Solicitare plată indemnizatie de neconcurentă si plată dobândă legală aferentă drepturilor bănesti pretinse. Neexprimarea de către angajator a optiunii de activare a clauzei de neconcurentă la data încetării contractului de muncă al reclamantului.

Chiar dacă clauza de neconcurenţă inserată în actul adiţional la contractul individual de muncă nu conţine expres menţiunea de activare la data încetării raporturilor de muncă în funcţie de manifestarea de voinţă a angajatorului, aceasta este completată de prevederile CCM ce reglementează acest aspect. Nu se poate reţine că prevederile din CCM sunt lipsite de efecte juridice pentru faptul că acestea nu sunt cuprinse în mod obligatoriu şi în actul adiţional la CIM care cuprinde clauza de neconcurenţă. În acest sens, se reţine că toate contractele individuale de muncă sunt completate de cele negociate la nivel colectiv, câtă vreme acestea din urmă cuprind drepturi stabilite potrivit legii şi sunt valabil încheiate.

Dat fiind faptul că la data încetării contractului de muncă al reclamantului era în vigoare şi îşi producea efectele asupra raporturilor de muncă dintre părţi contractul colectiv de muncă 2015 - 2017 conform căruia „Clauza de neconcurenţă îşi produce efectele (…) la opţiunea angajatorului” (clauză reluată şi în contractul încheiat pentru perioada 2018 - 2020 conform căruia „Clauza de neconcurenţă poate fi activată la solicitarea exclusivă a angajatorului”), iar o astfel de opţiune nu a fost exprimată de angajatorul pârât la momentul respectiv, clauza de neconcurenţă prevăzută în contractul individual de muncă nu mai poate produce vreun efect după această dată.

Art. 21 - 24 Codul muncii

Art. 229 alin. (4) Codul muncii

Decizia CCR nr. 1277/2010

Prin cererea de chemare în judecată adresată Tribunalului Constanţa la data de 21.03.2018, înregistrată pe rolul acestei instanţe sub nr. .../118/2018, reclamantul [...] a chemat în judecată pe pârâta  [...], solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună:

 1. obligarea pârâtei la plata drepturilor băneşti - indemnizaţie de neconcuren?ă cuvenită începând cu luna februarie 2018 pentru o perioadă de 2 ani de zile, in valoare lunară de 50% din media salariilor brute din ultimele 6 luni anterioare încetării contractului, drepturi actualizate cu indicele de inflaţie la data plăţii efective;

2. obligarea pârâtei la plata dobânzii legale aferente drepturilor pretinse in petitul 1 al acţiunii, de la data exigibilităţii sumelor până la data plăţii efective;

3. obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată - onorariu avocat.

Prin cererea conexă formulată de reclamanta [...] înregistrată sub nr. .../118/2018, s-a solicitat instanţei să constate, în principal, încetarea clauzei de neconcurenţă şi în subsidiar adaptarea acestei clauze, în sensul reducerii cuantumului indemnizaţiei.

Prin sentinţa civilă nr. 2612, pronunţată de Tribunalul Constanţa, Secţia I Civilă, la data de 01.11.2018, în dosarul nr. .../118/2018 a fost admisă excepţia inadmisibilităţii cererii conexe, excepţie invocată de pârât. Totodată, a fost respinsă cererea conexă formulată de reclamanta conexă [...] Constanţa în contradictoriu cu pârâtul [...] , ca inadmisibilă.

De asemenea, a fost respinsă cererea principală formulată de reclamantul [...], în contradictoriu cu  pârâta [...] Constanţa, ca  nefondată.

Pentru a pronunţa această hotărâre Tribunalul Constanţa a reţinut următoarele:

Între reclamanta  [...] (societate al cărei obiect principal de activitate este pilotajul navelor maritime), în calitate de angajator şi pârâtul [...], în calitate de angajat, s-a încheiat contractului individual de muncă nr. 45/04.11.2011 pe durată nedeterminată, în baza căruia pârâtul a ocupat postul de pilot maritim. Elementele esenţiale ale acestui contract au fost modificate prin mai multe acte adiţionale succesive.

Astfel, prin actul adiţional nr. 59/1.08.2012 se introduce pct. M1 care prevede că: „Părţile convin de comun acord asupra clauzei de neconcuren?ă.

