Contestaţie decizie suspendare contract de muncă

Sentinţă civilă 384/2014 din 17.03.2014


R O M Â N I A

TRIBUNALUL ARGEŞ

SECŢIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ŞI ASIGURĂRI SOCIALE

SENTINTA Nr. 384/2014

Şedinţa publică de la 17 Martie 2014

Obiectul cauzei:contestaţie decizie suspendare contract de muncă

INSTANŢA

Deliberând asupra cauzei de faţă, reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestui tribunal la data de 25-03-2013, contestatoarea (...) a formulat, în contradictoriu cu intimata S.N.T.F.C.  ,,CFR CĂLĂTORI" SA - S.T.F.C.B. , contestaţie împotriva deciziilor nr. (...)  şi nr. (...) , solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună reîncadrarea în activitatea anterioară emiterii deciziei din 18-03-2013, obligarea intimatei la plata drepturilor salariale aferente perioadei de suspendare a contractului individual de muncă şi la consemnarea în carnetul de muncă a menţiunii cu privire la acordarea drepturilor băneşti, precum şi la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii, contestatoarea a arătat că este angajata intimatei în funcţia de şef de tren, împotriva sa începându-se urmărirea penală pentru săvârşirea infracţiunilor de luare de mită şi de abuz în serviciu, respectiv pentru că ar fi luat 5 lei de la un călător, fără să elibereze legitimaţie. În consecinţă, intimata a hotărât modificarea contractului individual de muncă al reclamantei, apreciind că nu mai poate desfăşura activitate de gestionar. De asemenea, prin decizia nr.(...)  a fost sancţionată şi disciplinar cu reducerea salariului de bază cu 10% pentru 3 luni. Cu toate acestea, la data de 18-03-2013 intimata a emis şi decizia nr.S1/349, prin care a dispus suspendarea contractului individual de muncă al reclamantei. Această ultimă decizie a fost nelegal emisă, întrucât nu s-a consemnat termenul în care poate fi contestată şi instanţa competentă şi nici nu sunt indicate ce prevederi au fost încălcate. În plus, reclamanta trebuie să se bucure de prezumţia de nevinovăţie, iar decizia de suspendare a sa din funcţie este excesivă, în special prin raportare la prejudiciul care i se impută. De asemenea, angajatorul trebuia să aibă în vedere şi vechimea sa în muncă, faptul că nu a mai fost vreodată sancţionată, precum şi faptul că are o familie de întreţinut. Prin urmare, numai instanţa de judecată poate stabili dacă faptele pentru care s-a formulat plângere penală este incompatibilă cu funcţia deţinută.

În drept, s-au invocat disp.art..268 C.muncii.

În dovedirea cererii, contestatoarea a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri.

Acţiunea este scutită de plata taxei judiciare de timbru conform art.270 C.muncii.

La data de 1-10-2013, intimata a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestaţiei ca neîntemeiate, arătând că reclamanta este cercetată penal ca urmare a plângerii penale depuse de angajator, motiv pentru care s-a decis suspendarea contractului individual de muncă. Decizia de suspendare este legal emisă întrucât nu există obligaţia legală de a se insera în cuprinsul acesteia termenul în care poate fi contestată şi instanţa competentă. În plus, funcţia pe care o deţine contestatoarea presupunea gestiune şi prin urmare potrivit art.4 din Legea nr. 22/1969, aceasta nu mai putea ocupa funcţia de gestionar.

În drept, s-au invocat disp.art. 205-208 N C.pr.civ.

În susţinerea întâmpinării, intimata a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri, martori, expertiză, interogatoriu, cercetare la faţa locului.

Prin răspunsul la întâmpinare, contestatoarea şi-a modificat acţiunea iniţială, în sensul restrângerii pretenţiilor privind plata drepturilor salariale la perioada 18.03-31.07.2013, întrucât intimata a reintegrat-o în funcţia deţinută anterior suspendării contractului individual de muncă.

