Anulare act

Prin cererea adresată acestei instanţe la data de 21.04.2015 şi înregistrată sub nr. 3679/101/2015 reclamantul PC a chemat în judecată pe pârâtul S.C. ŞN SA, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună repunerea în termen în vederea Anularii Hotărârii Consiliului de Administraţie nr.6/10.12.2014 şi a Deciziei Conducerii Executive nr.6 din 18.03.2015 a ŞN O, anularea preavizului nr. 803 din 18.03.2015, repunerea părților în situaţia anterioara, respectiv reîncadrarea în munca a reclamantului pe funcţia deţinută anterior, acordarea unor despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi reactualizate pentru perioada de la încetarea efectiva a contractului individual de munca şi până la data reîncadrării, acordarea unor daune morale în cuantum de 30.000 lei pentru abuzul decizional şi de drept la care a fost supus şi acordarea cheltuielilor de judecata.

În motivarea acţiunii reclamantul a arătat că potrivit contractului individual de munca pe perioada nedeterminata nr.2148/28.10.1997 este salariat al societăţii parate, iar din anul 2008 este director executiv cu remuneraţie bruta lunara in suma de 12.500 lei.

A arătat ca din data de 17.12.2014 a fost in concediu de odihna si concediu fără plată pană in data de 17.03 2015, când a revenit la locul de munca, aşa cum rezultă si din decizia nr.5/18.03.2015, prin care se constata încetarea suspendării contractului individual de munca.

A precizat că în perioada suspendării contractului individual de munca a fost plecat din tară, iar in lipsa sa i s-a comunicat o adresa intitulata "comunicarea nr.248/20.02.2015”, prin care i se aduce la cunoștința că s-a luat o hotărâre in cadrul unei şedinţe a Consiliului de Administraţie a ŞN O prin care s-a aprobat noua organigrama potrivit căreia se desfiinţează postul de director de producţie ocupat de acesta.

A susţinut că această comunicare a fost primita de către un vecin care i-a pus-o la dispoziţie când s-a întâlnit după întoarcerea în ţară, nefiind însoţită de nici un act care sa ateste ca cele consemnate in cuprinsul său sunt reale.

A menționat ca in decembrie 2014 a promovat o acţiune in instanță privind obligarea intimate societăţi la plata unor drepturi salariale reţinute ilegal, acţiune ce a fost admisa in cadrul dosarului cu numărul 8981/101/2014 al Tribunalului M, iar potrivit acestor acte s-a dispus concedierea pe temeiul desfiinţării locului de munca urmare noii organigrame.

A arătat că potrivit art.65 Codul Muncii rezultă că pentru a se desfiinţa un loc de munca sunt necesare condiţii esenţiale ce trebuie întrunite pentru ca desfiinţarea locului de munca sa fie efectiva, sa fie o cauza reala si serioasa.

A invocat faptul că actele contestate sunt lovite de nulitate absoluta deoarece nu se respectă prevederile art. 76 din Codul Muncii, deoarece nu cuprinde motivele concedierii, este nelegala si netemeinica, deoarece reorganizarea este una formala, nefiind determinate de lipsa de utilitate a postului de director operaţional in condiţiile in care atribuţiile acestuia sunt exercitate in continuare de către o alta persoana.

A susţinut că aspectele enunţate ca motiv al concedierii sunt numai o aparentă a legalităţii, in realitate fiind măsuri abuzive care țin de persoana sa, deoarece a solicitat drepturi salariale reţinute de către unitate in mod ilegal.

In ceea ce priveşte reducerea cheltuielilor invocate ca motiv al reorganizării, a arătat ca sunt menţinuţi in cadrul şantierului doi maiştrii care au ieşit la pensie, continuarea activităţii acestora fiind ilegala deoarece nu au aprobarea sa in calitate de director de producţie, fiind vorba despre maiştrii AG si Vl, acest aspect încălcând si contractual colectiv de muncă, ultima prelungire a activităţii celor doi efectuându-se in 08.03.2015.

A arătat că potrivit raportului anual al administratorilor, conform Legii 297/2004 a Regulamentului CNVM nr.1/2006 si a ordinului MFP nr.1286/01.10.2013 pentru exerciţiul financiar 2014 - document cu caracter public al ŞN O, societatea are profit net înregistrat de 4.404.700 lei.

În drept, reclamantul şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile Codului Muncii.

În dovedirea acţiunii reclamantul a depus la dosar, în copie, următoarele înscrisuri: comunicarea nr. 248/20.02.2015, preaviz nr. 803/18.03.2015 şi contract individual de muncă nr. 2148/28.10.1997.

La data de 29.05.2015 pârâtul S.C. ŞN SA a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii, in principal, ca inadmisibila, iar, in subsidiar, ca nefondată, cu obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.

Pe cale de excepţie a invocat necompetenta funcţionala a Secţiei de contencios - administrativ si fiscal în soluţionarea prezentului litigiu.

Astfel, în ceea ce priveşte primul capăt de cerere, având ca obiect „Repunerea in termen în vederea anularii Hotărârii Consiliului de Administraţie nr 6/10.12.2014 şi a Deciziei Conducerii Executive nr. 6/18.03.2015", urmează sa se constatate că acesta este de competenţa funcţionala a Secţiei a II- a Civile, fiind vorba despre un litigiu între o persoana fizică şi un profesionist, având ca obiect anularea unor acte interne de organizare ale profesionistului, iar în ceea ce priveşte capetele 2-5 de cerere, urmează sa se constatate ca este un litigiu de dreptul muncii - având ca obiect anularea unui act juridic vizând raporturile de muncă dintre parți si capete de cerere accesorii anularii acestui act juridic, inclusiv pretenţii în considerarea raporturilor de dreptul muncii derulate intre părţi - capete de cerere care sunt de competenta Secţiei Conflicte de Munca si Asigurări Sociale.

