excepţia de necompetenţă teritorială a Tribunalului Bucureşti invocată de inculpatul CND şi s-a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanţa, fiind înregistrată prezenta cauză.

Prin Încheierea nr.148 din data de 05.09.2014 a judecătorului de cameră preliminară, rămasă definitivă prin Încheierea nr.4/P/CP din data de 23 octombrie 2014 pronunţată în dosarul nr.14182/3/2014/a3 al Curţii de Apel Constanţa, s-au respins, ca nefondate, cererile şi excepţiile formulate de inculpatul CND cu privire la nulitatea actului de sesizare a instanţei, la legalitatea administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală.

Totodată, prin aceeaşi Încheiere, în baza art.346 alin.1 Cod procedură penală s-a constatat legalitatea sesizării Tribunalului Constanţa prin rechizitoriul nr.179/P/2013 din 25.04.2014 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie – Serviciul Teritorial Constanţa privind pe inculpatul CND pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu prevăzută de art.132 din Legea 78/2ooo raportat la art.297 Cod penal cu aplicarea art.35 alin.1 Cod penal şi art.5 alin.1 Cod penal, legalitatea administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală şi s-a dispus începerea judecăţii cauzei privind pe inculpatul CND.

SITUAŢIA DE FAPT ŞI MIJLOACELE DE PROBĂ

În abordarea şi lămurirea prezentei cauze, sub toate aspectele, Tribunalul va analiza, într-o primă etapă, noţiuni legate de calitatea subiectului pasiv al infracţiunii supuse judecăţii.

Apărarea ţării este o îndatorire fundamentală a cetăţenilor, impusă prin legea fundamentală, Constituţia României, care la art.55 alin.1 statuează că cetăţenii au dreptul şi obligaţia să apere România. Această îndatorire impune tuturor cetăţenilor români, fără deosebire de sex, naţionalitate, religie, ocupaţie şi pregătire profesională, să fie pregătiţi să apere patria în cazul unor agresiuni armate sau a altor acţiuni de natură a pune în pericol trăsăturile fundamentale ale statului (naţional, suveran şi independent, unitar şi indivizibil), indiferent de modul sau caracterul pe care l-ar îmbrăca aceste acţiuni.

Art.118 alin.2 din Constituţie menţionează că structura sistemului naţional de apărare, pregătirea populaţiei, a economiei şi a teritoriului pentru apărare, precum şi statutul cadrelor militare, se stabilesc prin lege organică.

Art.1 din Legea apărării naționale a României nr. 45 din 1 iulie 1994 defineşte noţiunea de “Apărarea Națională” ca fiind ansamblul de măsuri şi activităţi adoptate şi desfăşurate de statul român în scopul de a garanta suveranitatea națională, independenţa şi unitatea statului, integritatea teritorială a ţării şi democrația constituțională, iar la art.2 se prevede că activităţile privind apărarea naţională sunt asigurate şi duse la îndeplinire de către autorităţile publice, potrivit competenţelor stabilite prin Constituţie şi legile ţării.

Această lege stabileşte că armata este componenta de baza a forţelor armate (art.26) şi are în organizare organele centrale ale Ministerului Apărării Naționale, categoriile de forţe şi organele militare teritoriale (art.27), acestea din urmă având în compunere centre militare zonale, centre militare judeţene şi centre militare ale sectoarelor municipiului Bucureşti (art.30).

CMZ este o structură militară subordonată Statului Militar Major, destinată pentru completarea cu resurse umane şi materiale a Sistemului Naţional de Apărare, promovarea profesiei militare, recrutarea candidaţilor, evidenţa militară a cetăţenilor cu obligaţii militare, luarea în evidenţă a militară a tinerilor şi cetăţenilor incorporabili, selecţionarea, stabilirea aptitudinilor şi a opţiunilor privind modul de îndeplinire a obligaţiilor militare (pe durata stării de război, a stării de mobilizare şi a stării de asediu), asigurarea legăturii între armată şi societatea civilă, precum şi coordonarea şi evaluarea centrelor militare subordonate.

Printre atribuţiile principale ale CMZ, la pace, stare de asediu sau mobilizare, se numără completarea cu rezervişti şi asigurarea cu bunuri prin rechiziţii şi prestări de servicii în interes public a unităţilor militare şi structurilor din Sistemul Naţional de Apărare, întocmeşte şi actualizează planul de mobilizare al garnizoanei, asigură aplicarea măsurilor de protecţie a comunicaţiilor şi informaţiilor de către utilizatori şi personalul de specialitate, asigură baza materială necesară funcţionării în condiţii optime a unităţii, aspecte ce rezultă din Adresa 11711/05.12.2013 a Ministerul Apărării Naţionale, Statul Major General - filele 61-62, vol.3 U.P.

Potrivit procesului verbal din data de 21.01.2014 al Direcţiei Naţionale Anticorupţie – Structura Teritorială Constanţa în care s-au consemnat relaţiile comunicate de către Ministerul Apărării Naţionale, CMZ Constanţa prin adresa AS clasificată secret de serviciu, CMZ Constanţa are în evidenţă un număr de 131.029 persoane din care aproximativ 35.000 de cadre şi asigură cu resurse umane un număr de structuri egal cu cele asigurate de către CMZ Brăila, CMZ Călăraşi, CMZ Ialomiţa, CMZ Tulcea la un loc.

CMZ Constanţa are în evidenţă un număr de aproximativ 6.000 de pensionari militari pentru care s-au recalculat pensiile militare, reprezentând aproximativ 7,5% din totalul de pensionari pe ţară, în condiţiile existenţei unui număr de 47 de centre militare, media pe ţară fiind de 2,12%.

Urmare a reorganizării structurilor de poliţie (înfiinţarea secţiilor de poliţie rurale) şi a ordinului şefului D.P.M., începând cu anul 2012, centrul militar a întocmit şi schimbat documentele de anunţare şi trimitere a resurselor de la 9 secţii de poliţie rurală din zona de responsabilitate.

Concomitent cu introducerea documentelor la secţiile de poliţie, conform art.19 din Ordinul comun MS 52/2009 s-a executat şi activitatea de instruire şi îndrumare a personalului din cadrul structurilor de poliţie.

În ceea ce priveşte activitatea de rechiziţii, la nivelul judeţului Constanţa, CMZ a avut în evidenţă în anii 2009, 2010, 2011, 2012 şi 2013 un număr de 380, 362, 360, 363 şi respectiv 391 operatori economici şi persoane fizice care asigură resursele materiale necesare structurilor sistemului naţional de apărare.

De asemenea, CMZ Constanţa are în evidenţă un număr de 182 instituţii publice, agenţi economici şi unităţi militare care au întocmit cereri de mobilizare la locul de muncă şi pentru care a fost aprobat, pentru a fi mobilizat, un număr de 4179 rezervişti şi 484 cetăţeni încorporabili.

Conform relaţiilor comunicate de CMZ, acesta are următoarele domenii de activitate: completarea unităţilor militare cu resurse, promovarea profesiei militare, recrutarea candidaţilor pentru instituţia militară şi a rezerviştilor voluntari, evidenţa militară a cetăţenilor încorporabili şi a rezerviştilor din rezerva operaţională şi generală, activitatea de personal şi soluţionare cereri rezervişti, activitatea administrativă, administrarea bazelor de date şi a sistemului informatic de gestiune a resurselor umane, protecţia mediului, securitatea şi sănătatea în muncă, supravegherea tehnică şi PSI, activitatea privind consilierea juridică, activitatea de informare şi relaţii publice, pregătirea persoanelor cu atribuţii de conducere în domeniul administraţiei publice la nivel local, privind atribuţiile ce le revin pe linia apărării naţionale, sprijinirea asociaţiilor de veterani, cadre militare în rezervă şi în retragere precum şi soluţionarea problemelor pensionarilor militari.

În situaţii de criză şi de război, CMZ pune în aplicarea documentele planului de mobilizare în vederea trimiterii la unităţile militare a resurselor umane şi materiale, întocmeşte şi actualizează permanent documentele prevăzute în instrucţiunile şi dispoziţiile statului major general cu privire la completarea cu resurse umane şi materiale a unităţilor militare, execută selecţionarea şi repartiţia cadrelor militare şi soldaţilor pe baza ordinelor de repartiţie, întocmeşte situaţia centralizatoare cu cererile de completare cu resurse materiale a unităţilor militare, execută repartiţia mijloacelor de transport auto şi a tehnicii de construcţii rechiziţionate, centralizează şi soluţionează în colaborare cu celelalte instituţii abilitate cererile unităţilor militare existente în raza de competenţă privind completarea cu resurse umane şi materiale, rechiziţionarea de clădiri, instalaţii, tehnică, materiale şi chemarea de personal pentru prestări de servicii, participă la întocmirea documentelor operative, ia măsură pentru asigurarea acţiunilor de luptă, menţine forţele proprii în permanentă stare de pregătire pentru luptă, lichidează operaţiunile în curs de decontare cu bugetul de stat, cu furnizorii, cu debitorii şi creditorii.

De asemenea, CMZ desfăşoară activităţi de informare-recrutare pentru profesia militară (pe timp de pace) şi respectiv pentru îndeplinirea îndatoririlor militare (pe timp de criză sau război).

CMZ Constanţa, ca organ de specialitate cu responsabilitate zonală se subordonează şefului Direcţiei Personal şi Mobilizare/Statul Major General şi este coordonat de Biroul Coordonare Centre Militare.

Pentru îndeplinirea atribuţiilor, CMZ Constanţa are relaţii de serviciu cu toate unităţile şi marile unităţi subordonate Ministerului Apărării, Ministerului Administraţiei şi Internelor, Serviciul de Protecţie şi Pază, Serviciul Român de Informaţii şi Serviciului de Telecomunicaţii Speciale, dislocate pe raza judeţelor Constanţa, Brăila, Călăraşi, Ialomiţa şi Tulcea.

În raport cu atribuţiile şi obligaţiile din domeniul apărării naţionale prevăzute de lege, CMZ Constanţa are relaţii cu autorităţile publice locale, instituţiile, operatorii economici, unităţile de poliţie, etc. de pe raza jud. Constanţa, Brăila, Călăraşi, Ialomiţa şi Tulcea.

Relevante în sublinierea importanţei activităţii CMZC sunt declaraţiile martorilor CN şi MA.

Potrivit declaraţiilor martorului CN, locțiitor al comandantului Șefului de stat Major, CMZ este structură specializată a Statului Major General care, la ordin, pune în aplicare documentele de mobilizare a județului și coordonează activitatea centrelor militare județene din cadrul CMZ. A arătat martorul că încă din timp de pace sunt pregătite documente specifice privind anunțarea resursei umane care completează unitățile la mobilizare și tot din timp de pace sunt întocmite documente pentru informarea operatorilor economici care asigură resurse materiale tuturor structurilor din sistemul național de apărare. Martorul a explicat faptul că mobilizare nu înseamnă numai conflict armat, ci și orice situație care ar duce la insecuritate națională, respectiv mișcări sociale, dezastre naturale, etc. În planurile de mobilizare există documente care prevăd chemarea rezerviștilor la unitățile care se mobilizează, documente care sunt puse în aplicare prin ordin de Ministerul Apărării Naţionale, iar CMZ acţionează pentru informarea și chemarea rezerviștilor, încă din timp de pace, pentru a cunoaște unde trebuie să se prezinte și ce misiuni au. Mesajele sunt transmise prin curier special sau prin mijloace de comunicații prin linii speciale asigurate de STS. Aceeași procedură este și pentru resursa materială, societățile care o asigură fiind informate și pregătite încă din timp de pace în legătură cu rechiziționarea resursei materiale necesară sistemului de apărare națională.

În consonanţă cu acestea este şi declaraţia martorului MA, comandantul CMZC, care a menţionat că din anul 2007, urmare renunţării la obligativitatea serviciului militar la pace şi a trecerii la satisfacerea stagiului militar prin angajare, CMZ Constanţa, ca și centrele din țară, a trecut la desfășurarea de activități pentru angajarea soldaților pentru unități militare. A arătat martorul că centrele militare au ca atribuții asigurarea resursei materiale și umane pentru centrele militare, atât pe timp de pace, cât și de război. Totodată a subliniat că CMZ Constanța, prin raportare la centrele din țară, are cele mai multe unități, cel mai mare număr de pensionari și cele mai multe locuri pentru angajați gradați la unități. Pe lângă activitățile legate de angajarea soldaților și a gradaților voluntari, CMZ are obligația să asigure completarea statelor în caz de nevoie, selecționează oameni, întocmeşte documente, iar în caz de nevoie acei oameni sunt chemați la unități. Aceeași obligaţie o are şi pentru resursa materială necesară în caz de război sau alte situații deosebite. De asemenea CMZ desfășoară o activitate intensă cu publicul, existând diverse cereri ale cetățenilor, legate de vechime, salarii asigurate și altele asemenea.

Diverse acte normative reglementează autorităţile care răspund de funcţionarea corespunzătoare a activităţilor structurilor militare naţionale.

Potrivit art.35 din Legea nr.53/1994 a apărării naţionale a României, autorităţile administraţiei publice locale, potrivit competenţei, au, în timp de pace şi în caz de mobilizare si de război, în raza lor teritoriala, următoarele atribuţii : asigură îndeplinirea de către agenții economici, instituțiile publice si persoanele fizice a dispozițiilor si masurilor privind pregătirea populației, economiei si a teritoriului pentru apărare; urmăresc si intervin pentru satisfacerea cererilor prezentate de unitățile militare existente in raza lor teritoriala pentru nevoile de mobilizare, îndeplinesc măsurile necesare pentru efectuarea de rechiziții si chemări pentru prestări de servicii potrivit legii ; asigură centrelor militare zonale, judeţene şi ale sectoarelor municipiului Bucureşti terenurile, localurile, instalaţiile de telecomunicaţii, dotările şi fondurile necesare desfăşurării acestora, potrivit normelor stabilite prin hotărâre a Guvernului.

În Capitolul VI din Legea nr.446 din 30 noiembrie 2006 privind pregătirea populaţiei pentru apărare în forma în vigoare până la 21.07.2012 se reglementa asigurarea materială şi financiară pentru apărarea naţională după cum urmează:

Art. 76 - Consiliile judeţene şi ale sectoarelor municipiului Bucureşti sunt obligate să asigure centrelor militare terenurile, localurile, instalaţiile de telecomunicaţii, sisteme şi servicii informatice, autoturisme, alte dotări şi materiale, precum şi fondurile necesare desfăşurării activităţii specifice, potrivit normelor stabilite prin hotărâre a Guvernului.

Art.77 - (1) Cheltuielile de reparaţii, întreţinere şi amenajare a localurilor centrelor militare judeţene, municipale şi de sector se suportă de autorităţile administraţiei publice locale.

(2)Reparaţiile capitale pentru localurile aflate în administrarea Ministerului Apărării se suportă de acest minister.

(3)Cheltuielile de modernizare a patrimoniului centrelor militare, cele pentru achiziţionarea de carburanţi-lubrifianţi şi pentru paza localurilor centrelor militare se suportă din bugetele autorităţilor administraţiei publice locale.

Art. 78

Autorităţile administraţiei publice locale pot dispune mutarea centrelor militare din localurile care le-au fost puse la dispoziţie, numai cu acordul Ministerului Apărării şi numai după ce noile localuri au fost amenajate conform prevederilor legale.

Ulterior, prin Legea nr.128/2012, la data de 21.07.2012 au intervenit următoarele modificări ale Legii nr.446 din 30 noiembrie 2006:

Art. 76- Consiliile judeţene/locale şi ale sectoarelor municipiului Bucureşti sunt obligate să asigure centrelor militare din raza lor de activitate terenurile, localurile, instalaţiile de telecomunicaţii, sistemele şi serviciile informatice, autoturismele, alte dotări şi materiale, precum şi fondurile necesare desfăşurării activităţii specifice, potrivit normelor stabilite prin hotărâre a Guvernului.

(2) Autorităţile administraţiei publice locale prevăzute la alin.1 sunt obligate să încheie, pentru centrele militare, contracte de furnizare/prestare de servicii de energie electrică, termică, alimentare cu apă, canalizare, salubritate, televiziune, radio, telefonie, telefax, poştă, fax, precum şi să achite contravaloarea acestor servicii, potrivit tarifelor în vigoare.

(3) Obligaţia de a achita contravaloarea serviciilor menţionate la alin.(2) este valabilă şi pentru situaţia în care terenurile, localurile şi mijloacele fixe ale centrelor militare se află în administrarea Ministerului Apărării Naţionale.

Art. 77

(1)Cheltuielile de reparaţii, întreţinere şi amenajare a localurilor centrelor militare zonale, judeţene şi de sector se suportă de autorităţile administraţiei publice locale.

(2)Reparaţiile capitale pentru localurile aflate în administrarea Ministerului Apărării se suportă de acest minister.

Art. 78 Autorităţile administraţiei publice locale pot schimba total sau parţial destinaţia imobilelor asigurate centrelor militare numai cu acordul Ministerului Apărării Naţionale şi numai după ce au pus la dispoziţia centrelor militare alte imobile amenajate şi utilate conform prevederilor legale, în condiţii care să nu afecteze desfăşurarea activităţii specifice.

Mai mult, prin Hotărârea nr.414 din 4 august 1997 pentru aprobarea Normelor maximale privind dotarea centrelor militare judeţene, municipale şi ale sectoarelor municipiului Bucureşti, se stabilesc în sarcina autorităţilor locale următoarele obligaţii: să asigure centrelor militare care funcţionează în unităţile administrativ - teritoriale respective, terenurile, localurile, instalaţiile de telecomunicaţii, dotările şi fondurile necesare pentru desfăşurarea activităţii specifice acestora (art.1), să suporte plata cheltuielilor ocazionate de întreţinerea, repararea şi modernizarea clădirilor şi instalaţiilor puse la dispoziţie şi să achite contravaloarea energiei electrice, a încălzitului, a alimentării cu apă, a canalizării, a salubrizării, a abonamentelor radio, TV, telefonice, telefax, fax şi a convorbirilor efectuate cu aceste mijloace de comunicare, a corespondenţei cu persoanele fizice şi juridice, precum şi a altor nevoi de funcţionare, potrivit tarifelor în vigoare (art.3).

CMZ Constanţa îşi desfăşoară activitatea în imobilul situat în municipiul Constanţa, str. Mircea cel Bătrân, nr.106.

Dreptul de proprietate publică asupra acestui imobil aparţine statului, conform pct.I.29 al Anexei Legii nr.213/1998, aspect subliniat inclusiv de instanţele de contencios administrativ prin sentinţa civilă nr.210 din 04.02.2011 a Tribunalului Constanţa, rămasă definitivă prin Decizia civilă nr.717/CA din 23.06.2011 a Curţii de Apel Constanţa.

Prin art.1 din H.G. nr.416/1997 s-a aprobat transmiterea imobilului proprietate publică a statului, compus din construcţii în suprafaţă construită desfăşurată de 1.675,80 m.p. şi terenul aferent în suprafaţă de 1.875 m.p. situat în municipiul Constanţa, str. Mircea cel Bătrân nr. 106, judeţul Constanţa, din administrarea Consiliului Local al Municipiului Constanţa în administrarea Consiliului Judeţean Constanţa, în vederea amenajării acestuia pentru CMJC, Guvernul României stabilind în mod expres atât autoritatea publică cu obligaţii în administrare, cât şi destinaţia acestui imobil.

Evaluând aspectele de natură a contura ansamblul situaţiei de fapt, instanţa reţine că originea conflictului de drept penal dedus judecăţii se situează în anul 2007.

Astfel, ca situaţie premisă, prin adresa nr.13103 din 21.11.2007, Consiliul Judeţean Constanţa, prin Preşedinte CND, a solicitat CMZC ca „până la data de 10 decembrie să eliberaţi un etaj din clădire şi să-l puneţi la dispoziţia Consiliului Judeţean Constanţa”, cu motivarea că acest imobil este proprietatea Consiliului, iar angajaţii Consiliul Judeţean Constanţa nu au spaţii suficiente în actualul imobil – fila 12 vol. VIII dosar U.P. Adresa menţionată subliniază faptul că încă din anul 2007 s-a urmărit preluarea unui etaj din clădirea CMZC.

Statul Major General, prin Adresa B/515/14.01.2008 – fila 13 vol. VIII dosar U.P., îl informează pe NICUŞOR DANIEL CONSTANTINESCU, Preşedintele Consiliului Judeţean Constanţa, că CMZ Constanţa „emite, gestionează sau intră în posesia informaţiilor secrete de stat şi secrete de serviciu şi are obligaţia, potrivit legii, să asigure protecţia acestora”. Prin adresa menţionată se mai precizează faptul că:

-în condiţiile trecerii la îndeplinirea serviciului militar pe bază de voluntariat, au crescut volumul şi importanţa activităţilor desfăşurate de centrele militare;

-în situaţii de criză, la mobilizare şi pe timp de război, efectivele centrelor militare cresc considerabil şi, ca urmare, se impune alocarea unor spaţii corespunzătoare;

-restrângerea spaţiilor alocate CMZC şi funcţionarea în acelaşi local cu acesta a unor structuri ce nu au restricţii referitoare la documentele pe care le utilizează sunt de natură să creeze vulnerabilităţi în sistemul de protecţie a informaţiilor clasificate şi să afecteze eficienţa activităţilor specifice desfăşurate de centrul militar.

Cu toate că inculpatul CND cunoştea aceste aspecte încă din luna ianuarie a anului 2008, în anul 2009 iniţiază „Proiectul de hotărâre privind darea în administrarea unor instituţii publice a unui imobil, proprietate publică a judeţului Constanţa”.

În „Expunerea de motive”, inculpatul prezintă faptul că „Direcţia Judeţeană Constanţa a Arhivelor Naţionale îşi desfăşoară activitatea într-un imobil impropriu şi nu posedă un spaţiu adecvat pentru importanţa activităţii desfăşurate”, că „Centrul Judeţean de Conducere şi Coordonare a Intervenţiei … trebuie poziţionat în vecinătatea sediilor autorităţilor administraţiei publice judeţene”, că CMZ Constanţa „poate să continue într-un spaţiu redus ca întindere” şi propune „restrângerea spaţiului aflat în folosinţa centrului militar, precum şi repartizarea unor spaţii din acest imobil celor două instituţii menţionate”.

Observăm, în primul rând, că în mod nereal se menţionează că imobilul în discuţie ar fi fost „proprietate publică a judeţului Constanţa”, întrucât dreptul de proprietate publică asupra acestui imobil aparţine statului, conform pct.I.29 al Anexei Legii nr.213/1998, iar Consiliul Judeţean Constanţa are numai atribuţii de administrare.

Acest aspect se reia şi în „documentaţia” ce a succedat Proiectul de hotărâre ( respectiv Raportul Direcţiilor Administraţie Publică şi Juridică, Buget Finanţe şi administrarea Domeniului Public şi Privat al Judeţului,Comisia pentru administrare Publică, Juridică, apărarea Ordinii Publice, sănătate şi Protecţie Socială), documentaţie lacunară şi nemotivată în fapt şi drept, din care nu se poate stabili în ce mod acest proiect de hotărâre ar fi „în conformitate cu prevederile legale”.

Potrivit art.3 din Legea nr. 24 /2000, normele de tehnică legislativă se aplică, în mod corespunzător, şi la elaborarea şi adoptarea proiectelor de ordine, instrucţiuni şi de alte acte normative emise de conducătorii organelor administraţiei publice centrale de specialitate, precum şi la elaborarea şi adoptarea actelor cu caracter normativ emise de autorităţile administraţiei publice locale. La capitolul IV din aceeaşi lege, intitulat elaborarea actelor normative, se remarcă art.20, care stabileşte că “Elaborarea proiectelor de acte normative trebuie precedată, în funcţie de importanţa şi complexitatea acestora, de o activitate de documentare şi analiză ştiinţifică, pentru cunoaşterea temeinică a realităţilor economico-sociale care urmează să fie reglementate, a istoricului legislaţiei din acel domeniu…”, faptul că “Iniţiatorii proiectelor de acte normative pot solicita, pentru documentarea lor legislativă, informaţii suplimentare de la Consiliul Legislativ şi alte autorităţi sau instituţii cu atribuţii de informare în materia respective” şi că “Rezultatele studiilor de cercetare şi referirile la sursele de informaţii suplimentare relevante pentru dezbaterea proiectelor de acte normative trebuie să fie incluse în instrumentul de prezentare şi motivare a proiectului de act normativ.”