Instanţa a încuviinţat şi administrat proba cu înscrisuri.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

Contestatoarea este salariata societăţii intimate în baza unui contract individual de muncă încheiat pe durată nedeterminată, iar prin decizia nr.(...) , contestată în cauză, intimata a dispus suspendarea contractului individual de muncă al acesteia începând cu aceeaşi dată, conform art.52 lit.b C.muncii, ca urmare a formulării unei plângeri penale.

Într-adevăr, potrivit art.52 alin.1 lit.b C.muncii, contractul individual de muncă poate fi suspendat din iniţiativa angajatorului în cazul în care acesta a formulat plângere penală împotriva salariatului sau acesta a fost trimis în judecată pentru fapte penale incompatibile cu funcţia deţinută, până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti.

În cauză, intimata a făcut dovada că a formulat împotriva contestatoarei plângerea penală înregistrată la IPJ Braşov, prin care a solicitat tragerea la răspundere penală a acesteia, alături de alţi salariaţi, pentru săvârşirea infracţiunilor de luare de mită şi de abuz în serviciu.

Verificând legalitatea deciziei contestate în cauză, tribunalul reţine, contrar susţinerilor contestatoarei, că dispoziţiile C.muncii nu prevăd condiţii de formă cu privire la decizia de suspendare din iniţiativa angajatorului a contractului individual de muncă.

Iar art.268 (actual 252) C.muncii, invocat de contestatoare, vizează decizia de concediere, iar nu cea de suspendare a contractului individual de muncă, nefiind deci aplicabil în speţă.

În consecinţă, faţă de disp.art.52 alin.1 lit.b C.muncii, instanţa reţine că legea impune o singură condiţie de fond ce trebuie respectată în situaţia suspendării contractului individual de muncă din iniţiativa angajatorului ca urmare a formulării unei plângeri penale, respectiv condiţia ca fapta de care este acuzat salariatul să fie incompatibilă cu funcţia deţinută de acesta.

Sub acest ultim aspect, reclamanta arată că la momentul emiterii deciziei nu mai ocupa funcţia de şef de tren, contractul său individual de muncă fiind modificat la data de 11-03-2013 sub aspectul funcţiei ocupate, fiind trecută pe funcţia de şef manevră I, şi prin urmare fapta penală de care este acuzată nu o face incompatibilă de ocupa o funcţie de muncitor necalificat.

Acelaşi argument, de fapt singurul motiv de contestaţie, se invocă de reclamantă şi atunci când solicită anularea deciziei de sancţionare disciplinară nr.(...) .

Tribunalul nu poate reţine acest motiv de contestaţie pentru niciuna dintre decizii şi în special cu privire la decizia de sancţionare disciplinară.

Astfel, cu referire la această ultimă decizie, instanţa reţine că aceasta a fost emisă cu respectarea procedurii de convocare la cercetare disciplinară, precum şi a cerinţelor de formă şi conţinut, prevăzute de dispoziţiile imperative ale art. 252 alin.1  şi 2  C.muncii.

De asemenea, sub aspectul temeiniciei, tribunalul reţine că abaterea disciplinară a fost reţinută în baza constatărilor personale ale unui poliţist sub acoperire, deci ale unui funcţionar public, ale cărui constatări personale pot fi contrazise numai în cadrul procedurii de înscriere în fals, conform art.270 N C.pr.civ.

Până la dovedirea falsului, constatările personale ale agentului statului se bucură de prezumţia de veridicitate şi legalitate.

Or, abaterea disciplinară este, potrivit art.247 alin.2 C.muncii, o faptă în legătură cu munca şi care constă într-o acţiune sau inacţiune săvârşită cu vinovăţie de către salariat, prin care acesta a încălcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil, ordinele şi dispoziţiile legale ale conducătorilor ierarhici.

Rezultă deci că fapta se apreciază abatere disciplinară prin raportare la obligaţiile de serviciu pe care salariatul le avea de respectat la momentul săvârşirii acesteia, fiind deci fără relevanţă că ulterior săvârşirii abaterii reclamanta nu mai avea aceeaşi funcţie.

