Anulare act-constatare nulitate partiala

R O M Â N I A

TRIBUNALUL TULCEA

SECTIA CIVILA DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI FISCAL

DECIZIA CIVILA NR. 33

Sedinta publica de la data de 06 Mai 2015

Asupra recursului civil de fata:

Prin cererea depusa pe rolul Judecatoriei Calarasi la data de 23.11.2012 si înregistrata sub nr. **** reclamanta SC GHL SRL Fetesti a chemat în judecata pe pârâta Agentia Domeniilor Statului, solicitând ca prin hotarârea ce se va pronunta  sa se constate nulitatea partiala a procesului verbal nr. 2106/18.12.2007 pentru suprafata de 820,85 ha  atribuita  NSG si pe cale de consecinta: în principal, obligarea pârâtei  sa puna la dispozitia societatii suprafata de 820,85 ha cuprinsa în procesul verbal nr. 2106/18.12.2007 a carui nulitate partiala o solicita si cu privire la care pârâta i-a indus în eroare ca s-ar suprapune cu terenul NSG. În  subsidiar, în cazul în care pârâta refuza sa puna la dispozitie suprafata de teren solicitata, s-a solicitat sa fie obligata  pârâta la plata de despagubiri  în cuantum de 7.733.124 lei în temeiul dispozitiilor art. 9.1 si 11.2 din  Contractul de concesiune  nr. 79/21.12.2000  încheiat între societate si pârâta.

În motivarea cererii reclamanta a aratat ca, în conformitate cu dispozitiile art. 720 indice 1 Cod procedura civila, a încercat solutionarea pe cale amiabila a pretentiilor deduse judecatii, invitând  pe pârâta la conciliere la data de 22.10.2012, însa pârâta nu a înteles sa dea curs invitatiei sale  si nu s-a prezentat la data indicata, astfel ca au formulat prezenta cerere  de chemare în judecata.

S-a mai aratat ca la data de 21.12.2000, între ea în calitate de concesionar, pe de o parte si Agentia Domeniilor Statului (în cele ce urmeaza ADS), în calitate de concedent, pe de alta parte, s-a încheiat Contractul de Concesionare nr. 79/21.12.2000; prin acest contract ADS  a transmis catre ea dreptul si obligatia de exploatare a terenului agricol în suprafata totala de 5404,88 ha situat  în perimetrul localitatii Gradistea, judetul Calarasi din domeniul privat al statului aflat în patrimoniul ADS în schimbul unei redevente.

La data de 18.12.2007 între ea si ADS s-a încheiat Procesul verbal nr. 2106 privind derularea Contractului de Concesiune nr. 79/2000 prin care s-a adus modificari obiectului contractului. Printre altele ADS a învederat  faptul ca o suprafata de 1051,33 ha a fost predata catre NSG prin Protocol nr. 12105/21.03.2002 iar aceasta suprafata  de 1051,33 ha  s-ar suprapune integral  cu o parte din terenul ce a facut obiectul  concesiunii între ea si ADS. Prin adresa transmisa de ea si  înregistrata la Primaria comunei Borcea sub nr. 3661/1.08.2012 a solicitat  Comisiei Locale de fond funciar  sa le precizeze în ce  masura se suprapune suprafata de teren  ce a facut obiectul Contractului  de concesiune nr. 79/2000 cu suprafata de teren detinuta  de NSG potrivit  Titlului acesteia de proprietate nr. 121983/2001 modificat conform HCJ nr. 317/9.03.2006.

La data de 13.09.2012, Comisia Locala pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor  Borcea întrunita  în data de 12.09.2012  a transmis raspunsul la solicitare, în sensul ca exista  o suprapunere  partiala de doar  230, 48 ha între  suprafata concesionata prin contractul de concesiune nr. 79/2000 si suprafata de teren detinuta de NSG , dupa cum urmeaza : tarlaua 213- parcela 1076, suprafata de  16,51 ha, tarlaua 216- parcela 1086, suprafata de 100,00 ha  si tarlaua 218- parcela 1093, suprafata de 113,97 ha . Din suprafata de 1051,33 ha  pe care ADS  a  prezentat-o  ca fiind suprapusa cu suprafata de teren  concesionata prin contractul de concesiune nr. 79/2000, doar 230,48 ha se suprapun  în realitate, restul terenului de 820,85 fiind liber si aflându-se în continuare  în domeniul privat al statului în patrimoniul ADS.

S-a mai  aratat ca, procesul verbal nr. 2106/18.12.2007 este lovit de nulitate partiala pentru suprafata de teren de 820,85 ha. Pârâta a indus în eroare societatea  cu privire la  suprafata de teren care a fost  predata NSG si care  s-ar fi suprapus cu suprafata de teren, care a fost concesionata ei prin contractul de concesiune nr. 79/2000.Comisia Locala pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Borcea i-a transmis un raspuns prin care i-a  aratat ca  nu exista suprapunere  între terenul concesionat prin Contractul nr. 79/2000 si suprafata de teren a NSG din titlul de proprietate nr. 121983/9.10.2001, modificat conform HCJ nr. 317/9.03.2006 decât pentru suprafata de teren de 230,48 ha. Pentru restul suprafetei de teren de 820,85 ha  nu exista nici un temei legal sau contractual care sa justifice  excluderea acesteia  din obiectul Contractului de concesiune nr. 79/2000.

De asemenea, reclamanta a mai precizat ca, la încheierea procesului verbal nr. 2106/18.12.2007 a stat o cauza ilicita, respectiv aceea a inducerii în eroare  a societatii cu privire la suprapunerea dintre cele doua terenuri, cu intentia pârâtei de a frauda interesele ei. Procesul verbal nr. 2106/18.12.2007 este lovit de nulitate partiala pentru suprafata de 820,85 ha  având în vedere ca nu exista suprapunere cu terenul NSG, acest teren fiind liber, în patrimoniul ADS.

Prin contractul de concesiune nr. 79/2000 partile si-au asumat  drepturi si obligatii. Obligatia  principala si esentiala pe care si-a asumat-o concedentul  ADS  a fost aceea de a pune la dispozitia ei  concesionarea bunurilor ce fac obiectul  concesiunii, iar obligatia esentiala a ei  a fost aceea de a plati ADS-ului  redeventa stabilita prin contract.

Având în vedere  faptul  ca în mod abuziv si nelegal pârâta a modificat obiectul contractului  cu suprafata de 820,85 ha ,inducând-o  în eroare cu privire  la pretinsa  suprapunere a acestei suprafete  cu cea concesionata potrivit Contractului de Concesiune nr. 79/2000, astfel ca este necesar  ca  instanta de judecata sa oblige pe pârâta sa îsi respecte obligatia contractuala  pe care  si-a asumat-o de a pune la dispozitia ei  suprafata de  teren de 820,85 ha.

În masura în care pârâta se va opune, solicita sa fie obligata la despagubiri în cuantum de 7.733.124 lei în temeiul dispozitiilor art. 9.1 si 11.2 din Contractul de Concesiune nr. 79/21.12.2000, reprezentând valoarea pe 3 ani a contractului de concesiune.

La termenul din data de 16.01.2013 instanta a dispus conexarea dosarului nr. **** la prezenta cauza, întrucât între acestea doua exista legatura de cauzalitate, respectiv aceleasi parti  si acelasi obiect.

