Plata drepturilor salariale neacordate reprezentând contravaloarea muncii prestate în plus, respectiv orele de educaţie fizica

Titlu Plata drepturilor salariale neacordate reprezentând contravaloarea muncii prestate în plus, respectiv orele de educaţie fizica

Tip speta sentinţă civilă

Nr. 47

Data 18 ianuarie 2016

Domeniu asociat Salarizare

Continut speta  . Plata drepturilor salariale neacordate reprezentând contravaloarea muncii prestate în plus, respectiv orele de educaţie fizica .Cerere respinsă motivat de împrejurarea că orele de educaţie fizică au fost desfăşurate la aceeaşi clasă la care îşi desfăşoară activitatea de predare.

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Vâlcea sub nr. 1737/90/2015, reclamanţii ……, au chemat în judecată pe pârâtul LICEUL ANTIM IVIREANUL, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună:

 1.plata drepturilor salariale neacordate - reprezentând contravaloarea muncii prestate în plus, respectiv orele de educaţie fizica, pe o perioadă începând cu 3 ani anterior depunerii prezentei şi până la soluţionarea definitivă a cauzei, sume ce urmează a fi actualizate în funcţie de rata inflaţiei la data plăţii efective ;

2.plata dobânzii legale pentru sumele menţionate la pct. 1, ce reprezintă preţul lipsei de folosinţa sumelor cuvenite, pe o perioadă începând cu 3 ani anterior depunerii prezentei şi până la plata sumei datorate;

3.remunerarea în sistem de plata cu ora a orelor de educaţie fizica predate de învăţători, institutori, profesori pentru învăţământul primar.

În motivarea cererii se arată următoarele:

A. începând cu data de 09.02.2011, a intrat în vigoare Legea Educaţiei Naţionale Nr. 1/2011, care, între altele, prevede:

Art. 18: (3) Disciplina Religie poate fi predată numai de personalul didactic calificat conform prevederilor prezentei legi şi abilitat în baza protocoalelor încheiate între Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului şi cultele religioase recunoscute oficial de stat."

Art. 247: Funcţiile didactice sunt: (...) c) în învăţământul primar: învăţător/învăţătoare, institutor/institutoare, profesor pentru învăţământ primar - se normează câte un post pentru fiecare clasa de elevi;

Art. 263: „(1) Norma didactică în învăţământul preuniversitar cuprinde ore prevăzute în planurile-cadru de învăţământ la disciplinele corespunzătoare specializării sau specializărilor înscrise pe diploma de licenţa ori pe certificatul de absolvire o unui modul de minimum 90 de credite transferabile care atestă obţinerea de competenţe de predare a unei discipline din domeniul fundamental aferent domeniului de specializare înscris pe diplomă. (...)

(4) Orele de limbi străine din învăţământul primar pot fi predate, în condiţiile prezentei legi, de profesorii pentru învăţământul primar de la grupa sau clasa respectivă, în codrul activităţilor postului, dacă fac dovada calificării prin diploma de studii ori prin certificatul de competenţă. Orele de limbi străine din învăţământul primar pot fi predate şi de profesori cu studii superioare de specialitate, fiind incluse în norma acestora, sau prin plata cu ora, în cazul în care profesorii pentru învăţământul primar de la grupa ori clasa respectiva nu fac dovada calificării prin diploma de studii sau prin certificatul de competenţă.

(5) Orele de limbi străine din învăţământul primar pot fi predate, în condiţiile prezentei legi, de profesorii pentru învăţământul primar de la clasa respectivă, dacă fac dovada calificării prin diploma de studii sau prin certificatul de competenţă şi sunt remunerate prin plata cu ora. Orele de limbi străine din învăţământul primar pot fi predate şi de profesori cu studii superioare de specialitate, fiind incluse în norma acestora, sau prin plata cu ora. (...)

(7) în învăţământul primar, orele de educaţie fizica prevăzute în planurile de învăţământ sunt predate de profesori cu studii superioare de specialitate."

De precizat că dispoziţii similare s-au regăsit şi în Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 149/2007, abrogată expres prin Legea nr. 1/2011;

Art. 42 alin. (1): Activitatea personalului didactic de predare cuprinde: a) activităţi didactice de predare-învăţare, de instruire practică şl de evaluare, conform planurilor de învăţământ; b) activităţi de pregătire metodico-ştiinţifică şi activităţi de educaţie, complementare procesului de învăţământ.