Pe cale de excepţie a invocat excepţia inadmisibilității primului capăt de cerere, având ca obiect Anularea hotărârii Consiliului de Administraţie nr 6/10.12.2014 şi a Deciziei Conducerii Executive nr. 6/18.03.2015.

A solicitat să se constatate că hotărârile Consiliului de Administraţie şi ale Conducerii Executive având ca obiect aprobarea unei organigrame nu pot fi contestate in instanţa, sens in care precizează că menţinerea, invalidarea sau suspendarea efectelor unei decizii a Consiliului de Administraţie cu privire la aprobarea unei organigrame este atributul Adunării Generale a Acţionarilor, in conformitate cu prevederile art. 114 alin. 3 si art. 132 din Legea nr. 31/1990.

A arătat că, din analiza textelor legale invocate rezulta foarte clar ca posibilitatea atacării unei Decizii a Consiliului de Administraţie este acordata numai în situaţia în care respectiva decizie are ca obiect masurile prevăzute de art. 113 litera b si c din Legea 31/1990 (mutarea sediului societăţii si schimbarea obiectului de activitate).

A susţinut că analiza legalităţii administrării si a oportunităţii luării unor decizii de către organele de conducere se face de către Adunarea Generală a Acţionarilor, organism abilitat de lege sa decidă antrenarea răspunderii organelor de conducere, iar în cazul dedus judecaţii, Adunarea generala Ordinara a SNO SA a decis, prin Hotărârea nr. 42/17.04.2015 aprobarea descărcării de gestiune a administratorilor pentru exerciţiul financiar 2015 - hotărâre care atesta însuşirea deciziilor luate de organele de conducere ale societăţii.

Pe cale de excepţie a invocat inadmisibilitatea capătului 2 de cerere având ca obiect anularea preavizului nr. 803A8-03.2015 si a capetelor de cerere subsecvente, respectiv a capetelor 3-5 de cerere, solicitând să se constate că actul juridic atacat - respectiv Preavizul purtând nr. 803/18.03.2015 - nu este un act juridic care modifica condiţiile de încheiere sau de executare a contractului individual de munca, ci reprezintă o înştiinţare prealabila prin care i s-a adus la cunoștința angajatului că la o data ulterioara, respectiv la împlinirea termenului de preaviz, urmează sa se dispună desfacerea contractului de muncă.

A invocat prevederile art. 266 din Codul Muncii  care circumscriu obiectului unui conflict de muncă actele juridice vizând încheierea, executarea, modificarea, suspendarea şi încetarea contractelor individuale.

Având in vedere ca actul juridic atacat, respectiv înscrisul intitulat „Preaviz", purtând numărul 803/18.03.2015 nu a avut ca efect încheierea, executarea, modificarea, suspendarea şi încetarea contractului individual de munca al reclamantului, a apreciat că acţiune este inadmisibilă.

În acest sens, a invocat si Decizia nr. 7/1999 a Curţii Constituţionale, care a arătat ca nu se impune reglementarea posibilităţii atacării in instanţa a înştiinţării emise de angajator vizând acordarea de preaviz, tocmai având în vedere că aceasta înştiinţare nu are ca efect încetarea contractului individual de muncă.

A susţinut că si capetele 3-5 de cerere sunt inadmisibile.

A solicitat să se pună in vedere reclamantului să își precizeze, in fapt si in drept, ultimul capăt de cerere, respectiv capătul de cerere prin care solicita acordarea unor daune morale în cuantum de 30.000 lei, întrucât reclamantul nu a precizat considerentele pentru care solicita obligarea la plata de despăgubiri morale.

Pe fondul cauzei a solicitat respingerea acţiunii ca nefondată.

A arătat că reclamantul a fost salariat al societăţii pârâte in perioada 14.10.1997-2015 fiind încadrat iniţial in funcţia de inginer, iar din 15.09.2008 a fost numit in funcţia de director producţie.

A menţionat că situaţia financiara a societăţii a fost foarte dificila începând cu anul 2009 - anul declanşării crizei financiare mondiale afectând foarte puternic sectorul construcţiilor navale, astfel încât, începând cu anul 2009, societatea pârâtă a fost intr-un continuu proces de reorganizare, restructurare, ajungându-se chiar la reducerea activităţii.

Astfel, in aceasta perioada au fost efectuate mai multe concedieri individuale si colective, astfel încât numărul de salariaţi sa corespunda nevoilor reale ale societăţii.

 In acest sens a menţionat ca, daca in anul 2008 societatea avea un număr de 850 salariaţi, in anul 2015 societatea mai are un număr de 332 salariaţi

A susţinut că în ciuda eforturilor depuse, societatea a înregistrat pierderi in anii fiscali 2012 si 2013, pentru ca in anul 2014 sa se realizeze un profit determinat de activitatea desfăşurata de Sucursala A a societăţii, dar fără a se reuşi acoperirea pierderilor din anii precedenţi.

In acest sens, a menţionat că activitatea derulata de societate la sediul principal din O nu a dus la realizarea unui profit, profitul precizat de reclamant din acţiune rezultând, în principal, din activitatea desfăşurata de Sucursala A a societăţii.