1. Clauza de neconcurenţă constă in aceea ca, timp de 2 ani după încetarea contractului individual de munca, angajatul nu poate presta serviciu de pilotaj nave maritime in zona porturilor maritime administrate de CN APM SA Constanta respectiv porturile maritime Constanta, Midia si Mangalia, in nume propriu sau in calitate de angajat si/sau in calitate de asociat si/sau administrator la o alta societate cu obiect de activitate „pilotaj nave maritime".

2. Indemnizatia de neconcuren?ă lunară este de 3.500 ron şi va fi plătita de angajator pe perioada de 2 ani de zile, lunar, daca angajatul isi respecta obligaţia asumata la pct. 1.

3. Daca angajatul nu işi respecta clauza de neconcurenta este obligat să restituie angajatorului, întreaga indemnizaţie încasata până la data încălcării clauzei, precum si daune interese in cuantum de 100.000 euro.

Daca angajatul, după încetarea contractului de muncă cu societatea [...], prestează activitatea de pilotaj in interes propriu sau ca angajat si/sau asociat si/sau administrator la o alta societate de pilotaj maritim in zona porturilor maritime administrate de CN APM SA respectiv porturile maritime Constanta, Midia ?i Mangalia, nu va mai primi indemnizaţia de neconcuren?ă, rămânând obligat fa?ă de angajator pentru plata de daune interese in cuantum de 100.000 euro.”

Prin actul adiţional nr. 90/1.02.2013 la contractul individual de muncă  părţile au convenit modificarea clauzei de la lit. M1 pct. 2, astfel: „Indemnizatia de neconcurenta lunara va fi de 50% din media veniturilor salariilor brute ale salariatului din ultimele 6 uni anterioare datei încetării contractului individual de munca (in cazul unui contract mai mic de 6 luni se va calcula media veniturilor salariale pe durata contractului) ".

Prin actul adiţional nr. 3/29.12.2017 s-a  modificat salariul  reclamantului, acesta beneficiind  de  un salariu lunar brut de [...] ron  la care se adaugă  un spor de fidelitate de [...] ron.

Prin Decizia nr. 94/01.02.2018 emisă de angajatorul [...] s-a dispus încetarea contractului individual de muncă al reclamantului [...] începând cu data de 02.02.2018, în baza art. 55 lit.b C.muncii.

După încetarea raporturilor de muncă, în temeiul dispoziţiilor contractuale prezentate mai sus, reclamantul solicită obligarea pârâtei la plata indemnizaţiei de neconcurenţă, arătând că a respectat obligaţiile asumate la semnarea acestei clauze, adică nu a prestat activităţi de pilotaj maritim în cadrul unor firme concurente, ce îşi desfăşoară activitatea în aria geografică expres menţionată  în act.

La rândul său, pârâta a susţinut că reclamantul nu este îndreptăţit la plata indemnizaţiei de neconcurenţă, întrucât, pe de o parte, nu mai subzistă circumstanţele concrete ce au impus negocierea cu angajatul său a acestei clauze, iar pe de altă parte nu a fost activată clauza de neconcurenţă, inserată exclusiv în  interesul şi spre utilitatea  angajatorului.

Cât priveşte activarea clauzei de neconcurenţă, pârâta a invocat, în sprijinul susţinerilor sale,  dispoziţiile contractului colectiv de muncă la nivel de unitate  aplicabil  în perioada 2015 – 2017, potrivit cărora ,,Clauza de neconcurenţă poate fi activată la solicitarea exclusivă a angajatorului”, contract ce a fost prelungit prin act adiţional pe o perioadă de 1 an, începând cu data de 22.05.2017, fiind astfel pe deplin aplicabil la data încetării raporturilor de muncă ale reclamantului. 

Clauza este reluată şi în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate aplicabil în perioada  2018 – 2020 şi are următorul conţinut ,,Clauza de neconcurenţă îşi produce efecte pentru o perioadă de maxim 2 ani de la data încetării contractului individual de muncă, la opţiunea angajatorului”.

 S-a constatat, din înscrisurile depuse la dosar, că reclamantul a luat cunoştinţă personal, prin semnătură, de cuprinsul Actului adiţional de prelungire a contractului colectiv de muncă şi nu a contestat legalitatea clauzei ce reglementează dreptul de opţiune al angajatorului la activarea  acestei clauze.

Conform dispozi?iilor art. 229 alin. 4 din Legea 53/2003 „Contractele colective de muncă, încheiate cu respectarea dispozi?iilor legale, constituie legea par?ilor.”