În termen legal pârâta a formulat întâmpinare  prin care a solicitat respingerea  cererii ca neîntemeiata, având în vedere  urmatoarele:

Ca urmare a aplicarii  dispozitiilor art. 7 alin. 7 din Legea nr. 268/2001 precum  si în temeiul  HG nr. 626/2001, Legea 18 /1991 republicata, Legea nr. 1/2000, OUG nr. 102/2001, OMAAP nr. 26/2001, HG 1172/2001, legea nr. 400/2002, OMAAP-MAP 150/106/2002, Legea  nr. 247/2005, HG nr. 890/2005, HG nr. 1832/2005, cu modificarile si completarile ulterioare, respectiva suprafata de teren a fost diminuata succesiv, prin urmatoarele  protocoale de  predare - preluare  încheiate cu comisiile locale de fond funciar:

-protocolul de predare -preluare  a terenurilor cu destinatia agricola din  domeniul privat  al statului nr. 12105/21.03.2002, prin care s-a predat  o suprafata de teren de 1552,55 ha. Din aceasta suprafata  numai 1051,33 ha teren arabil  faceau parte din obiectul contractului de concesiune nr. 79/2000, suprafata respectiva  fiind predata NSG;

-protocolul de predare - preluare a terenurilor cu destinatie  agricola din domeniul privat al statului nr. 48038/25.07.2003 prin care s-a predat suprafata de 27,47 ha teren arabil;

-protocolul de predare - preluare  a terenurilor cu destinatia agricola din domeniul privat al statului nr. 35346/5.11.2007 prin care s-a predat  suprafata de 46,79 ha teren arabil, asa cum rezulta si din preambulul Actului Aditional nr. 1 din 3.08.2011 încheiat la contractul de concesiune nr. 79/2000.

Art.11.5 din contract prevede " Prezentul contract se supune legislatiei române în vigoare".

În data de 18.12.2007 SC GHL a semnat Procesul verbal nr. 2.106 privind derularea contractului de concesiune nr. 79/2000, recunoscând faptul ca are  cunostinta de predarile de teren efectuate, dar si ca exploateaza abuziv suprafata de 991, 58 ha teren arabil. Asa cum se poate constata,orice  diminuare de teren a fost operata la calculul redeventei, astfel încât ADS a emis facturi  doar pentru suprafata ramasa în urma retrocedarilor, fapt ce nu a fost contestat de reclamanta.

Pârâta a mai aratat ca, reclamanta a fost înstiintata cu privire la  predarile de teren, asa cum rezulta din contestatia la executare nr. 57/11.01.2008 formulata pe  rolul Curtii de Apel Bucuresti, în care reclamanta precizeaza; "În perioada 2000 - 2007 am fost înstiintati de  Primaria Borcea, pe raza careia se afla terenul concesionat de la ADS Bucuresti, despre retrocedarile efectuate de catre persoane fizice si juridice pe terenul concesionat, diminuându-se suprafata concesionata prin contractul nr. 79/2000. În acest sens Primaria  Borcea a comunicat protocoalele încheiate ( anexa nr. 6, anexa nr. 7 si anexa nr. 8 ) cu ADS Bucuresti  anexate,  prin care suprafata de 5404,88 ha  a fost redusa succesiv la 1.125,59 ha ....Suprafata de teren reala  exploatata si care este obiectul contractului de concesiune nu este 5404,88 ha, deoarece protocoalele încheiate  de ADS Bucuresti  cu Comisia Locala de  Aplicare a fondului  funciar din comuna Borcea, judetul Calarasi, rezulta ca se exploateaza o suprafata de 4245,41 ha.

S-a mai aratat ca  la data de 12.02.2004, contractul de concesiune nr. 79/2000, iar prin sentinta civila nr. 356/26.02.2007 definitiva si irevocabila la data de 18.03.2008, s-a dispus anularea masurii de reziliere, astfel ca doar dupa aceasta data a fost posibila întocmirea  unui act aditional  la contractul de concesiune nr. 79/2000, astfel ca nu se poate retine culpa ADS pentru faptul ca în perioada  în care contractul era reziliat, nu s-a încheiat nici un act aditional la acesta.

Nu sunt dovedite sustinerile reclamantei conform carora terenul în suprafata de 820,85 ha nu se suprapune, fiind liber si sunt contrazise de situatia de fapt si de drept. Asa cum rezulta din adresa nr. 84/24.01.2006 emisa de OCPI Calarasi, a avut loc o comasare a tarlalelor, fara a se schimba amplasamentul initial, astfel ca suprafata de 1051,33 ha  fac parte din suprafata de 1552, 55 ha predata de NSG conform protocolului nr. 12105/21.03.2002.

La data de  9.03.2006, la cererea OCPI Calarasi, Comisia Judeteana a avut pe ordinea de  zi - propunerea de modificare a TP nr. 191983/2001 si în urma verificarilor si analizelor efectuate a documentelor detinute de ADS, s-a ajuns la concluzia ca modificarile facute nu au afectat cu nimic amplasamentul initial stabilit prin protocolul nr. 12105/2002 si prin TP nr. 191893, modificarile constând doar în  micsorarea numarului  de tarlale ( de la 15 la 6 ) prin comasarea suprafetelor  în 6 tarlale cu suprafete mai mari  decât cele initiale prevazute în inventariere, comasare ce rezulta si din adresa ( referat ) OCPI Calarasi catre  Comisia Judeteana nr. 257/24.01.2006. Rezulta foarte clar faptul ca suprafata de teren predata de  ADS catre NSG  se suprapune cu suprafata de teren ce formeaza obiectul contractului  de concesiune nr. 69/2000, situatie consemnata în procesul verbal nr. 2106/18.12.2007, semnat si însusit de reclamanta fara obiectiuni.

La termenul din data de  12.12.2012 a fost depusa la dosar  cerere  de interventie  de catre numitul RMT prin care s-a solicitat admiterea  în principiu a cererii de interventie  si respingerea ca neîntemeiata a cererii formulate de reclamanta privind constatarea nulitatii absolute a protocoalelor de predare-primire.

În motivarea cererii  intervenientul a aratat ca este titularul unui drept de proprietate  asupra unei suprafete de teren de 10.000 m.p.  inclus în una din tarlalele( tarlaua 201 )  care a facut obiectul protocoalelor de predare-primire a caror nulitate absoluta  se solicita a fi constatata. S-a mai aratat ca a cumparat aceasta suprafata de teren de la NMH în baza contractului de vânzare cumparare autentificat sub nr. 5223/2.11.2011 de BNP SNV, acesta la rândul sau dobândit dreptul de proprietate, conform titlului de proprietate  nr. 161226 din 25.07.2006 emis de Comisia Judeteana de Fonf Funciar  Calarasi.

De asemenea, a mai precizat intervenientul ca, interesul lui  în favoarea pârâtelor este unul evident: daca ar fi admisa actiunea reclamantei în sensul constatarii  nulitatii absolute a protocoalelor predare primire si implicit  a Hotarârilor Comisiei Judetene de Fond Funciar Calarasi de validare al dreptului de proprietate, atunci s-ar  crea premisele ca si dreptul sau de proprietate sa fie  afectat, în calitate de cumparator de la o persoana a carui titlu de proprietate a devenit nul .

Pentru cele trei protocoale, legiuitorul a definit strict tipurile de investitii, în aria lor de aplicare  nefiind inclusa si notiunea de îmbunatatiri funciare.

Solutionând cauza prin sentinta civila nr.920/2013, Judecatoria Calarasi a admite actiunea formulata de reclamanta S.C. GHL S.R.L. Fetesti în contradictoriu cu pârâtele Agentia Domeniilor Statului, CJSDPPT-Prefectura Calarasi, CLSDPPT - Primaria Comunei Borcea  si intervenientul  RMT si în consecinta;

A constatat nulitatea absoluta  a Protocolului  de predare primire nr. 48038/25.07.2003, a procesului verbal de delimitare aferent  si a Hotarârii C.J. Calarasi de validare a dreptului de proprietate cu privire la  suprafata de teren aferenta acestei predari de teren.