A arătat că pe fondul rezultatelor financiare slabe ale societăţii precum si faţă de solicitările formulate de sindicatele din societate (adresa nr. 1799/24.05.2013), prin Decizia Consiliului de Administraţie nr. 6/10.12.2014 s-a dispus reorganizarea activităţii de producţie. Astfel, s-a decis ca activitatea de producţie sa fie subordonata Directorului Tehnic Pregătirea Fabricaţiei, fiind desfiinţat postul de Director de Producţie, iar această decizie nu a avut în vedere persoana reclamantului ci adoptarea acesteia s-a efectuat numai pe fondul necesitaţii eficientizării activităţii si a reducerii costurilor.

A menţionat ca societatea i-a oferit reclamantului un post de inginer, corespunzător pregătirii sale profesionale, dar acesta nu a înţeles să accepte postul care i-a fost oferit şi a făcut demersuri si către Agenţia de Ocupare a Forţei de Munca în vederea redistribuirii reclamantului.

Totodată, a arătat ca reorganizarea a fost reala si efectiva, sens in care a menţionat ca postul deţinut de contestator nu mai exista în prezent in organigrama societăţii iar in şedinţa Consiliului de Administraţie din data de 10.12.2014 au fost luate mai multe măsuri, respectiv: a fost analizat si modul de realizare a bugetului de venituri si cheltuieli la 31.12.2014, s-a decis aprobarea unor contracte perfectate de societate, s-a decis aprobarea organigramei societăţii.

A solicitat  să se observe că introducerea acţiunii in instanţa (dosar nr.8981/ 101/2014) despre care face vorbire reclamantul s-a realizat in data de 23.12.2014, deci ulterior desfiinţării postului in baza Hotărârii Consiliului de Administraţie nr.6 din 10.12.2014, astfel încât susţinerile reclamantului potrivit cărora desfiinţarea postului de director producţie ar fi ca urmare a promovării acestei acţiuni, sunt total nefondate.

În drept, pârâtul şi-a întemeiat întâmpinarea pe dispoziţiile art.205 Noul Cod Procedură civilă.

În dovedire a depus la dosar, în copie, următoarele înscrisuri: Hotărârea Consiliului de Administraţie nr.6 din 10.12.2014, Decizia Conducerii Executive nr. 6/18.03.2015, Preavizul nr.803/18.03.2015, Hotărârea AGOA nr.42/17.04.2015, adresa sindicate nr. 1799/24.05.2013, organigrame societate, contractul individual de munca nr.2148/28.10.1997, portal Tribunalul M - Informaţii, adresa către AJOFM M nr.812/19.03.2015 si răspunsul AJOFM M nr.59R/02.04.2015, cu lista locurilor de munca vacante.

Prin încheierea de şedinţă din 29.06.2015 a fost  admisă excepţia necompetenţei funcţionale a instanţei şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul Palcu Cristian, şi pe pârâtul S.C. ŞN SA, în favoarea Secţiei Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale a Tribunalului M.

Urmare a declinării dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului M - Secţia Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale sub nr.3679/101/2015*.

Prin sentinţa civilă nr.4075/29.09.2015 a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul PC, şi pe pârâtul S.C. ŞN SA, în favoarea Tribunalului M Secţia a II a de Contencios Administrativ şi Fiscal şi s-a înaintat dosarul la Curtea de Apel C pentru regulator de competenţă.

Pentru a pronunţa această sentinţă s-a reţinut următoarele:

Prin acţiunea dedusă judecăţii reclamantul a solicitat că prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună repunerea în termen în vederea Anularii Hotărârii Consiliului de Administraţie nr.6/10.12.2014 si a Deciziei Conducerii Executive nr.6 din 18.03.2015 a ŞN O, anularea preavizului nr.803 din 18.03.2015, repunerea părților în situaţia anterioara, respectiv reîncadrarea în munca a reclamantului pe funcţia deţinută anterior, acordarea unor despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi reactualizate pentru perioada de la încetarea efectiva a contractului individual de munca şi până la data reîncadrării, acordarea unor daune morale în cuantum de 30.000 lei pentru abuzul decizional şi de drept la care a fost supus

Urmare a declinării dosarul a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel C sub nr. 1452/54/2015.

Prin cerere de chemare în judecată, reclamantul a învestit instanţa cu soluţionarea mai multor cereri, şi anume: anularea deciziei de desfacere a contractului de muncă nr. 6/18.03.2015 emisă de ŞN O, anularea hotărârii Consiliului de administarţie nr. 6/10.12.2014, anularea preavizului acordat nr. 803/18.03.2015, precum şi repunerae părţilor în situaţia anterioară desfacerii contractului de muncă.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului M - Secţia Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale sub nr.3679/101/2015**.

La data de 19.01.2016 contestatorul a depus precizare  în sensul că a înţeles să conteste concedierea sa despre care a luat cunoştinţă la data comunicării preavizului concretizată prin Decizia de concediere nr.11/24.04.2015, precum şi actele avute în vedere de intimată la luarea măsurii de concediere.

Prin încheierea de şedinţă din data de 01.03.2016 a fost conexat la dosarul de faţă dosarul 5372/101/2015 întrucât între cele două  există o strânsă legătură şi pentru o soluţionare unitară  a acestora.

Pârâtul ŞN O S.A.,  a depus la dosar note de şedinţa prin care a solicitat calificarea juridica a precizărilor formulate la termenul de judecata din data de 19.01.2016 ca fiind o modificare a acţiunii in sensul completării obiectului cererii de chemare în judecata cu un nou capăt de cerere, vizând anularea deciziei de concediere nr. 11/124.04.2015, cu consecinţa:

În principal, a respingerii ca tardiv formulate a cererii modificatoare, ca urmare a aplicării prevederilor art. 204 alin. 1 Cproc.civ, coroborate cu art. 204 alin. 3 C.proc.civ;

În subsidiar, a  solicitat respingerea acestui nou capăt de cerere ca tardiv formulat, raportat la prevederile art. 45 de zile prevăzut de art. 211 litera a din Legea nr. 62/2011 a dialogului social.

În măsura în care se vor respinge primele doua excepţii solicită respingerea acestui nou capăt de cerere ca nefondat

I. În ceea ce priveşte „Precizările" formulate pentru termenul din 19.01.2016, apreciază că se impune ca instanţa de judecata să dea calificarea juridica corectă a acestor precizări.

În acest sens, urmează să se constate că nu sunt în ipoteza unor precizări la cererea de chemare în judecata ci în ipoteza clară a unei cereri modificatoare a acțiunii, prin introducerea unui nou capăt de cerere, respectiv acela al anularii deciziei de concediere nr. 11/24.04.2015.

Cererea de chemare în judecata a fost formulată de către reclamant prin apărător ales, obiectul acesteia fiind foarte clar exprimat în 6 capete de cerere, prin care s-a solicitat să se  dispună: repunerea în termen în vederea anularii Hotărârii Consiliului de Administraţie nr. 6/10.12.2014 şi a Deciziei Conducerii Executive nr. 6/18.03.2015; anularea preavizului nr. 803/18.03.2015; repunerea  părţilor în situaţia anterioară,  respectiv reîncadrarea în muncă a reclamantului pe funcţia deţinută anterior;

Acordarea unor despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi reactualizate pentru perioada de la încetarea efectivă a contractului individual de muncă şi până la data reîncadrării; acordarea unor daune morale în cuantum de 30.000 lei - pentru abuzul decizional şi de drept la care a fost supus; cu plata cheltuielilor de judecată.

A arătat că cererea de chemare în judecată a fost formulată la data de 21.04.2015, dată la care nu se poate susţine că s-ar fi intenţionat şi atacarea deciziei de concediere, deoarece la acea data decizia de concediere nu fusese emisă, fiind emisă ulterior sesizării instanţei, respectiv în data de 24.04.2015. Totodată, din lecturarea cererii de chemare în judecată rezultă foarte clar că la momentul formulării acesteia reclamantul nu a înţeles să investească instanţa şi cu actele juridice ulterioare preavizului nr. 803/18.03.2^015.

O dovadă că prezenta acţiune nu a avut ca obiect şi decizia de concediere nr. 11/24.04.2015 este acţiunea formulata de acelaşi reclamant şi înregistrată pe rolul Tribunalului M sub nr. 5372/101/2015 - acţiune prin care a fost atacata, în mod expres aceasta decizie de concediere.

Având în vedere că prin precizările formulate la data de 19.01.2016 s-a solicitat anularea unui act juridic care nu există la momentul formulării cererii de chemare in judecata, urmează să se constate că solicitarea reclamantului nu poate fi calificata decât ca o modificare a obiectului acţiunii, prin introducerea unui nou capăt de cerere constând în anularea deciziei de concediere nr. 11/24.04.2015.

Urmează să se  constate că nu sunt în ipoteza juridica indicată de către reclamant prin cererea de chemare în judecată, respectiv 204 alin. 2 C.proc.civ, deoarece nu sunt în nici una din cele 4 ipoteze reglementate de art. 204 alin. 2 NCPC, respectiv: îndreptare de eroare materiala, mărirea sau micşorarea cuantumului obiectului cererii, etc. În acest sens, urmează să se  constate că deşi reclamantul face trimitere la art. 204 alin. 2 NCPC acesta „omite" să indice pe care dintre cele 4 ipoteze juridice le-a considerat aplicabile în cauza.

În raport de acest nou capăt de cerere, societatea înţelege să invoce 2 excepţii, respectiv:

1. Excepţia decăderii reclamantului din dreptul de a modifica cererea de chemare în judecată, în conformitate cu prevederile art. 204 alin. 1 NCPC.

În susţinerea excepţiei arată că primul termen la care reclamantul a fost legal citat în această cauză a fost termenul din data de 29.06.2015, termen la care reclamantul nu a înțeles să își modifice acţiunea.

De asemenea, în considerarea prevederilor art. 204 alin. 3 NCPC menţionează că societatea nu este de acord cu aceasta modificare a acţiunii, sens în care nu doreşte  ca această modificare să fie avuta în vedere de instanţa de judecată.

Având în vedere evidenţa depăşirii a termenului legal în care se poate modifica acţiunea - respectiv termenul la care partea este legal citată - solicită decăderea reclamantului din dreptul de a îşi modifica acţiunea cu consecinţa respingerii ca tardiv formulată a modificării acţiunii.

2. În măsura în care  se va trece peste excepţia decăderii reclamantului din dreptul de a - şi modifica acţiunea, solicită respingerea ca tardiv formulata a capătului de cerere care vizează anularea deciziei de concediere nr. 11/24.04.2015.

În susţinerea acestei excepţii învederează următoarele aspecte: să se constate că actul juridic atacat - respectiv Decizia nr. 11/24.02.201)5 a fost comunicat către reclamant, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, aceasta fiind primită la data de 27.04.2015.

Raportat la data comunicării deciziei de concediere (27.04.2015) termenul de 45 de zile calendaristice in care ar fi putut fi contestata aceasta decizie expira la data de 10.06.2015.

Arată că  noul capăt de cerere a fost tardiv formulat, având în vedere că modificarea acţiunii a fost înregistrată pe rolul Tribunalului M în data de 19.01.2016, cu depăşirea termenului de 45 de zile prevăzut de art 211 litera a din Legea nr. 62/2011 a dialogului social.

Nu se poate reţine că reclamantul ar fi formulat în termen modificarea la acţiune cu privire la anularea deciziei de concediere, în condiţiile în care:

Prezenta acţiune a fost formulata la data de 21.04.2015 - anterior emiterii si comunicării Deciziei de concediere nr. 11/24.04.2015;

Reclamantul a mai formulat o acţiune având acelaşi obiect (anularea deciziei nr. 11 /2015) - respectiv acţiunea înregistrată sub nr. 5372/101/2015, acţiune care iniţial a fost trimisă în vederea conexării cu prezenta cauza şi ulterior a fost suspendata, în temeiul art. 413 alin. 1 pct. 1 NCPC. Arată că în cadrul apărărilor formulate în această acţiune a solicitat respingerea acţiunii ca tardiv formulată;

În perioada 10.06.2015-19.01.2016 reclamantul nu a înţeles să formuleze precizări în prezenta cauza, astfel că termenul la care a înțeles să investească instanţa cu soluţionarea acestui nou capăt de cerere nu poate fi reţinut ca fiind decât cel din data de 19.01.2016.

II. În subsidiar, dacă se va  trece peste cele doua excepţii invocate anterior, solicită respingerea acestui nou capăt de cerere ca neîntemeiat, pentru următoarele considerente:

Reclamantul a fost salariatul societăţii începând cu data de 14.10.1997, având pregătirea de inginer (CIM nr.2148/28.10.1997). începând cu data de 15.09.2008, d-1 PC a fost numit în funcţia de director producţie în baza hotărârilor CA nr.9/17.09.2008 şi nr.3/13.03.2009. În perioada 15.09.2008-2015 a fost încadrat în funcţia de director de producţie.

Arată că situaţia financiara a societarii a fost foarte dificilă începând cu anul 2008 - anul declanşării crizei financiare mondiale.

Precizează că această criza financiară a afectat foarte puternic sectorul construcţiilor navale, astfel încât, începând cu anul 2008, societatea a fost într-un continuu proces de reorganizare, restructurare, ajungându-se chiar la reducerea activităţii.

Astfel, în aceasta perioadă au fost afectaţi toți salariaţii societarii, deoarece în aceasta perioadă au fost adoptate următoarele masuri:

În ceea ce priveşte preturile s-a constatat o scădere a preturilor aferente construcţiei corpurilor de nave (activitate derulată de societatea noastră), ceea ce a determinat conducerea societăţii să adopte masuri organizatorice din punctul de vedere al personalului care să permită menţinerea societăţii pe piaţa constructorilor de nave;

Au fost efectuate mai multe concedieri colective şi individuale, astfel încât numărul de salariaţi să corespundă nevoilor reale ale societăţii. în acest sens menţionează că, dacă în anul 2008 societatea avea un număr de 850 salariaţi, în anul 2015 societatea mai avea un număr de 355 salariaţi. S-a aplicat salarizarea în acord a personalului societăţii - forma de salarizare care a dus la reducerea veniturilor tuturor salariaţilor în raport de rezultatele activităţii de producţie;

 Cu toate eforturile depuse, societatea a înregistrat pierderi în anii fiscali 2012 şi 2013, pentru ca în anul 2014 să se realizeze un profit determinat de activitatea desfăşurată de Sucursala A a Societăţii.

 Pe fondul rezultatelor financiare slabe ale societăţii precum şi faţă  de solicitările formulate de sindicatele din societate, prin Decizia Consiliului de Administraţie nr. 6/10.12.2014 s-a dispus reorganizarea secţiei de producţie. Astfel, s-a decis ca secţia de producţie să fie subordonata Directorului Tehnic Pregătirea Fabricaţiei, fiind desfiinţat postul de Director de Producţie.

A mai menţionat că aceasta decizie nu a avut în vedere persoana reclamantului ci adoptarea acesteia s-a efectuat numai pe fondul necesitaţii eficientizării activităţii şi a reducerii costurilor.

De asemenea, arată că decizia nu a avut în vedere litigiul demarat de reclamant, litigiu care a făcut obiectul dosarului nr. 8981/101/2014 al Tribunalului M şi care a fost soluţionat favorabil societăţii prin decizia pronunţată de Curtea de Apel C la data de 03.07.2015.

A mai  arătat că societatea i-a oferit reclamantului un post de inginer, dar acesta nu a înţeles să accepte postul care i-a fost oferit.

De asemenea, precizează că societatea a făcut demersuri şi către Agenţia de Ocupare a Forţei de Munca în vederea redistribuirii reclamantului.

Totodată, arătă că reorganizarea a fost reală şi efectivă, sens în care menţionează că postul deţinut de contestator nu mai exista în prezent în organigrama societăţii.

În acest sens, arată că în şedinţa Consiliului de Administraţie din data de 10.12.2014 au fost luate mai multe masuri, respectiv: a fost analizat şi modul de realizare a bugetului de venituri şi cheltuieli la 31.12.2014; s-a decis aprobarea unor contracte perfectate de societate;s-a decis majorarea salariilor de încadrare;s-a decis formarea unui fond de premiere al salariaţilor;s-a decis aprobarea organigramei societăţii.