Cu încălcarea dispoziţiilor legale, în şedinţa din 15.05.2009 a Consiliului Judeţean Constanţa, astfel cum rezultă din procesul verbal nr.10253/28.05.2009, s-a adoptat Hotărârea Consiliului Judeţean Constanţa nr.153/2009 prin care s-a dispus darea în administrare a clădirii situate în Constanţa, str. Mircea cel Bătrân nr.106, Direcţiei Judeţene Constanţa a Arhivelor Naţionale, Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă Dobrogea şi CMZC, dar şi obligaţia acestuia de a suporta cheltuielile ocazionate de întreţinerea şi exploatarea imobilului.

Se remarcă împrejurarea potrivit căreia întreaga procedură urmată pentru adoptarea acestei hotărâri a fost una superficială, neprecedată de o activitate de documentare şi analiză ştiinţifică, pentru cunoaşterea temeinică a realităţilor economico-sociale care urmează să fie reglementate, a istoricului legislaţiei din acel domeniu, ceea ce relevă faptul că s-a urmărit ascunderea realităţii faţă de ceilalţi consilieri.

Subliniem faptul că motivele care i-au determinat pe ceilalţi consilieri judeţeni să voteze favorabil pentru această hotărâre (fie neglijenţă, în raport de lipsa unui minim de informaţii şi de verificări, fie cu rea credinţă, de conivenţă cu inculpatul, sau din alte motive neimputabile acestora), nu fac obiectul cauzei, instanţa nefiind învestită în acest sens.

Demontarea sau demonstrarea acuzaţiei penale adusă inculpatului reclamă, din punctul de vedere al instanţei, stabilirea etapelor ce trebuie în mod obligatoriu îndeplinite atunci când se pune în discuţie adoptarea unui act cu caracter normativ al autorităţii publice locale şi verificarea punctuală, raportat la situaţia de fapt, a modului în care au fost îndeplinite aceste etape de inculpat. Ori, aceste etape în procesul normativ al unei Hotărâri de Consiliu sunt stabilite prin textele de lege expuse în cele ce preced.

Examinarea respectării acestor etape, prin raportare la actele dosarului, relevă că inculpatul a avut încă de la început reprezentarea faptului că activităţile desfăşurate – prin introducerea proiectului de hotărâre pe ordinea de zi, fără parcurgerea etapelor impuse obligatoriu, IMPERATIV, de lege (Elaborarea proiectelor de acte normative trebuie precedată, în funcţie de importanţa şi complexitatea acestora, de o activitate de documentare şi analiză ştiinţifică, pentru cunoaşterea temeinică a realităţilor economico-sociale care urmează să fie reglementate, a istoricului legislaţiei din acel domeniu…”), precum şi limitarea la obţinerea unor avize superficiale de la compartimentele de specialitate, se circumscriu sferei ilicitului penal, fiind evident că inculpatul CND, în permanenţă, prin activităţile susţinute pe care le-a desfăşurat, a încercat şi a şi distorsionat adevărul în realizarea scopului propus, ignorând, în mod deliberat, respectarea legislaţiei specifică.

Datele cauzei relevă astfel că în şedinţa ce trebuia să aibă ca scop adoptarea HCJ, inculpatul a introdus pe ordinea de zi a şedinţei consiliului proiectul de hotărâre ce atesta fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului, în vederea producerii de consecinţe juridice, şi a folosit “avizele” de la compartimentele de specialitate pentru a conferi o notă de legalitate restrângerii frauduloase a spaţiului ocupat de CMZ şi pentru a crea aparenţa respectării legii, ceea ce dovedeşte maniera discreţionară şi abuzivă prin care inculpatul a înţeles să acţioneze.

În ciuda obligaţiei sale legale de a asigura localul în care să funcţioneze CMZ Constanţa, conform art. 76, art. 78 din Legea nr.446 din 30 noiembrie 2006 privind pregătirea populaţiei pentru apărare şi art.3 din Hotărârea nr.414 din 4 august 1997 pentru aprobarea Normelor maximale privind dotarea centrelor militare judeţene, municipale şi ale sectoarelor municipiului Bucureşti, inculpatul a încercat să evacueze această instituţie din clădirea pe care o ocupa şi pe calea unor cereri în justiţie, aceste acţiuni fiind respinse de către instanţe.

La data de 23.03.2010 la Biroul Executorului Judecătoresc Munteanu Ionel a fost înregistrată cererea Consiliului Judeţean Constanţa prin care a solicitat începerea executării silite împotriva CMZC Constanţa, în vederea evacuării din imobilul situat în Constanţa, str. Mircea cel Bătrân nr.106.

Cerere a fost respinsă prin încheierea nr.2564 E/09.04.2010 pronunţată în dosarul nr.12881/212/2010 al Judecătoriei Constanţa – fila 23, vol.VIII, dosar U.P.).

La data de 19.04.2010, Consiliul Judeţean Constanţa, prin CND, a formulat o cerere prin care a solicitat ca, pe calea unei ordonanţe preşedinţiale, să se dispună evacuarea CMZC din sediul ocupat - fila 24, vol.VIII, U.P.

Prin sentinţa civilă nr.8758 din 13.06.2013 a Judecătoriei Constanţa s-a constatat perimarea cererii de chemare în judecată.

La data de 11.08.2010, Consiliul Judeţean Constanţa a formulat o cerere prin care a solicitat ca, pe calea unei ordonanţe preşedinţiale, să se dispună evacuarea CMZC dintr-o parte a sediului ocupat - fila 74, vol.VIII U.P.

Prin sentinţa civilă nr.18754/12.08.2010 a Judecătoriei Constanţa s-a dispus respingerea ca neîntemeiată a cererii de chemare în judecată - fila161, vol.VIII, U.P.

Ministerul Apărării Naţionale a formulat o cerere de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Constanţa prin care a solicitat anularea HCJ nr.153/2009.

Prin sentinţa civilă nr.210/04.02.2011 a Tribunalului Constanţa ( filele 67-72, vol.III U.P.), irevocabilă prin decizia civilă nr.714/CA din data de 23.06.2011 a Curţii de Apel Constanţa ( filele 63-66, vol.III U.P.) S-A DISPUS ANULAREA HCJ NR.153/15.05.2009, stabilindu-se, în esenţă, faptul că HCJ nr.153/15.05.2009 este adoptată cu încălcarea legii.

Aceste hotărâri subliniază faptul că HCJ nr.153/15.05.2009 este emisă în baza H.G. 904/2002, CARE A ATESTAT ÎN MOD NELEGAL CĂ IMOBILUL ÎN DISCUŢIE AR FACE PARTE DIN DOMENIUL PUBLIC şi stabilesc, irevocabil, că este aplicabilă HG nr.416/1997 ce atestă dreptul de administrare al imobilului de către Consiliul Judeţean Constanţa NUMAI ÎN VEDEREA AMENAJĂRII PENTRU CMJC CU TOATE CONSECINŢELE CE DECURG DE AICI, INCLUSIV ÎN CEEA CE PRIVEŞTE CHELTUIELILE OCAZIONATE DE ÎNTREŢINEREA ŞI EXPLOATAREA IMOBILULUI.

Prin Adresa nr.3344 din 21.10.2013 emisă de SC ZE SRL s-a comunicat că ultimul contract încheiat pentru paza CMZ a fost cel înregistrat sub nr.493/04.10.2007 şi care a fost reziliat din iniţiativa Consiliului Judeţean Constanţa prin actul adiţional nr.12 din 15.04.2010 – fila 10, vol.III, dosar U.P.

Dacă actele materiale efectuate până la acest moment nu sunt de natură a contura în mod cert, prin ele însele şi privite în mod distinct, reaua credinţă a inculpatului şi intenţia sa directă, subliniem că, ulterior anulării HCJ nr.153/15.05.2009, actele întreprinse de acesta sunt relevante, fiind acţiuni total abuzive, fără justificare morală şi legală.

Astfel, prin adresa nr.2600/09.02.2011, la 5 zile de la anularea în primă instanţă a HCJ nr.153/15.05.2009, Consiliului Judeţean Constanţa, prin CND, a solicitat Regiei Autonome de Distribuire a Energiei Termice (RADET) Constanţa, rezilierea unilaterală a contractului de furnizare a energiei termice pentru punctul de consum CMZ din XXX, precum şi sistarea furnizării agentului termic deşi această solicitarea a fost făcută în luna februarie – fila 17 vol.III dosar U.P.

Din relaţiile furnizate de RADET Constanţa rezultă că din luna februarie a anului 2011, consumul de energie termică pentru imobilul de la adresa din XXX a fost facturat către utilizatorul CMZ Constanţa, facturile nefiind contestate de către acesta.

Deoarece în sediul situat în XXX funcţiona şi Serviciul de Telecomunicaţii Speciale, debranşarea imobilului de la sistemul centralizat de termoficare nu a fost posibilă - fila 19, vol. III U.P.

Cu toate acestea, RADET Constanţa a încercat să debranşeze imobilul, însă acţiunea nu a reuşit din cauza inconvenientelor de ordin tehnic şi a opoziţiei personalului celor două unităţi militare - fila 28, vol. III, U.P.

Prin adresa nr.15297/16.05.2011, CMZ Constanţa a comunicat Consiliului Judeţean Constanţa împrejurarea că RADET Constanţa încearcă debranşarea sediului de la reţeaua de termoficare şi a solicitat încheierea contractelor necesare pentru furnizarea energiei termice precum şi plata facturilor aferente, invocând prevederile Legii nr.446/2006 şi HG nr.414/1997 - fila 30, vol.III U.P.

Deşi această solicitare a fost înregistrată la Consiliul Judeţean Constanţa sub nr.9444 din 18.05.2011, această din urmă instituţie nu s-a conformat obligaţiilor legale.

Prin cererea înregistrată sub nr. 12514/212/2012 pe rolul Judecătoriei Constanţa, reclamanta REGIA AUTONOMĂ DE DISTRIBUIRE A ENERGIEI TERMICE CONSTANŢA, a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii CMZ CONSTANŢA şi CONSILIUL JUDEŢEAN CONSTANŢA obligarea la plata sumei de 60969,66 lei, reprezentând contravaloarea energiei termice furnizate în perioada 28.02.2011 - 30.11.2011 şi plata sumei de 3282,25 lei reprezentând penalităţi de întârziere aferente perioadei 30.04.2011 – 30.11.2011, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 15140/2013 din 16.12.2013 a Judecătoriei Constanţa s-a respins acţiunea formulată de reclamantul REGIA AUTONOMĂ DE DISTRIBUIRE A ENERGIEI TERMICE CONSTANŢA în contradictoriu cu pârâtul CONSILIUL JUDEŢEAN CONSTANŢA, având ca obiect plata sumei totale de 64251,91 lei reprezentând debit principal şi penalităţi aferente acestuia, ca rămasă fără obiect, constatându-se că debitul principal a fost achitat de Consiliul Judeţean Constanţa la data de 24.05.2013.

De asemenea, potrivit adresei nr.22364/01.11.2013 emisă de Consiliul Judeţean Constanţa şi depusă la dosar de RADET Constanţa, cel dintâi a achitat secundei suma de 214.484 lei reprezentând facturi restante pentru perioada 28.02.2001 - 30.11.2011, prin ordinul de plată nr.1111/24.05.2013 - fila 24, vol.III dosar U.P..

Prin adresa nr.B1027/21.01.2014 a RADET Constanţa s-a comunicat că la acel moment (21.01.2014), CMZ Constanţa înregistra datorii aferente perioadei 30.11.2012 – 31.12.2013, în valoarea de 175.556,71 lei, din care 141.772,56 lei reprezentând contravaloarea energiei termice livrate şi 33.784,15 lei reprezentând penalităţi de întârziere - fila 12,vol.V, dosar U.P.

Prin adresa înregistrată sub nr. 8182137/10.02.2011, la 6 zile de la anularea în primă instanţă a HCJ nr.153/15.05.2009, Consiliului Judeţean Constanţa, prin CND, a solicitat SC Enel Energie SA , rezilierea unilaterală a contractului de furnizare a energiei electrice pentru sediul CMZC, precum şi sistarea furnizării energiei electrice – fila 50 vol.III dosar U.P.

S.C. Enel Energie SA a comunicat că pentru imobilul în care funcţionează CMZ Constanţa sunt în prezent în vigoare două contracte de furnizare a energiei electrice, unul activ iar altul pentru alimentarea de rezervă care nu înregistrează consum - fila 47, vol.III, U.P.

De asemenea, SC Enel Energie SA a menţionat că în urma acestei cereri, la data de 11.02.2011, personalul său s-a deplasat la sediul CMZ Constanţa pentru a proceda la debranşarea acestuia, însă operaţiunea nu a reuşit deoarece s-a constatat că în acelaşi imobil funcţiona şi Serviciul Naţional Unic Apel de Urgenţă 112 - fila 49, vol.III U.P.

La data de 13.02.2014, SC Enel Energie SA a comunicat că la data de 06.01.2014, Consiliul Judeţean Constanţa înregistra un debit de 81.303 lei pentru energia electrică furnizată CMZC. Ulterior, o parte din această datorie a fost achitată astfel încât la data de 13.02.2014, ea avea un cuantum de 5.332,02 lei - fila 24, vol.VII, dosar U.P.

Prin adresa nr.76189 din 08.11.2013, Regia Autonomă Judeţeană de Apă (RAJA) Constanţa a comunicat că CMZ Constanţa beneficiază în prezent de apă şi canalizare în temeiul unui contract încheiat între cele două instituţii în anul 2003, deci anterior intrării în vigoare a Legii nr.446/2006, care a instituit obligaţia încheierii contractelor pentru furnizarea acestor utilităţi şi a plăţii lor în sarcina Consiliilor Judeţene - fila 38, vol.III, dosar U.P.

Prin adresa nr.2603/09.02.2011, înregistrată sub nr.481/10.02.2011 la RAJA, la 6 zile de la anularea în primă instanţă a HCJ nr.153/15.05.2009, Consiliului Judeţean Constanţa, prin CND, a solicitat Regiei Autonome Judeţeană de Apă Constanţa, rezilierea unilaterală a contractului de furnizare a apei pentru sediul CMZC, precum şi sistarea furnizării apei la acest imobil – fila 161 vol.III dosar U.P.

Ca urmare, RAJA a comunicat CMZC faptul că, urmare adresei nr.2603/09.02.2011 a Preşedintelui Consiliului Judeţean Constanţa privind rezilierea contractului de furnizare a apei pentru sediul CMZC, începând din data de 10.02.2011, prestarea acestui serviciu va fi întreruptă - filele 160 - 161vol.3, dosar U.P.

CMZ Constanţa a solicitat Consiliului Judeţean, prin adresa A1053/10.02.2011, respectarea prevederilor Legii nr.446/2006 şi HG nr.414/1997, arătând că din data de 10.02.2011, RAJA a oprit furnizarea apei la sediul său, iar această situaţie coroborată cu neaprobarea fondurilor pentru verificarea stingătoarelor de incendiu conduce la imposibilitatea acţionării în caz de incendiu şi creează premisele pentru apariţia unor focare de infecţie - fila 163, vol.III. dosar U.P.

Prin Notificarea A1094/11.02.2011, CMZ Constanţa a solicitat RAJA Constanţa reluarea furnizării apei la sediul situat în XXX, arătând că tocmai Consiliul Judeţean Constanţa care solicitase rezilierea contractului era cel care trebuia să asigure încheierea şi executarea unui asemenea contract şi a precizat că în perioada respectivă, CMZ Constanţa efectua activităţi cu publicul care implicau un trafic mare de persoane (recrutări şi recalcularea pensiilor militare), iar în sediu funcţionau şi două cabinete medicale şi SNUAU 112 - fila 164, vol.III. dosar U.P.

Prin Adresa A 1101/12.02.2011, CMZ Constanţa s-a adresat Primăriei mun.Constanţa pentru a asigura trei toalete ecologice care să fie amplasate în imediata vecinătate a sediului, în condiţiile în care grupurile sanitare ale unităţii militare nu mai puteau fi utilizate din cauza lipsei de apă - fila 165, vol.III, dosar U.P.

Prin Adresa A 1167/15.02.2011, CMZ Constanţa a comunicat Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă Constanţa faptul că, urmare a sistării alimentării cu apă, în caz de incendiu hidranţii amplasaţi în incinta CMZC sunt inutilizabili. Totodată se menţionează faptul că stingătoarele de incendii nu au fost verificate de circa 1 an întrucât fondurile solicitate în acest scop nu au fost aprobate de Consiliul Judeţean Constanţa - fila 166, vol.III. dosar U.P.

O sesizare a fost făcută şi către Direcţia de Sănătate Publică Constanţa, prin Adresa A 1172/15.02.2011 a CMZC, atrăgând atenţia asupra sistării alimentării cu apă potabilă a instituţiei şi imposibilitatea încheierii în nume propriu a unui contract de furnizare a apei - fila 167, vol.III. dosar U.P.

RAJA Constanţa a mai comunicat că debranşarea CMZ nu a fost posibilă pentru că imobilul unde îşi desfăşoară activitatea a fost branşat/racordat la serviciul public de alimentare cu apă şi canalizare prin două branşamente comune, prin intermediul cărora sunt prestate servicii similare şi pentru un alt utilizator care funcţionează în acelaşi imobil - fila 45, vol.III. dosar U.P.

Deşi debranşarea nu a fost posibilă, nu a fost furnizată apă potabilă sediului CMZC până la data de 17.02.2011 când prestarea acestui serviciu a fost reluată în urma intervenţiei Direcţiei Sanitare a Judeţului Constanţa la RAJA Constanţa, potrivit adresei nr.34R/11.03.2011 - fila 168, vol.III. dosar U.P.

Se observă faptul că, ulterior actului material constând strict în emiterea adresei nr.2603/09.02.2011, înregistrată sub nr.481/10.02.2011 la RAJA (emisă de Consiliul Judeţean Constanţa, prin CND, a solicitat Regiei Autonome Judeţeană de Apă Constanţa, rezilierea unilaterală a contractului de furnizare a apei pentru sediul CMZC, precum şi sistarea furnizării apei la acest imobil, şi care va fi tratat în mod separat, fiind exclus din analiza infracţiunii continuate), inculpatul nu şi-a îndeplinit obligaţia imperativă, instituită de lege, de a lua toate măsurile pentru încheierea de contracte pentru alimentarea cu apă, deşi conform art.76 alin.2 din Legea nr.446/2006 era obligat să încheie, pentru centrele militare, contracte de furnizare/prestare de servicii de energie electrică, termică, alimentare cu apă, canalizare, salubritate, televiziune, radio, telefonie, telefax, poştă, fax, precum şi să achite contravaloarea acestor servicii, potrivit tarifelor în vigoare.

Prin Adresa din 22.10.2013, SC Romtelecom S.A. a comunicat că între anii 1997 – 2004, CMJ, figura ca abonat Romtelecom, la data de 24.06.2006 figurează ca abonat la această adresă Consiliul Judeţean Constanţa (pentru 3 numere de telefon).

La data de 11.08.2011, din cauza neplăţii, s-a executat desfiinţarea celor trei posturi telefonice instalate în sediul CMZC, iar la data de 24.04.2012 au fost reinstalate, titular fiind însă UM 02415 Bucureşti care şi la data de 22.10.2013, achită contravaloarea serviciilor – fila 7 vol.III dosar U.P.

Rezultă că, ulterior actului material derulat până la 10.01.2013, data Rezoluţiei nr.3749/P/2011 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Constanţa (şi care va fi tratat în mod separat, fiind exclus din analiza infracţiunii continuate), inculpatul nu şi-a îndeplinit obligaţia imperativă, instituită de lege, de a lua toate măsurile pentru încheierea de contracte pentru furnizarea de servicii de telefonie, deşi conform art.76 alin.2 din Legea nr.446/2006 era obligat să încheie, pentru centrele militare, contracte de furnizare/prestare de servicii de energie electrică, termică, alimentare cu apă, canalizare, salubritate, televiziune, radio, telefonie, telefax, poştă, fax, precum şi să achite contravaloarea acestor servicii, potrivit tarifelor în vigoare, aspect impus şi prin art.35 din Legea nr.53/1994 a apărării naţionale a României

Ministerul Apărării Naţionale – Comandamentul Comunicaţiilor şi Informaticii a comunicat, prin adresa A9093/28.11.2013, că UM 02415 Bucureşti a solicitat SC Romtelecom SA instalarea celor trei posturi telefonice utilizate de CMZ Constanţa, din ordinul scris al şefului Direcţiei Comunicaţii şi Informatică din cadrul Ministerului Apărării Naţionale.

De asemenea, Comandamentul Comunicaţiilor şi Informaticii a precizat că UM 02415 a achitat din fondurile Ministerului Apărării Naţionale contravaloarea serviciilor de telefonie prestate de SC Romtelecom SA CMZC - fila 54, vol.III, dosar U.P.

Ulterior, aceeaşi unitate militară a comunicat că suma plătită pentru serviciile de telefonie prestate de SC Romtelecom SA în beneficiul CMZC este în cuantum de 3958 lei – filele 203 – 204 vol.III dosar U.P.

Prin sentinţa civilă nr.9489/29.05.2012 a Judecătoriei Constanţa, definitivă prin decizia nr.59/07.02.2013 a Tribunalului Constanţa şi irevocabilă prin decizia nr.322/C din 03.07.2013 a Curţii de Apel Constanţa, s-a dispus obligarea Consiliului Judeţean Constanţa de a asigura CMZ serviciul de telefonie fixă, în cadrul îndeplinirii obligaţiei legale de asigurare a dotărilor şi fondurilor necesare desfăşurării activităţii CMZC - filele 10-23, vol.VII, dosar U.P., constatare ce are autoritate de lucru judecat în faţa instanţei penale, atât sub aspectul existenţei obligaţiei, cât şi a neîndeplinirii ei, conform art.52 alin.3 Cod procedură penală.

În raport de aceste elemente, se subliniază faptul că, în contra obligaţiilor impuse atât prin lege, cât şi prin hotărârile judecătoreşti expuse, inculpatul a continuat să le ignore şi să nu le aducă la îndeplinire.

Se remarcă şi faptul că, începând cu anul 2009, CMZ Constanţa, prin comandant, a întocmit mai multe referate prin care a solicitat resursele financiare şi materiale necesare desfăşurării activităţii, dar şi asigurarea fondurilor necesare reparaţiilor, însă inculpatul CND a refuzat să se pronunţe asupra lor şi, pe cale de consecinţă, să aloce resursele respective, încălcându-şi în acest mod, obligaţiile instituite prin lege – filele 37 – 182 vol.IV dosar U.P.

Prin Referatul nr.A 3706 din data de 14.08.2012 întocmit de CMZ Constanţa, la care au fost anexate fotografii cu situaţia imobilului, s-a solicitat, din nou, Consiliului Judeţean Constanţa, asigurarea fondurilor necesare reparaţiilor, menţionându-se că prăbuşirea în mai multe locuri a tencuielii faţadei clădire poate conduce la importante pagube materiale, accidente sau chiar pierderi de vieţi omeneşti - filele 43-44, vol.IV, dosar U.P.

Acest referat, prin care se solicitau reparaţii la sediul CMZ, a fost înregistrat la Consiliul Judeţean Constanţa sub nr.14262/16.08.2012 iar pe prima sa filă, inculpatul CND a scris următoarea rezoluţie: „Vicepreşedinte D C. Iniţiaţi HCJ Cta ptr preluare sp excedentar ce îl ocupă CMZ şi atrib Arh.Nat.” - fila 80, vol.IV, U.P.

Ignorând autoritatea de lucru judecat a sentinţei civile nr.210/04.02.2011 a Tribunalului Constanţa ( filele 67-72, vol.III U.P.), irevocabilă prin decizia civilă nr.714/CA din data de 23.06.2011 a Curţii de Apel Constanţa ( filele 63-66, vol.III U.P.) prin care s-a dispus anularea HCJ nr.153/15.05.2009, precum şi a celorlalte hotărâri judecătoreşti care constatau nelegalitatea evacuării CMZ dintr-o mare parte a clădirii pe care o ocupa, într-un total dispreţ al legii şi al autorităţilor judecătoreşti, inculpatul CND a iniţiat HCJ Constanţa nr.339/25.10.2012 prin care se aprobă repartizarea unor spaţii Arhivelor Naţionale ale României – Direcţia Judeţeană Constanţa din clădirea situată în XXX - fila 161 vol.II dosar fond.

Şi în cazul acestei hotărâri se observă maniera total ocultă şi necorespunzătoare în care s-a desfăşurat procesul normativ.

Astfel, în „Expunerea de motive” se motivează că Direcţia Judeţeană Constanţa a Arhivelor Naţionale are nevoie de un spaţiu şi „având în vedere că Judeţul Constanţa – C.J.C. deţine spaţii (?) care corespund din punct de vedere al condiţiilor tehnice (?) tipului de activitate desfăşurat de arhivele Naţionale…propun repartizarea către Direcţia Judeţeană Constanţa a Arhivelor Naţionale a unor spaţii situate în municipiul Constanţa, identificate în anexa (?) la prezentul proiect de hotărâre” – fila 163 vol.II fond.

Ori, se remarcă din nou maniera superficială adoptată în procedura urmată pentru adoptarea acestei hotărâri, neprecedată de o activitate de documentare şi analiză ştiinţifică, pentru cunoaşterea temeinică a realităţilor economico-sociale care urmează să fie reglementate, a istoricului legislaţiei din acel domeniu.

Totodată este evident că Proiectul de hotărâre nu a fost însoţit de nici o anexă, aspect ce rezultă din verificarea înscrisurilor depuse de CJC la solicitarea instanţei, aceasta apărând ulterior, ataşată direct HCJ 339 din 2012.

Mai mult, se observă că HCJ nr.339/25.10.2012 aprobă repartizarea unor spaţii Arhivelor Naţionale ale României Direcţia Judeţeană Constanţa a Arhivelor Naţionale, conform anexei, fără a identifica în mod concret acest spaţiu. Din verificarea Anexei la HCJ nr.339/25.10.2012 depusă prin grija secretarului Consiliului Judeţean Constanţa, la solicitarea instanţei, se constată că aceasta nu este asumată prin semnătură de secretarul judeţului. Totodată se observă că nu se indică nicăieri faptul că în acest spaţiu funcţionează CMZ Constanţa, demonstrând strategia inculpatului de a induce în eroare celelalte persoane cu competenţe în procesul de adoptare a hotărârii.

Instanţa priveşte cu rezervă declaraţiile martorilor audiaţi din oficiu cu privire la modalitatea de adoptare a celor două Hotărâri de Consiliu Judeţean, constatând încercarea de a-şi justifica lipsa de implicare în verificarea tuturor condiţiilor, dar şi a dispoziţiilor legale în vederea reglementării situaţiei grave, de notorietate, în care sunt Arhivele Naţionale din judeţ, dar şi în vederea ocrotirii intereselor legale ale CMZC.

Astfel martorul DGC, vicepreşedinte al Consiliului Judeţean Constanţa, a arătat că „la baza adoptării HCJ a stat documentația care se prezintă în mod obișnuit, respectiv referatele direcțiilor de specialitate și expunerea motivelor, respectiv referatele Direcției Juridice și Economice, precum și avizele comisiilor de specialitate : economică buget – finanțe, juridică, de cultură, de sport”.

Ori, dintr-o simplă evaluare a avizelor ce au stat la baza HCJ nr.339/25.10.2012, se constată că acestea sunt lacunare, nedocumentate şi neargumentate şi se puteau referi la orice imobil (atât timp cât Expunerea de motive depusă de Consiliul Judeţean la cererea instanţei nu este însoţită de nici o Anexă, aceasta apărând ulterior, ataşată direct HCJ din 2012), că nu se cunoaşte din ce punct de vedere acest spaţiu neidentificat corespunde din punct de vedere al condiţiilor tehnice tipului de activitate desfăşurat de Arhivele Naţionale (neexistând o evaluare a unor experţi).

A mai arătat acest martor că nu cunoștea dacă acele spații erau apte să asigure păstrarea în bune condiții a arhivelor, dar a apreciat că este aptă clădirea pentru o astfel de destinația întrucât exista acceptul reprezentantului Arhivelor Naționale, în sensul că a participat de câteva ori la discuțiile la care domnul director Coman, de la Arhivele Naționale, a precizat că spațiul din clădirea CMZ este apt pentru depozitarea și păstrarea arhivelor”

Ori, se observă că nu există un accept în formă scrisă al reprezentantului Arhivelor Naționale, un punct de vedere documentat în acest sens, iar nu un simplu accept verbal al directorului Arhivelor care, în disperare de cauză, pentru asigurarea unui minim de condiţii pentru depozitarea înscrisurilor importante deţinute, ar fi fost de acord să ocupe o parte din sediul CMZ.

Martorul DGC mai susţine şi faptul că „nu cunoșteam care era activitatea CMZ, aveam o vagă idee despre atribuțiile acestuia”, că „nu cunosc cine a stabilit suprafața ce urma să fie dată Arhivelor Naționale”, că” nu cunosc dacă au existat discuții prealabile cu reprezentanții CMZ”, că nu cunosc despre problema plăților utilităților CMZ”, situaţie uimitoare în raport de funcţia pe care o deţine în cadrul autorităţii judeţene, a atribuţiilor şi responsabilităţilor care îi revin.

O declaraţie asemănătoare a fost dată în faţa instanţei şi de către martorul D NC, Vicepreședintele al Consiliului Judeţean Constanţa din anul 2008, care dovedeşte, de asemenea, lipsa de preocupare în evaluarea reală a situaţiilor celor două instituţii, respectiv Arhivele Naţionale şi CMZ Constanţa. Astfel, acesta a afirmat că „singurul propice era cel al CMZ deoarece era nevoie de spații mari, iar CMZ avea spațiu excedentar”, deşi tot acesta afirmă că „Nu a existat nici un studiu tehnic care să stabilească dacă spațiile din cadrul CMZ ar fi propice pentru activitatea de arhivare”, că „am considerat că în condițiile în care activitatea CMZ este restrânsă ca urmare a faptului că serviciul militar nu mai este obligatoriu, fiind vorba despre o suprafață utilă de peste 3000 mp și ținând cont de faptul că acolo își desfășurau activitatea un număr de 20 persoane”, fără să explice de unde a dedus „reducerea activităţii centrului militar” care, în realitate, a crescut considerabil, astfel cum rezultă din datele transmise de MAPN.

Mai afirmă martorul că „nu aveam un plan de rezervă pentru o eventuală situație de mobilizare, de altfel nefiind datoria mea”, deşi, printr-o analiză sintetică, ar fi trebuit să cunoască, în urma unor informări corespunzătoare, că spaţiile aşa zis „excedentare” ale CMZ sunt folosite în caz de mobilizare (atât în caz de conflict armat, cât și în orice situație care ar duce la insecuritate națională, respectiv mișcări sociale, dezastre naturale, etc) pentru rezerviștii chemaţi la unitățile care se mobilizează.

Deşi se afirmă în permanenţă că sediul CMZC era optim pentru desfăşurarea activităţii de depozitare a Arhivelor Naţionale, tot acelaşi martor arată că „într-o parte a garajului CMZ a fost depozitată o parte din arhiva Consiliului Judeţean Constanţa şi a avut o informare că o parte din documente au fost compromise urmare unei inundații”.

Martorul ŢI, care la momentul adoptării HCJ 339/2012 îndeplinea funcția de Director General al Direcției de Administrație Publică și Juridică din cadrul Consiliului Judeţean Constanţa a menţionat că ar fi verificat din punct de vedere juridic aspectele referitoare la imobilului în discuţie, însă nu a cunoscut faptul că prin sentinţa civilă nr.210/04.02.2011 a Tribunalului Constanţa, irevocabilă prin decizia civilă nr.714/CA din data de 23.06.2011 a Curţii de Apel Constanţa prin care s-a dispus anularea HCJ nr.153/15.05.2009 ce privea aceeaşi situaţie. Ori, în calitatea sa de director al direcţiei juridice ar fi trebuit să cunoască existenţa unei hotărâri judecătoreşti irevocabile care statua nelegalitatea unei hotărâri de consiliu cu privire la imobilul CMZC şi să se opună la avizarea unei noi hotărâri întemeiate pe aceleaşi aspecte nelegale.

În cauză a fost audiată şi martora BM, secretar al județului din septembrie 2002, care a arătat că în această calitate contrasemnează hotărârile și participă alături de funcționari din aparatul de specialitate la pregătirea lor, că are ca atribuții doar verificarea legalității hotărârilor în raport de legislația în vigoare, respectiv că „verific dacă Consiliul Judeţean este competent material de a lua o hotărâre în domeniul respectiv, în speță fiind vorba despre gestionarea patrimoniului județului, competență care este exclusiv a Consiliul Judeţean , și dacă potrivit Legii speciale 213, dacă poate da în administrare unei instituții publice un bun care aparține domeniului public al județului”.

Se observă că potrivit art.117 alin.1 lit. a din Legea nr.215/2001 a administraţiei publice locale, secretarul consiliului judeţean avizează, pentru legalitate, dispoziţiile primarului şi ale preşedintelui consiliului judeţean, hotărârile consiliului local, respectiv ale consiliului judeţean. Ori, a aviza pentru legalitate nu se referă doar la aspectele indicate de martoră, ci la o verificare în esenţă a conţinutului hotărârii de consiliu, pentru a identifica şi verifica orice nelegalitate a acesteia şi din perspectiva altor acte normative, în speţă cele legate de domeniul apărării.

Din declaraţiile acestor martori, Tribunalul extrage o concluzie ce fundamentează acuzaţiile aduse inculpatului CND, şi anume aceea că persoanele care au contribuit sau participat într-un fel sau altul la adoptarea celor două Hotărâri de Consiliu Judeţean s-au încrezut în cele consemnate sumar în cele două Expuneri de motive întocmite de inculpat, iar inculpatul a mizat pe lipsa oricăror verificări din partea acestora.

Tribunalul nu poate agrea modalitatea în care consilierii judeţeni şi ceilalţi funcţionari publici din cadrul Direcţiilor de specialitate au înţeles să abordeze procesul de elaborarea şi adoptarea actelor cu caracter normativ emise de autoritatea administraţiei publice, în condiţiile în care au responsabilitatea reglementării unor aspecte sociale de natură a influenţa în mod esenţial, pozitiv sau negativ, comunitatea, însă nici nu este îndrituită să analizeze cu privire la aceste persoane motivele obiective sau subiective (neglijenţă, rea credinţă sau alte aspecte interne sau externe voinţei /conştiinţei acestora) astfel cum s-a subliniat anterior.

Mai mult, aceste persoane au participat strict la procesul de verificare şi/adoptare a celor două hotărâri de consiliu (nr.153/2009 şi nr.339/25.10.2012), nerezultând nici o implicare în celelalte acţiuni/inacţiuni vătămătoare pentru CMZ desfăşurate de inculpatul CND.

În privinţa acestei de-a doua Hotărâri, nr.339/25.10.2012 a Consiliului Judeţean Constanţa, prin care CMZ Constanţa era privat de o parte din sediu, aceasta a fost anulată prin sentinţa civilă nr.3015/23.05.2013 a Tribunalului Constanţa, irevocabilă prin decizia nr.1973/CA/2013 a Curţii de Apel Constanţa.

Prin adresa nr.A 4395 din data de 25.11.2013, CMZ Constanţa a comunicat că sumele necesare pentru cheltuielile de transport (carburanţi, lubrifianţi, piese de schimb, ITP, RCA, taxă de drum ş.a.) au fost asigurate de Consiliul Judeţean Constanţa până în luna februarie a anului 2009, inclusiv, în timp ce cheltuielile pentru sistemele informatice şi cheltuielile pentru materiale de birotică/consumabile au fost asigurate până în luna iulie 2009, inclusiv – fila 1 vol.IV dosar U.P.

Aceeaşi adresă menţionează că:

- în ceea ce priveşte cheltuielile pentru serviciile de comunicaţii au fost asigurate până în luna septembrie 2009 inclusiv pentru servicii de telefonie fixă (12 linii) şi serviceul sistemelor de comunicaţii asigurate de către I; până în luna ianuarie 2010 inclusiv pentru 3 abonamente la SC ORANGE S.A., până în iulie 2010, inclusiv pentru servicii de telefonie fixă la S.C.ROMTELECOM S.A.

- în ceea ce priveşte cheltuielile pentru servicii de pază şi securitate au fost asigurate până în luna mai 2010 inclusiv, pentru serviciul de pază control acces de către ZE S.R.L., până în luna martie 2011 pentru întreţinere şi servicii post garanţie a sistemului electronic de securitate (supraveghere video, sisteme antiefracţie, alertă incendiu) de către S.C.C S.R.L. şi până în luna iulie 2010 inclusiv, pentru verificarea sau întreţinerea stingătoarelor de incendiu.

După aceste date nu au mai fost alocate fonduri pentru bunuri materiale sau serviciile indicate, necesare bunei funcţionări a CMZ - fila 1, vol.VI, U.P.

CMZ Constanţa a mai comunicat că instituţia Consiliului Judeţean Constanţa a solicitat societăţilor furnizoare de apă, agent termic şi energie electrică să întrerupă prestarea acestor servicii, cerând şi rezilierea contractelor respective, precizând totodată că de regulă facturile emise de aceste societăţi erau comunicate CMZC, care confirma furnizarea utilităţilor şi înaintate mai apoi Consiliului Judeţean Constanţa pentru efectuarea plăţilor - fila 1 verso, vol.IV, U.P.

De asemenea, prin aceeaşi adresă CMZ Constanţa a comunicat că prin două Hotărâri ale Consiliului Judeţean Constanţa s-a solicitat eliberarea mai multor spaţii din clădirea pe care o ocupa şi repartizarea acestora Direcţiei Judeţene Constanţa a Arhivelor Naţionale.

Ambele Hotărâri au fost atacate în instanţă de către Ministerul Apărării Naţionale, instanţele dispunând suspendarea lor.

CMZ Constanţa a mai precizat că sediul are nevoie de reparaţii, solicitate Consiliului Judeţean Constanţa. Ca răspuns, inculpatul a rezoluţionat referatul respectiv, dispunând iniţierea unei Hotărâri prin care CMZ Constanţa să fie evacuat din sediu - fila 3, vol.4, U.P.

CMZ Constanţa a depus la dosar înscrisuri pe care se sprijină susţinerile respective, inclusiv zeci de referate sau adrese prin care a solicitat Consiliului Judeţean Constanţa materiale, bunuri sau servicii, cu precizarea că inculpatul nu a rezoluţionat vreunul dintre acestea şi nici nu a comunicat vreun răspuns - filele 46-51 şi 52-182, vol.4, dosar U.P.

Urmarea a neîndeplinirii obligaţiei de finanţare a activităţii şi de asigurare cu materiale, bunuri sau servicii de către Consiliul Judeţean Constanţa, CMZ Constanţa a purtat corespondenţă cu mai multe autorităţi ale statului dar şi particulari, în încercarea de continua îndeplinirea misiunilor specifice.

Astfel, CMZ Constanţa s-a adresat Prefectului jud. Constanţa solicitând atacarea HCJ nr.153/2009 dar şi Preşedintelui Consiliului Judeţean, comunicând că în urma rezilierii contractului cu SC I SRL, punctul de comandă al mobilizării a devenit nefuncţional, fiind scos din operativitate - filele 186-188, 190 -191, vol.IV, U.P.

De asemenea, CMZ Constanţa a atras atenţia că în urma rezilierii contractului cu SC ZE SRL, sediul său a rămas nepăzit, în condiţiile în care în interior se aflau arme de foc militare, muniţii de război, sisteme de criptare/decriptare a informaţiilor precum şi documente clasificate SECRET DE STAT precum şi asupra posibilităţii izbucnirii unor focare de infecţie din cauza lipsei apei potabile ori a unor incendii din cauza nefinanţării sistemelor de pază şi stingere - filele 192, 195, 196, vol.IV, U.P.

CMZ Constanţa deţine un autoturism marca DACIA tip R11711 1310LI, fabricat în anul 2000, cu un număr total de 187.000 km parcurşi. Începând cu luna februarie 2009 şi până în prezent, costurile legate de întreţinerea acestui autovehicul, combustibil, lubrifianţi, piese de schimb, cauciucuri, asigurare obligatorie şi inspecţie tehnică periodică au fost asigurate de comandantul CMZC.

Martorii audiaţi în cauză au relevat, în mod constant şi necontradictoriu, atât în cursul urmăririi penale, cât şi în faţa instanţei de judecată, aspectul potrivit căruia acţiunile şi inacţiunile săvârşite de inculpat au avut grave consecinţe asupra activităţii CMZC şi asupra posibilităţii sale de a-şi mai îndeplini misiunile.

Subliniem depoziţia martorului MA, comandantul CMZ, care a prezentat în mod detaliat următoarele aspecte:

-că „la finalul anului 2007 a existat o cerere de acordare a unui etaj pentru salariații CJC Constanța, în cerere menționându-se că aceștia nu au suficient spațiu la CJC. Am răspuns că în conformitate cu prevederile Legii 446/2006, unde se arată că cedarea de spații se face numai cu acordul MApN, astfel că am înaintat cererea Statului Major General. Acesta a dat răspuns direct CMZ, comunicând că nu sunt de acord cu cedarea spațiului solicitat.”;

-„ pe data de 15 mai 2009 s-a dat o hotărâre de acordare a unor spații ale CMZ către ISU Dobrogea și către Arhivele Naționale. În urma consultării cu juriștii MApN am formulat plângere și s-a urmat calea legală în instanță”

-„începând cu anul 2009, fondurile necesare pentru desfășurarea activității CMZ au început să scadă, ultima factură plătită pentru asigurarea materialelor fiind în vara anului 2009, în continuare fiind plătite doar utilitățile și telefoanele. Procesul s-a desfășurat pe două planuri, pe de o parte pentru anularea HCJ, iar pe de altă parte pentru suspendarea ei. Am sesizat și Instituția Prefectului pentru atacarea hotărârii, acesta ne-a răspuns că nu se poate pune în aplicare câtă vreme există proces pe rol.”

-„în iarna anului 2010 – 2011 am aflat că s-a anulat acea HCJ în instanță. Între timp s-au sistat total banii pentru materialele folosite de CMZ în activitatea curentă, nu au mai fost plătite nici telefoanele mobile pe care le aveam, eu personal plătind o factură de 1100 lei la Orange. Ulterior a fost retras serviciul de pază, cred că în anul 2010 – 2011, nefiind anunțați prin nici o adresă, pur și simplu firma ZE ne-a anunțat că CJC a reziliat contractul de pază. Toate contractele la acea vreme, ca și în prezent, erau încheiate de CJC.”

- „la câteva zile după ce am aflat de anularea hotărârii din 2009, au venit cei de la RAJA spunând că trebuie să închidă apa, de la robinetul aflat în interiorul CMZ, altfel fiind nevoiți să vină cu excavator și să sape pentru a tăia țeava. Le-am permis accesul și au închis apa, urmând să facem demersuri pentru rezolvarea situației. Am făcut adrese către ISU Dobrogea deoarece nu mai aveam apă pentru stingerea incendiilor, nu mai aveam nici stingătoare deoarece expirase verificarea lor, am făcut adresă către Direcția Sanitară, am sesizat Prefectul, CJC cărora le-am explicat obligațiile ce le revin și am solicitat la Primărie niște WC-uri ecologice, care sunt și în prezent în parcul din fața CMZ. Serviciul 112 a făcut un contract de apă potabilă, fiind plătită o parte din apă și probabil o parte a fost dată fără plată. Am solicitat prin adresă celor de la RAJA să ne comunice motivul opririi apei, aceștia au precizat că din cauza rezilierii unilaterale a contractului de către CJC Constanța”

-„după o perioadă, într-o vineri după amiază, în jur de ora 14, s-au prezentat niște oameni cu salopete de RADET, care au tăiat țevile de apă caldă. Respectivii nu aveau nici un fel de adresă de comunicare, am sesizat prin 112 poliția crezând că pot fi hoți. A venit poliția, dar și unul dintre directorii RADET, pe nume PL, acesta ne-a spus că s-a reziliat contractul de către CJC și că nu pot furniza energie termică fără a exista un contract. În acea vreme afară era viscol și era frig, chiar începuse ninsoare. În timp ce discutam cu directorul RADET, a venit și șeful de la Serviciul 112, care de asemenea a spus că au rămas fără căldură, dânșii având contract separat cu RADET-ul. Directorul RADET a sunat la societatea sa și a dat dispoziție muncitorilor să sudeze înapoi țevile deoarece nu știa de existența acelui contract al Serviciului 112. A început o perioadă în care primeam somații de la RADET pentru a încheia contract, pentru a plăti suma restantă care era destul de mare și care se tot mărea. Noi le comunicam că este obligația CJC, iar facturile le înaintam CJC. A existat o plângere RADET-ului către CMZ, iar RADET a acționat în instanță CMZ și CJC pentru recuperarea debitului.”

-„aceeași situație a fost și cu energia electrică, cei de la ENEL prezentându-se pentru a ne tăia energia.”

-„pentru aproape toate reparațiile, cum este cazul mașinii unității, dar și asigurările necesare, începând cu anul 2009 au fost achitate de mine personale, cu excepția deplasărilor efectuate în situația unor misiuni.”

-„am cumpărat toner, hârtie, estimez că peste 150.000.000 lei vechi am cheltuit doar eu în toată această perioadă, deoarece nu puteam să cer bani de la subordonați.”

-„ În tot acest timp am făcut permanent adrese către CJC , solicitându-le aprobare de fonduri pentru materiale, dar și pentru reparația clădirii. Pe lângă alte probleme ale clădirii, cade cărămida din spatele clădirii, făcând și poze pe care le-am anexat referatelor. Am cerut efectuarea unui expertize și în funcție de cele constatate efectuarea de reparații.”

-„În anul 2012 am făcut în luna august un referat tot cu privire la reparația clădirii, pe referat fiind pusă rezoluție de către inculpat pentru ca vicepreședintele D să inițieze proiect de HCJ pentru repartizarea unor spații ale CMZ către arhivele naționale. Am aflat de această HCJ pe data de 25.10, în jurul orei 10, când era Ziua Armatei și mă aflam la o ceremonie. Am mers la unitate, am luat legătura cu juriștii și am făcut o adresă prin care informam CJC despre faptul că prima HCJ a fost anulată, că spațiul nu este al lor, fiind menționat de instanță, solicitându-le retragerea de pe ordinea de zi. Am transmis adresa pe fax la Direcția Juridică. Menționez că în acea HCJ nu este menționat CMZ, fiind indicată doar adresa sediului. Am făcut acea adresă fără să cred că voi rezolva ceva, ci doar pentru a nu putea spune că nu au știut. Am trimis pe maiorul Macovei Claudiu și pentru a înregistra adresa personal la CJC. L-am trimis pe acest maior deoarece este absolvent de drept, spunându-i să o înregistreze înainte de ora 13, când începea ședința CJC.”

-„nu am trimis administratorul, persoana care mergea de obicei. deoarece am avut situații în care persoana de la registratură nu a vrut să înregistreze documentele, spunând să le trimitem prin poștă. Nu s-a reușit înregistrarea adresei înainte de ora 13.”

-„subliniez faptul că a existat o situație încordată, tensionată, o adevărată luptă.” şi că „după ce a început cercetarea de către DNA, s-a simțit o oarecare relaxare în atitudinea celor de la CJC, în sensul că au început să plătească facturi și să acorde diverse fonduri pentru funcționarea activității CMZ, iar după arestarea inculpatului totul a decurs mult mai bine”

-„Anul acesta a fost acordat buget, fiind acordată și suma de 50.000 lei pentru reparație clădire.”

- „Activitatea CMZ nu era compatibilă cu cea a arhivelor naționale și, personal consider că nici clădirea nu era adaptată normelor necesare pentru păstrarea arhivelor. Mai mult, noi lucrăm cu documente clasificate la care nu are acces nici tot personalul CMZ, cu atât mai puțin alte persoane, existând reguli de acces în unitate.”

- A fost o perioadă foarte dificilă deoarece mulți dintre cunoscuți se uitau la mine ca și cum m-aș lupta cu morile de vânt, necrezând că eu voi rezolva ceva.”

- A trebuit să mențin încrederea personalului, în condițiile în care au fost perioade foarte grele, cum este cea când s-au recalculat pensiile, fiind zile când veneau peste 300 de persoane pentru a-și ridica adeverințele, când am avut personal detașat pentru această activitate.”

-„este neplăcut să efectuezi toate deplasările în interes de serviciu cu mașinile personale ale angajaților, chiar dacă unele s-au decontat ulterior.”

-„ A fost o perioadă de 2 ani când nu am avut deloc telefoane pentru a suna cetățenii, putând lua legătura cu ei doar de pe telefoanele personale.”

-„ Consider că este necesară supravegherea video a CMZ deoarece avem armament și documente clasificate.”

- „Toate documentele care pleacă de la CMZ au număr de înregistrare. La început, trimiteam referatele în două exemplare, primind un exemplar pe care se punea confirmare de primire. La un moment dat, administratorul CMZ, dl. Cătălin Ilie, m-a sunat spunându-mi că registratorul de la CJC nu vrea să-i dea număr de înregistrare și nici să-i spună cum o cheamă. Am început să trimit documentele cu poșta SRI, deoarece nu aveam bani de timbre, astfel încât avem borderouri de expediție pentru toate documentele.”

-„Obligația de pază în incinta CMZ revine ofițerului de serviciu, iar conform Legii 446/2006 serviciul de pază este asigurat de CJC. Responsabilitatea pazei incintei revine în primul rând comandantului, apoi ofițerului de serviciu, dar și CJC deoarece are obligația de a plăti serviciul de pază.”

-„Din vara anului 2009 până la sfârșitul anului 2013 au fost plătite niște utilități, nefiind admis nici un referat pentru materiale necesare desfășurării activității. Noi primim materiale, nu bani.”

Importantă în evaluarea gradului de tulburare, de vătămare a intereselor CMZC este şi declaraţia martorului CN, locțiitor al comandantului Șefului de stat Major care a subliniat următoarele aspecte:

-„Din anul 2009 am început să nu mai primim fondurile necesare desfășurării activității specifice, situație în care am încercat să ne descurcăm așa cum am putut, prin mijloace proprii. Deplasările în teren le-am făcut cu mașinile personale, achiziția mobilierului de birou, alte achiziții au fost făcute după grade și funcții din bugetul propriu, în sensul că cine era mai mare în grad participa mai mult. La nivelul CMZ aveam două autoturisme Dacia, unul din anul 1996, iar cel de-al doilea, singurul funcțional, era din anul 2000, cheltuielile de întreținere fiind asigurate de comandant. Știu că s-au făcut reparații la ambreiaj și sistemul de frânare, chiar și pentru achitarea asigurării RCA, cred că din anul 2010. Comandantul care s-a ocupat personal de aceste cheltuieli se numește Comandor MA. Mentenanța sistemelor informatice a fost asigurată de către informaticianul unității, iar achiziția pieselor de schimb s-a făcut de către personalul unității. În prezent în unitate există patru calculatoare aduse de către angajați de acasă.”

-„Din anul 2009 ne-au fost întrerupte telefoanele de către I, rămânând doar patru posturi telefonice asigurate de Romtelecom. În cursul anului 2010, au fost însă și acestea întrerupte. Aceste două societăți asigurau telefonia fixă și faxul, internetul fiind asigurat de STS. I asigura și mentenanța pentru sistemele de comunicații. Menționez că telefoanele folosite strict pentru comunicarea comunicațiilor cu un anumit nivel de clasificare erau asigurate de STS și puteau fi folosite numai în anumite condiții, nu și pentru a lua legătura cu rezerviștii sau cu operatorii economici care asigură rezerva materială. Acele telefoane funcționează într-un sistem închis. În această perioadă foloseam telefoanele personale pentru a lua legătura cu persoanele civile sau cu societățile comerciale, noi având și o puternică activitate în sensul că în medie, pe an avem circa 2000 de cereri ale cetățenilor, la care trebuie să răspundem.”

-Serviciul de pază era asigurat de ZE și a fost ridicat în mai 2010. Atunci am fost nevoiți să improvizăm, făcând serviciu de pază propriu cu tot personalul, cu precădere cu personalul civil, care nu are pregătirea necesară. În cadrul unității avem de păzit documente clasificate, armament și muniție individuală de luptă, necesar în vederea unei eventuale mobilizări „

-„Într-un contingent sunt aproximativ 4000 de persoane care au obligația de a se prezenta potrivit art. 4 din Legea 395/2005, pentru a fi luați în evidență și a li se elibera adeverința de recrutare. Procentul celor care au fost luați în evidență este sub 40 % din total, procentul scăzând anual întrucât nu avem posibilitatea anunțării acestora din lipsa resurselor materiale. Anunțarea potrivit legii se face cu ordine de chemare, tipărite pentru fiecare cetățean și transmise către structurile MAI, respectiv prin poliție pentru a fi înmânate cetățenilor. Activitatea de mobilizare, spre deosebire de activitatea de evidență, este o activitate care nu poate să aștepte, astfel că față de lipsa resurselor materiale ne-am aplecat mai mult asupra acesteia, făcând-o prioritară. Nu am avut bani pentru absolut nimic, nici pentru hârtie, imprimante, poștă, consumabile, e.t.c. . Din anul 2009 până în prezent au existat situații de urgență, nu pot preciza numărul acestora întrucât este o informație clasificată, în care structura a trecut la o altă stare de urgență, pe care de asemenea nu pot să o indic. Toate informațiile care presupun activități ale structurilor operative sunt secrete de stat. În anul 2011 la nivelul jud. Constanța s-a desfășurat un exercițiu de mobilizare organizat de către Statul Major General pe baza unei hotărâri a CSAT, cu chemarea resurselor și trimiterea acestora la unități, iar CMZ nu avea telefoane. Atunci au fost puse trei telefoane pe care le-a plătit MApN. În această perioadă nu au fost situații de dezastre naturale sau calamități în care ar fi fost nevoie să regenerăm resurse.”

Martora BM, subofițer de stat major la Biroul Recrutare din cadrul CMZC, a menţionat că de la data angajării, în anul 2011, nu existau materiale, astfel că a cumpărat din banii personali; că deplasările în teren le-a făcut cu mașini personale pentru că nu avea mașină de serviciu, costurile fiind decontate de MApN; că din banii personali a zugrăvit biroul în care lucrează; că la exteriorul clădirii cad cărămizile.

Martora DEI, contabil în cadrul CMZC, a indicat faptul că din 2009 până în 2014, toate materialele necesare desfășurării activității au fost achiziţionate de către angajaţi; că nu au fost achitate facturile pentru utilități și conțineau penalități; „ca și compartiment trebuia să funcționăm, însă am făcut-o mai greu, prin eforturi proprii, inclusiv materiale”

Martorul FV, angajat la CMZC din 01.08.2007 ca informatician a descris situaţia în sensul că până la sfârșitul anului 2008 s-au primit echipamentele și materiale necesare desfășurării activității sale; din anul 2009, nu a primit nici un echipament și nici un material necesar pentru domeniul IT; echipamentele, având un grad de uzură, au început să se strice; a solicitat prin referate adresate CJC acordarea componentelor necesare, însă nu le-a primit, astfel că a adus de acasă trei componente de calcul prin donație înregistrată în contabilitate, precum şi alte componente; că au existat probleme legate de oprirea curentului electric, personal fiind afectat în activitatea pe care o desfășor deoarece au fost afectate anumite echipamente, respectiv server și câteva stații de lucru, au existat probleme legate de pierderea unor informații.

Martorul GRIGORESCU FILIP – ILIE, subofițer de stat major la Biroul Soluționare Cereri Rezerviști în cadrul CMZC, a precizat că lipsa finanțării i-a afectat activitatea începând cu anul 2010, din lipsa materialelor consumabile, astfel încât a contribuit cu bani personali pentru a-şi putea asigura activitatea; a avut misiuni legate de transportul ștampilelor și a sigiliilor, care nu se pot realiza prin poștă, astfel că s-a deplasat cu mașina personală, transportul fiind decontat de MApN; că serviciul de pază al CMZC este realizat prin personalul propriu, care nu este specializat, iar funcționarea CMZ s-a realizat cu contribuția în bani a personalului.

O declaraţie relevantă este cea a martorului GGC, subofițer de Stat Major și șofer, care a descris că din anul 2009, până anul trecut, din partea Consiliului Județean nu au venit resurse materiale, nici benzină, hârtie sau altele asemenea, și nici nu au fost plătite utilitățile.

A arătat martorul că referatele trimise către Consiliul Județean au fost întocmite de acesta la ordinul comandantului CMZC , fiind trimise lunar, trimestrial către Consiliul Județean, unde le ducea personal, cu menţiunea că referatele erau făcute pe capitole și se solicitau materiale și servicii: de pază, de service pentru sistemul de supraveghere video, pentru prevenire de incendii, se solicita benzină, rechizite, materiale pentru curățenie; că activitatea CMZ se desfășura cu ajutorul angajaților, în sensul că făceau deplasări cu mașina personală sau puneau bani de benzină, că activitatea s-a desfășurat mai greoi, în anul 2010 fiind făcută și recalcularea pensiilor, ocazie cu care au venit foarte multe persoane la sediu; că în anul 2009 CMZ Constanţa avea un singur autoturism care a fost folosit până anul trecut, în prezent fiind defect, iar de reparații și de costurile aferente benzinei se ocupa comandantul CMZ.; că din anul 2010 unitatea nu a mai avut pază, deşi avea și un depozit de armament și muniție, după terminarea programului în clădire rămânând doar ofițerul de serviciu; că de paza unității se ocupă persoane care nu au atribuții specifice, ci fac această activitate la ordin, respectiv după terminarea programului ofițerul de serviciu, iar în timpul programului martorul, șeful de compartiment, femeia de serviciu sau alte persoane, și personal civil, care se află în unitate; că în condițiile descrise, activitatea CMZ nu se desfășoară în condiții normale, ci în condiții grele.

Important de subliniat este aspectul potrivit căruia martorul GGC, arătând că este responsabil cu depozitul de armament și muniție, şi-a exprimat în faţa judecătorului îngrijorarea că după orele de program în clădire se află doar ofițerul de serviciu, care stă la etajul doi al clădirii și care se ocupă și de activitățile specifice pe care este obligat să le desfășoare.

Martorul HC, ofițer III la Biroul Mobilizare Coordonare și Resurse din cadrul CMZC a menţionat că în exercitarea atribuțiilor sale (de primire a documentelor de la eșalonul superior, centralizarea lor, trimiterea la centrele militare subordonate și înaintarea către eșalon, de primire a cererilor de mobilizare la locul de muncă de la operatorii economici și instituțiile publice din județ, introducerea acestora în programul de gestionare a resurselor și înaintarea către Structura Teritorială pentru Probleme Speciale Constanța), activitatea s-a desfășurat cu greutăți din cauza lipsei materialelor necesare, neavând nici măcar hârtie; că a avut probleme cu deplasările, pe care era nevoit să le facă cu mașinile personale; clădirea a început să se degradeze, începând să cadă cărămizile, deoarece nu a mai fost reparată; nu au fost asigurate materialele pentru igienă la grupurile sanitare; că paza CMZC nu este asigurată, iar în interior este asigurată de ofițerul de serviciu pe unitate, care este singur după terminarea programului celorlalți angajați; că activitatea s-a desfășurat cu eforturi suplimentare, obținând din alte surse materialele necesare

Din depoziţia martorului MGG, subofițer de stat major nivel III la Biroul Mobilizare Completare Resurse rezultă că începând cu luna mai 2009 (până în 2014) s-a confruntat zilnic cu neajunsuri legate de lipsa materialelor de papetărie, consumabile pentru calculatoare, sfoară pentru arhive, iar în perioada în care nu am primit materiale s-a desfășurat activitatea rugând alte unități din alte județe, de la centrele militare subordonate din Brăila, Călărași, Ialomița și Tulcea, precum și de la SRI, să le dea materialele necesare; colegii care aveau de făcut deplasări pentru îndeplinirea atribuțiilor de serviciu, se deplasau cu mașini personale deoarece aveau o singură mașină Dacia 1310, ale cărei reparații și toate cheltuielile necesare pentru a se putea circula cu ea erau făcute de comandantul unității; că din 2010 a fost sistat contractul cu firma de pază, serviciul de permanență fiind obligați să-l desfășoare cu angajații civili; telefoanele de legătură cu exteriorul au fost sistate, rămânând doar cu cel de legătură directă cu Ministerul, care nu poate fi folosit pentru legături cu instituții și cu rezerviștii, astfel că se lua legătura cu aceștia de pe telefoanele personale ale angajaților; că s-a încercat sistarea utilităților, respectiv curent electric, apă și căldură, dar datorită faptului că cei de la 112 se află în aceeași clădire, nu s-a reușit întreruperea utilităților.

Martorul MD arată că în perioada 2010 - 2014 a lucrat la Biroul Personal din cadrul CMZC, unde printre alte atribuții s-a ocupat și de paza unității; că în această perioadă a întâmpinat dificultăți în legătură cu desfășurarea activităților curente, în sensul că trebuia să contribuie cu bani personal pentru materiale de igienă, rechizite, hârtie, cartușe de imprimantă, aceasta pentru că nu erau alocați bani de către Consiliul Județean Constanța; că nu aveau agent de pază, iar atunci când era de serviciu, pentru că exista armament și muniție care trebuia păzit 24 de ore din 24, erau nevoiți să facem de pază; că au avut un sistem de supraveghere video care s-a stricat; erau necesare multe cheltuieli pentru funcționarea unității, care se făceau pe banii personalului; activitatea unității a fost îngreunată, noi ocupându-ne și cu mobilizarea, astfel că trebuia să-l rog pe colegul meu să meargă la posturile de poliție și la agenții economici, acesta neputând deoarece nu avea mașină, făcând acele deplasări cu mașinile colegilor de la noi sau de la pompieri, însă dura câteva luni până reușea să facă deplasările; că personalul CMZ tot timpul sub presiunea faptului că se taie curentul, căldura, apa, astfel că se lucra în condiții de stres; pe exteriorul clădirii cădea tencuiala față de lipsa reparațiilor și aveau tot timpul grijă să nu treacă pe lângă ea, unui coleg chiar căzându-i o bucată mare de tencuială pe mașină

De asemenea şi martorul SI subofițer nivel I, grad de Plutonier adjutant a descris că din anul 2008 – 2009 au existat probleme, respectiv lipsa hârtiei și a altor materiale necesare, acestea fiind achiziţionate din banii personali; deplasările la alte instituții erau asigurate prin mijloace și prin bani proprii; că serviciul de pază al sediului a fost asigurat până în 2009 de firmă de pază, dar ulterior, paza a fost asigurată de angajații centrului, prin rotație, inclusiv de către femeia de serviciu sau de câte un soldat pe care-l luam de la alte unități; au existat situații când a fost necesar să contribuie cu bani pentru asigurarea minimului de condiții necesare funcționării; au existat anumite momente când activitatea a fost afectată, spre exemplu fiind în imposibilitatea de a efectua deplasări obligatorii la sediile de Poliție, întrucât nu putea apela în permanență la mașina personală a colegilor, martorul neavând mașină personală; Într-o anumită perioadă, desfășurarea optimă a activității centrului s-a datorat eforturilor proprii ale personalului centrului și a șefilor.

Martora TG, Subofițer de Stat Major I în cadrul Biroului Mobilizare și Coordonare Resurse, care lucrează pe linie de rechiziții cu operatorii economici din județ din anul 2010, a arătat că această activitate implică deplasarea sa pe teren, deplasări pe care de atunci până în prezent inclusiv le face autoturismul proprietate personală; cheltuielile ocazionate de aceste deplasări s-au mai decontat, însă nu tot timpul; deoarece sunt mulți operatori economici, care de la an la an se schimbă, şi-a desfășurat greu activitatea, neputând să-şi duc la îndeplinire toate atribuțiile din cauza lipsei mașinii, a materialelor consumabile și altele asemenea; la un moment dat am folosit și telefonul personal pentru a lua legătura cu diverși operatori economici în interes de serviciu; că există un autoturism în dotarea CMZ, care însă este defect și nefuncțional în prezent; clădirea nu a fost întreținută, astfel că de-a lungul timpului a suferit degradări.

Din declaraţia martorei ŢG, referent cu atribuții în cadrul Biroului de Evidență a Cadrelor Militare în Rezervă și în Retragere al CMZ, rezultă că de aproximativ cinci ani pentru instituție nu au fost asigurate fondurile necesare funcționării, respectiv hârtie, imprimantă, toner, au fost sistate telefoanele; că la un moment dat s-a întrerupt apa rece, nu mai aveau apă nici la toalete, astfel că s-a intervenit pentru montarea de toalete ecologice chiar lângă sediu; că la punctul de acces angajaţii fac prin rotație de serviciu în intervalul orar 08 -16; că instituția avea o Dacie care nu funcționa mai deloc, deplasările fiind făcute în prezent cu autoturismele personale ale angajaților instituției; că de întreținerea acelui autoturism se ocupau șefii, din banii personali, inclusiv cheltuieli ocazionate de combustibil; că din banii personalului se asigura achiziționarea materialelor pentru curățenie, aducând de acasă și aspiratoare pentru a face curățenie în birouri; că în urma acestor restrângeri a fost foarte greu deoarece au existat foarte multe cereri primite și cărora trebuia să le răspundă, unele necesitând eliberarea de documente și de circa 7 – 8 file, şi, întrucât nu aveau imprimantă, apelau la cunoștințe, mai ales că era vorba despre ordine ce presupuneau termene limită

Martora UCL îngrijitoare, a menţionat că în cadrul atribuțiilor ce-mi revin fac curățenie în interiorul și exteriorul clădirii CMZ; începând din anul 2009 cumpăram din banii proprii și din banii colegilor materialele necesare pentru curățenie şi că din luna decembrie 2014 sunt asigurate materialele necesare; că atât martora, cât și colegii acesteia, prin rotație, stau la intrarea în clădirea CMZ, făcând de pază la intrarea în clădire în timpul programului de lucru, respectiv între orele 08 – 16, deşi nu are atribuții prin contractul de muncă în acest sens.

Prin adresa nr.25882/12.12.2013, Consiliul Judeţean Constanţa, prin inculpatul CND, a comunicat că în anul 2009 CMZC i-au fost alocaţi 386.269 lei, în anul 2010 - 225.752,72 lei, în anul 2011 - 1705 lei iar în perioada 2012 – prezent suma de 255.791 lei.

Potrivit relaţiilor comunicate de Consiliul Judeţean Constanţa, toate aceste sume au fost alocate pentru achitarea cheltuielilor pentru furnizarea de bunuri, servicii şi lucrări către CMZ Constanţa .

De asemenea, Consiliul Judeţean Constanţa a mai comunicat că HCJ 339/2012 s-a decis repartizarea unor spaţii din clădirea ocupată de CMZ Constanţa către Direcţia Judeţeană Constanţa a Arhivelor Naţionale.

Consiliul Judeţean Constanţa a mai arătat că pentru CMZ Constanţa există contractele necesare furnizării de utilităţi iar la plata acestor servicii nu se înregistrează restanţe, adăugând că în ceea ce priveşte alocarea sumelor necesare reparării sediului CMZC , urmează să se procedeze în funcţie de priorităţi - filele 205-206, vol.III, U.P.

Răspunsul Consiliului Judeţean Constanţa omite împrejurarea că inculpatul, în mod constant nu şi-a îndeplinit obligaţia de asigurare financiară şi/sau materială a activităţii CMZC.

În cursul urmăririi penale s-a întocmit Raportul de constatare nr.179/P/2013 din data de 14.01.2014 specialistul din cadrul DNA – Serviciul Teritorial Constanţa, care a centralizat datele existente în Hotărârile Consiliului Judeţean pe anii 2009, 2010, 2011 şi 2012 – ataşate la dosar la vol.I şi II U.P., şi printr-un calcul aritmetic a stabilit că instituţia condusă de inculpat, Consiliul Judeţean Constanţa, a acordat ajutoare sociale şi financiare unor persoane fizice în cuantum de 2.448.341,88 lei şi 1.866.679,94 euro - fila 366, vol.III U.P.

În acelaşi interval de timp, Consiliul Judeţean Constanţa a acordat alocaţii de la bugetul UAT Judeţul Constanţa unor persoane juridice în cuantum de 69.499.011 lei, 1.707.751 euro şi 7.600 USD - fila 382, vol.III U.P.

Specialistul din cadrul DNA a mai stabilit că în baza HCJ Constanţa au fost plătite pentru Cheltuieli la capitolul Apărare, cod 60.02., următoarele sume: 2009 – 386.269 lei, 2010- 225.752,72 lei, 2011 – 1.705 lei, 2012 – 1.456 lei şi 2013 – 255.792 lei, această din urmă sumă fiind folosită pentru plăţi restante - filele 399 – 400, vol.III U.P.

În urma efectuării unui supliment la raportul de constatare tehnico-ştiinţifică, specialistul a constatat că în anul 2012 suma alocată CMZ de la bugetul UATJ Constanţa a fost 0 lei, iar în anul 2013 a fost achitată suma de 255.792 lei pentru servicii prestate în anii precedenţi unor furnizori, servicii decontate la data de 24.05.2013 - fila 1, vol.V U.P.

Potrivit datelor furnizate în faza de cercetare judecătorească de Consiliul Judeţean Constanţa – Direcţia Economico-Financiară – fila 170 vol.VI fond, sumele efectiv plătite pentru Cheltuieli la capitolul Apărare Naţională cod 60.02., sunt următoare:

-Anul 2009 – 386.269 lei;

-Anul 2010 - 225.752,72 lei;

-Anul 2011 – 1.705 lei;

-Anul 2012 – 1.456 lei;

-Anul 2013 – 1757 lei şi 255.792 lei, această din urmă sumă fiind plătită pentru arierate (obligaţii financiare ajunse la scadenta si neachitate, deci plăţi restante).

Se constată că singura diferenţă între această ultimă adresă, adresa iniţială a Consiliului şi raportul de constatare se referă la anul 2013, arătând că sumele efectiv plătite pentru Cheltuieli la capitolul Apărare Naţională cod 60.02. sunt de 1757 lei.

În aceeaşi perioadă, în ciuda subfinanţării CMZ, Consiliul Judeţean Constanţa a acordat importante sume de bani, după cum urmează:

-în anul 2009, când cheltuielilor cu Apărarea le-a fost alocată suma de 386.269 lei din bugetul UATJ Constanţa: 120.000 lei pentru organizarea concursului de desen „Unirea Principatelor” (fila 22, vol.II U.P.), 100.000 lei pentru Clubul Sportiv Cleopatra (fila 23, vol.II U.P.), 1.000.000 lei pentru Clubul Sportiv Volei 2004 Tomis Constanţa (fila 24, vol.II U.P.), 250.000 lei pentru Parohia Ortodoxă Sf.Mc.Dimitrie din Medgidia (fila 39, vol.II U.P.), 270.500 lei pentru achiziţionarea de carburant, baterii, cauciucuri, asigurări etc., în cadrul programului ORLIP (filele 40-41, vol.II U.P.), 163.400 lei pentru realizarea proiectului Supravieţuire prin inteligenţă emoţională (fila 42, vol.II U.P.), 120.000 lei pentru organizarea Turului Ciclist al României (fila 48, vol.II U.P.), 400.000 euro pentru organizarea competiţiei Class I Romanian Grand Prix 2009 (fila 5, vol.II U.P.4), 344.050 lei pentru organizarea evenimentului „Spectacole pentru copii” (fila 56, vol.II U.P.), 170.00 lei pentru Programul recreativ destinat tinerilor din jud.Constanţa ce provin din medii şi familii defavorizate (fila 59, vol.II U.P.), 200.000 lei pentru Clubul Sportiv Volei 2004 Tomis Constanţa (fila 60, vol.II U.P.), 100.000 lei pentru Clubul Sportiv Karate Dinamic Constanţa ( fila 61, vol.II U.P.), 290.000 lei pentru organizarea Zilei Recoltei 2009 (fila 62, vol.II U.P.), 290.000 lei pentru organizarea Sărbătorii Vinului Dobrogean ( fila 63, vol.II U.P.), 630.000 lei pentru reeditarea lucrării „Vechi soiuri româneşti de viţă de vie” (fila 67, vol.II U.P.), 800.000 lei pentru promovarea şi sprijinirea sportului de performanţă şi a celui de masă (fila 69, vol.II U.P.). În acest exerciţiu bugetar, Consiliul Judeţean Constanţa a oferit ajutoare sociale persoanelor fizice în cuantum total de 161.900 lei şi 53.652 euro (fila 367, vol.III U.P.);

-în anul 2010, când cheltuielilor cu Apărarea le-a fost alocată suma de 225.752,72 lei din bugetul UATJ Constanţa: 104.476 lei pentru programul „Să vorbim despre Constanţa prin sport” (fila 70, vol.II U.P.), 1.300.000 lei pentru promovarea şi sprijinirea sportului de performanţă şi a celui de masă (fila 72, vol.II U.P.), 900.000 lei pentru Clubul Sportiv Volei 2004 Tomis Constanţa (fila 73, vol.II U.P.), 175.000 lei pentru Clubul Sportiv Tomis Constanţa (fila 74, vol.II U.P.), 190.000 lei pentru achiziţionarea de carburant, baterii, cauciucuri, asigurări etc., în cadrul programului ORLIP (filele 75-76, vol.II U.P.), 420.000 euro Asociaţiei pentru Promovorea şi Dezvoltarea Turismului Litoral – Delta Dunării (fila 81, vol.II U.P.), 450.000 lei pentru promovarea şi sprijinirea sportului de performanţă şi a celui de masă (fila 84, vol.II U.P.), 300.000 lei pentru derularea proiectului Caravana Estivală a jud. Constanţa 2010 (fila 85, vol.II U.P.), 600.000 lei pentru promovarea şi sprijinirea sportului de performanţă şi a celui de masă (fila 104, vol.II U.P.), 1.200.000 lei pentru derularea Programului Judeţean de cercetare şi refacere a plantaţiilor de pomi fructiferi (fila 106, vol.II U.P.), 1.100.000 lei pentru organizarea Pomului de Crăciun 2010 (fila 107, vol.II U.P.), 105.297 lei pentru acoperirea unui debit Şcoala Populară de Arte şi Meserii Constanţa (fila 115, vol.II U.P.), 10.000 euro Asociaţiei pentru Promovorea şi Dezvoltarea Turismului Litoral – Delta Dunării (fila 118, vol.II U.P.), 500.000 lei pentru continuarea programului „Învăţam să patinăm”. În acest exerciţiu bugetar, Consiliul Judeţean Constanţa a oferit ajutoare sociale persoanelor fizice în cuantum total de 316.707 lei şi 129.457 euro (fila 367, vol.III U.P.);

-În anul 2011, când cheltuielilor cu Apărarea le-a fost alocată suma de 1.705 lei din bugetul UATJ Constanţa: 4.000.000 lei pentru promovarea şi sprijinirea sportului de performanţă şi a celui de masă (fila 29, vol.I U.P.), 900.000 lei pentru Clubul Sportiv Volei 2004 Tomis Constanţa (fila 30, vol.I U.P.), 165.000 lei pentru achiziţionarea de carburant, baterii, cauciucuri, asigurări etc., în cadrul programului ORLIP (filele 31-32, vol.I U.P.), 210.000 lei pentru programul „Prezent la sport, absent la şcoală” (fila 34, vol.I U.P.), 243.000 lei pentru promovarea imaginii judeţului Constanţa (fila 35, vol.I U.P.), 200.000 lei pentru organizarea campaniei „Donează o carte pentru elevii din mediul rural” (fila 38, vol.I U.P.), 87.000 lei Parohiei „Buna Vestire” din Năvodari (fila 42, vol.I U.P.), 225.000 euro Asociaţiei pentru Promovorea şi Dezvoltarea Turismului Litoral – Delta Dunării (fila 44, vol.I U.P.), 500.000 lei Clubului Sportiv Universitar Neptun al Universităţii Maritime Constanţa – secţia de handbal feminin, 800.000 lei Clubului Sportiv Volei 2004 Tomis Constanţa (fila 58, vol.I U.P.), 450.000 lei Clubului Sportiv Baschet Club Farul Constanţa (fila 252, vol.I U.P.). Tot în anul 2011, bugetul Direcţiei de Pază a Judeţului Constanţa, instituţie aflată în subordinea Consiliului Judeţean Constanţa, a fost stabilit la suma de 5.425.000 lei. În acest exerciţiu bugetar, Consiliul Judeţean Constanţa a oferit ajutoare sociale persoanelor fizice în cuantum total de 743.020,05 lei şi 993.475 euro ( fila 367, vol.III U.P.)