Potrivit art.21 alin.1 din Codul muncii, clauza de neconcuren?ă îl obligă pe salariat ca după încetarea contractului de muncă, o anumită perioadă să nu presteze în interesul propriu sau al unui ter? o activitate care se află în concuren?ă cu cea prestată la angajatorul cu care a semnat clauza, dispozi?ia legală invocată constituind o excep?ie de la dispozi?iile art. 38 din Codul muncii, întrucât, prin acordul păr?ilor, în schimbul ob?inerii unui avantaj material, la remiterea căruia angajatorul se obligă după încetarea raporturilor de muncă, salariatul acceptă o anumită restrângere a libertă?ii muncii sale.

Pentru a fi valabilă clauza de neconcuren?ă trebuie să existe acordul păr?ilor stipulat în contract cu privire la activită?ile interzise salariatului, perioada pentru care aceasta î?i produce efectele, ter?ii în favoarea cărora se interzice prestarea activită?ii, aria geografică în care îi este interzisă prestarea activită?ii concurente ?i cuantumul indemniza?iei la care se obligă angajatorul.

În speţă,  clauza de neconcurenţă  negociată de părţi, parte integrantă a contractului individual de muncă  al reclamantului, conţine toate elementele  de validitate, nefiind contestată sub acest aspect.

În decizia 1277/2010 a Cur?ii Constitu?ionale s-a re?inut că utilitatea clauzei ?ine seama de interesele angajatorului ?i acesta ar trebui să aibă posibilitatea să o activeze sau nu, după cum consideră de cuviin?ă.

 S-a apreciat în acest sens că angajatorul poate insera în clauza de neconcuren?ă ?i un drept al său de op?iune, în sensul activării sale sau nu odată cu încetarea raporturilor de muncă, iar activarea clauzei s-ar produce numai dacă fostul angajat, prin competen?ele ?i cuno?tin?ele acumulate, ar constitui, din punct de vedere al concuren?ei, o amenin?are pentru fostul angajator.

 În măsura în care clauza de neconcuren?ă a fost negociată pur ?i simplu, fără un drept de op?iune, aceasta se activează de drept ?i va înceta, fie la data expirării perioadei de aplicare negociate, fie la data intervenirii unui acord între cele două păr?i cocontractante.

În cauză, din con?inutul actului adi?ional, ce se completează cu dispoziţiile sus citate ale Contractului Colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate, aplicabil la data încetării raporturilor de muncă, a rezultat că în favoarea angajatorului şi-a rezervat un drept de opţiune, în baza căruia, clauza de neconcurenţă poate fi  activată numai la iniţiativa  sa.

În condiţiile în care, la încetarea contractului individual de muncă, societatea pârâtă angajatoare nu  a activat clauza de neconcurenţă, în exercitarea dreptului său de opţiune, această clauză contractuală, ce constituie fundamentul pretenţiilor fostului salariat, nu produce efecte juridice, anume reclamantului nu îi sunt interzise desfăşurarea unor activităţi de pilotaj în cadrul unor firme concurente, fiind liber să se angajeze, iar pârâtei nu îi incumbă obligaţia de plată a indemnizaţiei de neconcurenţă, în cuantumul  convenit.

În considerarea argumentelor de fapt şi de drept expuse, constatând că reclamantul nu este îndreptăţit la plata de către societatea angajatoare a indemnizaţiei de neconcurenţă, cererea principală a fost respinsă, ca nefondată.

Asupra excepţiei inadmisibilităţii cererii conexe, prin care reclamanta – pârâtă [...] a solicitat instanţei să constate, în principal, încetarea clauzei de neconcurenţă şi, în subsidiar, adaptarea acestei clauze, în sensul reducerii cuantumului indemnizaţiei, instanţa a reţinut:

Codul muncii reglementează posibilitatea părţilor de a negocia si stabili, la încheierea contractului individual de munca sau pe parcursul executării acestuia, o clauză de neconcurenta prin care salariatul sa fie obligat ca după încetarea contractului sa nu presteze, in interes propriu sau al unui terţ, o activitate care se află in concurenta cu cea prestata la angajatorul său, in schimbul unei indemnizaţii de neconcurenţă lunare pe care angajatorul se obliga să o plătească pe toata perioada de neconcurenţă.

Punctul de plecare în solu?ionarea excep?iei de inadmisibilitate a ac?iunii trebuie să îl constituie obiectul ac?iunii din perspectiva motivării în fapt, dar în mod deosebit a temeiului de drept invocat, anume  art. 1271 C.civ., în condiţiile în care, părţile în litigiu sunt semnatare ale unui contract individual/colectiv de muncă, iar naşterea, modificarea şi stingerea raporturilor juridice  dintre acestea  sunt cârmuite de dispoziţiile speciale ale codului muncii.