A mai arătat că prin oferirea unui post de inginer şi prin demersurile efectuate la AJOFM, a  probat faptul că desfiinţarea postului de Director de Producţie a fost o măsură organizatorică care nu a fost luată în considerarea persoanei contestatorului, atâta timp cât societatea a dorit continuarea raporturilor de muncă cu acesta, doar ca pe alt post, sens în care i-a oferit postul de inginer.

În ceea ce priveşte conţinutul Deciziei nr. 11/2015, urmează să se  constate că aceasta îndeplineşte toate condiţiile prevăzute de art. 76 Codul Muncii  cuprinzând pe larg motivele care determină concedierea în cuprinsul art. 2.1 din decizia contestată.

O dovada a faptului că această reorganizare a fost efectivă consta tocmai în faptul că atribuţiile contestatorului au fost redistribuite către un alt salariat al societăţii, nefiind angajat un alt salariat care să exercite aceste atribuţii şi fiind totodată diminuate cheltuielile de salarizare ale societăţii.

În ceea ce priveşte Decizia Consiliului de Administraţie nr. 6/10.12.2014, precizează că: atribuţiile normale ale unui Consiliu de Administraţie presupun şi decizii în ceea ce priveşte personalul societăţii, decizii care întotdeauna sunt necesare, în cazul în care este evident ca efectele crizei financiare nu au dispărut, iar preturile aferente contractelor perfectate de societate nu mai sunt la nivelul anului 2008;

Reorganizarea ŞN O SA a presupus efectuarea mai multor concedieri individuale şi colective în perioada 2008-2014 - oportunitatea acestor concedieri fiind analizată de Consiliul de Administraţie la momentul emiterii fiecărei decizii;

Pentru toate aceste considerente, a solicitat respingerea modificării acţiunii, în principal, ca tardiv formulată, iar, în subsidiar, ca nefondată, cu obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.

 În dovedire a depus următoarele înscrisuri: dovada comunicării Deciziei de concediere prin scrisoare recomandată în data de 27.04.2015; copia acţiune care face obiectul dosarului nr. 5372/101/2015 al Tribunalului Mehedinţi; întâmpinarea formulata de societatea noastră în acea cauza; extras de pe portalul instanţelor

Pârâtul  ŞN O SA a depus note de şedinţă prin care a arătat că :prin decizia Consiliului de Administraţie nr. 6/10.12.2014 s-a dispus aprobarea

unei noi organigrame care cuprindea subordonarea activităţii de producţie

Directorului Tehnic Pregătirea Fabricaţiei şi desfiinţarea postului de Director

Producţie. Conform deciziei CA nr. 6/10.12.2014, ca urmare a desfiinţării postului de Director Producţie, contestatorului i s-a oferit postul de inginer, dar acesta nu a dorit continuarea raporturilor de munca cu societatea noastră, astfel încât a fost emisa decizia de concediere contestata.

 A menţionat că societatea a disponibilizat in perioada 2011-2014 un număr de 82 de salariaţi, după cum urmează: în anul 2011 - 55 de salariaţi; în anul 2012 - 5 salariaţi; în anul 2013 - 20 de salariaţi; în anul 2014 - 1 salariat;în anul 2015 - 1 salariat.

La momentul emiterii deciziei de concediere societatea avea doi salariaţi

pensionari, respectiv: Dl.AG - angajat pe postul de maistru în cadrul secţiei Pregătirea fabricaţiei, confecţii secţie volum, montaj, saturare probe, centre profit, bugete nave; Dl.VI - angajat pe postul de şef atelier din cadrul departamentului Organizare şi Urmărirea Producţiei, At. întreţinere reparaţii utilaje, marangozi, lansare nave;

Contractele individuale de muncă iniţiale a celor doi salariaţi, au încetat de drept, conform art.56 lit.c din Codul Muncii(pensie limita de vârsta), iar ulterior li s-au încheiat alte contracte individuale de munca pe perioada determinata.

 A menţionat că de la data desfacerii contractului de munca şi până în prezent societatea nu a avut angajata nici o alta persoană pe funcţia de director de producţie, funcţie deţinuta anterior de către contestator.

În ceea ce priveşte Compartimentul de Producţie, arată că acesta este parte integranta din ŞN O SA. În acest sens, a menţionat că nu poate

contabiliza rezultatele unui singur compartiment (a cărui contabilitate nu este

organizată distinct). În ceea ce priveşte ŞN O SA,

societatea înregistrează la data de 31.12.2015 suma de 6.274.833 lei, reprezentând pierderi neacoperite din anii precedenţi (2011,2012 si 2013).

A precizat că nu s-au făcut angajări, după concedierea contestatorului, în funcţia

deţinuta de către acesta, respectiv de director producţie, postul fiind desfiinţat în

noua organigrama iar atribuţiile postului au fost preluate de directorul tehnic

pregătirea fabricaţiei (post existent în organigrama societăţii în anul 2014, anul

emiterii Deciziei de CA nr. 6/2014).

Compartimentul Producţie/Dispecerat a fost înfiinţat conform organigramei la data de 01.01.2015.