-În anul 2012, când cheltuielilor cu Apărarea le-a fost alocată suma de 1.405 lei din bugetul UATJ Constanţa: 3.000.000 lei pentru promovarea şi sprijinirea sportului de performanţă şi a celui de masă (fila 66, vol.I U.P.), 4.000.000 lei Clubului Sportiv Handbal Club Municipal Constanţa (fila 67, vol.I U.P.), 1.700.000 lei Clubului Sportiv Volei 2004 Tomis Constanţa (fila 68, vol.I U.P.), 1.000.000 lei Clubului Sportiv Volei Municipal Tomis Constanţa (fila 69, vol.I U.P.), 2.000.000 lei Clubului Sportiv Rugby Club Judeţean Farul Constanţa ( fila 70, vol.I U.P.), 600.000 lei Clubului Sportiv Baschet Club Farul Constanţa (fila 71, vol.I U.P.), 1.000.000 lei Clubului Sportiv Universitar Neptun al Universităţii Maritime Constanţa – secţia de handbal feminin (fila 72, vol.I U.P.), 100.000 lei pentru susţinerea competiţiilor cicliste Turul Dobrogei şi Turul României, 1.650.000 lei Asociaţiei pentru Promovorea şi Dezvoltarea Turismului Litoral – Delta Dunării (fila 74, vol.I U.P.), 220.000 lei pentru organizarea Olimpiadei Naţionale de Matematică (fila 80, vol.I U.P.), 1.000.000 lei pentru derularea proiectului Caravana Estivală a Judeţului Constanţa 2012 (fila 86, vol.I U.P.), 200.000 lei pentru programul „Mergem la muzeu – lecţii deschise” (fila89, vol.I U.P.), 450.000 lei pentru organizarea şi desfăşurarea Programului „Spectacole pentru copii” (fila 90, vol.I U.P.), 1.000.000 lei Programului Judeţean de pregătire şi formare profesională a tinerilor din jud. Constanţa, 15.000 lei pentru Festivalul „Ghindăreşti între trecut şi prezent” (fila 94, vol.I U.P.), 300.000 lei Asociaţiei Club Sprotiv Şcoala de Fotbal Farul Constanţa (fila 95, vol.I U.P.), 600.000 lei Clubului Sportiv Universitar Neptun al Universităţii Maritime Constanţa – secţia de handbal feminin (fila 100, vol.I U.P.), 900.000 lei Clubului Sportiv Baschet Club Farul Constanţa (fila 105, vol.I U.P.), 107.000 lei Programului Spectacole pentru copii (fila 106, vol.I U.P.),), 315.000 lei pentru organizarea Galei de premiere a echipei României câştigătoare a Campionatului Mondial de Pescuit la Crap 2012 (fila 107, vol.I U.P.), 280.430 lei Asociaţiei Comunelor din România (fila 108, vol.I U.P.), 8420 lei Organizaţiei Studenţilor Basarabeni, 250.000 lei Asociaţiei Comunelor din România (fila 114, vol.I U.P.). În acest exerciţiu bugetar, Consiliul Judeţean Constanţa a oferit ajutoare sociale persoanelor fizice în cuantum total de 933.557,5 lei şi 586.095 euro (fila 367, vol.III U.P.)

-În anul 2013, când cheltuielilor cu Apărarea le-a fost alocată suma de 1757 lei, iar suma de 255.792 lei exclusiv pentru plata unor restanţe, din bugetul UATJ Constanţa: 1.200.000 lei pentru promovarea şi sprijinirea sportului de performanţă şi a celui de masă (fila 123, vol.I U.P.), 1.480.000 lei Clubului Sportiv Volei 2004 Tomis Constanţa (fila 124, vol.I U.P.), 3.000.000 lei Clubului Sportiv Handbal Club Municipal Constanţa (fila 125, vol.I U.P.), 1.130.000 lei Clubului Sportiv Volei Municipal Tomis Constanţa (fila 126, vol.I U.P.), 1.500.000 lei Clubului Sportiv Rugby Club Judeţean Farul Constanţa (fila 127, vol.I U.P.), 800.000 lei Asociaţiei Rugby XV Constanţa (fila 129, vol.I U.P.), 730.000 lei Clubului Sportiv Baschet Club Farul Constanţa (fila 130, vol.I U.P.), 600.000 lei Clubului Sportiv Universitar Neptun al Universităţii Maritime Constanţa – secţia de handbal feminin (fila 131, vol.I U.P.), 500.000 lei Asociaţiei pentru Promovarea şi Dezvoltarea Turismului Litoral – Delta Dunării (fila 132, vol.I U.P.), 300.000 lei Asociaţiei Club Sportiv Şcoala de Fotbal Farul Constanţa 2010 (fila 134, vol.I U.P.), 271.000 lei pentru achiziţionarea de carburant, baterii, cauciucuri, asigurări etc., în cadrul programului ORLIP (filele 136-137, vol.I U.P.), 200.000 lei pentru susţinerea proiectului Dumbrava Eroilor (fila 153, vol.I U.P.), 626.500 lei Clubului Sportiv Top Spin – 08 Constanţa (fila 154, vol.I U.P.). În acest exerciţiu bugetar, Consiliul Judeţean Constanţa a oferit ajutoare sociale persoanelor fizice în cuantum total de 293.157,33 lei şi 104.000,94 euro (fila 367, vol.III U.P.).

Din cele expuse anterior se observă că în intervalul supus analizei, Consiliul Judeţean a cheltuit sume foarte mari de bani, atât cu titlu de ajutoare sociale către persoane fizice, cât şi cu titlu de alocaţii din bugetul UATJ Constanţa către persoane juridice de drept privat, deşi prioritar acestora era îndeplinirea obligaţiilor impuse prin lege privind asigurarea finanţării CMZC, astfel încât acesta să funcţioneze în condiţii normale.

Mai mult, se observă că o parte a acestor plăţi au fost făcute în mod nelegal, aspect stabilit irevocabil prin hotărâri judecătoreşti.

Astfel, prin sentinţa civilă nr.3799/CA/20.09.2013 a Tribunalului Constanţa, irevocabilă prin Decizia civilă nr.201/CA/19.02.2014 a Curţii de Apel Constanţa – filele 64 - 89 vol.III dosar fond, s-a respins cererea formulată de Judeţul Constanţa, Consiliul Judeţean Constanţa şi Preşedintele Consiliului Judeţean Constanţa împotriva Încheierii nr.VI.187/21.11.2012 emisă de Curtea de Conturi a României, prin care a fost respinsă contestaţia formulată împotriva Deciziei nr.67/2012 a Camerei de Conturi Constanţa (care a stabilit ca exemplu, la pct. I 14 că la atribuirea sumei de 17.102.205,46 lei cu titlu de sume virate în contul acţiunilor, cluburilor şi fundaţiilor pentru anul 2011, UATJ CONSTANŢA nu a respectat nici o prevedere din Legea 350/2005, constatând nelegalitatea întregii proceduri).

Prin sentinţa civilă nr.1483/14.03.2013 a Tribunalului Constanţa, irevocabilă prin Decizia civilă nr.2098/CA/19.12.2013 a Curţii de Apel Constanţa – filele 94 - 118 vol. III dosar fond, s-a respins cererea formulată de Consiliul Judeţean Constanţa şi Preşedintele Consiliului Judeţean Constanţa împotriva Încheierii nr. VI/378/16.10.2011 emisă de Curtea de Conturi a României, prin care a fost respinsă contestaţia formulată împotriva Deciziei nr.38/2011 a Camerei de Conturi Constanţa – filele 119-127 (care a stabilit ca exemplu, la pct. I 4 că plăţile efectuate în anul 2010 la capitolul 67.02. „Cultură, Recreere, Religie” pentru acţiuni nonprofit de interes general, în sumă de 14.872.985 lei, s-au efectuat fără respectarea dispoziţiilor legale).

Prin sentinţa civilă nr.397/24.02.2015 a Tribunalului Constanţa, irevocabilă prin Decizia civilă nr.887/CA/16.09.2015 a Curţii de Apel Constanţa – filele 106 - 134 vol. VI dosar fond, s-a respins cererea formulată de Consiliul Judeţean Constanţa şi Preşedintele Consiliului Judeţean Constanţa împotriva Încheierii nr.153/1.11.2013 prin care a fost respinsă contestaţia înregistrată sub nr.1644/20.08.2013, remisă şi înregistrată la Curtea de Conturi a României – Departamentul VI, sub nr VI/41219/18.09.2013 formulată de UATJ Constanţa împotriva Deciziei nr.70/6.08.2013 emisă de Camera de Conturi Constanţa; (care a stabilit la pct II.7 - efectuarea de plăţi nelegale pentru proiectul "Caravana estivală", la pct.II.9 – că în anul 2012 au fost finanţate cheltuieli cu activităţile sportive, în sumă de 13.305.000 lei –„ ce reprezintă finanţări nerambursabile din fonduri publice, către asociaţii şi cluburi sportive” în mod nelegal, pct.II.10 - efectuarea în 2012 de plăţi nelegale reprezentând finanţări nerambursabile în cuantum de 5.094.836 lei pentru acţiuni culturale).

Referitor la solicitările inculpatului privind administrare unor probe, Tribunalul relevă că acestea nu ar fi fost utile dezlegării prezentei cauze.

Astfel, inculpatul a solicitat audiere directorului Arhivelor Naționale, însă instanţa constată că declaraţiile acestei persoane referitoare la necesitatea urgentă de obţinere a unui sediu pentru Arhive nu ar fi fost utilă din perspectiva faptului că nu s-a negat nici un moment că nu ar fi existat o astfel de urgenţă, fiind de notorietate condiţiile în care funcţionează în prezent.

În ceea ce priveşte audierea şefului ISU cu privire la funcţionarea acestei instituţii în sediul CMZ, instanţa subliniază că nu sunt relevante cauzei condiţiile în care s-a efectuat acest demers şi exced cadrului procesual.

Depoziţiile acestor persoane în cauză nu ar fi fost de natură a modifica în nici un mod dispoziţiile imperative ale art. 78 din Legea nr.446 din 30 noiembrie 2006 potrivit cărora „Autorităţile administraţiei publice locale pot dispune mutarea centrelor militare din localurile care le-au fost puse la dispoziţie, numai cu acordul Ministerului Apărării şi numai după ce noile localuri au fost amenajate conform prevederilor legale” şi nici de natură a justifica încălcarea acestora.

Inculpatul a mai contestat Raportul de constatare tehnico ştiinţifică efectuat de specialistul DNA fără o motivare pertinentă, în condiţiile în care acest raport nu a făcut decât să centralizeze într-un singur document informaţiile conţinute în înscrisurile existente în vol. I şi II din dosarul U.P.

De asemenea, aspectele subliniate de actele şi lucrările cauzei conduc la concluzia certă că efectuarea unei expertize, astfel cum a solicitat apărarea, nu ar fi fost utilă şi concludentă cauzei, existând toate informaţiile necesare aflării adevărului şi soluţionării cauzei sub toate aspectele.

PRINCIPIUL NE BIS IN IDEM

Prin plângerea penală înregistrată sub nr.3749/P/2011, înregistrată la data de 02 martie 2011 la Parchetul de pe lângă Judecătoria Constanţa – fila 104 vol. III, dosar U.P., Prefectul judeţului Constanţa a solicitat efectuarea de cercetări faţă de numitul CND care, în calitate de Preşedinte al Consiliului Judeţean Constanţa, a solicitat S.C. RAJA S.A, prin adresa nr.2603/09.02.2011, înregistrată sub nr.481/10.02.2011 la RAJA, rezilierea unilaterală a contractului de furnizare a apei către CMZ, având drept consecinţă sistarea furnizării apei către această instituţie.

De asemenea, a solicitat efectuarea de cercetări faţă de acelaşi făptuitor întrucât acesta a încetat să mai asigure furnizarea serviciilor de telefonie fixă prin reţeaua Romtelecom în baza unui contract încheiat între instituţia pe care o reprezintă - Consiliul Judeţean Constanţa şi compania de telefonie.

Prin Referatul organului de cercetare penală din 26.09.2012 s-a propus a nu se începe urmărirea penală faţă de numitul CND, în calitate de Preşedinte al Consiliul Judeţean Constanţa cercetat sub aspectul săvârşirii infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, faptă prevăzută şi pedepsită de art.248 Cod penal..

Prin Rezoluţia nr.3749/P/2011 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Constanţa din data de 10.01.2013, s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de numitul CND sub aspectul săvârşirii infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, faptă prevăzută şi pedepsită de art.248 Cod penal întrucât fapta nu este prevăzută de legea penală şi neînceperea urmăririi penale faţă de numitul PCI sub aspectul săvârşirii infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, faptă prevăzută şi pedepsită de art.248 Cod penal întrucât fapta nu este prevăzută de legea penală.

Prin ordonanţa nr.741/II/2/2014 prim-procurorul adjunct al Parchetului de pe lângă Judecătoria Constanţa a reţinut că au fost administrate toate probele utile, necesare, pertinente şi concludente aflării adevărului, soluţia fiind legală şi temeinică având în vedere că procurorul a reţinut corect că fapta de abuz în serviciu contra intereselor publice prevăzută şi pedepsită de art.248 Cod penal reţinută în sarcina intimatului CN nu este prevăzută de legea penală.

Ulterior, abia la 14.05.2014, pe rolul Judecătoriei Constanţa a fost înregistrată sub nr.14404/212/2014, plângerea petentului Prefectul Judeţului Constanţa împotriva rezoluţia nr.3749/P/2011 din data de 10.01.2013 prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de intimatul CND.

Prin Încheiere nr. 442 pronunţată de Judecătorul de cameră preliminară la data de 10.09.2014 în dosarul penal nr.14404/212/2014 al Judecătoriei Constanţa, în baza art.341 alin.6 lit.a Cod procedură penală s-a respins ca neîntemeiată plângerea formulată de petentul Prefectul Judeţului Constanţa în contradictoriu cu intimatul CND.

Într-o primă etapă, Tribunalul va verifica noţiunea de „aceleaşi fapte” ce trebuie analizată din perspectiva principiului ne bis in idem, ia într-o a două etapă este necesară evaluarea noţiunii de „hotărâre definitivă”.

Astfel se observă că inculpatul CND a fost trimis în judecată în prezenta cauză pentru faptul că în perioada 2009 – 27.11.2013, cu ştiinţă în exercitarea atribuţiilor care decurgeau din calitatea de Preşedinte al Consiliului Judeţean Constanţa, în mai multe rânduri şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale nu şi-a îndeplinit sau şi-a îndeplinit în mod defectuos obligaţiile care îi incumbau potrivit art.76 din Legea nr.446/2006, în raport de funcţia publică deţinută, neasigurând finanţarea CMZC, neefectuând reparaţiile necesare la sediul acestuia, dispunând rezilierea contractelor pentru furnizarea de utilităţi şi servicii de pază necesare funcţionării în condiţii normale a CMZC şi încercând de mai multe ori să evacueze instituţia din sediul pe care îl ocupa.

Din expunerea detaliată a Rechizitoriului se observă că în conţinutul acestuia sunt descrise ca acte materiale ale infracţiunii continuate de abuz în serviciu următoarele: prin adresa nr.2603/09.02.2011 a Consiliului Judeţean Constanţa , înregistrată sub nr.481/10.02.2011 la RAJA, CND, în calitate de Preşedinte al Consiliului Judeţean Constanţa, a solicitat S.C. RAJA S.A rezilierea contractului de furnizare a apei către CMZ; a încetat să mai asigure furnizarea serviciilor de telefonie fixă prin reţeaua Romtelecom în baza unui contract încheiat între instituţia pe care o reprezintă (Consiliul Judeţean Constanţa) şi compania de telefonie, act material derulat până la 10.01.2013, data Rezoluţiei nr.3749/P/2011 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Constanţa.

Ori, este evident faptul că aceste acte materiale cu privire la care se dăduse anterior o soluţie de neîncepere a urmăririi penale, sunt identice cu două acte materiale ce intră în conţinutul infracţiunii continuate de abuz în serviciu deduse prezentei judecăţi.

Se observă că este o situaţie atipică întrucât Încheierea nr. 442 Judecătorului de cameră preliminară din data de 10.09.2014 în dosarul penal nr.14404/212/2014 al Judecătoriei Constanţa, s-a pronunţat ulterior sesizării Tribunalului Constanţa cu prezenta cauză, însă această hotărâre este de natură a produce aceleaşi efecte.

Potrivit art.6 Cod procedură penală cu denumire marginală „Ne bis in idem”, nici o persoană nu poate fi urmărită sau judecată pentru săvârşirea unei infracţiuni atunci când faţă de acea persoană s-a pronunţat anterior o hotărâre penală definitivă cu privire la acea faptă, chiar şi sub altă încadrare juridică.

Această dispoziţie este o reflecţie a principiului autorităţii de lucru judecat, respectiv forţa pe care legea o conferă unei hotărâri judecătoreşti definitive, o persoană neputând fi urmărită şi/judecată pentru aceleaşi fapte.

Chiar dacă autoritatea de lucru judecat nu exista în cursul urmăririi penale, ci a intervenit ulterior sesizării instanţei de judecată, aceasta îşi produce efectele.

O astfel de autoritate a hotărârii Judecătoriei Constanţa şi-ar fi pierdut efectele în condiţiile în care ar fi existat o infirmare a soluţiei de neîncepere a urmăririi penale conform art.335 alin.1 Cod procedură penală sau o soluţie de redeschidere a urmăririi penale, confirmată de judecător , conform art.335 alin.2 şi 4 Cod procedură penală.

Art.4 din Protocolul 7 (semnat la Strasbourg la 22 noiembrie 1994) la Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale (semnată la Roma la 4 noiembrie 1950 şi ratificată de România prin Legea nr. 30 din 18 mai 1994 privind ratificarea Convenției pentru apărarea drepturilor omului si a libertăţilor fundamentale si a protocoalelor adiționale la aceasta convenție), intitulat „dreptul de a nu fi judecat sau pedepsit de două ori”, prevede că nimeni nu poate fi urmărit penal de către jurisdicţiile aceluiaşi stat pentru săvârşirea infracţiunii pentru care a fost deja achitat sau condamnat printr-o hotărâre definitivă conform legii penale şi procedurii acelui stat. Acelaşi articol statuează că dispoziţiile paragrafului precedent nu împiedică redeschiderea procesului, conform legii si procedurii penale a statului respectiv, dacă fapte noi ori recent descoperite sau un viciu fundamental în cadrul procedurii precedente sunt de natură să afecteze hotărârea pronunţată.

Alin.3 al aceluiaşi articol instituie o interdicţie imperativă în sensul că nici o derogare de la prezentul articol nu este îngăduită în temeiul articolului 15 din convenţie. Cu alte cuvinte, în cauză, neexistând o redeschidere a procesului potrivit art.335 Cod procedură penală (datorită unei imposibilităţi obiective a procurorului de a prevedea că soluţia de neîncepere a urmăririi penale va rămâne definitivă printr-o hotărâre judecătorească la o dată ulterioară sesizării instanţei cu prezentul Rechizitoriu), devin aplicabile regulile instituite de Convenţie.

Articolul 50 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene intitulat „Dreptul de a nu fi judecat sau condamnat de două ori pentru aceeași infracţiune”, stabileşte că “nimeni nu poate fi judecat sau condamnat pentru o infracţiune pentru care a fost deja achitat sau condamnat în cadrul Uniunii, prin hotărâre judecătorească definitivă, în conformitate cu legea”.

Articolul 54 din Convenţia de punere în Aplicarea a Acordului Schengen prevede de asemenea, principiul „ne bis in idem”, respectiv persoana împotriva căreia a fost pronunțată o hotărâre definitiva într-un proces pe teritoriul unei părți contractante nu poate face obiectul urmăririi penale de către o alta parte contractanta pentru aceleași fapte, cu condiția ca, în situația în care a fost pronunțată o pedeapsa, aceasta sa fi fost executata, sa fie în curs de executare sau sa nu mai poată fi executata conform legilor părții contractante care a pronunțat sentința.

Astfel cum a menţionat C.J.U.E., textul articolului 54 din CAAS cu privire la „aceleaşi fapte”, arată că această prevedere se referă doar la natura faptelor ilicite si nu la încadrarea lor juridică.

În argumentarea Cauzei GÖZÜTOK si BRÜGGE, Curtea a concluzionat că posibilitatea unei încadrări juridice divergente ale acelorași fapte în două ţări diferite nu reprezintă un obstacol pentru aplicarea articolului 54 din CAAS, singurul criteriu relevant pentru aplicarea articolului 54 din CAAS fiind identitatea actelor materiale, înțeleasă în sensul existenţei unui set de circumstanţe concrete, care sunt indisolubil legate între ele. Curtea a concluzionat că faptele din acţiunea principală pot, în principiu, să constituie un set de circumstanţe care, prin însăși natura lor, sunt indisolubil legate între ele, subliniind faptul că evaluarea definitivă cu privire la acest lucru aparţine instanţei naţionale competente care este însărcinată să stabilească dacă actele material.