Prin urmare, tribunalul constată că decizia de sancţionare disciplinară este legal şi temeinic emisă, iar sancţiunea aplicată este proporţională cu fapta, având în vedere că reclamanta a mai fost sancţionată disciplinar şi anterior, iar abaterea disciplinară a adus atingere grav disciplinei muncii, urmând a respinge ca neîntemeiată contestaţia formulată împotriva acestei decizii.

În schimb, instanţa nu poate ignora faptul că deşi a înţeles să sancţioneze disciplinar fapta reclamantei de a permite unui călător să circule fără legitimaţie, angajatorul a continuat să ia măsuri împotriva salariatei sale în baza aceleiaşi fapte, care la acest moment nu poate fi calificată decât ca o abatere disciplinară, întrucât sub aspect penal, reclamanta se bucură de prezumţia de nevinovăţie.

Astfel, dacă instanţa nu poate califica drept sancţiune disciplinară şi nici cenzura în vreun fel modificarea funcţiei contestatoarei, dat fiind că această modificare s-a făcut în mod legal în baza acordului părţilor, acestea fiind libere să negocieze elementele contractului individual de muncă, în schimb instanţa nu poate ignora faptul că angajatorul a decis şi suspendarea executării raportului de muncă, după ce modificase deja funcţia reclamantei.

Tribunalul nu îmbrăţişează punctul de vedere al reclamantei, respectiv că incompatibilitatea faptei penale cu funcţia deţinută se stabileşte prin raportare strictă la atribuţiile de serviciu din fişa postului, apreciind că în speţă, faţă de natura faptei de care este acuzată reclamanta, aceasta a adus atingere unui aspect esenţial al raporturilor de muncă, respectiv obligaţiei salariatului de fidelitate faţă de angajator, obligaţie ce presupune abţinerea de a aduce orice fel de prejudicii acestuia.

Iar pierderea încrederii angajatorului în salariatul său atrage în principiu incompatibilitatea acestuia cu orice funcţie.

În speţă însă, instanţa reţine că intimata nu a apreciat că fapta salariatei sale este de natură a-i afecta încrederea, optând pentru modificarea funcţiei acesteia, modificare ce a avut la bază, astfel cum se arată prin întâmpinarea formulată în cauză, faptul că dispoziţiile legale interzic ca o persoană urmărită penal să desfăşoare activitate de gestionar.

Optând deci pentru modificarea funcţiei ocupate de reclamantă, intimata a pierdut posibilitatea suspendării contractului individual de muncă în baza art.52 alin.1 lit.b C.muncii.

Căci o astfel de măsura apare în acest context ca arbitrară, ducând la ruperea echilibrului necesar între interesele salariatului şi cele ale angajatorului, instanţa urmând a admite sub acest aspect contestaţia şi să dispună anularea deciziei nr. (...) din 18.03.2013 şi repunerea părţilor în situaţia anterioară, respectiv va obliga intimata la plata către contestatoare a drepturilor salariale aferente perioadei 18.03-31.07.2013, pentru care a fost suspendat contractul individual de muncă în baza deciziei anulate.

Solicitarea reclamantei de obligare a intimatei să menţioneze în carnetul de muncă aspecte ce au în vedere perioada ulterioară datei de 1-01-2011 este neîntemeiată, având în vedere că dispoziţiile legale privind carnetul de muncă au fost abrogate începând cu acea dată.

De asemenea, în temeiul art.453 N C.pr.civ., va obliga intimata la plata către contestatoare a cheltuielilor de judecată efectuate de aceasta în cauză, constând în onorariu avocat, potrivit chitanţelor de la dosar (f.68 şi 143).

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Admite în parte contestaţia, astfel cum a fost modificată, formulată de contestatoarea (...) , în contradictoriu cu intimata S.N.T.F.C. ,,CFR CĂLĂTORI" SA - S.T.F.C.B.

Anulează decizia nr.(...) din 18.03.2013 şi obligă intimata la plata către contestatoare a drepturilor salariale aferente perioadei 18.03-31.07.2013, precum şi a sumei de 1500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată. Cu apel în 10 zile de la comunicare, cererea de apel depunându-se la Tribunalul Argeş. Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 17.03.2014, la Tribunalul Argeş, Secţia pentru Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale.