Majorare remuneraţiei curatorului special

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Judecătoria Sibiu, sub nr. … formulată de reclamanta A. A. în contradictoriu cu parata B.B., s-a solicitat înscrierea în cartea funciara a dreptului de proprietate asupra terenului în suprafaţa de 3345mp, identificat sub aspectul  cărţii funciare în CF 13 Cisnădie, nr. top. 6/1 si asupra  terenului în suprafaţă de 4954 mp, identificat sub aspectul cărţii funciare în CF 13 Cisnădie, nr. top. 4, pe numele reclamantei în temeiul uzucapiunii, ca urmare a calităţii sale de proprietar, dispunerea comasării  celor două numere topografice ce sunt înscrise în  aceeaşi carte funciară prin formarea unui singur nr. top. nou 6/1, 4, arabil în suprafaţă de 11009 mp.

Prin sentinţa civilă nr. 7/2015 pronunţată de Judecătoria Sibiu  s-a respins  excepţia tardivităţii  invocării excepţiei lipsei capacităţii de folosinţă.

S-a admis excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă invocata de curatorul special al pârâtei.

S-a respins  cererea de chemare în judecata formulată de reclamanta A.A.  în contradictoriu cu parata B.B., divorţată I., recăsătorită P., citată prin publicitate pentru lipsa capacităţii procesuale de folosinţă a pârâtei.

În temeiul art. 58 alin4 teza finala NCPC,  a majorat remuneraţia curatorului special, av. C. C. de la suma de 200 lei la suma de 500 lei şi a obligat reclamanta la plata către acesta a  diferenţei de 300 lei.

Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa de fond a reţinut următoarele:

 În ceea ce priveşte excepţia tardivităţii invocării excepţiei lipsei capacităţii procesuale de folosinţă s-a constatat că aceasta este neîntemeiată, fiind respinsă faţă de împrejurarea ca potrivit art. 56 alin. 3 teza I NCPC lipsa capacităţii procesuale de folosinţă poate fi invocată în orice stare a pricinii.

Cât priveşte excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă invocată de curatorul special al pârâtei, s-a constatat ca aceasta este întemeiata, fata de următoarele motive:

Potrivit art. 56 alin1 NCPC poate fi parte in judecata orice persoana care are folosinţa drepturilor civile..

Totodată, conform art. 34 NCC, capacitatea de folosinţă este aptitudinea unei persoane de a avea drepturi si obligaţii civile, art. 35 NCC prevăzând ca aceasta (capacitatea de folosinţa) începe la naşterea persoanei si încetează odată cu moartea ei.

Deşi potrivit art. 99 alin1 NCC  starea civila se dovedeşte prin actele de naştere, căsătorie si deces, art. 103 NCC permite ca in anumite ipoteze starea civila sa fie dovedita înaintea instanţelor judecătoreşti, prin orice mijloace de proba.

Astfel, in practica judiciara s-a acceptat folosirea prezumţiilor simple cu privire la decesul unei persoane in ipoteza in care, raportat la data  încheierii prin care  aceasta si-a intabulat dreptul de proprietate in careta funciara, se constata neverosimilitatea ca respectiva persoana sa mai fie in viaţa (de exemplu rezulta ca ar avea peste 100 ani).

In cauza de fata, instanţa a făcut numeroase demersuri pentru aflarea de date cu privire la situaţia actuala a paratei (a se vedea verificările in baza de date a Direcţiei pentru Evidenta Persoanelor(f.40-44), însă acestea nu au dus la nici un rezultat concret.

Totodată, din extrasele de carte funciara de la filele 7 si 8 rezulta ca aceasta si-a intabulat dreptul de proprietate asupra terenurilor in litigiu in anul 1940 prin moştenire pentru cota de ½ si prin convenţie conform declaraţiilor autentificate din 17.03.1937 si din 23.07.1940.

De asemenea, relevanta este si împrejurarea ca in cartea funciara se consemnează ca persoana in cauza se numeşte B. B., divorţată I., recăsătorită P.

Aşadar, cel târziu in anul 1940 numita B.B. era deja la a doua căsătorie, împrejurare ce induce ideea ca in anul 1940, aceasta era deja o persoana matura, astfel ca fata de data introducerii acţiunii aceasta ar trebui sa aibă cel puţin aproape 100 de ani.

Mai mult, spre concluzia ca parata nu ar mai fi in viaţa duce împrejurarea că însăşi reclamanta din prezenta cauză s-a prezentat in faţa autorităţilor (Primăria Oraşului C.) şi a declarat, sub semnătură că numita B. B. este decedată si ca reclamanta este nepoata sa (adresa nr. 7248/09.07.2015 –f.65 si registru agricol –f.66).

Pe de alta parte, conform adresei nr. ..36/18.06.2015 a Primăriei C., exista rolul fiscal nr. 10101492 pe numele B.B., dom. în R. str. P. R. nr. 111 pentru suprafaţa de 11000 mp, in condiţiile in care reclamanta domiciliază tot in R., str. P. R. nr. 111 si numele sau de familie de dinaintea căsătoriei era tot B.

In fine, deşi la interogatoriu reclamanta a arătat ca nu ştie sa fie ruda cu parata si nici ca aceasta sa fie decedata, menţionând ca aceasta a semnat la rubrica A. A.  din registrul agricol, însă ca nu ea a spus ca este nepoata acesteia si că B.B. ar fi decedata, este evident ca fila registrului a fost completata pe baza declaraţiei sale, după cum arată si Primăria Oraşului C.

Aşa fiind, din coroborarea tuturor acestor mijloace de proba, se desprinde concluzia temeiniciei excepţiei lipsei capacităţii de folosinţă a paratei, motiv pentru care s-a admis aceasta excepţie, fiind respinsa cererea de chemare in judecata pentru lipsa capacităţii procesuale de folosinţă a paratei.

În temeiul art. 58 alin 4 teza finala NCPC, s-a  majorat remuneraţia curatorului special, av. C.C. de la suma de 200 lei la suma de 500 lei, având in vedere complexitatea cauzei si numărul de termene la care curatorul a participat şi  în temeiul art. 453 rap. la art. 451 NCPC, a obligat reclamanta la plata către acesta a diferenţei de 300 lei.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta A.A.  solicitând admiterea apelului şi modificarea în parte a sentinţei atacate, cu privire la înlăturarea dispoziţiei privind obligarea reclamantei A. A.  la plata sumei de 300 lei către curatorul C.C.

În susţinerea apelului se arată că datorită imposibilităţii indicării unui domiciliu al pârâtei, instanţa de judecată a dispus desemnarea unui curator special pentru apărarea intereselor acestuia, stabilindu-se  şi achitându-se un onorariu de 200 lei

La solicitarea curatorului care a apreciat că munca depusă trebuie remunerată la un alt cuantum, prin sentinţa pronunţată instanţa de judecată a dispus achitarea a încă 300 lei, cu titlul de onorariu.

Reclamanta are vârsta de 81 de ani şi veniturile din pensie, care nu exced suma de 1000 lei/ lunar.

Onorariu ar trebui stabilit prin raportare la prestaţia avocatului, oglindă a cunoştinţelor sate profesionale iar nu a numărului de prezenţe în faţa completului de judecata şi a invocării unei excepţii ca urmare a unul înscris autentic.

Intimata nu a formulat întâmpinare.

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate, precum şi a dispoziţiilor art. 476 şi următoarele cod procedură civilă Tribunalul apreciază ca nefondat apelul formulat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Instanţa de fond ca urmare a imposibilităţii indicării unui domiciliu al pârâtei, de către reclamantă prin încheierea de şedinţă din data de 20.04.2015 a dispus în conformitate cu dispoziţiile art. 167 NCPC, desemnarea unui curator special pentru apărarea intereselor acesteia, stabilindu-se  şi achitându-se un onorariu de 200 lei.

La solicitarea curatorului care a apreciat că munca depusă trebuie remunerată la un alt cuantum, instanţa de fond a dispus achitarea a încă 300 lei, cu titlul de onorariu.

Potrivit art. 58 alin. 4 NCPC: ,,Remunerarea provizorie a curatorului astfel numit se fixează de instanţă, prin încheiere, stabilindu-se totodată şi modalitatea de plată. La cererea curatorului, odată cu încetarea calităţii sale, ţinându-se seama de activitatea desfăşurată, remuneraţia va putea fi majorată’’.

Raportat la complexitatea cauzei şi activitatea concretă depusă de avocat, numărul de termene la care curatorul a participat, Tribunalul apreciază că suma de 500 lei nu este exagerată.

Mai mult conform art. 2, alin. 1, punctul 2 lit. e din protocolul privind stabilirea remuneraţiei cuvenite curatorului pentru furnizarea serviciilor de asistenţă juridică, protocol  încheiat între Ministerul Justiţiei şi Uniunea Naţională a Barourilor din România valoarea remuneraţiei pentru acţiuni având caracter patrimonial este de 300 lei plus 0,5%  din valoarea obiectului litigiului dar nu mai mult de 1.000 lei.

Or reclamanta a precizat valoarea terenului ca fiind 46.789 lei. Prin urmare în urma unui calcul matematic  rezultă un onorariu curator de 533,94 lei.

Faţă de aceste considerente Tribunalul apreciază că suma stabilită de instanţa de fond pentru remuneraţia curatorului special, avocat C.C. nu este exagerat de mare astfel că  în baza art. 480 NCPC va respinge apelul ca nefondat.

Domenii speta

Spete similare