În cazul identificării unor lucrări realizate fără autorizaţie, descrierea acestora în procesul verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei trebuie să fie completă, prin menţionarea expresă a lucrărilor vizate şi a locului/părţii din imobil

În cazul identificării unor lucrări realizate fără autorizaţie, descrierea acestora în procesul verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei trebuie să fie completă, prin menţionarea expresă a lucrărilor vizate şi a locului/părţii din imobil unde acestea au fost realizate. Neindicarea în cuprinsul procesului-verbal a acestor detalii face imposibilă dispunerea ulterioară a unor măsuri de desfiinţare a lucrărilor realizate, întrucât trebuie desfiinţate numai acele lucrări ce erau executate în momentul constatării faptei şi nu cele efectuate ulterior sau alte lucrări despre care s-ar bănui că ar fi fost realizate fără autorizaţie de construire.

Decizia civilă nr. 935/27.09.2016

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Galaţi, sub nr. 2xxx/233/2014, reclamanta Poliţia Locală Galaţi a solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâtul DRA, să pronunţe o hotărâre prin care să dispună obligarea pârâtului la desfiinţarea lucrărilor de construcţii executate fără autorizaţie de construire. 

Prin întâmpinarea şi cererea reconvenţională, pârâtul a solicitat respingerea cererii şi restituirea sumei de 1000 lei pe care a fost nevoit să o plătească în urma sancţionării.

Pârâtul a arătat că nu avea nevoie de autorizaţie pentru lucrarea de dărâmare a unui zid, că nu el este cel care a dărâmat zidul,care nu era proprietatea primăriei, ci era un zid comun cu proprietatea tatălui său, că din două bucătării a făcut una şi că se încadrează în dispoziţiile art.11 din Legea nr.50/1991.

Prin sentinţa civilă nr. 9xxx/0x.1x.2015, pronunţată de Judecătoria Galaţi, s-a admis, în parte, cererea, a fost obligat pârâtul să desfiinţeze lucrările de construcţie executate fără autorizaţia de construire, constând în zid şi grinzi din beton armat ce nu sunt conforme cu planul imobilului - casă din mun. Galaţi, str. NB, nr. X,  astfel cum rezultă din Procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor seria DC nr. 0xxxxx din 1x.0x.2012 şi a stabilit termen limită de executare a măsurii de desfiinţare la 90 de zile de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri, în cazul nerespectării termenului limită stabilit, măsura dispusă de instanţă, urmând a fi dusă la îndeplinire prin grija primarului, cu sprijinul organelor de poliţie, cheltuielile urmând să fie suportate de către pârâtă.

Totodată, instanţa a respins cererea reconvenţională, ca neîntemeiată.

Împotriva sentinţei a declarat recurs pârâtul – reclamant, solicitând anularea sentinţei contestate, restituirea sumei de 1000 lei pe care a achitat-o în temeiul procesului – verbal, respingerea cererii privind aducerea la starea iniţială a zidului dărâmat şi  respingerea cererii Primăriei Galaţi de a cere autorizaţia de construcţie.

În motivare, recurentul a arătat că judecătorul care a pronunţat sentinţa contestată nu a înţeles dosarul, întrucât acesta a deliberat doar după un singur termen de judecată, la celelalte termene participând un alt judecător. A învederat recurentul că, în cuprinsul procesului – verbal de contravenţie, nu se face vorbire despre grinzi de beton sau despre vreun zid construit fără autorizaţie, iar zidul arată la fel ca în schiţă.

Recurentul a subliniat că a reparat zidul conform dispoziţiilor art. 11 din Legea nr. 51/1991 referitoare la lucrările care pot fi realizate fără autorizaţie, respectiv lucrările care nu modifică structura de rezistenţă, caracteristicile iniţiale ale construcţiei sau aspectul arhitectural al acesteia.

Conform recurentului, acesta le-a explicat funcţionarilor Primăriei că aşa a găsit casa, conform proiectului şi schiţei şi nu este vinovat pentru faptul că ceilalţi locatari sau altcineva au dărâmat zidul sau pentru faptul că schiţa primăriei ar fi greşită. A subliniat că locuieşte în imobil (partea mamei sale) din anul 19xx şi acest zid nu a existat niciodată, ci ar fi existat o sobă de bucătărie care a fost desfiinţată de fostul proprietar sau de ceilalţi doi chiriaşi care au stat în locul său, însă nu de recurent.

Recurentul a invocat contractul de închiriere pentru imobilul în cauză potrivit căruia proprietarul este obligat să întreţină în bune condiţii elementele structurii de rezistenţă şi a subliniat că nu a solicitat primăriei să îşi îndeplinească această obligaţie, ştiind că nu sunt bani.

A mai menţionat că imobilul are o vechime de 83 ani şi era normal ca proprietarii sau chiriaşii să efectueze lucrări de reparaţie şi funcţionarii primăriei erau obligaţi să vină să verifice structura de rezistenţă şi să repare casa cu autorizaţie de construcţie.

Recursul nu a fost motivat în drept.

Instanţa a calificat calea de atac incidentă în cauză ca fiind apelul.

Instanţa de control judiciar a reţinut următoarele:

În fapt, contrar celor reţinute de prima instanţă, în cuprinsul procesului – verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor nu sunt descrise lucrările de construcţie efectuate fără autorizaţie de construire şi nu se face nicio referire la  faptul că aceste lucrări ar consta într-un zid şi grinzi din beton armat ce nu sunt conforme cu planul imobilului - casă din mun. Galaţi, str. NB, nr. X. În cuprinsul procesului – verbal menţionat, descrierea lucrărilor despre care s-a reţinut că ar fi fost realizate fără autorizaţie de construire este una sumară, agentul constatator indicând „modificări interioare” despre care, însă, nu a arătat în ce constau acestea.

Determinarea obiectului cererii de chemare în judecată presupune mai mult decât indicarea unei anumite categorii de acţiuni – ex, - obligaţie de a face -. Formularea cererii de chemare în judecată, respectiv a pretenţiei concrete trebuie să fie suficient de precisă ca să permită instanţei pronunţarea unei hotărâri care să poată fi pusă în executare.

Or, în împrejurarea în care apelanta – reclamantă nu a indicat în concret construcţiile pentru care solicită desfiinţarea în cuprinsul cererii de chemare în judecată, se conturează o imposibilitate de a pronunţa o hotărâre care să poată îndeplini scopul său final – acela de a fi pusă în executare.

Omisiunea reclamantei de a identifica în mod concret lucrările a căror desfiinţare se solicită decurge în mod necesar din omisiunea agentului constatator de a identifica în mod complet aceleaşi lucrări, conform dispoziţiilor art. 16 din OG nr. 2/2001.

Astfel, în cazul identificării unor lucrări realizate fără autorizaţie, descrierea acestora trebuia să fie completă, prin menţionarea expresă  a lucrărilor vizate şi a locului/părţii din imobil unde acestea au fost realizate. Or, în cuprinsul procesului – verbal agentul constatator nu a identificat în niciun fel aceste lucrări.

Tribunalul a reţinut că neindicarea în cuprinsul procesului-verbal a acestor detalii face imposibilă dispunerea ulterioară a unor măsuri de desfiinţare a lucrărilor realizate, întrucât trebuie desfiinţate numai acele lucrări ce erau executate în momentul constatării faptei şi nu cele efectuate ulterior sau alte lucrări despre care s-ar bănui că ar fi fost realizate fără autorizaţie de construire.

Potrivit art. 28 alin. 1 din Legea nr. 50/1991, organul care a aplicat sancţiunea va sesiza instanţele judecătoreşti pentru a dispune, după caz, încadrarea lucrărilor în prevederile autorizaţiei sau desfiinţarea construcţiilor realizate nelegal, în cazul admiterii cererii instanţa stabilind termenele limită de executare a măsurilor dispuse.

Contrar dispoziţiilor menţionate, reclamanta nu a indicat în concret construcţiile realizate nelegal, nefiind administrate probe care să conducă la identificarea acestor construcţii, respectiv a caracterului nelegal al acestora.

Prin prisma considerentelor de mai sus, tribunalul a apreciat că acţiunea formulată în cauză este neîntemeiată.

În ceea ce priveşte cererea reconvenţională, însă, a apreciat ca fiind întemeiate concluziile primei instanţe care a arătat că pârâtul a achitat această sumă în baza unui act administrativ valabil, respectiv procesul-verbal de sancţionare contravenţională care a intrat în circuitul civil, nefiind contestat, şi şi-a produs efectele până la executarea sa - achitarea sumei. Pe de altă parte, suma achitată a intrat în patrimoniul Municipiului Galaţi şi nu a fost încasată de Poliţia Locală Galaţi, neputându-se reţine, în nicio situaţie că patrimoniul acesteia din urmă s-ar fi mărit prin achitarea amenzii. Este de remarcat, de asemenea, că procesul – verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei ce impunea obligaţia de plată în sarcina pârâtului – reclamant putea fi contestat exclusiv pe calea procedurii speciale indicate de OG nr. 2/2001, neputând fi făcute aprecieri asupra legalităţii şi temeiniciei aplicării sancţiunii contravenţionale în afara acestui cadru

Domenii speta

Spete similare