2.Art. 43 alin. (1): Norma didactică de predare-învăţare, de instruire practică şi de evaluare curentă a preşcolarilor şi a elevilor în clasă reprezintă numărul de ore corespunzătoare activităţilor prevăzute la art. 42 alin. (1) lit.a şi se stabileşte după cum urmează: (...) b) un post de învăţător (institutor) pentru fiecare in codrul acestuia, unde nu se pot constitui clase separate (...).

3.Art. 44 alin. (3): în învăţământul preşcolar si primar, orele de limbi străine nu se includ în norma educatoarei. învăţătorului sau a institutorului. Aceste ore pot fi predate de profesori cu studii superioare de specialitate, fiind incluse în norma acestora, sau prin plata cu ora sau cumul.

(41) în învăţământul primar, orele de educaţie fizică prevăzute în planurile de învăţământ sunt predate de profesori cu studii superioare de specialitate, fiind incluse în norma acestora sau prin plata cu ora ori cu cumul.

(42) în situaţia în care predarea orelor de educaţie fizica nu se poate face de profesor cu studii de specialitate, acestea sunt predate de învăţătorul/institutorul clasei.

4- Art. 51 alin. (12): Salarizarea activităţilor didactice care nu pot fi normate în posturi didactice se cuantifică în ore fizice şi se face prin plata cu ora în condiţiile stabilite de Ministerul învăţământului.

5. Art.136 alin. (1): Disciplina "Religie" poate fi predata numai de personal abilitat în baza protocoalelor încheiate între Ministerul învăţământului şi cultele religioase recunoscute oficial de stat

B.Legea nr. 63/2011 privind încadrarea si salarizarea personalului didactic şi didactic auxiliar, aplicabilă şi în anul 2012, efect al Legii nr. 283/2011 - articolul unic, pct. 2, art. 11 - art. 1 alin. (4), şi în anul 2013 efect al art. 2 din Ordonanţa de urgenţa a Guvernului nr.84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum şi unele măsuri fiscal-bugetare, care face trimitere la textul Legii nr. 283/2011, şi în anul 2014, efect al art. 1 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţa a Guvernului nr. 103/2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice şi sunt aplicabile şi în prezent efect al art. 2 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţa a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice- Anexa nr.5, Capitolul 1.

„Art. 10 (2) Tarifele orare din învăţământul preuniversitar se calculează prin raportarea la sumele prevăzute la alin. (1), astfel: e) 1/80 pentru profesori, învăţători, institutori învăţământ primar.

C.Contractele colective de muncă unice la nivel de sector de activitate învăţământ preuniversitar - în vigoare de la data înregistrării lor ta Ministerul Muncii sub nr. 59276/02.11.2012 (acesta fiind publicat în Monitorul Oficial al României, Partea a V-a nr. 5/14.1.2012), respectiv 1483/13.11.2014 (publicat în Monitorul Oficial ai României, Partea a V-a, nr. 5/26.11.2014) prevăd :

Art. 15 (3) Orele de educaţie fizică predate de învăţători, institutori şi profesori pentru învăţământ primar, care nu sunt predate de profesori cu studii superioare de specialitate, pot fi remunerate în sistem de plata cu ora, ca personal necalificat.

Constituţia României prevede, la art. 1 (5): în România, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie. Art. 41 (5): Dreptul la negocieri colective în materie de muncă şi caracterul obligatoriu al convenţiilor colective sunt garantate.

De la intrarea în vigoare a Legii nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, în conformitate cu dispoziţiile art. 44 alin. (3) şi art. 136, în învăţământul primar, orele de limbi străine şi religie nu se includ în norma învăţătorului/institutorului. Ele sunt predate de cadre didactice calificate în acest sens.