A constatat nulitatea absoluta a Protocolului de predare primire nr. 12105/21.03.2002 a procesului verbal de delimitare aferent  si a hotarârii CJ Calarasi de validare a dreptului de proprietate cu privire la suprafata de teren aferenta acestei predari de teren.

A constatat nulitatea absoluta a Protocolului de  predare-primire nr. 35346/5.11.2007 a procesului verbal de delimitare aferent si a hotarârii C.J. Calarasi de validare a dreptului de proprietate  cu privire la suprafata de teren aferenta acestei predari de teren.

A constatat nulitatea absoluta  a hotarârii nr. 317/9.03.2006 emisa de CJ Calarasi  cu privire la modificarea Titlului de Proprietate  121983/9.10.2001.

A constatat nulitatea absoluta a procesului verbal  nr. 2106/18.12.2007 si ca  contractul de concesiune nr. 79/2000 nu a suferit modificari.

A respins cererea  de interventie  formulata de RMT  prin Cabinet avocat DRL  în interesul pârâtelor Agentia Domeniilor Statului, CJSDPPT -Prefectura Calarasi si CLSDPPT- Primaria Comunei Borcea, ca neîntemeiata.

În termen legal, împotriva acestei sentinte au declarat recurs pârâta ADS Bucuresti si intervenientul accesoriu RMT, criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie.

Tribunalul Calarasi a dispus conform art. 312 CPC admiterea recursurilor declarate de recurentii RMT, ADS Bucuresti si Comisia Judeteana pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor Calarasi împotriva  sentintei civile nr. 920/2013 a Judecatoriei Calarasi, a casat în tot sentinta atacata si a trimis cauza spre rejudecare aceleiasi instante.

Cu ocazia rejudecarii, tribunalul a dispus ca instanta  de fond sa aiba  în vedere si aspectele invocate de recurenti  în motivarea recursurilor si care privesc fondul litigiului. 

Procedând  la judecarea cauzei  înregistrata pe rolul Judecatoriei  Calarasi sub nr. *****  din 23.11.2013, instanta a suplimentat probatoriul necesar solutionarii cauzei.

A fost depusa copia deciziei civile nr. 286/26.09.2013 a Î.C.C.J , un numar de  5 procese  verbale  privind predarea - primirea mijloacelor  fixe ce compun activele  fermelor nr.5,7,4,2,3 si doua liste de inventariere  din 30.12.2000 în care S.C. GHL  SRL  ( filele 44-53 ).

De asemenea a solicitat si a fost admisa depunerea la dosarul cauzei a  "Notei "ADS nr.10492/04.02.2002 privind  documentele care se întocmesc  si etapele parcurse în vedere  avizului de predare a terenului cu destinatia agricola din patrimoniul ADS  Bucuresti .

- În dovedirea tezei probatorii ca în speta de fata, protocoalele  încheiate nu au respectat  procedurile legale  ( f 57-72 ).

Cu acelasi titlu a  mai fost depus la dosarul cauzei " Protocolul de predare - primire terenuri, înregistrat la ADS Sub nr. 76410/06.02.2014, pentru a dovedi, prin comparatie clauzele legale ce au fost în calitate  de ADS la întocmirea protocoalelor atacate prin actiune  ( f- 111 -132).

Analizând actele si lucrarile dosarului în  raport cu probatoriul suplimentar administrat,cu considerentele deciziei de casare, cu temeiurile de drept invocate de parti si incidente în speta, instanta de fond a retinut urmatoarele : prin actiunea principala, reclamanta a solicitat constatarea nulitatii absolute a protocoalelor de predare nr.12105/21.03.2002, nr.48028/25.07.2013 respectiv 35346/05.11.2007 invocând ca temei de drept încalcarea de catre pârâta ADS dispozitiile art.5 (1864), art.988,968 Cod Civil ( 1864) la predarea catre  Comisia Locala de L.18/1991 a unor anumite suprafete de teren.

S-a mai sustinut în argumentatia reclamantei ca la data întocmirii protocoalelor  au fost încalcate si dispozitiile art.4 alin.1 indice 3 si 4  din Legea 1/2000.  Textul enuntat exceptia de retrocedare terenuri pe care se aflau investitii, cum erau si cele concesionate de reclamanta.

Este însa de observat cu referire la primele doua protocoale ( din anii 2002 si 2003) ca textul de lege invocat a intrat în vigoare în anul 2005 o data cu adoptarea L.247/2005.

Având în vedere principiul  neretroactivitati  legii civile, instanta de fond a retinut inaplicabilitatea la speta a temeiului de drept pe care se sprijina actiunea în constatarea nulitatii absolute pentru cele doua protocoale  din 2002 si 2003.

În ce priveste protocolul de predare primire încheiat în noiembrie 2007 s-a retinut faptul ca din încheierea procesului verbal nr. 2106/18.12.2007 între ADS si reclamanta, rezulta ca aceasta cunostea de existenta diminuarii suprafetei de teren si semneaza fara  obiectiunii acest act (ceea ce denota ca accepta acest lucru).

În al doilea rând, stricto sensu, inducerea în eroare, din punct de vedere juridic, îmbraca forma dolului, ca viciu de consimtamânt, iar acesta este sanctionat cu nulitatea relativa a actului si nicidecum cu nulitatea absoluta a acestuia.

Dolul  poate fi invocate în termen de 3 ani de la data la care partea contractanta a  aflat, putea/trebuia sa afle de manoperele dolosive ale celeilalte parti. Însa, în speta de fata desi nu sunt în sfera unei induceri în eroare din partea ADS-ului, reclamanta oricum nu mai era în drept sa invoce aceasta "pretinsa" viclenie, deoarece înca din anul 2007, odata cu încheierea procesului verbal nr. 2106/18.12.2007,cunostea de existenta diminuarii suprafetei de teren concesionata.

Faptul ca la data de 13.09.2012 Comisia locala de fond funciar Borcea raspunde solicitarii reclamantei în sensul existentei unei suprapuneri partiale de teren, nu are forta probanta,necesara deoarece aceasta este o simpla adresa, nesustinuta de alte dovezi, nu este coroborata  cu alte acte doveditoare.

Iar din aceasta perspectiva, s-a constat ca nu  se poate retine nici ideea ca un eventual termen de trei ani ar fi început sa curga de la momentul primirii adresei.

Pe de alta parte, revenind la inexistenta unei induceri în eroare din partea ADS-ului, s-a retinut ca, de asemenea, probele administrate contrazic sustinerile reclamantei.

Astfel, s-a aratat ca, nu sunt dovedite sustinerile reclamantei conform carora terenul în suprafata de 820, 85 ha nu s-ar suprapune, deoarece situatia de fapt si de drept este cu totul alta. Asa cum rezulta din adresa nr.84/2006 emisa de OCPI Calarasi,  a avut loc o comasare a tarlalelor, fara a se schimba amplasamentul initial , astfel ca suprafata de 1051,33 ha face parte din suprafata de 1552,55 ha predata de NSG conform protocolului nr.12105/21.03.2002.

Asadar rezulta foarte clar faptul ca suprafata de teren predate de ADS catre NSG se suprapune cu suprafata de teren ce formeaza obiectul contractului de concesiune nr. 79/2000, situatie consemnata de altfel în procesul verbal nr.2106/18.12.2007, semnat si însusit de reclamanta fara niciun fel de obiectiuni.