Prin cererea conexă, [...] a solicitat încetarea/modificarea clauzei de neconcurenţă  din contractul de muncă, prin interven?ia instan?ei, într-o manieră în care este exclusă manifestarea de voin?ă a salariatului, deşi  natura acestei clauze este strict convenţională.

S-a invocat intervenirea pe parcursul derulării raporturilor de muncă dintre părţi, a unei situaţii excepţionale care a determinat schimbarea împrejurărilor concrete ce au impus introducerea clauzei de neconcurenţă în contractul individual de muncă al pârâtului reclamant  [...].

Sub un prim aspect, în raport de momentul la care au apărut modificări în modul de organizare şi derulare a activităţilor de pilotaj maritim în porturile aflate în administrarea CN APM, prin prisma intrării pe piaţă a mai multor firme autorizate, cu obiect de activitate similar şi reducerea veniturilor reclamantei, anume anul 2017 (anterior încetării contractului individual de muncă), instanţa a constatat că nu s-a susţinut şi nici dovedit existenţa vreunui impediment de natură a împiedica părţile să procedeze la renegocierea clauzei de neconcurenţă sau chiar eliminarea acestei clauze din contract, cât timp se afla în vigoare.

În opinia tribunalului, este inadmisibilă exercitarea ac?iunii în constatarea încetării/ adaptării unor clauze, după încetarea contractului de muncă, pentru  că aceasta nu mai serve?te intereselor  concordante ale părţilor, ci urmăre?te o altă finalitate, favorabilă numai angajatorului, aceea ca prin intermediul instan?ei să fie lipsită de efecte o clauză specifică acestui tip de contract, anume clauza de neconcurenţă sau conţinutul său să fie modificat, cu încălcarea principiului libertă?ii contractuale.

Astfel, potrivit art. 17 alin. 1 ?i 5 din Codul muncii, anterior încheierii sau modificării contractului de muncă, angajatorul are obliga?ia de a informa salariatul cu privire la clauzele esen?iale/specifice pe care inten?ionează să le modifice.

Art. 41 din Codul muncii prevede că contractul individual de muncă poate fi modificat numai prin acordul păr?ilor.

Altfel spus, unui contract de muncă i se pot aduce în timp mai multe modificări, legate de locul de muncă, felul muncii, salariu sau de alte aspecte ce ?in de modul de derulare al raportului de muncă, modificări ce se regăsesc în succesiunea de acte adi?ionale cu aplicare limitată, de la momentul unei prime modificări până la următoarea care o înlocuie?te, şi care intervine  numai cât timp contractul se află în fiinţă.

Fa?ă de cele ce preced, instan?a de fond a reţinut că, potrivit dispozi?iilor art. 21 alin.1 coroborate cu cele ale art.8 alin.1 ?i art.16 alin.1 din Codul muncii, clauza de neconcuren?ă reprezintă o clauză contractuală bilaterală, consensuală, astfel încât numai prin consim?ământul mutual al salariatului ?i angajatorului această clauză poate fi modificată sau încetată.

În cauza de fa?ă, păr?ile nu au convenit niciodată modificarea sau încetarea clauzei de neconcuren?ă, astfel încât aceasta intră în vigoare, în baza art. 21 alin.1 din Codul muncii, după încetarea contractului individual de muncă dintre păr?i (la data de 02.02.2018), în cauză, numai dacă  angajatorul  a optat pentru activarea sa, astfel cum s-a statuat  în expunerea ce precede.

Ca atare, dreptul reclamantei [...] de a solicita direct instanţei încetarea/ adaptarea clauzei prin diminuarea indemnizaţiei, după încetarea contractului de muncă, nu are niciun fundament legal.

Sub un alt aspect, ca orice clauza contractuală, clauza de neconcurenţă trebuie să respecte principiul legalităţii, al bunei-credinţe, al bunelor moravuri şi, mai ales, specific relaţiilor de muncă, principiul libertăţii muncii salariatului.

În acest sens, art. 23 din Codul muncii limitează în mod expres întinderea efectelor clauzei de neconcurenţă, în sensul că negocierea şi asumarea unei clauze de neconcurenţă nu poate avea ca efect interzicerea în mod absolut a exercitării profesiei salariatului sau a specializării pe care o deţine.