Pe data de 8 iunie 2007, a fost publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 388, Legea nr. 149/2007 pentru completarea art. 44 din Legea nr. 128/1997. Potrivit alin. (41), nou introdus, în învăţământul primar, orele de educaţie fizică sunt predate de profesori cu studii de specialitate - la fel ca şi disciplina Religie sau limbile străine - fiind incluse în norma acestora sau remunerate prin plata cu ora sau cumul. Prin excepţie de la regula instituită de alin. (41), dacă predarea nu se poate face de profesori cu studii de specialitate, orele de educaţie fizică sunt predate de învăţătorul / institutorul clasei - alin. (42). în consecinţă, odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 149/2007, în învăţământul primar, orele la disciplina Educaţie fizică nu mai fac parte din norma învăţătorului / institutorului, ci din norma profesorului de educaţie fizică, în măsura în care nu există profesor calificat care să predea orele de educaţie fizică la clasele primare, acestea sunt predate de învăţătorul/institutorul clasei, în afara normei didactice. Acest lucru rezultă în mod clar din interpretarea sistematică a textului art. 44 din Legea nr.128/1997, din raportarea alin. (42) la dispoziţiile (41): dacă legiuitorul ar fi intenţionat ca orele la disciplina Educaţie fizica să facă parte din norma didactică a învăţătorului/institutorului, ar fi precizat expres acest lucru în cuprinsul alin. (42), astfel cum a procedat pentru profesor la alin. (41). Întrucât nu a făcut-o, este evidentă intenţia sa ca orele respective să nu facă parte din norma învăţătorului/institutorului, ele putând fi predate de acesta numai în mod excepţional, în plus faţă de norma sa didactică. Rezultă în mod clar că aceste ore au un regim diferit, nu sunt incluse în norma didactică a învăţătorului/institutorului şi constituie activitate suplimentară, ce se remunerează prin plata cu ora.

Prevederile Legii nr. 128/1997 în materia predării disciplinei Educaţie fizica, au fost menţinute şi în Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, care, la art. 263 alin. (7), a statuat expres că, în învăţământul primar, orele respective se predau numai de profesori cu studii superioare de specialitate.

Cu toate acestea, în practică, există situaţii în care orele de educaţie fizică din învăţământul primar sunt predate de învăţătorul/institutorul/profesorul pentru învăţământ primar al clasei, iar nu de profesori cu studii superioare de specialitate educaţie fizică şi în consecinţă, unităţile de învăţământ au obligaţia, potrivit art. 15 alin. (2) din contractul colectiv de muncă de a remunera respectivele ore în sistem de plata cu ora, ca personal necalificat. Dispoziţiile contractului colectiv sunt obligatorii în întregul sector de activitate învăţământ preuniversitar, potrivit art. 133 alin. (1) lit. c) şi art. 148 din aceeaşi Lege a dialogului social şi art. 14 din contract, dar şi în raport de art. 41 alin.5 din Constituţie - sens în care s-au pronunţat instanţele din întreaga ţară (inclusiv Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin Deciziile civile nr. 3201/25.06.2008 (dosar nr. 10678/2/2006}, nr. 260/24.01.2008 (dosar nr. 605/2/2007), nr. 3126/05.06.2009 (dosar nr. 2900/2/2009) şi nr. 5101/01.11.2011 (dosarul nr. 386/2/2010).

Tarifele pentru plata cu ora au fost stabilite prin Legea nr. 63/2011 (în vigoare de la 12.05.2011 şi până în prezent, efect al actelor normative de salarizare care i-au prelungit valabilitatea şi aplicabilitatea), respectiv 1/80 pentru profesori, învăţători, institutori învăţământ primar.

Deşi prevederile invocate sunt clare, aşa cum rezultă din adeverinţele anexate, în mod netemeinic şi nelegal membrii de sindicat - învăţători/institutori/profesori pentru învăţământ primar care predau orele de educaţie fizică în învăţământul preuniversitar, datorită lipsei profesorilor cu studii de specialitate - nu beneficiază şi de plata drepturilor salariale aferente activităţii suplimentare prestate. În acest fel se încalcă, principiul potrivit căruia tuturor salariaţilor îi este recunoscut dreptul la plata egală pentru muncă egală.

Aceasta în condiţiile în care, la nivelul ţării, există învăţători/institutori/profesori pentru învăţământ primar care au beneficiat de aplicarea corectă a dispoziţiilor legale şi contractuale invocate, în consecinţă, pe lângă faptul că nu au beneficiat de drepturile cuvenite în mod legal, membrii de sindicat - învăţători/institutori/profesori pentru învăţământ primar, care predau disciplina educaţie fizică în învăţământul primar - au fost în plus discriminaţi faţă de colegii lor din alte judeţe, aflaţi în situaţii identice.

Ţinând cont de adeverinţele emise de unitatea de învăţământ, anexate prezentei cereri, din care rezultă că membrii noştri de sindicat au predat disciplina Educaţie fizica în ultimii trei ani, fără ca orele respective să fie plătite, apreciază că membrii de sindicat, semnatari ai tabelului anexă la cererea de chemare în judecată, au fost în mod netemeinic şi nelegal lipsiţi de drepturile salariale cuvenite.

Începând cu data depunerii cererii de chemare în judecată, pârâta datorează şi dobânda legală pentru diferenţele salariale neachitate, reprezentând lipsa folosinţei drepturilor cuvenite.

