Fond funciar

Sentinţă civilă 525 din 17.06.2016


Încheierea de conexare este o încheiere preparatorie, deoarece măsura respectivă se dispune în vederea mai bunei administrări a justiţiei şi nu lasă să se întrevadă rezultatul final al cauzei, respectiv nu hotărăşte în nici o măsură asupra fondului cauzei.

Încheierea de către instanţa de fond conexarea  a reprezentat o măsură de administrare judiciară, în cauză operează ca excepţie de la regula prevăzută de art. 466 alin. 4 C. pr. civ., dispoziţia art. 465 C. pr. civ., care reglementează măsurile de administrare judiciară şi care prevede că măsurile de administrare judiciară nu pot face obiectul niciunei căi de atac.

Prin încheierea nr.1489/08.12.2015, Judecătoria V. a admis excepţia conexităţii invocată din oficiu.

A dispus conexarea prezentei cauze având ca obiect: „fond funciar”, formulată de reclamantul BM, în contradictoriu cu pârâtul CLFFG şi CJT, în vederea unei judecăţi unitare.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că există legătură de cauzalitate, între cauza civilă nr. 1201/335/2015, cu termen de judecată la aceeaşi dată şi cauza civilă nr.1200/335/2015, în sensul că există identitate de părţi, iar între obiecte şi cauze există o strânsă legătură, pentru judecarea unitară a litigiului, în  conformitate cu dispoziţiile art. 139 Cod de procedură civilă, instanţa a  admis excepţia invocată.

Împotriva încheierii sus menţionate a declarat apelantul-petent BM criticând-o  pentru nelegalitate şi netemeinicie apreciind  că a depus suficiente dovezi la dosar din care rezultă că este  adevăratul moştenitor,  astfel  că în mod greşit instanţa de fond a dispus conexarea.

 Tribunalul din oficiu a invocat excepţia inadmisibilităţii  căii de atac a  motivată pe considerentul că încheierea supusă apelului este o încheiere premergătoare care, potrivit art. 466 alin. 4 C. pr. civ. poate fi atacată odată cu fondul.

Aşadar chestiunea care trebuie stabilită în prealabil este cea a felului încheierii împotriva căreia s-a îndreptat calea de atac, respectiv în raport de ceea ce s-a dispus prin aceasta să se aprecieze dacă în discuţie este o încheiere premergătoare sau o încheiere interlocutorie.

Definirea încheierilor premergătoare cu caracter preparatoriu şi a celor interlocutorii rezultă din dispoziţiile art. 235 C. pr. civ. potrivit cărora ,, instanţa nu este legată de încheierile premergătoare cu caracter preparatoriu, ci numai de cele interlocutorii. Sunt încheieri interlocutorii acela prin care fără a se hotărî în totul asupra procesului se soluţionează excepţii procesuale, incidente procedurale ori alte chestiuni litigioase.

Astfel, per a contrario definiţiei încheierii interlocutorii, încheierea preparatorie este aceea prin care instanţa dispune măsuri în vederea soluţionării litigiului, fără ca prin acestea să se întrevadă rezultatul final al procesului.

Prin intermediul acestor încheieri instanţa nu soluţionează aspecte legate de fondul cauzei, motiv pentru care nici nu este ţinută de măsurile dispuse, putând reveni asupra acestora motivat, pentru o mai bună administrare a justiţiei. Încheierea de conexare  evident că este o încheiere preparatorie, deoarece măsura respectivă se dispune în vederea mai bunei administrări a justiţiei şi nu lasă să se întrevadă rezultatul final al cauzei, respectiv nu hotărăşte în nici o măsură asupra fondului cauzei.

 De la regula instituită de dispoziţiile art. 466 alin. 4 C.pr.civ. potrivit cărora încheierile premergătoare pot fi atacate odată cu fondul, chiar această dispoziţie face referire la existenţa unor excepţii statuând că regula se aplică în măsura în care legea nu dispune altfel.

Întrucât aşa cum s-a şi motivat încheierea de către instanţa de fond conexarea  a reprezentat o măsură de administrare judiciară, în cauză operează ca excepţie de la regula prevăzută de art. 466 alin. 4 C.pr.civ., dispoziţia art. 465 C.pr.civ., care reglementează măsurile de administrare judiciară şi care prevede că ,măsurile de administrare judiciară nu pot face obiectul niciunei căi de atac. Evident că pentru alte dispoziţii din încheiere se aplică regula prevăzută de art. 466 alin. 4 C.pr.civ. astfel că, calea de atac raportată la încheierea în întregul ei este inadmisibilă.