 Jurisprudenţa a statuat că norma sus-arătată a fost edictată în scopul protejării salariatului de eventuale abuzuri din partea angajatorului, ceea ce presupune că o atare neregularitate ar putea fi invocată doar de către acesta, în calitate de persoană vătămată într-un drept personal subiectiv, aşa cum rezultă, de altfel, din prevederile art. 23 alin. 2 din Codul muncii, în conformitate cu care, la sesizarea salariatului sau a inspectoratului teritorial de muncă, instanţa competentă poate diminua efectele clauzei de neconcurenţă.

Întrucât au existat mai multe opinii care au susţinut o aparentă restrângere a dreptului angajatorului de a solicita diminuarea clauzei de neconcurenţă, prin Decizia nr. 1277/2010 Curtea Constituţională a Romaniei a tranşat aceasta chestiune, reţinând în mod judicios că ,,acordarea numai în beneficiul salariatului şi a inspectoratului teritorial pentru muncă a dreptului de a sesiza instanţa competentă pentru a diminua efectele clauzei de neconcurenţă ţine de obligaţia pozitiva a statului de a proteja partea inferioara din punct de vedere economic al contractului individual de munca, şi anume, angajatul. Norma are un caracter de protectie, un beneficiu legal acordat angajatului în considerarea situaţiei sale specifice, şi, de aceea, aplicarea sa nu poate fi extinsă în niciun caz la angajator. Deci, angajatul şi angajatorul aprioric se găsesc pe poziţii diferite, astfel încât tratamentul juridic aplicabil acestora trebuie să fie la rândul său diferit. Întrucât cele două părţi care au încheiat clauza de neconcurenţă se află în situaţii diferite, rezultă că şi tratamentul juridic al acestora pe tărâmul aplicării art. 21 din Constituţie trebuie să fie diferit.”

Prin prisma celor arătate mai sus, instanţa a reţinut că  numai  salariatul sau inspectoratul teritorial de muncă pot solicita instanţei competente diminuarea efectelor clauzei de neconcurenţă, reclamantei nefiindu-i deschis acest drept la acţiune.

Împotriva acestei sentinţe, la data de 04.01.2019, a formulat apel reclamantul [...], invocând următoarele:

Reclamantul [...] consideră sentinţa apelată ca netemeinică şi nelegală. Solicită, prin cererea sa, admiterea apelului, modificarea sentinţei şi, rejudecând, să se dispună admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată, cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin cererea de apel se face o descriere a situaţiei de fapt.

Cu privire la motivele de netemeinicie şi nelegalitate a sentinţei apelate, se arată următoarele:

Argumentele judecătorului privind respingerea acţiunii principale pe considerentul că angajatorul nu a activat clauza de neconcurenţă în exercitarea dreptului său de opţiune, se contrazic cu argumentele respingerii cererii conexe ca inadmisibilă.

În raport de forţa obligatorie a contractului individual de muncă şi de caracterul său sinalagmatic, angajatorul avea obligaţia respectării tuturor obligaţiilor asumate, respectiv plata -pct.Ml din contractul individual de muncă, care reglementa clauza de neconcurenţă.

În raport de existenţa în Contractul colectiv de muncă a clauzei privind activarea clauzei de neconcurenţă, la opţiunea angajatorului, apreciază că:

- prin inserarea ei în contractul individual de muncă al salariatului angajatorul şi-a manifestat opţiunea de activare a clauzei;

- clauzele contractului de muncă şi ale contractelor colective de muncă se vor interpreta în favoarea salariatului, legiuitorul protejându-1 astfel pe salariat faţă de rol său de subordonat în raportul de muncă;

- raportul de muncă este unul obligatoriu şi nu potestativ, legiuitorul nepermiţând în raportul de muncă inserarea de clauze potestative lăsate la aprecierea părţilor cu privire la aplicarea clauzelor, întrucât astfel s-ar ajunge la abuzul de drept de care partea mai puternică (angajatorul) s-ar putea prevala.

Doctrina este în acelaşi sens - Codul muncii şi Legea dialogului social - comentarii şi explicaţii - Ion Traian Ştefănescu, ediţia 2017, Universul Juridic:

"în practică se admite că este legală clauza de neconcurenţă în care angajatorul şi-a înscris un drept de opţiune referitor la posibilitatea renunţării la clauză sau la menţinerea acesteia, opţiune care trebuie exprimată până la momentul încetării contractului individual de muncă raportat la existenţa sau nu a unui risc concurenţial din partea salariatului respectiv. Actul prin care se renunţă trebuie să fie expres, să fie clar, adică să vizeze clauza de neconcurenţă, să nu cuprindă o formulare generică referitoare la renunţarea la pretenţii patrimoniale.”

Soluţia practicii concordă cu Decizia Curţii Constituţionale nr. 1277/2010 în care se menţionează: "angajatorul poate insera în clauza de neconcurenţă şi un drept al său de opţiune, în sensul activării sale sau nu odată cu încetarea raportului de muncă. Astfel, activarea clauzei s-ar produce numai dacă fostul salariat, prin competenţele şi cunoştinţele acumulate, ar constitui, din punct de vedere concurenţial, o ameninţare pentru fostul angajator". Dacă, dimpotrivă, clauza de neconcurenţă a fost negociată pur şi simplu, fără un drept de opţiune, aceasta se activează de drept şi va înceta fie la data expirării perioadei de aplicare negociată, fie la data intervenirii unui acord între cele două părţi contractante.

Astfel, arată apelantul [...] că a fost angajat al pârâtei cu contract de muncă individual de muncă nr. .../04.11.2011, pe durată nedeterminată, în funcţia de pilot maritim I- COR 314208.

Potrivit clauzelor actului adiţional nr. 59/01.08.2012 părţile au convenit introducerea pct. M1 care reglementa clauza de neconcurenţă:

MI: Părţile convin de comun acord asupra clauzei de neconcurenţă.

1. Clauza de neconcurenţă constă în aceea că, timp de 2 ani după încetarea contractului individual de muncă, angajatul nu poate presta servicii de pilotaj nave maritime în zona porturilor maritime administrate de C.N. A.P.M. S.A, Constanţa, respectiv porturile maritime Constanţa, Midia şi Mangalia, în nume propriu sau în calitate de angajat şi/sau în calitate de asociat şi/sau administrator la o altă societate cu obiect de activitate - pilotaj nave maritime.

2. Indemnizaţia de neconcurenţă lunară este de 3500 Ron şi va fi plătită de angajator pe perioada de 2 ani de zile, lunar, dacă angajatul îşi respectă obligaţia asumată la art.l.

3. Dacă angajatul nu îşi respectă clauza de neconcurenţă, este obligat să restituie angajatorului întreaga indemnizaţie încasată până la data încălcării clauzei, precum şi daune - interese în cuantum de 100.000 Euro.

Dacă angajatul, după încetarea contractului de muncă cu [...], prestează activitatea de pilotaj în interes propriu sau ca angajat şi/sau asociat şi/sau administrator la o altă societate de pilotaj maritim în zona porturilor maritime administrate de C.N. A.P.M S.A. Constanţa, respectiv porturile maritime Constanţa, Midia şi Mangalia, nu va mai primi indemnizaţia de neconcurenţă, rămânând obligat faţă de angajator pentru plata de daune - interese în cuantum de 100.000 Euro.

Prin actul adiţional nr. 90/01.02.2013 lit M1 pct 2 se modifică astfel:

Indemnizaţia de neconcurenţă lunară va fi de 50% din media veniturilor salariilor brute ale salariatului din ultimele 6 luni anterioare datei încetării contractului individual de muncă.

Prin actul adiţional nr. .../29.12.2017 ultimul salariu brut al reclamantului a fost de [...] lei = salariu de baza [...] lei + spor fidelitate [...] lei.

La data de 02.02.2018 prin decizia de încetare a activităţii nr. .../01.02.2018 opera încetarea activităţii reclamantului în temeiul art. 55 lit. b Codul Muncii.

Aşadar, la data încetării raportului de muncă, valoarea indemnizaţiei de neconcurenţă cuvenită începând cu luna februarie 2018 este în valoare brută lunară de: [...] lei x 50%= [...] lei.

La data de 29.12.2017, dată când reclamantul primea decizia de pensionare şi a comunicat-o angajatorului, acesta înţelegea să stabilească salariul, respectiv indemnizaţia de neconcurenţă, la un anumit nivel valoric.

Atâta timp cât prin contractul individual de muncă nu s-a prevăzut un drept de opţiune pentru angajator şi nici nu s-a renunţat la această clauză, interpretarea că această clauză ar fi potestativă pentru angajator, depinzând exclusiv de voinţa acestuia, activarea sau nu a clauzei contravine forţei obligatorii a contractului şi caracterului său sinalagmatic.

Faptul că angajatorul, prin contractul colectiv de muncă, şi-a rezervat drept de activare a clauzei, se putea realiza prin acordul părţilor doar până la momentul încetării raportului de muncă, ulterior acestui moment clauza se activează de drept şi capătă forţă obligatorie faţă de ambele părţi.

Interpretarea judecătorului precum că reclamantului nu îi este interzisă desfăşurarea unei anumite activităţi în cadrul unor firme concurente, fiind liber să se angajeze, iar pârâtei nu îi incumbă nici o obligaţie de plată a indemnizaţiei de neconcurenţă, este lipsită de fundament legal şi reprezintă o denegare de dreptate.

Prin această interpretare, în fapt, se anulează clauza din contractul individual de muncă, lipsind-o de efecte juridice, deşi instanţa vine în argumentarea excepţiei inadmisibilităţii şi recunoaşte că modificarea unui contract se poate realiza doar prin consimţământ mutual iar această clauză nu poate fi încetată sau modificată în mod unilateral.

Faţă de toate aceste susţineri, solicită admiterea apelului, modificarea hotărârii instanţei de fond şi rejudecând, să se dispună admiterea acţiunii principale şi obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

Împotriva acestei sentinţe, la data de 18.02.2019, a formulat apel incident pârâta [...], invocând următoarele:

Se arată că prin sentinţa civilă nr. 2612 din 01.11.2018 pronunţată de Tribunalul Constanta în dosarul nr. .../118/2018, s-a respins acţiunea formulata de reclamantul [...] şi cererea conexa formulată de reclamanta Societatea [...] în contradictoriu cu [...], ca inadmisibilă.

Instanţa de fond a interpretat greşit natura juridică a clauzei de neconcurenţă, reţinând că nu poate fi solicitată constatarea încetării sau adaptării ei după încetarea contractului de muncă.

În circumstanţele obiective „impuse” de modul de organizare a serviciilor de pilotaj în anul 2012 şi condiţiile speciale impuse de CN APM SA în vederea desfăşurării serviciului, respectiv „numărul minim de 21 de piloţi maritimi”, „angajaţi exclusiv la operator cu contract de muncă, pe durată nedeterminată şi normă întreagă”, societatea a convenit cu piloţii introducerea în contractele individuale de muncă a clauzei de „fidelitate” şi a clauzei de „neconcurenţă”.

Astfel, prin actul adiţional nr. 59/01.08.2012, se introduce pct. M1 care prevede că: „Părţile convin de comun acord asupra clauzei de neconcurenţă.

1. Clauza de neconcurenţă constă în aceea că, timp de 2 ani după încetarea contractului individual de muncă, angajatul nu poate presta servicii de pilotaj nave maritime în zona porturilor maritime administrate de CN APM SA Constanta respectiv porturile maritime Constanta, Midia şi Mangalia, în nume propriu sau în calitate de angajat şi/sau în calitate de asociat şi/sau administrator la o altă societate cu obiect de activitate „pilotaj nave maritime”.

2. Indemnizaţia de neconcurenţă lunară este de 3.500 ron şi va fi plătită de angajator pe perioada de 2 ani de zile, lunar, daca angajatul îşi respectă obligaţia asumata la pct. 1.

3. Dacă angajatul nu îşi respectă clauza de neconcuren?ă, este obligat să restituie angajatorului întreaga indemnizaţie încasată până la data încălcării clauzei, precum şi daune interese în cuantum de 100.000 euro.

Daca angajatul după încetarea contractului de muncă cu SOCIETATEA [...], prestează activitatea de pilotaj în interes propriu sau ca angajat şi/sau asociat şi/sau administrator la o altă societate de pilotaj maritim în zona porturilor maritime administrate de CN APM SA respectiv porturile maritime Constanta, Midia şi Mangalia, nu va mai primi indemnizaţia de neconcurenţă, rămânând obligat faţă de angajator pentru plata de daune interese în cuantum de 100.000 euro.”

Prin actul adiţional nr. 90/01.02.2013 la contractul individual de muncă se modifică lit. M1 pct. 2 astfel:

„Indemnizaţia de neconcurenţă lunară va fi de 50% din media veniturilor salariilor brute ale salariatului din ultimele 6 uni anterioare datei încetării contractului individual de muncă (în cazul unui contract mai mic de 6 luni se va calcula media veniturilor salariale pe durata contractului)”.