Codul muncii republicat prevede, la art. 278 alin. 1, următoarele: „Dispoziţiile prezentului cod se întregesc cu celelalte dispoziţii cuprinse în legislaţia muncii şi, în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de munca prevăzute de prezentul cod, cu dispoziţiile legislaţiei civile." În consecinţă, apreciază că, şi în privinţa daunelor interese datorate de pârâtă pentru neplata drepturilor salariale sunt aplicabile dispoziţiile legislaţiei civile, respectiv cele ale Codului civil (Noul Cod civil - Legea nr. 287/2009, republicată), şi anume:

Art. 1530: Creditorul ore dreptul la daune-interese pentru repararea prejudiciului pe care debitorul i l-a cauzat şi care este consecinţa directa şi necesara o neexecutării obligaţiei.

Art. 1531 (1) Creditorul are dreptul la repararea integrala a prejudiciului pe care l-a suferit din faptul neexecutării.

(2)Prejudiciul cuprinde pierderea efectiv suferita de creditor şi beneficiul de care acesta este lipsit. La stabilirea prejudiciului se ţine seama de reducerea unor cheltuieli sau de evitarea unor pierderi de către creditor ca urmare a neexecutării obligaţiei.

(3)Creditorul are dreptul şi la repararea prejudiciului nepatrimonial.

Art. 1535 (1) în cazul în care o suma de bani nu este plătită la scadenţă, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadenţă până în momentul plăţii, în cuantumul convenit de părţi sau, în lipsa, în cel prevăzut de lege, fără a trebui sa dovedească vreun prejudiciu. În acest caz, debitorul nu ore dreptul să facă dovada că prejudiciul suferit de creditor ca urmare a întârzierii plaţii or fi mai mic.

(2) Dacă, înainte de scadenţa, debitorul datora dobânzi mai mari decât dobânda legala, daunele moratorii sunt datorate la nivelul aplicabil înainte de scadenţă.

(3) Creditorul are dreptul, în plus, la daune-interese pentru price prejudiciu suplimentar pe care l-a suferit din cauza neexecutării obligaţiei.

În egală măsură, sunt incidente în speţă  dispoziţiile art. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 13/2011 privind dobânda legală remuneratorie şi penalizatoare pentru obligaţii băneşti, precum si pentru reglementarea unor masuri financiar-fiscale in domeniul bancar, potrivit cărora: în cazul în care, potrivit dispoziţiilor legale sau prevederilor contractuale, obligaţia este purtătoare de dobânzi remuneratorii şi/sau penalizatoare, după caz, şi în absenţa stipulaţiei exprese a nivelului acestora de către părţi, se va plăti dobânda legală aferentă fiecăreia dintre acestea."

Ordonanţa Guvernului nr. 13/2011 a abrogat O.G. nr. 9/2000 privind nivelul dobânzii legale pentru obligaţii băneşti, aprobata prin Legea nr. 356/2002, care stipula că „părţile sunt libere să stabilească, în convenţii, rata dobânzii pentru întârzierea la plata unei obligaţii băneşti" - art. 1 - şi că în cazul în care, potrivit dispoziţiilor legale sau prevederilor contractuale, obligaţia este purtătoare de dobânzi fără să se arate rata dobânzii, se va plăti dobânda legală" - art. 2.

Din prevederile legale mai sus invocate rezultă că daunele interese constau în dobânda legală, ce curge de drept, fără punerea în întârziere, de la data scadenţei drepturilor salariale prevăzute în contractul individual de muncă - aceasta deoarece obligaţia legală de plată a salariului trebuia îndeplinită la data stabilită prin contractul individual de muncă. în acest sens s-au pronunţat deja instanţele din ţară (Tribunalele Olt, Dolj, Cluj, Timiş, Buzău etc), care au reţinut că daunele-interese datorate de angajator conform art. 166 alin. (4) din Codul muncii „pot consta în dobânda legală, care reprezintă preţul lipsei de folosinţă a sumelor stabilite prin titlul executoriu"; în consecinţă, în raport de dispoziţiile art. 1531 din Noul Cod civil, a constatat că dobânda legală „este datorată începând cu data cererii de chemare în judecată, astfel că se justifică acordarea ei de la această dată şi până la data plăţii efective a sumelor stabilite conform sentinţei ...". S-a mai reţinut şi că „membrii de sindicat, în calitate de creditori, sunt beneficiarii acestor daune-interese - dobânzi legale, pentru neexecutarea obligaţiei de plată a creanţelor, fiind evident prejudiciul pentru beneficiul nerealizat, cu atât mai mult cu cât, potrivit disp.art.3711 Cod pr.civ, executarea trebuia adusă la îndeplinire de bună voie." Hotărâri similare a pronunţat inclusiv Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a, prin raportare la dispoziţiile art. 1515 alin. (1), art. 1531 şi 1535 din Noul Cod Civil, considerate ca având „caracter imperativ şi de ordine publică, de la ele neputându-se deroga, fiind de strictă şi prioritară aplicare”. (Deciziile Curţii de Apel Bucureşti nr. 2668/09.05.2013 (dosar nr. 4981/87/2012) şi nr. 3419/12.06.2013 (dosar nr. 4560/87/2012)).

În sensul celor de mai sus s-a pronunţat recent, în recurs în interesul legii, şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Astfel, prin Decizia nr. 2/17.02.2014 (dosar nr. 21/2013), instanţa supremă a statuat: „în aplicarea dispoziţiilor ort. 1082 şi art. 1088 din Codul civil din anul 1864, respectiv art. 1531 alin. (1), alin. (2) teza I şi art. 1535 alin. (Ij din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, pot fi acordate daune-interese moratorii, sub forma dobânzii legale pentru plata eşalonată a sumelor prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale personalului din sectorul bugetar (...)". Decizia respectivă este obligatorie, potrivit art. 517 alin. (4) din Noul cod de procedură civilă.

In aceste condiţii, apreciază că acordarea dobânzii legale se impune pentru neplata la scadenţă a sumei datorate, creditorii (membrii de sindicat beneficiari ai sentinţei menţionate) fiind privaţi de folosirea sumei de bani cuprinse între data scadenţei şi data plăţii efective. Daunele-interese moratorii (dobânda legală) reprezintă o sancţiune pentru întârzierea la plată a unor obligaţii, dispuse de lege în sarcina angajatorului.

Cererea s-a întemeiat pe prevederile art. 148 şi urm. şi art. 194 Cod procedură civilă, ale art. 268 alin. (1) lit. c) din Codul Muncii, ale art. 28, art. 133 alin. (1) lit. c), art. 148 şi art. 208-211 din Legea dialogului social nr. 62/2011, ale art. 18 alin. (3) şi art. 263 alin. (1), (4), (5) şi (7) din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, ale art. 42 alin. (1), art. 43 alin. (1) lit. b), art. 44 alin. (3), (41), (42), art. 51 alin. (12) şi art. 136 din Legea nr. 128/1997, ale art. 10 alin. (2) din Anexa nr. 5 -Capitolul I la Legea nr. 63/2011, ale art. 2 din OG nr. 13/2011, ale art. 1530, art. 1531 şi art. 1535 din Noul Cod civil, ale art. 14 şi 15 alin. (3) din CC.M.U.N.S.A.I.P., precum şi ale art. 1 alin. (5) şi art. 41 alin. (5) din Constituţia României.

În cauză s-a solicitat administrarea probei cu înscrisuri şi s-au depus acte: tabel cu membrii de sindicat care susţin promovarea prezentei acţiuni; adeverinţe; extras din C.C.M.U.N.S.A.I.P.; practică judiciară.

Reclamanta a precizat cererea de chemare în judecată  arătând că, potrivit Legii Educaţiei Naţionale nr. 1/2011, art. 263 (7) „În învăţământul primar, orele de educaţie fizică  prevăzute în planurile de învăţământ sunt predate de profesori cu studii superioare de specialitate”, iar în situaţia în care predarea orelor de educaţie fizică nu se poate face de profesor, cu studii de specialitate, acestea sunt predate de învăţătorul/institutorul clasei.

Pârâta, legal citată, nu a depus întâmpinare şi nu a solicitat probe în apărare.

Din analiza materialului probator administrat în cauză, instanţa reţine următoarele.

Aşa cum rezultă din adeverinţele depuse la filele 8-15 din dosar, reclamanţii sunt încadraţi la pârâtă, în funcţia de profesor învăţământ primar.

Din aceeaşi adeverinţă rezultă că reclamanţii au predat disciplina „Educaţie fizică” în intervalul menţionat, precum şi că nu a beneficiat de plata pentru orele de educaţie fizică predate.

De asemenea, din adresa nr. 4002/09.12.2015, depusă, reiese că orele de educaţie fizică predate de reclamanţi au făcut parte din norma didactică.