Noțiunea de „aceleaşi fapte” a fost dezbătută şi prin hotărârile JURGEN KRETZINGER (Cauza C-288/05) şi LEOPOLD HENRI VAN ESBROECK

(Cauza C-436/04) la C.J.U.E., stabilindu-se că articolul 54 din CAAS trebuie interpretat în sensul următor: criteriul relevant în scopul aplicării acestui articol este identitatea actelor materiale, înţeleasă ca existenţa unui set de circumstanţe care sunt indisolubil legate între ele, indiferent de încadrarea juridică dată lor sau de interesul legitim protejat;

Referitor la noţiunea de „hotărâre definitivă”, aceasta a fost semnalată şi în cauza privind pe VLADIMIR TURANSKÝ (Cauza C-491/07), CJUE subliniind că, în principiu, pentru a putea fi calificată drept hotărâre definitivă în sensul articolului 54 din CAAS, o decizie trebuie să pună capăt urmăririi penale și să stingă definitiv acțiunea penală. Pentru a aprecia dacă o decizie este „definitivă” în sensul articolului 54 din CAAS, trebuie să se verifice, în prealabil, dacă decizia în cauză este considerată definitivă și obligatorie în sensul dreptului național al statului contractant ale cărui autorități au adoptat o și să se asigure că decizia respectivă conferă, în acest stat, protecția acordată în temeiul principiului ne bis in idem.

S-a menţionat că o decizie a unei autorităţi de poliţie, care, dispunând încetarea urmăririi penale în conformitate cu legislaţia naţională, nu duce la o rezolvare definitivă a cauzei, nu poate constitui o decizie care ar permite să se concluzioneze că procesul penal al unei persoane a fost „definitiv” soluţionat, în sensul articolului 54 CAAS. Aplicarea acestui articol la o decizie de a înceta urmărirea penală, ca aceea din cauza în discuţie, ar avea efectul de a se opune oricărei posibilităţi de a urmări si poate de a pedepsi o persoană pentru comportamentul său ilegal într-un alt stat contractant, în care mai multe probe pot fi disponibile, chiar dacă o astfel de posibilitate nu este exclusă în primul stat contractant, în care procesul persoanei nu este considerat ca fiind soluţionat definitiv în conformitate cu legislaţia naţională. Curtea a afirmat că un astfel de rezultat ar fi în contradicţie cu scopul însuși al dispoziţiilor Tratatului privind Uniunea Europeană, care este acela de a se lua „măsurile adecvate cu privire la prevenirea si combaterea criminalităţii” în timp ce Uniunea se dezvoltă ca un spaţiu de libertate, securitate si justiţie, în care libera circulaţie a persoanelor este asigurată.

Curtea a concluzionat în cauza TURANSKI că principiul ne bis in idem consacrat de articolul 54 din Convenția de punere în aplicare a Acordului Schengen din 14 iunie 1985 nu este aplicabil unei decizii prin care, după examinarea pe fond a cauzei cu care este sesizat, un organ al unui stat contractant dispune încetarea urmăririi penale, într un stadiu prealabil punerii în mișcare a acțiunii penale împotriva unei persoane bănuite că ar fi comis o infracțiune, în cazul în care această decizie de încetare, potrivit dreptului național al acestui stat, nu stinge definitiv acțiunea penală și nu constituie astfel un impediment în calea unei noi urmăriri penale, pentru aceleași fapte, în acest stat.

Raportat la cele expuse, Tribunalul constată că, în lipsa Încheierii nr. 442 pronunţată de Judecătorul de cameră preliminară la data de 10.09.2014 în dosarul penal nr.14404/212/2014 al Judecătoriei Constanţa, nimic nu se opunea ca inculpatul CND să răspundă penal pentru actele materiale indicate.

Per a contrario, ca urmare a intervenirii, (după înregistrarea prezentei cauze, aspect ce a împiedicat procurorul să apeleze la procedurile prevăzute de art.335 Cod procedură penală, fiind desesizat de urmărirea penală încă din 25.04.2014), a unei hotărâri judecătoreşti definitive care a confirmat soluţia de neînceperea a urmăririi penale, inculpatul CND se află la adăpostul acestor principii statuate de legile naţionale şi internaţionale, neputând fi tras la răspundere penală din perspectiva celor două acte materiale determinate de instanţă.

Argumentele anterioare determină instanţa să constate că, privitor la cele două acte materiale evaluate (adresa nr.2603/09.02.2011, înregistrată sub nr.481/10.02.2011 la RAJA prin care CND, în calitate de Preşedinte al Consiliului Judeţean Constanţa, a solicitat S.C. RAJA S.A rezilierea contractului de furnizare a apei către CMZ; a încetat să mai asigure furnizarea serviciilor de telefonie fixă prin reţeaua Romtelecom în baza unui contract încheiat între instituţia pe care o reprezintă - Consiliul Judeţean Constanţa şi compania de telefonie, act material derulat până la 10.01.2013, data Rezoluţiei nr.3749/P/2011 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Constanţa) se impune izolarea lor din contextul infracţional reţinut în sarcina inculpatului prin Rechizitoriu, prin schimbarea încadrării juridice şi constatarea incidenţei autorităţii de lucru judecat ce funcţionează în favoarea acestuia în raport de Încheierea nr. 442 pronunţată de Judecătorul de cameră preliminară la data de 10.09.2014 în dosarul penal nr.14404/212/2014 al Judecătoriei Constanţa, în baza art.341 alin.6 lit.a Cod procedură penală prin care s-a respins ca neîntemeiată plângerea formulată de petentul Prefectul Judeţului Constanţa împotriva Rezoluţiei nr.3749/P/2011 din data de 10.01.2013 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Constanţa, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de numitul CND sub aspectul săvârşirii infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, faptă prevăzută şi pedepsită de art.248 Cod penal.

Tribunalul subliniază, contrar concluziilor în apărare, împrejurarea că Hotărârea Consiliului Judeţean Constanţa nr.153/2009 nu a fost abordată în urmărirea penală anterioară, ca un act material al infracţiunii de abuz în serviciu, ci a fost dezbătută numai din perspectiva argumentării soluţiei de neîncepere a urmăririi penale. În atare situaţie, acţiunile inculpatului cu privire la promovarea şi adoptarea acestei Hotărâri nu sunt protejate de autoritatea de lucru judecat.

În concordanţă cu argumentaţia anterioară, în baza art.396 alin.5 Cod procedură penală raportat la art.16 lit. i Cod procedură penală, se va dispune încetarea procesului penal faţă de inculpatul CND pentru infracţiunea de abuz în serviciu prevăzută de art.297 alin.1 Cod penal cu aplicarea art.35 alin.1 Cod penal şi art.5 alin.1 Cod penal (acte materiale: adresa nr.2603/09.02.2011 a Consiliului Judeţean Constanţa, înregistrată sub nr.481/10.02.2011 la RAJA prin care CND, în calitate de Preşedinte al Consiliului Judeţean Constanţa, a solicitat S.C. RAJA S.A rezilierea unilaterală a contractului de furnizare a apei către CMZ; a încetat să mai asigure furnizarea serviciilor de telefonie fixă prin reţeaua Romtelecom în baza unui contract încheiat între instituţia pe care o reprezintă - Consiliul Judeţean Constanţa şi compania de telefonie, act material derulat până la 10.01.2013, data Rezoluţiei nr.3749/P/2011 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Constanţa.);

ÎN DREPT

Din ansamblul materialului probator administrat în prezenta cauză, Tribunalul reţine că fapta pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului CND (cu excluderea celor două acte materiale determinate de instanţă, pentru care există autoritate de lucru judecat) există şi a fost comisă de acesta cu vinovăţie sub forma intenţiei directe.

Se observă că fapta de abuz în serviciu dedusă judecăţii constituie infracţiune atât sub imperiul legii sub care s-a comis, respectiv Codul penal de la 1969, cât şi sub imperiul noilor reglementări cuprinse în Codul penal adoptat prin Legea nr.289/2009 publicată în Monitorul Oficial nr.510 din 24 iulie 2009 şi intrat în vigoare la 01 februarie 2014.

Conform reglementării cuprinse în art.248 din Codul penal de la 1969, fapta funcţionarului public care, în exerciţiul atribuţiilor sale de serviciu, cu ştiinţă, nu îndeplineşte un act ori îl îndeplineşte în mod defectuos şi prin aceasta cauzează o tulburare neînsemnată bunului mers al unui organ sau al unei instituţii de stat ori al unei unităţi din cele la care se referă art.146 sau o pagubă patrimoniului acesteia se pedepseşte cu închisoarea de la 6 luni la 5 ani.

Potrivit art. 132 din Legea nr.78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, astfel cum era în vigoare la data epuizării faptei, respectiv noiembrie 2013, infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice, infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor şi infracţiunea de abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi, dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial, se pedepseşte cu închisoarea de la 3 la 15 ani.

Noua reglementare a infracţiunii de abuz în serviciu la art.297 alin.1 din Codul penal actual, intrat în vigoare la 01 februarie 2014, prevede că fapta funcţionarului public care, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, nu îndeplineşte un act sau îl îndeplineşte în mod defectuos şi prin aceasta cauzează o pagubă sau o vătămare a drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau juridice se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani şi interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie publică.

Art.132 din Legea nr.78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 187 din 24 octombrie 2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, intrată în vigoare la 01 februarie 2014, prevede că „În cazul infracţiunilor de abuz în serviciu sau de uzurpare a funcţiei, dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit, limitele speciale ale pedepsei se majorează cu o treime.

În speţă, fapta inculpatului CND care în perioada 2009 – 27.11.2013, cu ştiinţă, în exercitarea atribuţiilor care decurgeau din calitatea de Preşedinte al Consiliului Judeţean Constanţa, în mai multe rânduri şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale nu şi-a îndeplinit sau şi-a îndeplinit în mod defectuos obligaţiile care îi incumbau potrivit art.76 din Legea nr.446/2006, în raport de funcţia publică deţinută, neasigurând finanţarea CMZC, neefectuând reparaţiile necesare la sediul acestuia, dispunând rezilierea contractelor pentru furnizarea de utilităţi şi servicii de pază necesare funcţionării în condiţii normale a CMZC şi încercând de mai multe ori să evacueze instituţia din sediul pe care îl ocupa, fapte care au provocat vătămări ale intereselor legitime ale Ministerului Apărării Naţionale, din care face parte CMZ Constanţa (unitate fără personalitate juridică), a cărei activitate a fost grav tulburată, cât şi într-o pagubă produsă patrimoniului Ministerului Apărării Naţionale, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu în formă continuată, prevăzută de art.297 Cod penal cu aplicarea art.35 alin.1 Cod penal. Totodată prin infracţiunea comisă s-a produs şi urmarea cerută de art.132 din Legea nr.78/2000, în sensul că prin nealocarea sumelor cuvenite potrivit legii către CMZ Constanţa, s-a produs un folos patrimonial necuvenit în beneficiul Consiliului Judeţean Constanţa, folos direcţionat în mod nelegal către alte persoane fizice sau juridice.

Analizând comparativ textele din legile penale succesive, sub aspectul criteriilor de determinare a legii penale mai favorabile, se va ţine seama de criteriile referitoare la condiţiile de sancţionare.

Tribunalul constată că fapta săvârşită în concret de către inculpat sub imperiul vechii legi penale se pliază pe noile norme prevăzute de art.132 din Legea nr.78/2000 raportat la art.297 Cod penal cu aplicarea art.35 alin.1 Cod penal, această din urmă reglementare fiindu-i mai favorabilă din perspectiva sancţiunii prevăzute de lege (de la 2 ani şi 8 luni închisoare la 9 ani şi 4 luni închisoare potrivit legii noi cu majorarea cu o treime a limitelor de pedeapsă din art.297 Cod penal spre deosebire de pedeapsa de la 3 la 15 ani închisoare potrivit art. Cod penal 1969 în referire la art.132 din Legea nr.78/2000).

Obiectul juridic special al infracţiunii este dat de relaţiile sociale referitoare la interesele publice care presupun o îndeplinire corespunzătoare, corectă şi cinstită a obligaţiilor şi îndatoririlor impuse prin lege Preşedinţilor Consiliilor Judeţene. Corelativ, incriminarea acestei fapte urmăreşte protejarea drepturilor şi intereselor oricărei persoane împotriva abuzurilor ce le-ar putea vătăma interesele.

Tribunalul observă că atribuţiile preşedintelui Consiliului Judeţean sunt reglementate printr-o serie de acte normative.

Prin Legea nr. 215 din 23 aprilie 2001 a administraţiei publice locale se prevede că: Preşedintele consiliului judeţean asigură respectarea prevederilor Constituţiei, punerea în aplicare a legilor, a decretelor Preşedintelui României, a hotărârilor şi ordonanţelor Guvernului, a hotărârilor consiliului judeţean, precum şi a altor acte normative (art.103 alin.2); Preşedintele consiliului judeţean are, în condiţiile legii, printre principalele obligaţii, atribuţii privind funcţionarea aparatului de specialitate al consiliului judeţean, a instituţiilor şi serviciilor publice de interes judeţean şi a societăţilor comerciale şi regiilor autonome de interes judeţean; atribuţii privind relaţia cu consiliul judeţean; atribuţii privind bugetul propriu al judeţului; atribuţii privind relaţia cu alte autorităţi ale administraţiei publice locale şi serviciile publice; atribuţii privind serviciile publice de interes judeţean; alte atribuţii prevăzute de lege sau sarcini date de consiliul judeţean; exercită funcţia de ordonator principal de credite şi întocmeşte proiectul bugetului judeţului şi contul de încheiere a exerciţiului bugetar şi le supune spre aprobare consiliului judeţean, în condiţiile şi la termenele prevăzute de lege (art.104).

Deşi s-a afirmat, în permanenţă, că actul de sesizare nu menţionează ce anume atribuţii ar fi încălcat inculpatul, se observă că aceste atribuţii sunt stabilite prin lege, ca urmare a statului special al acestuia, de ales local, neexistând o fişă a postului, ca în situaţia altor funcţii publice. Atribuţiile derivă direct din normele legale ce reglementează statutul de preşedinte al Consiliului Judeţean, care, în această calitate, are obligaţia de a asigura respectarea prevederilor Constituţiei, punerea în aplicare a legilor, a decretelor Preşedintelui României, a hotărârilor şi ordonanţelor Guvernului, a hotărârilor consiliului judeţean, precum şi a altor acte normative.

Tribunalul constată că, din perspectiva sferei atribuțiilor ce intră în competența funcțiilor alese sau numite, care nu implică încheierea unui contract de muncă cu una dintre instituțiile de autoritate publică și nu presupun exercitarea atribuțiilor de serviciu pe baza unei fișe a postului, dar care, prin excelență, au conotații de putere publică, este justificată vocația inculpatului – Preşedinte al Consiliului Judeţean - la calitatea de subiect activ pentru infracțiunile de serviciu, atât în forma simplă, cât şi în forma asimilată infracţiunilor de corupţie.

Statul român, ratificând prin Legea nr.365/2004 Convenția Națiunilor Unite împotriva corupției, adoptată la New York la 31 octombrie 2003, și-a asumat obligația de a incrimina corupția agenților publici naționali, conform art.15 din Convenție, alături de alte fapte precum „sustragerea, deturnarea sau altă folosire ilicită de bunuri de către un agent public” (art.17), „traficul de influență” (art.18) sau „abuzul de funcții” (art.19).

În conformitate cu dispozițiile art.2 lit. a din Convenția Națiunilor Unite împotriva corupției, prin agent public se înțelege orice persoană care deține un mandat legislativ, executiv, administrativ sau judiciar al unui stat parte, care a fost numită ori aleasă, cu titlu permanent sau temporar, care este remunerată ori neremunerată, și oricare ar fi nivelul său ierarhic;”

Inculpatul a ignorat şi încălcat în mod continuu atribuţiile stabilite de legiuitor pentru calitatea sa de ales local, prin nerespectarea dispoziţiilor legale ce îl obligau să ia toate măsurile legale necesare pentru asigurarea bunei funcţionări a CMZC şi, implicit, a Ministerului Apărării Naţionale, cu rol esenţial în apărarea naţională a ţării.

Mai mult, prin încercările de evacuare a instituţiei militare din sediul atribuit acesteia prin Legea nr.213/1998, precum şi prin promovarea unor Hotărâri de Consiliu în acelaşi sens, a acţionat în sens contrar obligaţiilor ce îi incumbă.

Deşi invocă faptul că hotărârile de consiliu s-au luat cu unanimitate de voturi, Tribunalul nu poate să nu sesizeze că inculpatul a avut iniţiativa unor astfel de hotărâri, dar a şi votat în sprijinul acestora.

Cauzele de natură obiectivă şi/subiectivă ce au determinat pe ceilalţi consilieri judeţeni să voteze favorabil acest proiect de hotărâre nu intră în competenţa instanţei, fiind legată de actul de sesizare şi învestită numai cu fapta reţinută în sarcina inculpatului CND.

S-a mai invocat şi faptul că inculpatul, în calitate de Preşedinte al Consiliului Judeţean, era obligat să pună în executare hotărârea Consiliului Judeţean. Ori inculpatul, garant al respectării prevederilor Constituţiei şi al punerii în aplicare a legilor, a decretelor Preşedintelui României, a hotărârilor şi ordonanţelor Guvernului, acte superioare ca putere juridică hotărârilor Consiliului Judeţean, avea datoria de a lua măsuri împotriva unor astfel de măsuri nelegale, iar nu să le susţină.

Această concluzie este susţinută de art. 81 din Legea nr. 24 din 27 martie 2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, intitulat Subordonarea faţă de actele de nivel superior, prevede la alin.1 că „La elaborarea proiectelor de hotărâri, ordine sau dispoziţii se va avea în vedere caracterul lor de acte subordonate legilor, hotărârilor şi ordonanţelor Guvernului şi altor acte de nivel superior.”, iar la alin.2 faptul că „Reglementările cuprinse în hotărârile consiliilor locale şi ale consiliilor judeţene, precum şi cele cuprinse în ordinele prefecţilor sau în dispoziţiile primarilor nu pot contraveni Constituţiei României şi reglementărilor din actele normative de nivel superior.”

Inculpatul a invocat că, în calitatea sa de ales local, nu poate suporta rigorile legii penale pentru modul în care a votat în cadrul şedinţei de consiliu, invocând art.21 din Legea nr. 393 din 28 septembrie 2004 privind Statutul aleşilor locali.

Această apărare nu poate fi primită întrucât textul de lege invocat stabileşte că „Aleşii locali nu pot fi traşi la răspundere juridică pentru opiniile politice exprimate în exercitarea mandatului”, fiind evident că nu ocroteşte nerespectarea de către aleşii locali a legilor statului român, ci opiniile politice exprimate. O astfel de interpretare ar legifera impunitatea aleşilor locali, indiferent de abuzurile pe care le-ar face în exerciţiul funcţiei şi de prejudiciile pe care le-ar aduce prin fapte comise cu intenţie.

Mai mult, art. 128 din Legea nr.213/1998 reglementează răspunderea penală a aleşilor locali, inclusiv a preşedinţilor consiliilor judeţene, pentru faptele săvârşite în exercitarea atribuţiilor ce le revin, în condiţiile legii, iar art.55 din Lege nr.393 din 28 septembrie 2004 privind Statutul aleşilor stabileşte că aleşii locali răspund, în condiţiile legii, administrativ, civil sau penal, după caz, pentru faptele săvârşite în exercitarea atribuţiilor ce le revin.

În apărare, inculpatul a invocat că fapta reţinută în sarcina sa prin actul de sesizare nu ar constitui infracţiune, ci contravenţie.

Potrivit art.80 alin.3 din Legea nr.446/2006 constituie contravenţie nerespectarea de către autorităţile administraţiei publice locale a prevederilor art. 76, 77, 78 şi 79 referitoare la asigurarea materială şi financiară a centrelor militare.

Tribunalul reţine că fapta comisă în concret depăşeşte limitele unei simple nerespectări a obligaţiilor prevăzute la art.76-79 din Legea nr.446/2006, ca urmare a numărului mare de acţiuni şi inacţiuni comise în realizarea aceleiaşi rezoluții infracţionale unice.

Contravenţia prevăzută de art.80 alin.3 din Legea nr.446/2006 presupune o inacţiune, respectiv pasivitatea organelor administraţiei publice locale care omit să îşi îndeplinească obligaţiile asigurarea materiala si financiara a centrelor militare, spre deosebire de sfera ilicitului penal, în speţa concretă inculpatul săvârşind mai multe acţiuni/inacţiuni vătămătoare pentru interesele legale ale Ministerului Apărării Naţionale, demonstrând iniţiativă în acest sens.

Această contravenţie sancţionează încălcarea obligaţiei de asigura financiar şi material centrele militare, fără însă de a o condiţiona de o eventuală urmare ori, în cauză s-au produs vătămări importante intereselor CMZ, dar şi pagube patrimoniului Ministerului Apărării Naţionale, urmare care excede textului incriminator al contravenţiei prevăzute de art.80 alin.3 din Legea nr.446/2006.

Incidenţa legii penale în cauză derivă din perioada îndelungată în care s-a derulat infracţiunea (între anii 2009 – 2013), din reaua-credinţă a inculpatului care a acţionat în mod repetat, pe o lungă perioadă de timp, acţiunile şi inacţiunile sale fiind concepute şi săvârşite în mod concertat în vederea producerii urmările specifice infracţiunii, respectiv tulburări însemnate în funcţionarea CMZC, vătămări ale drepturilor şi intereselor legale ale Ministerului Apărării Naţionale, precum şi prejudicii materiale acestei instituţii, în scopul de a paraliza complet activitatea CMZC, pentru a determina instituţia să părăsească sediul pe care îl ocupa, fără a exista pentru aceasta acordul prealabil şi obligatoriu al Ministerului Apărării Naţionale şi fără a asigura un alt imobil amenajat şi utilat conform prevederilor legale, în condiţii care să nu afecteze desfăşurarea activităţilor specifice, astfel cum impun prevederile art.78 din Legea nr.446/2006.

În acest sens, inculpatul a încetat alocarea de fonduri şi de resurse materiale către CMZ Constanţa, a dispus rezilierea contractelor prin care unităţii militare îi erau furnizate servicii şi utilităţi, a solicitat încetarea acestor prestaţii, a refuzat efectuarea oricăror reparaţii asupra sediului, a dispus sau a solicitat instanţelor judecătoreşti evacuarea CMZ Constanţa din imobilul situat în XXX, jud. Constanţa.

Totodată, faptele reţinute în sarcina inculpatului sunt de o gravitate deosebită depăşind cu mult importanţa unei simple contravenţii, iar activitatea infracţională continuată a inculpatului a avut consecinţe serioase asupra securităţii naţionale, intrând în sfera ilicitului penal.

Sub aspectul laturii obiective, elementul material s-a produs atât prin neîndeplinirea unor acte în exercitarea atribuţiilor impuse prin lege (neasigurând finanţarea CMZC, neefectuând reparaţiile necesare la sediul acestuia, neasigurând sistemele şi serviciile informatice, autoturismele, cheltuieli de transport, servicii de pază, dotări şi materiale precum şi fondurile necesare activităţii specifice), fie prin îndeplinirea în mod contrar legii a acestor atribuţii (dispunând rezilierea contractelor pentru furnizarea de utilităţi şi servicii de pază necesare funcţionării în condiţii normale a CMZC şi încercând de mai multe ori să evacueze instituţia din sediul pe care îl ocupa), prin încălcarea dispoziţiilor legale imperative cuprinse în art.35 din Legea nr.53/1994, art. 76 – 78 din Legea nr.446 din 30 noiembrie 2006 privind pregătirea populaţiei pentru apărare şi Hotărârea nr.414 din 4 august 1997, prin raportare la art.103 şi 105 din Legea nr. 215 din 23 aprilie 2001 a administraţiei publice locale.

Referitor la actul material ce priveşte adresa nr.2603/09.02.2011 a Consiliului Judeţean Constanţa, înregistrată sub nr.481/10.02.2011 la RAJA prin care CND, în calitate de Preşedinte al Consiliului Judeţean Constanţa, a solicitat S.C. RAJA S.A rezilierea unilaterală a contractului de furnizare a apei către CMZ, înlăturat din conţinutul infracţiunii continuate, se va reţine faptul că, ulterior, deşi potrivit art. 76 din Legii nr.446 din 30 noiembrie 2006 avea obligaţia să încheie, pentru centrul militar, contract de alimentare cu apă şi să achite contravaloarea acestor servicii, inculpatul a încălcat şi această obligaţie.

Subliniem faptul că, deşi s-a înlăturat din conţinutul infracţiunii actul material privind încetarea de a mai asigure furnizarea serviciilor de telefonie fixă prin reţeaua Romtelecom în baza unui contract încheiat între instituţia pe care o reprezintă - Consiliul Judeţean Constanţa şi compania de telefonie, ca urmare a principiului ne bis in idem, Instanţa va avea în vedere în cadrul infracţiunii continuate faptul că ulterior date de 10.01.2013, data Rezoluţiei nr.3749/P/2011 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Constanţa, inculpatul şi-a încălcat în continuare obligaţia de a încheia un nou contract şi de a asigura furnizarea serviciilor de telefonie fixă pentru CMZ Constanţa.

Sub aspectul laturii subiective, se reţine că inculpatul a săvârşit faptele reţinute în sarcina sa cu intenţie directă, în sensul că a prevăzut rezultatul socialmente periculos al faptei sale şi a urmărit producerea acestora, respectiv tulburarea activităţii CMZC şi evacuarea acestuia din sediul atribuit prin lege, precum şi obţinerea unui folos patrimonial necuvenit în bugetul Consiliului Judeţean (fonduri ce se datorau, în temeiul legii, CMZC), în vederea dirijării sumelor astfel obţinute în alte direcţii.

Inculpatul cunoştea încă din luna ianuarie 2008, astfel cum i s-a adus la cunoştinţă prin Adresa B/515/14.01.2008 emisă de Statul Major General al Ministerului Apărării Naţionale - fila 13 vol. VIII dosar U.P., faptul că „în condiţiile trecerii la îndeplinirea serviciului militar pe bază de voluntariat, au crescut volumul şi importanţa activităţilor desfăşurate de centrele militare; în situaţii de criză, la mobilizare şi pe timp de război, efectivele centrelor militare cresc considerabil şi, ca urmare, se impune alocarea unor spaţii corespunzătoare; restrângerea spaţiilor alocate CMZC şi funcţionarea în acelaşi local cu acesta a unor structuri ce nu au restricţii referitoare la documentele pe care le utilizează sunt de natură să creeze vulnerabilităţi în sistemul de protecţie a informaţiilor clasificate şi să afecteze eficienţa activităţilor specifice desfăşurate de centrul militar.”

În atare situaţie, apărarea întemeiată pe faptul că inculpatul ar fi considerat că, în condiţiile trecerii la îndeplinirea serviciului militar pe bază de voluntariat ar fi redus volumul activităţii CMZ apare ca superfluă şi vădit procausa. Nu se poate accepta ca o persoană ce îndeplineşte o funcţie de importanţă majoră pentru comunitate să nu fi înţeles informaţiile transmise de Statul Major General prin Adresa B/515/14.01.2008, iar inculpatul CND are capacitatea reală de analiză şi apreciere a unor astfel de informaţii, cu atât mai mult cât nu a solicitat explicaţii suplimentare.

Fără nici o motivare pertinentă, din anul 2009 inculpatul a început să nu mai aloce către CMZ Constanţa resursele financiare necesare pentru buna funcţionare a instituţiei, încălcându-şi cu ştiinţă obligaţiile legale care decurgeau din funcţia de Preşedinte al Consiliului Judeţean Constanţa.

În sprijinul acestei concluzii este împrejurarea că în decursul timpului, CMZ Constanţa a întocmit numeroase referate de necesitate pe care le-a comunicat Consiliului Judeţean Constanţa, fără însă a primi vreun răspuns la aceste solicitări.

Tribunalul constată că nu a existat nici o cauză obiectivă care să înfrângă obligaţiile de finanţare impuse în mod imperativ de lege şi care să fi împiedicat inculpatul să asigure din punct de vedere material şi financiar necesităţile CMZC, cu atât mai mult cu cât, astfel cum am relatat anterior, în perioada de referinţă, Consiliul Judeţean Constanţa sub egida inculpatului CND a alocat sume incomparabil mai mari unor persoane fizice sau juridice, în cadrul unor acţiuni caritabile ori de sprijinire a unor manifestări culturale, artistice, sportive.

Reaua credinţă a inculpatului este în acest context evidentă, rezultând şi din faptul că autoritatea publică condusă de inculpat a dispus de resursele care i-ar fi permis corecta îndeplinire a unor obligaţii legale privind asigurarea financiară şi materială a unui domeniu esenţial cum este apărarea ţării, însă a înţeles să utilizeze resursele respective în cu totul alte domenii cu privire la care nu existau asemenea obligaţii.

Intenţia inculpatului în a vătăma interesele legale ale Ministerului Apărării Naţionale şi de a obţine foloase necuvenite Consiliului Judeţean Constanţa rezultă şi din împrejurarea că a manifestat iniţiativă în încălcarea obligaţiilor neechivoce care îi incumbau, solicitând personal denunţarea unilaterală a contractelor încheiate în folosul CMZC şi solicitând sistarea serviciilor respective.

Aspectul intenţional rezultă fără echivoc din faptul că solicitările de reziliere a contractelor de utilităţi şi serviciul de pază au survenit la doar câteva zile de la momentul anulării în primă instanţă, prin hotărâre judecătorească, a HCJ nr.153/2009.

Mai mult, în momentul în care i s-a solicitat în scris îndeplinirea unei obligaţii legale, aceea de a presta reparaţiile necesare sediului CMZC, inculpatul a dispus începerea demersurilor pentru evacuarea respectivei instituţii din spaţiul ocupat.

O altă dovadă care conduce la concluzia relei credinţe a inculpatului este şi împrejurarea că el a încercat de mai multe ori evacuarea CMZC din spaţiul pe care această instituţie îl ocupă, deşi încă din anul 2011 instanţele judecătoreşti stabiliseră nelegalitatea demersului.

Concluzionând, este evidentă reaua-credinţă a inculpatului care a acţionat în mod repetat, pe o lungă perioadă de timp, acţiunile şi inacţiunile sale fiind concepute şi săvârşite în mod concertat în vederea producerii urmărilor specifice infracţiunii de care este acuzat.

Referitor la infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, analiza comparativă a normelor de incriminare nu a evidenţiat deosebiri esenţiale privind conţinutul constitutiv al infracţiunii care să atragă incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 3 din Legea nr. 187/2012 (fapta comisă sub imperiul legii vechi să nu mai constituie infracţiune sub imperiul legii noi datorită lipsei unui element constitutiv ori formei de vinovăţie cerută de lege).

Astfel, textul art. 297 Cod penal actual a eliminat cerinţa ca fapta să fie săvârşită „cu ştiinţă” care stabilea doar forma de vinovăţie - intenţia - în condiţiile în care forma de vinovăţie a infracţiunilor este instituită de dispoziţiile art. 16 alin. 6 Cod penal - fapta constând într-o acţiune sau inacţiune constituie infracţiune când este săvârşită cu intenţie, iar fapta comisă din culpă constituie infracţiune numai când legea o prevede în mod expres.

Rezultatul socialmente periculos al faptei este reprezentat de vătămarea intereselor legitime ale Ministerului Apărării Naţionale, din care face parte CMZ Constanţa (unitate fără personalitate juridică), a cărei activitate a fost tulburată în mod însemnat pe parcursul a aproximativ 5 ani, cât şi într-o pagubă produsă patrimoniului Ministerului Apărării Naţionale, reprezentând sumele de bani (72.642,7 lei) pe care această instituţie a fost nevoită să o plătească din fonduri proprii pentru a asigura şi susţine funcţionarea CMZC.

Se observă că activitatea CMZC a fost deosebit de afectată, iar menţinerea funcţionării instituţiei s-a datorat numai eforturilor angajaţilor, care au contribuit la asigurarea unui minim de resurse financiare din fonduri proprii, au participat la paza sediului în afara obligaţiilor ce le incumbau, precum şi resurselor alocate de către Ministerului Apărării Naţionale, în absenţa vreunei obligaţii în acest sens.

Dintre efectele negative al activităţii desfăşurate de către inculpatul CND care ar fi putut duce la consecinţe deosebit de grave, subliniem:

-neaprobarea fondurilor pentru verificarea stingătoarelor de incendiu a condus la imposibilitatea acţionării în caz de incendiu, deşi în sediul CMZC sunt depozitate armament şi muniţie individuală de luptă, cu risc major în producerea unor explozii de natură a pune în pericol vieţi umane şi clădiri ale unor instituţii deosebit de importante pentru comunitate (în raport de poziţia în teritoriul municipiului Constanţa a imobilului, situat în vecinătatea ISU Dobrogea, Parchetele, Biblioteca judeţeană, Universitatea Maritimă etc);

-prăbuşirea în mai multe locuri a tencuielii faţadei clădirii, de natură a pune în pericol vieţi umane şi clădiri ale unor instituţii;

-lipsa de pază, în condiţiile în care în interior se aflau ARME DE FOC MILITARE, MUNIŢII DE RĂZBOI, SISTEME DE CRIPTARE/DECRIPTARE A INFORMAŢIILOR precum şi DOCUMENTE CLASIFICATE SECRET DE STAT;

-urmare rezilierii contractului cu SC I SRL, punctul de comandă al mobilizării a devenit nefuncţional, fiind scos din operativitate;

-Procentul celor care au fost luați în evidență este sub 40 % din total, procentul scăzând anual din lipsa resurselor materiale;

-în anul 2011 la nivelul jud. Constanța s-a desfășurat un exercițiu de mobilizare organizat de către Statul Major General pe baza unei hotărâri a CSAT, cu chemarea resurselor și trimiterea acestora la unități, iar CMZ nu avea telefoane,

Din economia dosarului se trage cu uşurinţă concluzia că, în caz de conflict armat, frământări sociale sau dezastre naturale, capacitatea CMZC de a acţiona potrivit atribuţiilor sale era real afectată, fiind pusă în pericol însăşi capacitatea de apărare naţională.

Cadrele militare din instituţia CMZC, în loc să-şi desfăşoare activitatea specifică potrivit atribuţiilor ce le revin pe linia de apărare a ţării, au fost nevoite să-şi canalizeze resursele personale şi materiale în direcţia împiedicării tulburării acestei activităţi prin activitatea ilicită a inculpatului.

Astfel se observă că CMZ era în imposibilitate de a încheia în nume propriu contracte cu furnizorii de servicii, neavând îndrituirea legală în acest sens, legea stabilind în sarcina Consiliului Judeţean obligaţia de a asigura condiţiile necesare desfăşurării activităţii CMZC.

Din economia dosarului se reţine că numai prin eforturile susţinute ale personalului CMZ, prin consecvenţa acestora şi prin sprijinul Ministerului Apărării Naţionale s-a evitat producerea unor consecinţe grave, s-a împiedicat blocarea activităţii acestei instituţii de interes general în societate (prin sesizarea diferitelor autorităţi cu privire la ilegalităţile exercitate, prin asigurarea surselor necesare activităţii din mijloace proprii – folosirea telefoanelor personale, a autoturismelor personale, a necesarului de birotică, informatică, combustibili, asigurarea pazei de către persoane ce nu aveau astfel de atribuţii).

Totodată există şi urmarea cerută de legea specială în art.132 din Legea 78/2000, respectiv obţinerea efectivă, pentru sine sau pentru altul, a unui avantaj patrimonial, (respectiv obţinerea pentru sine ori pentru altul a unui folos necuvenit), respectiv suma de 72.642,7 lei, care nu a fost efectiv distribuită CMZC şi care a rămas în mod nejustificat în patrimoniul Consiliului Judeţean Constanţa, fiind dirijată în alte direcţii.

Între acţiunile şi inacțiunile ce formează elementul material al infracţiunii continuate şi urmările produse există o legătură de cauzalitate, în sensul că, în condiţiile îndeplinirii corecte a îndatoririlor care decurgeau din textele de lege analizate anterior şi din calitatea de preşedinte al Consiliului Judeţean Constanţa de către inculpatul CND, urmările respective nu s-ar fi produs.

În raport de aceste elemente, cererea de schimbare a încadrării juridice în sensul eliminării dispoziţiilor art.132 din Legea 78/2000 nu este fondată şi va fi respinsă ca atare.

Nu se pot reţine circumstanţe atenuante în favoarea inculpatului, nefiind identificate de instanţă situaţii sau împrejurări de natură a diminua răspunderea penală a acestuia.

Circumstanţele atenuante sunt acele stări, împrejurări ori situaţii aflate în legătură fie cu fapta, fie cu persoana infractorului, de natură a diminua gradul de pericol social al infracțiunii sau periculozitatea celui vinovat, determinând atenuarea răspunderii penale şi, implicit, reducerea pedepsei.

În cauză se constată că nu sunt aplicabile circumstanţele atenuante prevăzute de lege nici din perspectiva art.74 din Codul penal anterior, sub imperiul căruia sa comis infracţiunea şi nici a art.75 din Codul penal actual.

Astfel, potrivit art.74 alin.1 lit.b Cod penal 1969, poate constitui o circumstanţă atenuantă judiciară „stăruinţa depusă de infractor pentru a înlătura rezultatul infracţiunii”, iar potrivit art.75 alin.2 lit.a Cod penal, poate constitui o circumstanţă atenuantă judiciară” eforturile depuse de infractor pentru înlăturarea consecinţelor infracţiunii”. În speţă nu se pune problema reţinerii unei astfel de circumstanţe, întrucât aşa numita „consemnare” de către inculpat a sumei de 80.995 lei la executorul judecătoresc nu are valenţele subliniate de legiuitor în textele menţionate.

Inculpatul a depus Recipisa CEC BANK nr.1289528/1 din data de 30.09.2015 de consemnare a sumei de 80.995 lei reprezentând „cval stingere pretenţii civile MAPN ds 14182/3/2014 al Tribunalului Constanţa”, precum şi Notificarea către MAPN CMZ de ridicare a sumei, însă nu ca o recunoaştere a pretenţiilor civile, ci pentru a invoca incidenţa art.741 Cod penal anterior şi, deci pentru a beneficia de dispoziţiile acesteia.

În atare situaţie aşa zisa consemnare a acestor sume la dispoziţia părţii civile (asupra căreia vom reveni în cele ce succed) a reprezentat numai o strategie, căutând o cauză de impunitate, de exonerare a răspunderii penale şi aplicare a unei amenzi cu caracter administrativ şi nicidecum recunoaşterea pretenţiilor civile formulate. De altfel, acest lucru poate fi observat uşor atât din declaraţiile de nevinovăţie ale acestuia, cât şi din formularea excepţiei lipsei calităţii de reprezentant şi solicitarea de respingere a acţiunii civile, chiar în parte.

Nu putem reţine nici conduita bună înainte de comiterea infracţiunii (art.74 alin.1 lit.a Cod penal 1969) în raport de perioada mare de timp pe care s-au derulat actele materiale ce intră în conţinutul acesteia (perioada 2009 – noiembrie 2013), întrucât o astfel de conduită nu se rezumă la lipsa antecedentelor penale care, de altfel, reprezintă o conduită normală a oricărui cetăţean, implică o comportare corectă în relaţiile sociale şi o respectare riguroasă a îndatoririlor cetăţeneşti şi legale.

Nici art.74 lit. c Cod penal 1969 nu are aplicare în cauză, întrucât sunt elemente clare potrivit cărora inculpatul CND nu s-a prezentat de bună voie în faţa organelor judiciare.

În cursul urmăririi penale, dar şi ulterior înregistrării cauzei la instanţă, inculpatul CND a încercat în permanenţă să se sustragă de la procedurile judiciare, iniţial prin ignorarea chemării autorităţilor, precum şi opunând rezistenţă prin violenţă la solicitarea lucrătorilor de poliţie, iar ulterior prin plecarea sa pe teritoriul S.U.A. (obţinând încrederea şi concursul organelor de urmărire penală, care i-au asigurat respectarea dreptului la sănătate prin încuviinţarea deplasării in SUA), iar ulterior prin eschivarea reîntoarcerii pe teritoriul României, manifestând în mod permanent dispreţ faţă de autorităţile judiciare şi faţă de reprezentanţii legii.

Examinarea cronologică, în ansamblu, a acţiunilor şi/inacţiunilor întreprinse de către inculpat pe parcursul desfăşurării procedurilor penale în prezentul dosar relevă încercarea acestuia de a se sustrage de la aceste proceduri, de a se eschiva de la judecata cauzei.

Astfel, în cursul urmăririi penale, deşi a fost citat în două rânduri pentru audieri, a ignorat chemarea procurorului, fiind necesară emiterea unui mandat de aducere la data de 14.01.2014. Cu ocazia aducerii la îndeplinire a acestui mandat s-a încheiat procesul verbal din 15.01.2014 de către ofiţerii de poliţie judiciar din cadrul D.N.A. potrivit căruia: după legitimarea ofiţerilor şi prezentarea mandatului de aducere, CND „a devenit violent şi a refuzat să dea curs acestei activităţi, bruscând ofiţerii de poliţie judiciară”, „învinuitul şi cele 6-8 persoane care-l însoţeau i-au împins pe ofiţeri, opunându-se conducerii la sediul parchetului, împiedicând punerea în executare a mandatului”, „învinuitul a devenit violent şi a lovit camera video din dotare”, „după ce învinuitul a fost introdus în maşina poliţiei, drumul de acces din faţa Consiliului Judeţean Constanţa a fost blocat de trei autoturisme conduse de persoane din anturajul lui CND”;

Ulterior sesizării instanţei, prin Încheierea din data de 04.09.2014, confirmată prin Încheierea din data de 07 noiembrie 2014, s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului pe motivul sustragerii de la judecata cauzei.

Pe parcursul cercetării judecătoreşti, inculpatul a fost plasat sub imperiul unor măsuri preventive mai blânde, cu instituirea obligaţiei acestuia de a se prezenta la chemarea instanţei, astfel încât prezenţa acestuia la termenele de judecată a reprezentat respectarea acestei impuneri de prezentare, iar nu o participare de bună voie.

Tribunalul nu a identificat nici alte împrejurări legate de fapta comisă care să diminueze gravitatea infracţiunii sau periculozitatea inculpatului, în înţelesul circumstanţei atenuante prevăzute de art.75 alin.2 lit.b Cod penal, motiv pentru care se constată că din perspectiva criteriului de individualizare a pedepselor, ambele legi penale ar produce aceleaşi efecte.

Legiuitorul a definit, în conţinutul art.41 alin.2 Cod penal, noţiunea de infracţiune continuată, respectiv când o persoană săvârşeşte, la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiaşi rezoluţii, acţiuni sau inacţiuni care prezintă, fiecare în parte, conţinutul aceleiași infracţiuni.

Odată cu intervenirea noului cod penal, reglementarea infracţiunii continuate a fost inserată în conţinutul art.35 alin.1 Cod penal, care subliniază că infracţiunea este continuată când aceeaşi persoană săvârşeşte, la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiaşi rezoluţii şi împotriva aceluiaşi subiect pasiv, acţiuni sau inacţiuni care prezintă, fiecare în parte, conţinutul aceleiași infracţiuni.

Evaluând fapta concretă comisă de inculpatul CND se constată că aceasta a fost comisă prin mai multe acţiuni ( acte materiale comisive constând în săvârşirea unor fapte interzise de norma penală) sau inacţiuni (acte materiale constând în omisiunea de a acţiona potrivit obligaţiilor legale), la diferite intervale de timp în perioada 2009 – 27.11.2013, în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale şi împotriva aceluiaşi subiect pasiv.

Faptul că unele din aceste acţiuni îmbracă numai forma de bază a infracţiunii de abuz în serviciu prevăzută de art.297 Cod penal, fără a îndeplini şi condiţia ce califică fapta în norma specială din art.132 din Legea nr.78/2000 nu este de natură a înlătura reţinerea acestei ultime dispoziţii pentru întreaga infracţiune comisă în formă continuată.

Fiind necesară izolarea celor două acte materiale cu privire la care s-a demonstrat că există autoritate de lucru judecat, se va dispune, în conformitate cu art.386 Cod procedură penală, schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de abuz în serviciu prevăzută de art.132 din Legea nr.78/2000 raportat la art.297 Cod penal, cu aplicarea art.35 alin.1 Cod penal şi art.5 alin.1 Cod penal în infracţiunile de:

- abuz în serviciu prevăzută de art.297 Cod penal cu aplicarea art.35 alin.1 Cod penal şi art.5 alin.1 Cod penal (acte materiale: adresa nr.481/10.02.2011 prin care CND, în calitate de Preşedinte al Consiliului Judeţean Constanţa, a solicitat S.C. RAJA S.A rezilierea contractului de furnizare a apei către CMZ; a încetat să mai asigure furnizarea serviciilor de telefonie fixă prin reţeaua Romtelecom în baza unui contract încheiat între instituţia pe care o reprezintă - Consiliul Judeţean Constanţa şi compania de telefonie).

- abuz în serviciu prevăzută de art.132 din Legea nr.78/2000 raportat la art.297 Cod penal cu aplicarea art.35 alin.1 Cod penal şi art.5 alin.1 Cod penal (pentru restul activităţii infracţionale).

Pentru aceleaşi motive, constatând că actuala reglementare este mai favorabilă inculpatului, se va respinge solicitarea de schimbare a încadrării juridice formulată în apărare, în sensul reţinerii dispoziţiilor din Codul penal anterior, ca nefondată.

INDIVIDUALIZAREA PEDEPSEI

În raport de întrunirea tuturor cerinţelor prevăzute de lege pentru ca acţiunile inculpatului să întrunească toate trăsăturile infracţiunii expuse anterior, respectiv pericolul social, vinovăţia sub forma intenţiei şi prevederea în legea penală, instanţa va dispune condamnarea acestuia.

La individualizarea pedepsei ce urmează a fi aplicată inculpatului vor fi avute în vedere criteriile generale prevăzute de art.74 Cod penal si anume: dispoziţiile din partea generala a Codului penal, împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii – respectiv cu rea credinţă, într-un interval de timp îndelungat (2009 – 27.11.2013), printr-o multitudine de acţiuni şi inacţiuni, prin încălcarea atribuţiilor ce îi incumbau în calitate de Preşedinte al consiliului Judeţean Constanţa, dar şi a Legilor privind apărarea şi securitatea naţională,

starea de pericol social al infracţiunii, din scopul urmărit, din urmarea produsă – vătămarea gravă a intereselor Ministerului Apărării Naţionale şi producerea unui prejudiciu în patrimoniu acestuia, cu repercusiuni grave asupra îndeplinirii funcţiilor de baza ale acestei instituţii de interes naţional.

Se observă că inculpatul CND, deşi în calitatea pe care o avea, ca Preşedinte al Consiliului Judeţean Constanţa, era obligat să vegheze la respectarea şi aplicarea legii, a comis fapta prevăzută de legea penală folosindu-se tocmai de această calitate, aspect ce imprimă o rezonanţă socială deosebită atât în rândul comunităţii locale, dar şi la nivelul întregii ordini sociale, într-un context în care imaginea reprezentanţilor cetăţenilor este afectată de acuzaţii de abuz în serviciu tot mai frecvente.

Infracţiunea comisă de către inculpat a fost în măsură să lezeze ordinea socială, respectul şi încrederea de care trebuie să se bucure aleşii locali, dar şi ceilalţi funcţionari din cadrul autorităţilor publice.

Referitor la conduita avută de inculpat după comiterea infracţiunii şi în cursul procesului penal, instanţa constată poziţia subiectivă nesinceră a acestuia în sensul că în pofida dovezilor evidente de vinovăţie, a negat în permanenţă acuzaţiile aduse, încercând denaturarea adevărului, a avut o atitudine disimulată în faţa organelor judiciare, nefăcând nici un efort de a contribui la aflarea adevărului şi justa soluţionare a cauzei şi nu şi-a asumat rezultatul socialmente periculos al faptelor sale, ceea ce justifică necesitatea sancţionării corespunzătoare prin aplicarea unei pedepse, pentru a descuraja astfel de conduite abuzive.

Reliefând aceste aspecte de natură a contura personalitatea inculpatului, considerăm că acesta ar trebui să înţeleagă faptul că o astfel de funcţie de ales local nu presupune o putere discreţionară, lăsată la latitudinea celui desemnat, chiar prin votul democratic al cetăţenilor, ci obligaţia de a acţiona în consonanţă cu legile şi interesele cetăţeneşti, locale şi, implicit, naţionale.

Exprimarea votului democratic al cetăţenilor care şi-au pus speranţa în capacitatea unei persoane de a le asigura ocrotirea şi respectarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale nu îl plasează pe cel ales la un nivel deasupra legii, ci din contră, îi impune mai multe îndatoriri, inclusiv de ordin moral, dar mai ales legal.

Ori, este evident că cetăţenii nu şi-ar mai putea da girul de încredere unei persoane care, prin faptele sale conştiente şi intenţionate, a adus vătămări însemnate intereselor Ministerului Apărării Naţionale şi CMZC, instituţii ce au ca rolul de a apăra suveranitatea națională, independenţa şi unitatea statului, integritatea teritoriala a ţării şi democrația constituțională, ocrotirea cetăţenilor, cu atât mai mult în condiţiile conflictelor armate care se desfăşoară în ultimii ani la nivel internaţional, inclusiv în apropierea graniţelor ţării, a frământărilor sociale determinate de criza refugiaţilor şi a atacurilor teroriste.

Nepedepsirea unor astfel de fapte, de natură a ştirbi încrederea populară în persoane care reprezintă comunitatea la nivel local, ar determina creşterea gradului de neîncredere a cetăţenilor în capacitatea statului de a-i ocroti împotriva unor astfel de fenomene care lezează, indirect, însăşi capacitatea de apărare naţională.

Inculpatul a declamat în permanenţă nevinovăţia sa, sub paravanul drepturilor sale de ales local – Preşedinte al Consiliului Judeţean Constanţa, însă a ţinut sub tăcere obligaţiile pe care le-a nesocotit, obligaţii instituite prin lege, pe care şi le-a asumat odată cu învestirea sa în funcţie.

Nu putem trece cu vederea absurdul situaţiei în care, deşi s-a pretins că bugetul Consiliului Judeţean nu avea fonduri pentru a asigura desfăşurarea în condiţii optime a CMZ, din acest buget s-au avansat sume considerabile, drept ajutoare, sponsorizări etc, către persoane fizice şi juridice faţă de care nu era instituită nici o astfel de obligaţie legală.

Este regretabilă atitudinea adoptată de inculpat care, deşi are capacitatea reală de a conştientiza dimensiunea negativă a faptei sale şi rezultatele profund vătămătoare ale acţiunilor şi inacţiunilor sale asupra activităţii CMZ şi implicit, asupra siguranţei naţionale, a adoptat permanent o atitudine de minimalizare a acestor fapte, de încercare de a le îmbrăca în haina legalităţii şi bunei credinţe, deşi evidenţele demonstrează cu claritate contrariul.

Aspectele de natură a caracteriza pozitiv persoana inculpatului – lipsa antecedentelor penale, familia legal constituită, împrejurarea că a fost ales în mandatele de Preşedinte al Consiliului Judeţean Constanţa – nu sunt de natură a reduce gravitatea infracţiunii comise ci, eventual, să contribuie la orientarea pedepsei către limita inferioară a acesteia, cu sublinierea faptului că lipsa antecedentelor penale nu constituie o împrejurare excepţională, ci o conduită normală a oricărui cetăţean.

Pentru considerentele expuse, în baza art.132 din Legea nr.78/2000 raportat la art.297 alin.1 Cod penal cu aplicarea art.35 alin.1 Cod penal şi art.5 alin.1 Cod penal, va dispune condamnarea inculpatului CND - fiul lui M şi V, născut la data de 29.06.1966 în mun. Ploieşti, jud. Prahova, domiciliat în XXX, CNP XXX, preşedintele Consiliului Judeţean Constanţa, la pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare pentru comiterea infracţiunii de abuz în serviciu în formă continuată.

În baza art.67 alin.2 Cod penal raportat la art.297 alin.1 Cod penal, va aplica inculpatului CND pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor de a ocupa o funcţie publică, dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice (art.66 lit.a Cod penal) şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat (art.66 lit.b Cod penal) pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei închisorii, după graţierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiţionate.

Pedeapsa complementară impusă este pe de-o parte, obligatorie, astfel cum precede art.279 alin.1 Cod penal, iar pe de altă parte necesară din perspectiva comiterii infracţiunii de abuz în serviciu în calitate de ales local, prin încălcarea cu rea credinţă a obligaţiilor impuse imperativ prin lege.

În baza art.65 alin.1 Cod penal, va aplica inculpatului CND pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art.66 lit. a (dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice) şi b (dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat) Cod penal, care se execută din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare şi până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată sau considerată ca executată.

Se impune formularea anumitor precizări în legătură cu drepturile interzise atât ca pedepse accesorii, cât şi ca pedepse complementare.

Este evident că inculpatul este nedemn de a exercita anumite drepturi - de a ocupa o funcţie publică, dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat - în raport de natura infracţiunii comise – abuz în serviciu în exercitarea mandatului de Preşedinte al Consiliului Judeţean Constanţa, fiind neîndoielnic că nu are valorile necesare pentru a reprezenta interesele generale ale cetăţenilor în cadrul autorităţilor publice sau în funcţii elective publice şi de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat.

Exerciţiul unor asemenea prerogative presupune o moralitate nepătată, responsabilitatea faţă de propriile fapte şi conformarea la normele statului de drept, corelativ cu încrederea publicului în reprezentanţii autorităţilor, caracteristici pe care inculpatul nu le deţine, având în vedere infracţiunea comisă.

Pedeapsa principală se execută prin privare de libertate în conformitate cu art.60 Cod penal, urmărindu-se atât educarea inculpatului în spiritul respectării legilor, cât şi prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni, formarea unei atitudini corecte faţă de ordinea de drept şi faţă de regulile de convieţuire socială.

ART.741 COD PENAL 1969

Făcând trimitere la explicitarea anterioară a infracţiunii reţinute în sarcina inculpatului CND, ca îmbrăcând forma infracţiunii continuate, vom analiza aspectele invocate în apărare prin care s-a solicitat reţinerea circumstanţei atenuante prevăzute la art.741 alin.1 şi 2 Cod penal anterior.

Această normă prevedea că, în cazul săvârşirii unor infracţiuni expres enumerate în text, printre care şi infracţiunea de abuz în serviciu, dacă în cursul urmăririi penale sau al judecăţii, până la soluţionarea cauzei în primă instanţă, inculpatul acoperă integral prejudiciul cauzat şi acesta se situează până în 50.000 euro, în echivalentul monedei naţionale, se aplică o amendă administrativă care se înregistrează în cazierul judiciar.

Prin Decizia nr.573/2011 a Curţii Constituţionale, publicată în Monitorul Oficial nr.363 din 25 mai 2011, s-a constatat neconstituţionalitatea dispoziţiilor art.741 Cod penal 1969.

Art.5 alin.2 din noul Cod penal prevede că dispoziţiile privind legea penală mai favorabilă se aplică şi actelor normative ori prevederilor din acestea declarate neconstituţionale …dacă în timpul când acestea s-au aflat în vigoare au cuprins dispoziţii legale mai favorabile.

Ori, dispoziţiile cuprinse în art.741 Cod penal 1969 s-au aflat în vigoare până la data de 25 mai 2011 – data publicării deciziei nr.573/2011 a Curţii Constituţionale în Monitorul Oficial – ulterior, la 45 de zile, încetându-şi efectele juridice întrucât în acest interval, Parlamentul sau Guvernul nu au pus de acord prevederile neconstituţionale cu dispoziţiile Constituţiei, în respectarea dispoziţiilor imperative cuprinse la art.31 alin.3 din Legea nr. 47 din 18 mai 1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale – republicată.

În speţă, infracţiunea în formă continuată a fost comisă de inculpatul CND în perioada 2009 – 27.11.2013, momentul epuizării infracţiunii situându-se mult ulterior datei la care art.741 Cod penal 1969 şi-a încetat efectele juridice şi, în atare situaţie, fiind fără aplicabilitate în speţă.

Atât practica judiciară în materie, cât şi doctrina, au stabilit că în situaţia infracţiunilor în formă continuată, toate consecinţele juridice sunt determinate de momentul epuizării infracţiunii, respectiv data comiterii ultimei acţiuni sau inacţiuni ce intră în conţinutul laturii obiective, în speță 27.11.2013, aspect subliniat şi de art.154 alin.2 Cod penal ce reglementează data de la care încep să curgă termenele de prescripţie a răspunderii penale în cazul infracţiunilor continuate.

Din aceste considerente, faptul că pe parcursul executării infracţiunii continuate, pentru o perioadă de timp (25 octombrie 2010 – 25 mai 2011) a fost în vigoare dispoziţia cuprinsă la art.741 Cod penal 1969, nu scindează activitatea infracţională în două entităţi autonome, iar inculpatul nu profită de prevederile acelui act nici pentru ansamblul activităţii sale ilicite, nici pentru segmentul care precede momentul încetării efectelor acestei dispoziţii.

MĂSURI PREVENTIVE

Prin Încheierea din 04.09.2014 pronunţată de judecătorul de cameră preliminară în dosarul nr.14182/3/2014 al Tribunalului Constanţa, astfel cum a rămas definitivă prin Încheierea nr.2/P/C din data de 15.09.2014 pronunţată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Constanţa, s-a dispus arestarea preventivă în lipsă a inculpatului CND pe o perioada de 30 de zile de la data punerii în executare a măsurii arestării preventive în conformitate cu dispoziţiile art.223 alin.1 lit.a Cod procedură penală, constatându-se că inculpatul se sustrage de la judecata cauzei.

Prin Încheierea din 07 noiembrie 2014 pronunţată de Tribunalul Constanţa în dosarul nr.14182/3/2014, rămasă definitivă prin Încheierea din 13 noiembrie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, s-a dispus confirmarea măsurii arestării preventive dispusă faţă de inculpatul CND şi executarea mandatului de arestare preventivă nr. 5 din 04.09.2014, emis de judecătorul de cameră preliminară în dosarul nr.14182/3/2014 al Tribunalului Constanţa pe numele inculpatului CND, cu valabilitate pe o durată de 30 de zile cu începere de la data încarcerării - 06.11.2014 şi până la data de 05.12.2014, inclusiv.

Ulterior, prin Decizia penală nr.289/P din 05.12.2014 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa în dosarul penal nr. 14182/3/2014/a5 şi lămurită prin Decizia penală nr.6 din 22.12.2014 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatului CN cu măsura controlului judiciar, instituindu-se o serie de obligaţii în sarcina acestuia.

Prin Încheierea de şedinţă din 26.02.2015, instanţa a dispus, în conformitate cu dispoziţiile art.242 alin.3 Cod procedură penală şi art.215 alin.7 Cod procedură penală în referire la art.218 alin.1 şi 2 Cod procedură penală, înlocuirea măsurii preventive a controlului judiciar cu măsura arestului la domiciliu a inculpatului CND, existând indicii că ar fi comis o nouă infracţiune în exerciţiul funcţiei de Preşedinte al Consiliului Judeţean Constanţa.

Prin Încheierea din 16.04.2015, definitivă, s-a dispus înlocuirea măsurii preventive a arestului la domiciliu a inculpatului CN cu măsura controlului judiciar, iar în baza art.215 alin.1 şi 2 Cod procedură penală, pe durata controlului judiciar, s-au instituit în sarcina acestuia o serie de obligaţii, printre care cea de a nu comunica direct sau indirect şi prin orice mijloace de comunicare, cu martorii şi experţii din prezenta cauză, cu personalul CMZC, cu personalul din cadrul Consiliului Judeţean Constanţa şi cu consilierii judeţeni care au participat, în orice formă, în procesul de propunere, decizie şi execuţie a celor două hotărâri ale Consiliului Judeţean Constanţa care au vizat CMZ Constanţa (HCJ 153/2009 şi HCJ 339/2012) şi de a nu exercita funcţia de Preşedinte al Consiliului Judeţean Constanţa.

Măsura controlului judiciar a fost verificată periodic sub aspectul legalităţii şi temeiniciei, fiind menţinută până în prezent.

Analiza riguroasă a probelor existente la dosarul cauzei determină instanţa să constate că la momentul procesual actual se menţin temeiurile care au determinat măsura preventivă a controlului judiciar, neintervenind elemente de noutate care să determine încetarea acestora sau din care să rezulte nelegalitatea măsurii preventive, fapt ce impune menţinerea acestei măsuri.

Mai mult, urmare hotărârii de condamnare la pedeapsa închisorii cu executare efectivă adoptată de instanţă, drept consecinţă a constatării existenţei în sarcina inculpatului a infracţiunii de abuz în serviciu în forma prevăzută în formă continuată prevăzută de art.132 din Legea nr.78/2000 raportat la art.297 alin.1 Cod penal cu aplicarea art.35 alin.1 Cod penal, se impune asigurarea în continuare a unei bune desfăşurări a procesului penal, dar şi al împiedicării sustragerii inculpatului de la judecată.

Interdicţia exercitării funcţiei de Preşedinte al Consiliului Judeţean Constanţa, în cadrul măsurii preventive a controlului judiciar, este necesară în continuare, în considerarea necesităţii prevenirii săvârşirii unei alte infracţiuni profitând de această funcţie, având în vedere atât gravitatea infracţiunii, cât şi perioada îndelungată pe care s-a desfăşurat întreaga activitate ilicită.

Constatăm că, în condiţiile condamnării sale, este necesar ca inculpatului să nu i se pună la dispoziţie premisele comiterii unor fapte de acelaşi gen, în exerciţiul funcţiei pe care o îndeplineşte la nivelul autorităţii locale, pentru evitarea unor situaţii ce ar putea crea posibilitatea afectării funcţionării corespunzătoare a instituţiei Consiliului Judeţean Constanţa, dar şi a încrederii cetăţenilor în posibilitatea statului de a le apăra drepturile şi interesele.

Pentru aceste motive, în baza art.399 alin.1 Cod procedură penală, se va menţine măsura controlului judiciar a inculpatului CND.

În baza art.72 Cod penal, se va deduce din pedeapsa aplicată durata arestării preventive de la 06.11.2014 şi până la data de 05.12.2014, inclusiv şi a arestului la domiciliu de la 03.03.2015 la 24.04.2015, inclusiv.

ACŢIUNEA CIVILĂ

Prin adresa nr.DLJ634 din data de 07.02.2014 (fila 26, vol.VII dosar U.P., Ministerul Apărării Naţionale – Statul Major General, prin Direcţia pentru Relaţia cu Parlamentul şi asistenţă juridică a precizat că se constituie parte civilă în procesul penal cu suma de 67.211,32 lei reprezentând cheltuieli de transport pentru personalul CMZC, cheltuieli materiale pentru CMZ Constanţa şi contravaloare servicii de telecomunicaţii pentru cele 3 posturi telefonice principale pentru perioada mai 2012 – octombrie 2013. Totodată s-a solicitat şi actualizarea sumei menţionate cu indicele de inflaţie la data efectuării plăţii.

La cerere au fost anexate centralizatoare pe categorii de servicii.

Ulterior, în faza judecăţii, Ministerul Apărării Naţionale – Direcţia pentru Relaţia cu Parlamentul şi asistenţă juridică, prin reprezentant conform delegaţiei – fila 82, vol.I, dosar fond, a înţeles să mărească întinderea cuantumului pretenţiilor civile de la suma de 67.211,32 lei la suma de 80.944 lei, diferenţa reprezentând cheltuieli de transport pentru perioada 30 mai 2013 – 10 august 2014, cheltuieli materiale şi contravaloarea prestaţiilor de comunicaţii în perioada mai 2012 – iulie 2014 – filele 83-87 vol.I dosar fond.

În prezenta cauză sunt întrunite condiţiile instituite de către legiuitor ce reglementează răspunderea civilă delictuală şi anume : fapta ilicită comisă cu intenţie, cauzând un prejudiciu şi legătura de cauzalitate între fapta comisă cu intenţie directă şi urmarea produsă, motiv pentru care se va admite acţiunea civilă, însă numai pentru suma de 72.642,7 lei, actualizată cu indicele de inflaţie la data efectuării plăţii.

Astfel, se constată că Ministerul Apărării Naţionale a efectuat cheltuieli în vederea funcţionării CMZC, deşi nu avea astfel de obligaţii, ci acestea incumbau Consiliului Judeţean Constanţa, autoritate condusă de inculpat (care avea imobilul în administrare conform art.1 din H.G. nr.416/1997), având obligaţia de a asigura finanţarea CMZ (conform art.76 din Legea nr.446 din 30 noiembrie 2006 privind pregătirea populaţiei pentru apărare – „Consiliile judeţene şi ale sectoarelor municipiului Bucureşti sunt obligate să asigure centrelor militare terenurile, localurile, instalaţiile de telecomunicaţii, sisteme şi servicii informatice, autoturisme, alte dotări şi materiale, precum şi fondurile necesare desfăşurării activităţii specifice” şi art.1 şi 3 din Hotărârea nr.414 din 4 august 1997).

Referitor la diferenţa până la suma de 80.944 lei, Tribunalul constată că aceasta se referă la cheltuieli ce exced perioadei dedusă judecăţii, respectiv cheltuieli efectuate după data epuizării infracţiunii la 27.11.2013, astfel încât urmează a le respinge ca nefondate.

Se observă o situaţie atipică în atitudinea adoptată de inculpat în raport de pretenţiile civile formulate de partea civilă.

Astfel, la termenul de judecată din 30.09.2015 în care au avut loc dezbaterile, inculpatul a depus Recipisa CEC BANK nr.1289528/1 din data de 30.09.2015, de consemnare a sumei de 80.995 lei reprezentând „cval stingere pretenţii civile MAPN ds 14182/3/2014 al Tribunalului Constanţa” – fila 153, vol.VI dosar fond, precum şi Notificarea către MAPN CMZ de ridicare a sumei „la care instanţa m-a obligat în disarul nr.14182/3/2014 a Tribunalului Constanţa” – fila 152, vol.VI dosar fond, însă nu ca o recunoaştere a pretenţiilor civile, ci pentru a invoca incidenţa art.741 Cod penal anterior şi, deci pentru a beneficia de dispoziţiile acesteia.

În acest sens indicăm faptul că, pe de-o parte, în cursul dezbaterilor s-a afirmat de către apărare că această achitare nu înseamnă asumarea responsabilităţii în ceea ce priveşte săvârşirea faptei, iar pe de altă parte se invocă, atât prin concluzii scrise, cât şi în cursul dezbaterilor, lipsa excepţiei calităţii de reprezentant a semnatarului cererii de constituire de parte civilă a Ministerului Apărării Naţionale, cu consecinţa respingerii acţiunii civile, sau respingerea în parte a acestei acţiuni pentru sumele ulterioare datei de 27.11.2013.

Învederăm atitudinea vădit contradictorie ale acestor demersuri judiciare, în sensul că se pretinde achitarea sumei integral pretinse de partea civilă, dar totodată se solicită RESPINGEREA, CEL PUŢIN ÎN PARTE, A ACŢIUNII CIVILE, astfel încât nu se poate aprecia că manifestarea de voinţă a inculpatului ar fi fost aceea de a recunoaşte a acestor pretenţii şi a le achita şi nu poate produce consecinţe specifice.

Maniera în care s-a înţeles depunerea sumei de 80.995 lei - solicitare către Ministerul Apărării Naţionale de indicare a unui cont pentru a vira suma la 30.09.2015, chiar în ziua dezbaterilor, fiind evidentă şi previzibilă imposibilitatea părţii civile de a efectua o astfel de comunicare în timp util; notificarea din aceeaşi zi de ridicare a sumei „la care instanţa m-a obligat în dosarul nr.14182/3/2014 a Tribunalului Constanţa” (deşi la acel moment nu se pronunţase vreo hotărâre), indică faptul că inculpatul a urmărit doar să-şi asigure o eventuală cauză de nepedepsire (conform art.741 Cod penal anterior), punerea în imposibilitate a părţii civile de a efectua vreun demers în sensul solicitării formulate, dar şi lipsirea de valoare a demersului său judiciar pe latură civilă în cazul neaplicării art.741 Cod penal anterior.

Astfel, observăm că, deşi Notificarea adresată Ministerului Apărării Naţionale pretinde că suma ar fi fost consemnată în temeiul art.1009 Cod procedură civilă, procedura urmată nu se încadrează în dispoziţiile cuprinse la „Procedura ofertei urmate de plată şi consemnaţiunii” reglementată de art.1006 – art.1013 Cod procedură civilă.

Încă din art.1006 Cod procedură civilă se menţionează că domeniul de aplicare al procedurii este atunci când „creditorul refuză să primească plata de la debitor”, astfel încât acesta din urmă este în drept să facă oferta reală şi să consemneze ceea ce datorează. Ori, în cauză, nu există nici un refuz al creditorului de a primi plata de la debitor.

Se observă că nu s-a respectat în nici un mod procedura înscrisă la Titlul VIII Cartea a VI a Cod procedură penală, în sensul că nu s-a făcut „Somaţia” în care să se precizeze „locul, data şi ora când suma sau obiectul oferit urmează să fie predat creditorului” – art.1007 alin.2 Cod pr. civilă, nu s-a încheiat de către executorul judecătoresc procesul verbal în care să se constate lipsa creditorului sau refuzul de a primi suma oferită – art.1009 Cod procedură civilă; nu există „o nouă somaţie adresată creditorului în care se vor arăta ziua şi ora, cât şi locul unde suma…se va depune” şi abia ulterior „consemnarea sumei de bani la o instituţie de credit sau specializată” – conform art.1010 Cod procedură civilă.

Inculpatul, pentru a putea dovedi buna sa credinţă, putea realiza oferta de plată în faţa instanţei de judecată în concordanţă cu dispoziţiile art.1011 Cod procedură civilă, fără însă a solicita respingerea acţiunii civile.

În raport de aceste aspecte, instanţa nu poate ţine seama de sumele depuse de inculpat, motiv pentru care se va soluţiona acţiunea civilă în concordanţă cu elementele probatorii din dosar şi în consens cu solicitarea, de altfel întemeiată, a apărării, de a respinge pretenţiile referitoare la perioada ulterioară datei de 27.11.2013.

Inculpatul a mai invocat excepţia lipsei calităţii de reprezentant a semnatarului cererii de constituire de parte civilă a Ministerului Apărării Naţionale, cu motivarea potrivit căreia directorul acestei direcţii din cadrul Ministerului Apărării Naţionale nu ar avea abilitatea legală de a exercita acţiuni în justiţie în numele şi pe seama acestei instituţii, cu consecinţa logică, subînţeleasă, chiar dacă nu exprimată expres, de respingere a acţiunii civile.

Din analiza actelor normative ce reglementează domeniul apărării se observă că potrivit art.3 alin.1 din Legea nr.364/2006, Ministerul Apărării are personalitate juridică şi reprezintă în justiţie structurile armatei care nu au personalitate juridică.

Totodată art.9 din aceeaşi lege stabileşte că Departamentul pentru relaţia cu Parlamentul şi informare publică din cadrul Ministerului Apărării Naţionale reprezintă Ministerul Apărării în faţa instanţelor de judecată şi a altor organe cu activitate jurisdicţională.

Art.1 alin.1 din Ordinul M 75/2009 pentru aprobarea Instrucţiunilor privind activitatea legislativă şi de asistenţă juridică în Ministerul Apărării Naţionale stabileşte că „activitatea legislativă şi de asistenţă juridică în Ministerul Apărării Naţionale este desfăşurată de către consilierii juridici încadraţi în Direcţia pentru relaţia cu Parlamentul şi asistenţă juridică, denumită în continuare Direcţia…”, iar art.10 din Ordin stabileşte că „Direcţia este structura specializată a Ministerului Apărării Naţionale cu responsabilitate în reprezentarea şi apărarea drepturilor şi intereselor legitime ale Ministerului Apărării Naţionale în raporturile cu autorităţile publice, instanţele de judecată, alte organe cu activitate jurisdicţională…”.

Art.63 alin.1 din ordin prevede că activitatea procesuală se realizează de către Direcţie şi structurile din teritoriu prin consilieri juridice, iar art.64 alin.1 din Ordinul M75/2009 şeful Direcţiei din cadrul Departamentului pentru relaţia cu Parlamentul a fost delegat să exercite toate drepturile procedurale şi să reprezinte Ministerul Apărării Naţionale, precum şi structurile care nu au personalitate juridică în faţa instanţei de judecată şi a altor organe cu activitate jurisdicţională.

Examinând cererea de constituire ca parte civilă, se observă că aceasta este semnată de Şeful Direcţiei pentru relaţia cu Parlamentul şi asistenţă juridică, în conformitate cu normele legale în materie, motiv pentru care se va respinge, ca nefondată, excepţia lipsei calităţii de reprezentant a părţii civile.

Pentru toate considerentele expuse anterior, în baza art.397 Cod procedură penală raportat la art.25 Cod procedură penală raportat la art.1349 Cod civil, 1357 Cod civil, art.1381 Cod civil, art.1385 Cod civil, va obliga inculpatul CND la plata sumei de 72.642,7 lei, actualizată cu indicele de inflaţie la data efectuării plăţii, către partea civilă Ministerul Apărării Naţionale – Statul Major General şi se vor respinge restul pretenţiilor civile formulate de Ministerul Apărării Naţionale – Statul Major General, ca nefondate.

Domenii speta

Revocare

Drept penal parte speciala

Domenii speta

Spete similare

Decizie - 13.10.2008

Sentinţă penală - 25.11.2014

Sentinţă penală - 06.10.2021

Sentinţă penală - 03.06.2021

Sentinţă penală - 05.04.2013