În ceea ce priveşte preavizul acordat contestatorului înţelege să facă

următoarele precizări:

Potrivit art. 75 alin. 1 Cod Muncii termenul de preaviz este de 20 de zile lucrătoare;

Potrivit art. 170 alin.2 din contractul colectiv de munca la nivel de societate termenul de preaviz este de 30 de zile calendaristice;

Termenul de preaviz de 20 de zile lucrătoare a început să curgă începând cu data de 19.03.2015 şi s-a terminat în data de 28.04.2015, având in vedere că: În data de 19.03.2015 contestatorul a fost in preaviz; în data de 20.03.2015 contestatorul a avut o zi de concediu de odihna - concediu care nu suspenda termenul de preaviz. în perioada 23.03.2015-27.03.2015 contestatorul a fost în preaviz; în data de 30.03.2015 si respectiv 31.03.2015 contestatorul s-a aflat in concediu medical, concediu care s-a prelungit pana in data de 08.04.2015. Data de 13.04.2015 a fost zi libera (a doua zi de Paste); din data de 09.04.2015 până în data de 28.04.2015 inclusiv contestatorul s-a aflat în perioada de preaviz.

A mai arătat  că astfel termenul de preaviz a fost respectat de societatea acesta fiind de 20 de zile lucrătoare (respectiv zilele de 19, 20, 23, 24, 25, 26 si 27 martie (7 zile) la care se adaugă zilele de 9,10,14,15,16, 17, 20, 21, 22, 23, 24, 27 si 28 aprilie 2015 (13 zile) - conform art. 75 alin. 1 din Codul Muncii.

De asemenea, a precizat că a fost respectat şi termenul de preaviz 30 de zile calendaristice prevăzute de art. 170 alin. 2 din contractul colectiv de muncă, acestea fiind: 19-29 martie 2015 (11 zile) la care se adaugă 9-28 aprilie (20 de zile).

În dovedire a depus :extras Statul de funcţiuni pentru Conducerea executiva a societăţii;concediile medicale relevante in calculul termenului de preaviz;pontajele lunare pe lunile martie si aprilie 2015 din care rezulta perioada de preaviz;

Analizând acţiunea în raport de actele şi lucrările dosarului şi de dispoziţiile legale incidente în materie, Tribunalul constată şi reţine următoarele:

Excepţia inadmisibilității petitului având ca obiect Anularea hotărârii Consiliului de Administraţie nr 6/10.12.2014 şi a Deciziei Conducerii Executive nr. 6/18.03.2015 este întemeiată urmând a fi respinsă pentru următoarele considerente.

Hotărârile Consiliului de Administraţie şi ale Conducerii Executive având ca obiect aprobarea unei organigrame nu pot fi contestate in instanţa, în acest sens, menţinerea, invalidarea sau suspendarea efectelor unei decizii a Consiliului de Administraţie cu privire la aprobarea unei organigrame este atributul Adunării Generale a Acţionarilor, in conformitate cu prevederile art. 114 alin. 3 si art. 132 din Legea nr. 31/1990.

Din analiza textelor legale menţionate rezultă că posibilitatea atacării unei Decizii a Consiliului de Administraţie este acordata numai în situaţia în care respectiva decizie are ca obiect masurile prevăzute de art. 113 litera b si c din Legea 31/1990 (mutarea sediului societăţii si schimbarea obiectului de activitate).

Analiza legalităţii administrării si a oportunităţii luării unor decizii de către organele de conducere se face de către Adunarea Generală a Acţionarilor, organism abilitat de lege sa decidă antrenarea răspunderii organelor de conducere, iar în cazul dedus judecaţii, Adunarea generala Ordinara a SNO SA a decis, prin Hotărârea nr. 42/17.04.2015 aprobarea descărcării de gestiune a administratorilor pentru exerciţiul financiar 2015 - hotărâre care atesta însuşirea deciziilor luate de organele de conducere ale societăţii.

Excepţia decăderii reclamantului din dreptul de a modifica acțiunea precum şi  excepţia tardivităţii contestaţiei privind  capătul de cerere care vizează anularea deciziei de concediere nr. 11/24.04.2015 sunt nefondate pentru cele ce urmează.

Astfel, prin decizia nr. 93/09.10.2015 a Curţii de Apel C, de soluţionare a regulatorului de competenţă, s-a reţinut că, acţiunea reclamantului are mai multe obiecte, având caracter principal cererea privind anularea deciziei de concediere, iar celelalte petite, (anularea preavizului, repunerea în termen) au un caracter accesoriu.

Faţă de calificarea cererii de chemare în judecată dată de către instanţa superioară şi raportat la data concedierii 24.04.2015 şi respectiv data înregistrării acţiunii, 21.04.2015, se constată că acţiunea a fost formulată în termen.

Precizarea acţiunii după revenirea dosarului la tribunal, în urma regulatorului de competenţă, a fost efectuată la solicitarea instanţei, urmare a calificării date cauzei de către Curte şi deci nu poate fi considerată drept modificarea cererii de chemare în judecată.

Pe fondul cauzei se reţine că, reclamantul PC a fost salariatul SC ŞN SA începând cu data de 14.10.1997, având pregătirea de inginer (CIM nr.2148/28.10.1997).

Începând cu data de 15.09.2008, contestatorul a fost numit în funcţia de director producţie în baza hotărârilor CA nr.9/17.09.2008 şi nr.3/13.03.2009. În perioada 15.09.2008-2015 a fost încadrat în funcţia de director de producţie.

Datorită crizei financiare care a afectat foarte puternic sectorul construcţiilor navale, astfel încât, începând cu anul 2008, societatea a fost într-un continuu proces de reorganizare, restructurare, ajungându-se chiar la reducerea activităţii.