Este adevărat că potrivit art. 44 alin. 41 şi 42 din Legea nr.128/1997 privind Statutul personalului didactic: „În învăţământul primar, orele de educaţie fizică prevăzute în planurile de învăţământ sunt predate de profesori cu studii superioare de specialitate, fiind incluse în norma acestora sau prin plata cu ora ori cu cumul.

În situaţia în care predarea orelor de educaţie fizică nu se poate face de profesor cu studii de specialitate, acestea sunt predate de învăţătorul/institutorul clasei.”

În mod asemănător, dispoziţiile art.263 din Legea nr.1/2011 a educaţiei naţionale prevăd că: „În învăţământul primar, orele de educaţie fizică prevăzute în planurile de învăţământ sunt predate de profesori cu studii superioare de specialitate.”.

De asemenea, potrivit art.51 alin.12 din Legea nr.128/1997: „Salarizarea activităţilor didactice care nu pot fi normate în posturi didactice se cuantifică în ore fizice şi se face prin plata cu ora, în condiţiile stabilite de Ministerul Educaţiei şi Cercetării.”.

Din aceste dispoziţii legale se pot trage mai multe concluzii: în învăţământul primar, orele de educaţie fizică prevăzute în planurile de învăţământ sunt predate, de regulă, de profesori cu studii superioare de specialitate; în situaţia în care predarea orelor de educaţie fizică nu se poate face de un profesor cu studii de specialitate, acestea sunt predate de învăţătorul/institutorul clasei; salarizarea orelor de educaţie fizică se face prin plata cu ora numai în situaţia în care acestea nu pot fi normate în posturile didactice ale celor care le-au prestat.

Numai că, potrivit prevederilor art. 43 alin.1 lit. b din Legea nr.128/1997: „Norma didactică de predare-învăţare, de instruire practică şi de evaluare curentă a preşcolarilor şi a elevilor în clasă reprezintă numărul de ore corespunzătoare activităţilor prevăzute la art. 42 alin. (1) lit. a) şi se stabileşte după cum urmează: … b) un post de învăţător (institutor) pentru fiecare clasă din învăţământul primar sau pentru clase simultane din cadrul acestuia, unde nu se pot constitui clase separate; …”.

În acelaşi sens, art.262 alin.3 lit. b din Legea nr.1/2011 prevede că: „(3) Norma didactică de predare-învăţare-evaluare şi de instruire practică şi de evaluare curentă a preşcolarilor şi a elevilor în clasă reprezintă numărul de ore corespunzător activităţilor prevăzute la alin. (1) lit. a) şi se stabileşte după cum urmează: … b) un post de învăţător/învăţătoare sau de institutor/institutoare ori de profesor pentru învăţământul primar pentru fiecare clasă din învăţământul primar sau pentru clase simultane din cadrul acestuia, unde nu se pot constitui clase separate; …”.

Aşadar, în cazul învăţătorilor sau al institutorilor ori profesorilor pentru învăţământul primar, norma didactică nu se stabileşte în funcţie de numărul de ore, ci de clasele la care aceştia desfăşoară activitatea de predare. Dacă orele de educaţie fizică au fost predate la clasa unde îşi desfăşoară activitatea de învăţător, institutor sau profesor pentru învăţământul primar, se consideră că ele fac parte din norma didactică şi nu sunt remunerate separat, prin plata cu ora.

În cazul reclamanţilor, astfel cum rezultă din adresa nr. 4002/09.12.2015, orele de educaţie fizică au fost predate în cadrul normei didactice, astfel că aceştia nu sunt îndreptăţiţi la plata suplimentară cu ora a activităţii prestate.

Reclamanţii nu sunt îndreptăţiţi la plata cu ora pentru activitatea prestată nici în temeiul dispoziţiilor art.15 alin. 3 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel de sector de activitate învăţământ preuniversitar, conform cărora: „Orele de educaţie fizică predate de învăţători, institutori şi profesori pentru învăţământ primar, care nu sunt predate de profesori cu studii superioare de specialitate, pot fi remunerate în sistem de plata cu ora, ca personal necalificat.”. Din dispoziţiile citate, care nu detaliază ipotezele şi condiţiile în care se poate face plata cu ora şi nu stabilesc o obligaţie în sarcina angajatorului, rezultă că remunerarea orelor de educaţie fizică prestate de învăţători, institutori şi profesori pentru învăţământ primar nu se poate face decât în condiţiile prevăzute de lege, menţionate anterior.

Pentru aceste considerente, instanţa urmează să respingă cererea ca neîntemeiată.

1

Domenii speta

Spete similare