Menţinerea măsurii de plasament

Ulterior adoptării unei măsuri de protecţie specială în condiţiile Legii nr. 272/2004, sesizarea instanţei este necesară doar în situaţia în care s-a conturat necesitatea modificării sau încetării măsurii luate cu privire la copil şi doar dacă instanţa este cea care a dispus o asemenea măsură. Daca măsura plasamentului a fost legal instituită şi este în vigoare şi în prezent, iar reprezentanţii DGASPC nu consideră că este necesară înlocuirea sau încetarea acesteia, acţiunea prin care se solicita mentinerea acesteia apare ca fiind lipsită de interes, nefiind identificat un folos practic urmărit prin menţinerea măsurii.

 Sentinta civila nr. 993/11.08.2016

Prin cererea înregistrată sub nr. 2xxx/121/2016, reclamanta DGASPC GALAŢI în contradictoriu cu pârâta AA, a solicitat menţinerea măsurii de plasament în Centrul de Plasament nr. X Galaţi pentru minora CE, născută la data de 1x.0x.2000, fiica pârâtei, tatăl minorei fiind necunoscut. S-a solicitat ca instanţa să se pronunţe şi cu privire la exercitarea drepturilor părinteşti.

În motivare, reclamanta a arătat că, în anul 2000, mama copilului a solicitat instituirea măsurii plasamentului pentru fiica sa, deoarece aceasta avea grave probleme de sănătate, necesita îngrijiri medicale de specialitate, iar mama nu avea resurse financiare şi materiale pentru creşterea în familia naturală. Reclamanta a arătat că minora a fost preluată într-un serviciu de tip rezidenţial, iar, ulterior, a beneficiat de măsura plasamentului la un asistent maternal profesionist.

Pârâta s-a căsătorit cu numitul AA în anul 2000, iar, din această căsătorie, au rezultat doi copii: AC, născută la data de 0x.0x.2003 şi AA, născut la data de 1x.0x.2005, diagnosticat cu retard psihic sever.

Reclamanta a precizat că, în anul 2009, măsura plasamentului a fost dispusă, cu acordul mamei, în Centrul de Plasament nr. X Galaţi. Pe durata măsurii de plasament, membrii familiei lărgite nu s-au interesat de situaţia copilului.

În anul 2013, mama şi-a dat acordul cu privire la deschiderea procedurii de adopţie, iar minora a devenit adoptabilă, conform sentinţei civile nr. 1xxx/0x.0x.2013, însă, în perioada 2013 – 2015, nu a fost identificată nicio familie adoptatoare, efectele sentinţei menţionate încetând.

Potrivit reclamantei, în prezent, minora este înscrisă în anul şcolar 2015 – 2016, fiind în evidenţa medicului de familie cu diagnosticul de autism, retard psihic sever şi despicătură labio – maxilo – palatină. S-a menţionat că mama îşi asumă responsabilitatea pentru creşterea şi îngrijirea copiilor aflaţi în grija sa, însă, faţă de minora E., manifestă o atitudine indiferentă.

În perioada reevaluată, copilul a fost vizitat de mătuşa maternă CM, care a fost impresionată de situaţia nepoatei sale şi a declarat că o va mai vizita şi cu alte ocazii. S-a învederat că mătuşa locuieşte în străinătate şi revine doar periodic în ţară, astfel încât nu îşi poate asuma responsabilitatea pentru creşterea şi îngrijirea copilului.

Bunicul matern a refuzat să  colaboreze cu autorităţile locale în vederea menţinerii legăturii cu nepoata sa şi nu au fost identificate alte rude dispuse să acorde sprijin copilului.

Reclamanta a concluzionat că minora are nevoie să îi fie asigurat un mediu cât mai apropiat de necesităţile psihosociale ale acesteia şi asigurarea de servicii medicale şi primare.

În şedinţa publică din data de 1x.0x.2016, instanţa, din oficiu, a invocat excepţia lipsei de interes în exercitarea acţiunii, retinand ca prin Hotărârea nr. 1xx/0x.0x.2009 a  Comisiei pentru Protecţia Copilului Galaţi s-a dispus înlocuirea măsurii de plasament la asistent maternal profesionist IE cu măsura plasamentului la Centrul de Plasament nr. X Galaţi în ceea ce o priveşte pe minora CE, iar prin acţiunea ce facea obiectul cauzei reclamanta a solicitat menţinerea aceleiaşi măsuri, necontestate, luate conform hotărârii menţionate anterior.

Potrivit art. 72 alin. 1 şi alin. 2 din Legea nr. 272/2004, împrejurările care au stat la baza stabilirii măsurilor de protecţie specială, dispuse de comisia pentru protecţia copilului sau de instanţa judecătorească, trebuie verificate trimestrial de către direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului, iar, în cazul în care împrejurările prevăzute la alin. (1) s-au modificat, direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului este obligată să sesizeze de îndată comisia pentru protecţia copilului sau, după caz, instanţa judecătorească, în vederea modificării sau, după caz, a încetării măsurii. Dispoziţii similare erau cuprinse în art. 68 din Legea nr. 272/2004 (forma legii în vigoare la data pronunţării Hotărârii nr. 1xx/0x.0x.2009).

Este evident, astfel, date fiind şi dispoziţiile art. 73 alin. 3 din Legea nr. 272/2004, că, ulterior adoptării unei măsuri de protecţie specială în condiţiile legii, sesizarea instanţei este necesară doar în situaţia în care s-a conturat necesitatea modificării sau încetării măsurii luate cu privire la copil şi doar dacă instanţa este cea care a dispus o asemenea măsură.

Potrivit art. 32 alin. 1 lit. d C.proc.civ., interesul reprezintă una dintre condiţiile de exercitare a acţiunii civile. Interesul poate fi definit ca folosul practic urmărit prin exercitarea acţiunii civile, iar, conform art. 33 alin. 1 C.proc.civ., acesta trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut şi actual. Or, în împrejurarea în care măsura plasamentului în Centrul de Plasament nr. X a fost legal instituită şi este în vigoare şi în prezent, iar reprezentanţii DGASPC nu consideră că este necesară înlocuirea sau încetarea acesteia, acţiunea apare ca fiind lipsită de interes, nefiind identificat un folos practic urmărit prin menţinerea măsurii.

Pentru aceste argumente, instanta a admis excepţia invocată şi a respins acţiunea, ca fiind lipsită de interes.

Domenii speta

Spete similare