Au fost efectuate mai multe concedieri colective şi individuale, astfel încât numărul de salariaţi să corespundă nevoilor reale ale societăţii. în acest sens menţionează că, dacă în anul 2008 societatea avea un număr de 850 salariaţi, în anul 2015 societatea mai avea un număr de 355 salariaţi.

Cu toate eforturile depuse, societatea a înregistrat pierderi în anii fiscali 2012 şi 2013, pentru ca în anul 2014 să se realizeze un profit determinat de activitatea desfăşurată de Sucursala A a Societăţii.

Pe fondul rezultatelor financiare slabe ale societăţii precum şi faţă  de solicitările formulate de sindicatele din societate, prin Decizia Consiliului de Administraţie nr. 6/10.12.2014 s-a dispus reorganizarea secţiei de producţie. Astfel, s-a decis ca secţia de producţie să fie subordonata Directorului Tehnic Pregătirea Fabricaţiei, fiind desfiinţat postul de Director de Producţie deţinut de către contestator.

În urma desfiinţării postului de Director de Producţie societatea i-a oferit reclamantului un post de inginer, dar acesta nu a înţeles să accepte postul care i-a fost oferit.

De asemenea, societatea a făcut demersuri şi către Agenţia de Ocupare a Forţei de Munca în vederea redistribuirii reclamantului.

Din înscrisurile aflate la dosarul cauzei, respectiv organigrama valabilă la data de 01.03.2011 şi cea din data de 10.12.2014 reiese că, reorganizarea a fost reală şi efectivă, în urma acesteia postul deţinut de contestator respectiv cel de director de producţie, a fost eliminat din organigrama societăţii.

În acest sens, în şedinţa Consiliului de Administraţie din data de 10.12.2014 au fost luate mai multe masuri, respectiv: a fost analizat şi modul de realizare a bugetului de venituri şi cheltuieli la 31.12.2014; s-a decis aprobarea unor contracte perfectate de societate;s-a decis majorarea salariilor de încadrare; s-a decis formarea unui fond de premiere al salariaţilor;s-a decis aprobarea organigramei societăţii.

Prin oferirea unui post de inginer şi prin demersurile efectuate la AJOFM, se dovedeşte că, desfiinţarea postului de Director de Producţie a fost o măsură organizatorică care nu a fost luată în considerarea persoanei contestatorului, atâta timp cât societatea a dorit continuarea raporturilor de muncă cu acesta, doar ca pe alt post, sens în care i-a oferit postul de inginer.

Referitor la susţinerea contestatorului că nu ar fi beneficiat de preaviz se reţine că, potrivit art. 75 alin. 1 Cod Muncii termenul de preaviz este de 20 de zile lucrătoare;

Potrivit art. 170 alin. 2 din contractul colectiv de munca la nivel de societate termenul de preaviz este de 30 de zile calendaristice;

Termenul de preaviz de 20 de zile lucrătoare a început să curgă începând cu data de 19.03.2015 şi s-a terminat în data de 28.04.2015, având in vedere că:  în data de 19.03.2015 contestatorul a fost in preaviz; în data de 20.03.2015 contestatorul a avut o zi de concediu de odihna - concediu care nu suspenda termenul de preaviz.

În perioada 23.03.2015-27.03.2015 contestatorul a fost în preaviz;

În data de 30.03.2015 si respectiv 31.03.2015 contestatorul s-a aflat in concediu medical, concediu care s-a prelungit pana in data de 08.04.2015;

Data de 13.04.2015 a fost zi libera (a doua zi de Paste);

Din data de 09.04.2015 până în data de 28.04.2015 inclusiv contestatorul s-a aflat în perioada de preaviz.

Astfel, se constată că termenul de preaviz a fost respectat de societate acesta fiind de 20 de zile lucrătoare (respectiv zilele de 19, 20, 23, 24, 25, 26 si 27 martie (7 zile) la care se adaugă zilele de 9,10,14,15,16, 17, 20, 21, 22, 23, 24, 27 si 28 aprilie 2015 (13 zile) - conform art. 75 alin. 1 din Codul Muncii.

De asemenea, a fost respectat şi termenul de preaviz 30 de zile calendaristice prevăzute de art. 170 alin. 2 din contractul colectiv de muncă, acestea fiind: 19-29 martie 2015 (11 zile) la care se adaugă 9-28 aprilie (20 de zile).

În ceea ce priveşte conţinutul Deciziei nr. 11/2015, se reţine că aceasta îndeplineşte toate condiţiile prevăzute de art. 76 Codul Muncii cuprinzând temeiul de drept al încetării raporturilor de muncă şi pe larg motivele care determină concedierea în cuprinsul art. 2.1 concedierea fiind legală.

O dovada a faptului că această reorganizare a fost efectivă constă tocmai în faptul că atribuţiile contestatorului au fost redistribuite către un alt salariat al societăţii, nefiind angajat un alt salariat care să exercite aceste atribuţii şi fiind totodată diminuate cheltuielile de salarizare ale societăţii.

Faptul că, desfiinţarea postului deţinut de contestator  a avut o cauză reală şi serioasă în sensul art. 65 din Codul muncii reiese din considerentele expuse mai sus.

  Având in vedere considerentele în fapt şi în drept anterior expuse, se constată că contestaţia formulată nu este întemeiată, urmând a fi respinsă şi pe cale de consecinţă şi petitul privind acordarea daunelor morale.

Această sentinţă a rămas definitivă prin decizia nr.3798/13.09.2016  a Curţii de Apel Craiova prin care s-au respins apelurile reclamantului şi intimatei.

Domenii speta

Spete similare