Din aceasta perspectiva, s-a apreciat ca nu poate fi retinuta nici culpa ADS-ului cu privire la lipsa notificarii privind diminuarea suprafetei din contract, atâta timp cat reclamanta recunoaste expres ca avea cunostinta de aceste diminuari înca din anul 2007.

Din punct de vedere juridic, în ceea ce priveste presupusa neîndeplinire a obligatiei de notificare cu privire la diminuarea suprafetei de teren concesionata conform contractului nr. 79/2000 încheiat cu ADS, s-a apreciat ca,  aceasta nu este de natura sa conduca la nulitatea absoluta a protocoalelor de primire ci, eventual, poate conduce la raspunderea civila contractuala a ADS-ului  pentru prejudicial  material cauzat reclamantei, raspundere nascuta dinn contractul 79/2000.

Astfel, s-a apreciat ca nu se poate retine ideea ca pârâta ADS ar fi ascuns anumite acte sau ar fi deformat în mod deliberat realitatea cu scopul de a încalca legea si, implicit, dreptul reclamantei si al persoanelor îndreptatite, de a plati valoarea terenurilor, respectiv, de a primi sumele de bani corespunzatoare.

În ceea ce priveste "pretinsa" nulitate absoluta urmare a pretinsei incidente a art. 5, art. 966 si 968 Cod Civ, s-a aratat ca nici acestea nu îsi gasesc incidenta în speta. Atât frauda la lege cât si cauza nelicita au ca finalitate încalcarea ordinii publice. Însa, în speta de fata, nu se poate retine sub nicio forma ideea de încalcare a ordinii publice in conditiile în care este vorba strict despre  interesul  privat al societatii reclamante derivate din contractual de concesiune 79/2000.

Astfel, având în vedere considerentele expuse pe fondul cauzei s-a respins actiunea reclamantei.

Relativ la cererea de interventie accesorie introdusa de intervenientul RMT s-a retinut ca, aceasta se justifica  prin interesul acestuia în mentinerea valabilitatii Titlului de proprietate nr. 161226/25.07.2006 emis de CJPSDPPAT  Calarasi, titlu care, în ipoteza admiterii actiunii ar fi devenit nul.

Pentru acest considerent si având în vedere solutia data actiunii principale s-a admis cererea de interventie accesorie a numitului RMT.

Referitor la ultimul capat de cerere al reclamantei - anularea H.C.J nr.317 din 09.03.2006 privind modificarea Titlului de proprietate nr. 121983/ 09.10.2001, s-au retinut urmatoarele:

Acest capat de cerere a fost formulat în dosarul nr. **** , dosar ce a fost conexat  în sedinta publica  din  12 decembrie 2012 la dosarul nr. **** fara a fi motivate si fara a se preciza temeiul de drept.

Desi legal citate cele doua pârâte nu s-au prezentat în instanta si nu au depus întâmpinare.

În concluziile scrise depuse de reclamanta, aceasta argumenteaza  cererea de anulare a Hotarârii nr. 317 din 09.03.2006 emis de CJPSDPPAT, pe dispozitiile art. 51 din Legea nr.18/1991 R.

S-a mai retinut ca, asa cum rezulta din adresa nr. 84/24.01.2006 emisa de OCPI Calarasi, a avut loc o comasare a tarlalelor, fara a se schimba amplasamentul initial, astfel ca suprafata de 1051,33 ha  fac parte din suprafata de 1552, 55 ha predata de NSG conform protocolului nr. 12105/21.03.2002.

La data de  9.03.2006, la cererea OCPI Calarasi, Comisia Judeteana a avut pe ordinea de  zi - propunerea de modificare a TP nr. 191983/2001 si în urma verificarilor si analizelor efectuate a documentelor detinute de ADS, s-a ajuns la concluzia ca modificarile facute nu au afectat cu nimic amplasamentul initial stabilit prin protocolul nr. 12105/2002 si prin TP nr. 191893, modificarile constând doar în  micsorarea numarului  de tarlale ( de la 15 la 6 ) prin comasarea suprafetelor  în 6 tarlale cu suprafete mai mari  decât cele initiale prevazute în inventariere, comasare ce rezulta si din adresa ( referat ) OCPI Calarasi catre  Comisia Judeteana nr. 257/24.01.2006. Rezulta foarte clar faptul ca suprafata de teren predata de  ADS catre NSG  se suprapune cu suprafata de teren ce formeaza obiectul contractului  de concesiune nr. 69/2000, situatie consemnata în procesul verbal nr. 2106/18.12.2007, semnat si însusit de reclamanta fara obiectiuni.

Din actele  dosarului rezulta ca reclamanta a luat la cunostinta de existenta acestei hotarâri care, pe cale de consecinta a condus la  modificarea  Titlului de proprietate nr. 121983/09.10.2001 cel mai târziu la data de 18.12.2007  ( protocol  2106).

Astfel, s-a constat ca, în raport cu aceasta data, actiunea având în vedere anularea  Hotarârii nr. 317/2006, introdusa la instanta  la  data de 23 noiembrie 2012 este tardiva atât în ce priveste termenul de 30 de zile prevazut pentru introducerea unei plângeri ( în conditiile  legii speciale ) cât si  în ce priveste termenul general de prescriptie de  3 ani.

Împotriva acestei sentinte civile, în termen legal,  a declarat recurs S.C. GHL S.R.L. FETESTI, criticând-o sub aspectul nelegalitatii si al netemeiniciei.

A aratat recurenta ca, hotarârea atacata încalca prevederile art. 315 Cod procedura  civila, astfel, în caz de casare, hotarârile instantei de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum si a necesitatii administrarii unor probe sunt obligatorii pentru judecatorii fondului. Când hotarârea a fost casata pentru nerespectarea formelor procedurale, judecata va începe de la actul anulat.

Jurisprudenta a mentionat ca în caz de casare cu trimitere, instanta care urmeaza sa rejudece trebuie sa procedeze numai în sensul si în limitele stabilite prin hotarârea instantei superioare, pentru restul, cauza intrând în puterea lucrului judecat.

In speta, hotarârea a fost casata pentru ca nu s-a acordat termen partilor sa studieze raportul de expertiza si pentru nemotivarea hotarârii sub un singur aspect, respectiv nulitatea HCL nr. 317/9.03.2006.

Raportând motivele de casare la dispozitiile art. 315 alin. 2 Cod procedura civila, instanta trebuia sa rejudece pricina tinând cont numai de aceste motive, restul cauzei, potrivit jurisprudentei, a intrat în puterea lucrului judecat. Analiza cauzei trebuia reluata de la faza depunerii raportului de expertiza, cu mentiunea ca, instanta de control judiciar nu a dat îndrumari privind probele, per a contrario, probele fiind legal administrate si apreciate de prima instanta si ca atare trebuiau mentinute. Astfel ca, în mod eronat, în rejudecare s-a facut o noua administrare si reapreciere a probelor.

Tot sub aspectul nerespectarii dispozitiilor art. 315 Cod procedura civila recurenta a mai aratat ca, instanta de recurs a stabilit privitor la exceptia prescrierii dreptului la actiune, sub toate aspectele, ca aceasta este imprescriptibila. Or, instanta în rejudecare, a retinut ca, "actiunea având în vedere anularea hotarârii nr. 317/2006, introdusa la instanta la data de 23 noiembrie 2012 este tardiva".

Astfel, instanta de fond a statuat "peste" dezlegarile instantei de control judiciar, retinând o alta realitate juridica decât cea dezlegata irevocabil de catre Tribunalul Calarasi, ceea ce este nelegal, motiv pentru care hotarârea atacata trebuie modificata sub acest aspect.

Hotarârea atacata încalca dispozitiile art. 4 alin. 1 din Legea nr. 1/2000 (forma publicata în M.Of. nr 812 ianuarie 2000), art. 5, art. 966, art. 968 din Vechiul Cod civil, art. 4 alin. 1 ind.3, art. 4 alin. 1 ind.8, art. 4 alin. 1 ind.4 din Legeanr. 1/2000 (asa cum a fost modificata si completata prin Legea nr. 247/2005), art. 51, art. 53 si art. 55 din Legea nr. 18/1991

Potrivit dispozitiilor art. 315 Cod procedura civila modificarea sau casarea unei hotarâri se poate cere si atunci când instanta, interpretând gresit actul dedus judecatii, a schimbat natura ori întelesul lamurit si vadit neîndoielnic al acestuia.

Sub acest aspect, trebuie mentionat ca, asa cum a retinut si instanta de recurs, actiunea formulata are ca obiect nulitatea absoluta a actelor atacate, atât sub aspectul legilor speciale,  cât si sub aspectul dreptului comun. În cererea de chemare în judecata s-au invocat si dispozitiile dreptului comun, respectiv art. 966, art.968 Cod civil.  Instanta schimbând natura si întelesul continutului cererii, cu referire la protocoalele din anii 2002 si 2003, retine gresit ca textul invocat a intrat în vigoare în anul 2005 o data cu adoptarea Legii 247/2005 si ca, în virtutea neretroactivitatii legii civile, nu este aplicabil în speta.

Cu aceasta analiza, instanta ignora aplicabilitatea, cu privire la aceste doua protocoale, a dispozitiilor art. 4 alin 1 din legea 1/2000, text de lege în vigoare la data încheierii protocoalelor din 2002 si 2003 si care arata ca "pentru terenurile din extravilanul localitatilor, foste proprietati ale persoanelor fizice, care au trecut în proprietatea statului în mod abuziv si se gasesc incluse în diverse amenajari hidrotehnice, de hidroamelioratii sau de alta natura, se restituie, în conditiile legii, fostilor proprietari sau mostenitorilor acestora suprafete echivalente constituite din rezerva existenta la comisiile legale, iar în situatia în care aceste suprafete sunt insuficiente, din domeniul privat al statului, din aceeasi localitate. În localitatile în care compensarea nu este posibila se vor acorda despagubiri fostilor proprietari si mostenitorilor acestora, în conditiile legii".

Din textul de lege sus enuntat si aplicabil protocoalelor încheiate în anii 2002, 2003 si nu numai, rezulta ca pentru ca un teren extravilan sa poata fi restituit în baza legii fondului funciar, persoanele juridice implicate în procedura respectiva trebuie sa verifice daca acele terenuri sunt afectate de investitii. În speta dedusa judecatii reiese clar din concluziile expertizei efectuate în cauza, ca întreg terenul ce face obiectul protocoalelor atacate este ocupat de investitii ce apartin S.C. GHL S.R.L. (desi aceasta proba nu a fost înlaturata de catre instanta de control judiciar, judecatorul fondului ignora cu desavârsire concluziile ce atesta situatia de fapt a terenului ce face obiectul protocoalelor de predare primire).

Astfel, motivarea judecatorului instantei de fond a fost pronuntata cu încalcarea legii:

S-au încalcat dispozitiile art. 4 alin. 1 din Legea nr. 1/2000 (forma adoptata si publicata initial în M.Of. nr. 8/12 ianuarie 2000) astfel, legiuitorul interzicea expres reconstituirea dreptului de proprietate pe terenurile afectate de investitii (cazul spetei de fata), acestea neputând face obiectul reconstituirii dreptului de proprietate, frauda la lege fiind evidenta cu prilejul încheierii acestor acte. Potrivit art. 5 din Colul civil anterior nu se poate deroga prin conventii sau dispozitii particulare de la legile care intereseaza ordinea publica. Or, pârâtele  au ignorant prevederile speciale de interdictie a reconstituirii dreptului de proprietate asupra terenurilor afectate de investitii folosindu-se de prevederile Legii nr. 268/2001 ce prevedeau posibilitatea predarii terenurilor necesare reconstituirii dreptului de proprietate (caz scoala de "frauda la lege"). Este logic ca atâta timp cât aceste terenuri erau excluse de la retrocedare apare ca nelegala si operatiunea juridica de predare a acestor terenuri în vederea reconstituirii dreptului de proprietate. In mod corect instanta de fond retine ca s-au încalcat dispozitiile art. 4 alin. 1 din Legea nr. 1/2000.

S-au încalcat dispozitiile art. 966 si art. 968 din Codul civil anterior potrivit cu care actele juridice ce încalca ordinea publica sau au o cauza prohibita de lege sunt nule absolut. Atâta timp cât legea interzice aceste retrocedari este evident ca scopul acestor acte juridice a fost unul ilicit, acela de a eluda dispozitiile art. 4 alin. 1 din Legea nr. 1/2000 (forma initiala).

Totodata, a mai aratat recurenta ca, în ceea ce  priveste Protocolul încheiat la data de 5.11.2007 s-au încalcat prevederile Legii nr. 247/2005 care modifica prevederile art. 4 din Legea nr. 1/2000, precum si prevederile ce completeaza acest din urma act normativ. Realizând ca, acest act încalca în mod flagrant legea, magistratul fondului "rastoarna" principiul fundamental de drept potrivit cu care nulitatea absoluta nu se acopera si nici nu se confirma. Astfel, acesta arata ca prin semnarea procesului verbal a carui nulitate se solicita "fara obiectiuni" (ceea ce este inexact deoarece s-a solicitat inventarierea/delimitarea exacta a obiectului contractului tocmai în scopul edificarii daca cele cuprinse în procesul verbal sunt sau nu adevarate), reclamanta a acceptat  "acest lucru".

Cât nulitatea procesului-verbal încheiat în anul 2007, s-a solicitat nulitatea absoluta partiala a acestuia raportat la nulitatea protocoalelor încheiate cu fraudarea legii, în sensul nevalabilitatii obiectului actului si nicidecum pentru inducerea in eroare  a reclamantei. Faptul ca reclamanta a fost indusa în eroare de catre reprezentantul ADS face parte din expunerea motivarii cererii de chemare in judecata si nicidecum nu constituie motivul de nulitate pe care s-a întemeiat cererea de chemare în judecata. Asa cum rezulta din expertiza depusa la dosar si care nu poate fi modificata în rejudecare ca urmare a limitelor casarii, terenul ce a fost pus la dispozitia comisiilor de fond funciar era afectat de îmbunatatiri funciare si alte investitii detinute de catre reclamanta, situatie de fapt cunoscuta de pârâta ADS înca din anul 2000. 

Daca pentru protocoalele întocmite înainte de aparitia Legii nr. 247/2005 legea interzicea expres reconstituirea dreptului de proprietate asupra acestor terenuri, dupa aparitia acestui act normative, se poate lesne observa ca legiuitorul a stabilit care este procedura de reconstituire a dreptului de proprietate în cazul terenurilor pe care sunt amplasate investitii, reconstituire conditionata de un acord cu proprietarul acestor investitii  (în lipsa unui acord cu proprietarul investitiilor, acestia nu pot opta decât la reconstituirea pe un alt amplasament sau la despagubiri în conditiile legii speciale). Chiar si din "aparitia" acestui text de lege se trage cu usurinta concluzia logica ca înainte de aparitia textului reconstituirea dreptului de proprietate pe aceste terenuri era interzisa în totalitate.

De asemenea,recurenta a mai precizat ca,  s-au încalcat dispozitiile art. 51, art. 53 si art. 55 din Legea nr. 18/1991; motivarea instantei de  fond cu privire la termenul de prescriptie si alte "comasari" facute în mod unilateral de catre Comisia Judeteana nu au nicio legatura cu cererea de chemare în judecata si motivele acesteia. Legiuitorul a stabilit ca pot face obiectul plângerii modificarea sau anularea propriei hotarâri emise anterior de catre Comisia Judeteana de fond funciar. Obiectul plângerii îl reprezinta în acest caz hotarârea comisiei judetene sau locale de fond funciar, sau actul administrativ al comisiei judetene, emis dupa definitivarea activitatii sale si care este contrar/diferit propriei hotarâri luate anterior.

În cauza de fata Comisia judeteana de aplicare a Legii nr.18/1991 a procedat la modificarea propriei hotarâri prin emiterea hotarârii nr. 317/09.03.2006, asupra caruia poarta litigiul, încalcându-si astfel competenta si prerogativele stabilite de lege. De altfel, Comisia Judeteana a creat un adevarat haos în circuitul civil, emitând prima hotarâre care prezinta solele gresite, individualizeaza gresit terenul retrocedat, induce în eroare ADS si reclamanta cu privire la obiectul retrocedarii. Pârâta Comisa Judeteana Calarasi a încalcat si principiul irevocabilitatii actelor administrative. Intr-adevar, regulile generale de drept, dar si prevederile Constitutiei din 1991 si ale Legii nr. 554/2004 (Legea nr. 29/1990) conduc la ideea ca irevocabilitatea are drept cauza necesitatea apararii dreptului subiectiv care se naste din actul administrativ, ca efect juridic imediat produs de acesta. Curtea Suprema de Justitie prin decizia nr. 1/1997 a statuat ca titlul de proprietate emis în aplicarea Legii nr. 18/1991 este un act administrativ în baza caruia se creeaza  raporturi juridice civile, precum dreptul de proprietate, iar anularea acestuia se poate dispune numai de catre instantele de judecata.

Odata emisa Hotarârea ce a stat la baza emiterii Titlului de proprietate nr. 121983/2001 (care a intrat în circuitul civil si a produs efecte juridice). Comisia Judeteana Calarasi nu mai putea modifica Hotarârea prin propria vointa, ci doar prin intermediul instantelor de judecata. De altfel,  Comisia Locala Borcea pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor (întrunita în data de 12.09.2012) a constatat ca exista doar o suprapunere partial de 230,48 ha între suprafata concesionata prin contractual de concesiune nr. 79/2000 si Titlul de proprietate detinut de catre NSG, titlu emis de catre Comisia Judeteana. Este de retinut ca, si chiar în ipoteza "sustinuta" de catre pârâta Comisia Judeteana potrivit cu care a fost o eroare de "identificare/renumerotare" atât titlu de proprietate, cât si Hotarârea Comisiei Judetene se modifica prin hotarâre judecatoreasca si nu prin emiterea unei alte hotarâri de "modificare a propriei hotarâri".

Referitor la cererea de interventie recurenta a aratat ca, trebuie retinuta incidenta motivelor de nelegalitate prevazute de art. 304 pct. 5 Cod procedura  civila, în sensul ca lipseste cu desavârsire motivarea privind solutia admiterii acestei cereri, instanta se rezuma în a arata doar ca, "având în vedere solutia data actiunii principale , va fi admisa cererea de interventie" , ceea ce nu echivaleaza cu o motivare în sensul cerut de art. 261 Cod procedura civila.  Solutia data de instanta privind cererea de interventie, nu cuprinde motivele de fapt si de drept care au format convingerea instantei, cum si cele pentru care s-au înlaturat apararile reclamantei privind respingerea acestui capat de cerere.

In realitate, analizând probatoriul administrat în cauza, terenul detinut de catre intervenient nu face parte din terenurile ce fac obiectul protocoalelor de predare primire atacate, asa cum în mod eronat a sustinut intervenientul. Terenul acestuia (sola 21, parcela 6) se regaseste în obiectul fostului Act aditional încheiat între societate si  pârâta ADS asa cum se observa din notele depuse la dosarul de fond în prima instanta de catre reclamanta, situatie apreciata în mod corect si de catre magistratul ce a solutionat pricina la instanta de fond în primul ciclu procesual.

În drept s-au invocat dispozitiile art. 299 si urm. Cod proc. civila.

Recurenta a solicitat admiterea recursului si modificarea în tot a sentintei atacate, în sensul admiterii actiunii introductive asa cum a fost formulata, cu cheltuieli de judecata. 

Intimata-pârâta Agentia Domeniilor Statului si intimatul-intervenient RMT au depus la dosar întâmpinare (filele 19-23, 27-33 ds.7248/2012*), solicitând respingerea recursului, ca nefondat.

Prin încheierea nr.651 din 10 martie 2015 pronuntata în dosarul nr.**** Înalta Curte de Casatie si Justitie a admis cererea formulata de petenta GHL SRL Fetesti si a dispus stramutarea dosarului nr.***** de la Tribunalul Calarasi la Tribunalul Tulcea. 

Cauza a fost înregistrata pe rolul Tribunalului Tulcea la data de 20 martie 2015 sub nr. 554/88/2015.

Tribunalul, analizând criticile formulate, urmeaza a le respinge din urmatoarele considerente:

1. Se arata ca hotarârea atacata încalca prevederile art. 315 Cod pr. Civ., sentinta pronuntata a fost casata pentru ca nu s-a acordat termen pârtilor sa studieze raportul de expertiza si pentru nemotivarea hotararii sub un singur aspect - nulitatea HCL nr. 317/9.03.2006. Raportand motivele de casare la dispozitiile art. 315 alin. (2) C.pr.civ. instanta trebuia sa rejudece tinând cont numai de aceste motive, restul cauzei, potrivit jurisprudentei, a intrat in puterea lucrului judecat. Analiza cauzei trebuia reluata de la faza depunerii raportului de expertiza, cu mentiunea ca, instanta de control judiciar nu a dat indrumari privind probele, per a contrario, probele fiind legal administrate si apreciate de prima instanta si ca atare trebuiau mentinute. Astfel ca, in mod eronat, in rejudecare s-a facut o noua administrare si reapreciere a acestora.

Nu poate fi primita o astfel de critica, dispozitiilor imperative cuprinse în art. 315 alin. (1) C. proc. civ., arata ca, în caz de casare, hotarârile instantei de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum si asupra necesitatii administrarii unor probe sunt obligatorii pentru judecatorii fondului, instanta care urmeaza sa rejudece trebuie sa procedeze numai în sensul si în limitele stabilite prin hotarârea instantei superioare, pentru rest cauza intrând în puterea lucrului judecat.

Din analiza deciziei civile nr. 767/2013 se observa ca instanta de control nu a impus necesitatea admiterii vreunor probe, astfel încât instanta de fond are libertatea de a aprecia daca probele administrate anterior sunt sau nu suficiente, putând administra orice probe utile si concludente.

În ceea ce priveste problemele de drept pe care instanta de control le-a solutionat acestea se refera la exceptiile lipsei calitatii procesuale pasive a recurentilor si a prescriptiei dreptului la actiune.

În mod eronat, recurentul referindu-se la aceeasi solutie pronuntata de instanta de recurs în primul ciclu procesual arata ca judecatorul fondului trebuia sa tina seama de solutia privitoare la exceptia prescrierii dreptului la actiune, sub toate aspectele, ca aceasta este imprescriptibila. Instanta de recurs a respins exceptia precriptiei raportat la cauza actiunii, respectiv nulitatea actelor juridice pentru frauda la lege, respectiv încalcarea dispozitiilor imperative ale legii.

Instanta in rejudecare, a retinut ca, "actiunea avand in vedere anularea Hotararii nr. 317/2006, introdusa la instanta la data de 23 noiembrie 2012 este tardiva" , aspect care nu a facut obiectul analizei instantei de recurs din primul ciclu procesual neputându-se vorbi de depasirea "dezlegarilor instantei de control judiciar".

2. Recurenta arata ca actiunea formulata are ca obiect nulitatea absoluta a actelor atacate, atat sub aspectul legilor speciale cat si sub aspectul dreptului comun, iar în cererea de chemare in judecata a invocat si dispozitiile dreptului comun, respectiv art. 966, 968 Cod civ. , prima instanta schimbând natura si intelesul continutului cererii, cu referire la protocoalele din anii 2002 si 2003, retine gresit ca textul invocat de catre subscrisa a intrat in vigoare in anul 2005 o data cu adoptarea Legii 247/2005 si ca, in virtutea nerectoactivitatii legii civile, nu este aplicabil in speta, ignorând aplicabilitatea, cu privire la aceste doua protocoale, a dispozitiilor art. 4 alin 1 din legea 1/2000.

Se observa ca, contrar celor sustinute de prima instanta si de întâmpinarile celor doi intimati, recurentul  în concluziile scrise depuse la data de  13.03.2012,  în primul ciclu procesual ( f. 297 dosar ****)  indica încalcarea dispozitiilor art. 4 alin. 1 din Legea nr. 1/ 2000.

De asemenea, în cererea de chemare în judecata care a facut obiectul dosarului nr. ****  si care a fost conexata la dosarul****, SC GHL SRL Fetesti invoca în drept dispozitiile Legii nr. 1/ 2001, astfel încât instanta va avea în vedere dispozitiile în vigoare la data încheierii celor trei protocoale si a actelor adiacente , respectiv protocolul de predare -preluare  a terenurilor cu destinatia agricola din  domeniul privat  al statului nr. 12105/21.03.2002, prin care s-a predat  o suprafata de teren de 1552,55 ha, protocolul de predare - preluare a terenurilor cu destinatie  agricola din domeniul privat al statului nr. 48038/25.07.2003 prin care s-a predat suprafata de 27,47 ha teren arabil, protocolul de predare - preluare  a terenurilor cu destinatia agricola din domeniul privat al statului nr. 35346/5.11.2007 prin care s-a predat  suprafata de 46,79 ha teren arabil.

În ceea ce priveste primele doua protocoale si actele adiacente, vor fi avute în vedere dispozitiile art. 4 alin. 1 din Legea nr. 1/2000, care prevad ca;

"Pentru terenurile din extravilanul localitatilor, foste proprietati ale persoanelor fizice, care au trecut în proprietatea statului în mod abuziv si se gasesc incluse în diverse amenajari hidrotehnice, de hidroamelioratii sau de alta natura, se restituie, în conditiile legii, fostilor proprietari sau mostenitorilor acestora suprafete din terenurile aflate la dispozitia comisiilor locale, iar în situatia în care aceste suprafete sunt insuficiente se vor acorda despagubiri, în conditiile legii".

În ceea ce priveste protocolul de predare - preluare  a terenurilor cu destinatia agricola din domeniul privat al statului nr. 35346/5.11.2007 si actele adiacente, sunt aplicabile dispozitiile art. 4 alin. 1, 13, 14  ale legii nr. 1/ 2001 asa cum a fost modificata prin Legea nr. 247/2005:

"(1) Pentru terenurile din extravilanul localitatilor, foste proprietati ale persoanelor fizice si juridice, care au trecut în proprietatea statului si pe care se gasesc instalatii hidrotehnice, hidroelectrice sau de hidroamelioratii, pe care se desfasoara activitati miniere de exploatare sau operatiuni petroliere de dezvoltare-explorare si exploatare, se restituie, în conditiile legii, fostilor proprietari sau mostenitorilor acestora suprafete echivalente constituite din rezerva existenta la comisiile locale, iar în situatia în care aceste suprafete sunt insuficiente, din domeniul privat al statului, din aceeasi localitate sau din alte localitati, acceptate de fostii proprietari. În cazurile în care compensarea nu este posibila se vor acorda despagubiri fostilor proprietari sau mostenitorilor acestora, în conditiile legii.

Pentru terenurile preluate de stat de pe care investitiile au fost vândute cu respectarea legii, fostii proprietari pot opta pentru alt amplasament, acceptat de acestia, sau pentru despagubiri platite fie de catre investitor, fie de catre stat.

În cazul optiunii pentru despagubiri platite de investitori, fostii proprietari vor conveni cu investitorii, în termen de 3 luni de la data intrarii în vigoare a acestei legi sau de la data validarii cererii de reconstituire a dreptului de proprietate, pretul terenului, care nu poate fi mai mic decât valoarea sa de piata, si termenul de plata, care nu poate fi mai mare de 3 ani".

În baza acestor dispozitii legale, reclamanta solicita sa se constate nulitatea absoluta a actelor contestate învederând ca pârâta ADS si comisiile de aplicare ale legilor proprietatii au încalcat dispozitiile legale.

Pentru a analiza daca normele indicate anterior sunt impuse sub sanctiunea nulitatii absolute trebuie observate dispozitiile art. III din Legea nr. 169/ 1997 care prevad : (1) Sunt lovite de nulitate absoluta, potrivit dispozitiilor legislatiei civile, aplicabile la data încheierii actului juridic, urmatoarele acte emise cu încalcarea prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991, Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole si celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 si ale Legii nr. 169/1997, cu modificarile si completarile ulterioare si ale prezentei legi:

a) actele de reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate, în favoarea persoanelor care nu erau îndreptatite, potrivit legii, la astfel de reconstituiri sau constituiri, cum sunt:

(i) actele de reconstituire în favoarea unor persoane care nu au avut niciodata teren în proprietate predat la cooperativa agricola de productie sau la stat sau care nu au mostenit asemenea terenuri;

(ii) actele de reconstituire si constituire în favoarea altor persoane asupra vechilor amplasamente ale fostilor proprietari, solicitate de catre acestia, în termen legal, libere la data solicitarii, în baza Legii nr. 18/1991 pentru terenurile intravilane, a Legii nr. 1/2000 si a prezentei legi, precum si actele de constituire pe terenuri scoase din domeniul public în acest scop;

(iii) actele de reconstituire si constituire a dreptului de proprietate în favoarea altor persoane asupra terenurilor proprietarilor care nu au fost înscrisi în cooperativa agricola de productie, nu au predat terenurile statului sau acestea nu au fost preluate de stat prin acte translative de proprietate;

(iv) actele de reconstituire sau constituire a dreptului de proprietate emise dupa eliberarea titlului de proprietate fostului proprietar pe vechiul amplasament, transcris în registrele de transcriptiuni si inscriptiuni sau, dupa caz, intabulat în cartea funciara, precum si actele de înstrainare efectuate în baza lor;

(v) actele de reconstituire si constituire a dreptului de proprietate în masura în care au depasit limitele de suprafata stabilite de art. 24 alin. (1) din Legea fondului funciar nr. 18/1991;

(vi) actele de reconstituire a dreptului de proprietate asupra unor terenuri forestiere pentru persoanele care nu au detinut anterior în proprietate astfel de terenuri.

b) actele de constituire a dreptului de proprietate pe terenurile agricole aflate în domeniul public sau privat al statului, ori în domeniul public al comunelor, oraselor sau municipiilor;

c) actele de reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate în intravilanul localitatilor, pe terenurile revendicate de fostii proprietari, cu exceptia celor atribuite conform art. 23 din lege;

d) actele de constituire a dreptului de proprietate pe terenurile agricole constituite ca izlaz comunal;

e) actele de constituire a dreptului de proprietate, în conditiile art. 20, în localitatile în care s-a aplicat cota de reducere prevazuta de lege;

f) actele de constituire a dreptului de proprietate, în conditiile art. 20 si în cazul în care în localitatea respectiva nu s-a constituit dreptul de proprietate persoanelor îndreptatite de lege;

g) transferurile de terenuri dintr-o localitate în alta, efectuate cu încalcarea conditiilor prevazute de lege, în scopul ilicit de a spori prin aceasta valoarea terenului primit ca urmare a transferului;

h) actele de vânzare-cumparare privind constructiile afectate unei utilizari sociale sau culturale - case de locuit, crese, gradinite, cantine, camine culturale, sedii si altele asemenea - ce au apartinut cooperativelor agricole de productie, cu încalcarea dispozitiilor imperative prevazute la ultimul alineat al art. 28 din lege".

Per a contrario, restul actelor încheiate cu încalcarea prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991, Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole si celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 si ale Legii nr. 169/1997, cu modificarile si completarile ulterioare si ale prezentei legi nu sunt lovite de nulitate absolute, eventuala sanctiune fiind nulitatea relativa

Din analiza textelor invocate de reclamanta se retine ca cele prevazute la art. 4 alin. 1 din Legea nr. 1/ 2000, pentru primele doua protocoale, respectiv art. 4 alin. 1, 13, 14 din acelasi act normativ nu intra în enumerarea limitativa prevazuta de Legea nr. 169/ 1997, astfel încât sanctiunea este nulitatea relativa.

Din precizarile reclamantei formulate inclusiv în recursul din primul ciclu procesual se observa ca aceasta a invocat ca si cauza a actiunii nulitatea absoluta, în decizia civila nr. 767/2013 instanta de control judiciar aratând cu putere de lucru judecat ca :

"Pentru solutionarea acestei exceptii tribunalul a retinut ca, atât prin actiunea formulata initial de reclamanta în dosarul nr. **** cât si actiunea ce a fost formulata în dosarul **** (ce a fost conexata la dosarul nr. ****), reclamanta a indicat ca obiect al actiunilor formulate nulitatea absoluta a actelor atacate invocând texte de lege ce vizeaza aplicarea acestei sanctiuni si sustinând nulitatea actelor pentru cauza ilicita si pentru încalcarea unor dispozitii ale legii considerate de reclamanta ca fiind de ordine publica si atragând în consecinta aplicarea sanctiunii nulitatii absolute. În aceste conditii tribunalul apreciaza  ca acesta este cadru procesual instituit de reclamanta prin actiunile formulate  în baza principiului disponibilitatii ce guverneaza procesul civil, iar în  raport de obiectul cauzei  - nulitatea actelor atacate prin actiune-actiunea reclamantei SC GHL SRL este imprescriptibila".

Sub acest aspect, prezenta instanta nu mai are posibilitatea de a analiza conditiile nulitatii relative si daca aceasta sanctiune este aplicabila sau nu, în caz contrar ar ajunge de a încalca cele deja stabilite de o instanta, inclusiv în ceea ce priveste împlinirea termenului de prescriptie.

O alta cauza de nulitate absoluta invocata de reclamanta, pe lânga cea a încalcarii dispozitiilor legilor fondului funciar, o reprezinta frauda la lege.

Nulitatea absoluta, ca sanctiune civila, intervine în situatia încalcarii la data încheierii unui act juridic a unor norme imperative si care ocrotesc un interes general obstesc si are ca efect desfiintarea actului juridic si repunerea partilor în situatia anterioara.

În conformitate cu dispozitiile art.968 Cod Civil cauza sau scopul este acel element al actul juridic civil, care consta în obiectivul urmarit la încheierea unui asemenea act si pentru a fi valabila, cauza trebuie sa existe, sa fie reala, licita si morala.

Potrivit art. 967 Cod Civil cauza este prezumata, ea nu trebuie dovedita, prin urmare, cine invoca lipsa ori nevalabilitatea cauzei actului juridic acela trebuie sa dovedeasca aceasta si în consecinta sa rastoarne prezumtia.

Frauda la lege consta într-o manopera dolosiva, folosita de parti spre a realiza, pe calea actului juridic, o finalitate interzisa de reglementarile în vigoare, prin eludarea indirecta si oculta a unei norme prohibitive. Spre deosebire de dol, practicat de catre una dintre parti în detrimentul celeilalte, viciindu-i astfel consimtamântul, frauda la lege constituie o actiune savârsita prin coniventa de catre contractanti în dauna unor terte persoane.

Ori, în speta, reclamantul era obligat sa dovedeasca faptul ca partile actelor contestate au actionat cu rea credinta în dauna intereselor sale, lucru pe care nu l-a facut astfel încât nu poate fi retinut acest motiv de nulitate.

În ceea ce priveste procesul verbal nr. 2106/ 18.12.2007, reclamanta arata ca pârâta a indus-o în eroare ( f. 7 dosar ****, ceea ce duce la sanctiunea nulitatii relative pentru viciul de consimtamânt al dolului, ceea ce nu poate fi analizat de aceasta instanta în raport de calificarea data actiunii, asa cum s-a aratat anterior.

În cererea de recurs, reclamanta recurenta revine si arata ca nu invoca dolul, ci nulitatea absoluta a procesului verbal nr. 2106/ 18.12.2007 ca urmare a constatarii absolute a celor trei protocoale.

Cum instanta a apreciat ca protocoalele nu sunt lovite de nulitatea absoluta si neexistând alte motive de nulitate, va constata ca procesul verbal este valabil încheiat.

3. În ceea ce priveste Hotarârea nr. 317/2006, aceasta a fost emisa la data de 09.03.2006 ( f. 62 dosar ****), reclamanta având cunostinta de diminuarile de teren asa cum rezulta si din contestatia la executare formulata la data de 11.01.2008( f. 73-75 dosar ****) si în care arata ca a fost înstiintata de catre Primaria Borcea cu privire la retrocedarile efectuate catre persoanele fizice si juridice, prin comunicarea protocoalelor încheiate, astfel încât în mod legal prima instanta a constatat tardivitatea formularii contestatiei împotriva acestui act.

4.  În ceea ce priveste solutia asupra cererii de interventie, se observa ca în cadrul primului ciclu procesual Tribunalul Calarasi, prin decizia civila nr. 767/2013 instanta a analizat exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a intervenientului de  a formula recurs, constatând dreptul acestuia, respectiv calitatea sa procesuala.

Cum aceasta instanta a analizat în persoana intervenientului conditiile pentru a avea calitate de parte în proces, prezenta instanta nu poate reveni pentru  a face o noua analiza în acest sens, astfel încât va constata ca intervenientul are interes în solutionarea cauzei.

Pe de alta parte, fata de solutia pronuntata, de respinge a actiunii, în mod temeinic a fost admisa si cererea de interventie accesorie în favoarea pârâtei.

Fata de cele constatate anterior, instanta va respinge recursul formulat de recurenta S.C. GHL S.R.L. FETESTI ca nefondat cu consecinta mentinerii sentintei atacate ca legala si temeinica.

Domenii speta

Spete similare