Art. 21 alin. 1 din Codul Muncii (text preluat integral în actul adiţional) prevede că:

„La încheierea contractului individual de muncă sau pe parcursul executării acestuia, părţile pot negocia şi cuprinde în contract o clauză de neconcurenţă prin care salariatul să fie obligat ca după încetarea contractului să nu presteze, în interes propriu sau al unui terţ, o activitate care se află în concurenţă cu cea prestată la angajatorul său, în schimbul unei indemnizaţii de neconcurenţă lunare pe care angajatorul se obligă să o plătească pe toată perioada de neconcurenţă”.

Clauza de neconcurenţă a fost introdusă prin actul adiţional la contractul individual de muncă, în circumstanţele obiective relevate mai sus, respectiv condiţiile de autorizare prevăzute în contractul încheiat cu CN APM SA, respectiv numărul minim de 21 de piloţi „angajaţi exclusiv la operator cu contract de muncă”, modul de desfăşurare al activităţii de pilotaj reglementat de CN APM SA şi riscul ca piloţii să „migreze” de la o societate de pilotaj la alta, cu consecinţa pentru societatea reclamantă de a nu-şi putea îndeplini obligaţiile din contractul încheiat cu CN APM SA.

Reducerea numărului minim de piloţi sub 21 ar fi condus la pierderea autorizaţiei şi, în final, ajungerea societăţii în insolvenţă, cu consecinţa socială a concedierii celorlalţi salariaţi.

Împrejurările care au determinat însă introducerea clauzei de neconcurenţă în contractul individual de muncă s-au modificat, câtă vreme volumul de activitate al societăţii s-a redus ca urmare a autorizării altor societăţi care desfăşoară activităţi de pilotaj în porturile româneşti, iar veniturile s-au redus semnificativ.

Aşadar, clauza de neconcurenţă a reprezentat o măsură de protecţie a angajatorului pentru a preveni o eventuală concurenţă neloială, pe de o parte, iar pe de altă parte, societatea a fost „constrânsă” să introducă această clauză în contractul individual de muncă, câtă vreme s-a obligat prin contractul încheiat cu CN APM SA să asigure minim 21 piloţi maritimi, „angajaţi exclusiv la operator cu contract de muncă pe durată nedeterminată şi normă întreagă” şi să presteze servicii „pe o baza permanenta, nediscriminatorie, uniformă şi continuă, în condiţii egale în ceea ce priveşte calitatea, timpul şi preţul, în Porturile Constanţa, Midia şi Mangalia”.

Prin Decizia nr. 1277/2010 a Curţii Constituţionale, referitoare la respingerea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 21-24 din Codul Muncii, se precizează o serie de aspecte de principiu referitoare la clauza de neconcurenţă.

Fără dubii, încheierea, modificarea şi încetarea clauzei de neconcurenţă trebuie să fie determinate de voinţa concordantă a angajatorului şi angajatului;

Utilitatea clauzei ţine de interesele angajatorului şi, într-adevăr, angajatorul în cauză ar trebui să aibă posibilitatea să o activeze sau nu, odată cu încetarea raporturilor de muncă.

Ca urmare:

- în măsură în care a fost negociată pur si simplu, fără un drept de opţiune, clauza se activează de drept şi va înceta, fie la data expirării perioadei negociate de părţi, fie la data intervenirii unui acord între ele;

- dacă s-a inserat dreptul de opţiune al angajatorului, activarea clauzei se va produce numai dacă fostul angajat, prin cunoştinţele şi competenţele dobândite, ar constitui, din punct de vedere al concurenţei, o ameninţare pentru angajator.

Câtă vreme această clauză produce efecte după încetarea contractului de muncă, este limpede că acţiunea având ca obiect înlăturarea sau adaptarea ei este admisibilă.

Raportat la motivele de fapt care fac dovada schimbării excepţionale a împrejurărilor concrete care au determinat introducerea clauzei de neconcurenţă în contractul de muncă, se impune adaptarea contractului conform art. 1271 Cod civil.

În raport de aceste considerente, se solicită admiterea apelului incident, respingerea excepţiei de inadmisibilitate şi admiterea acţiunii (conexe) pe fond.

Analizând apelurile declarate în cauză, principal şi incident, prin prisma motivelor de apel invocate, Curtea apreciază că acestea sunt nefondate pentru considerentele ce succed:

Clauza de neconcurenţă este o clauză specifică reglementată de dispoziţiile art. 21 - 24 Codul muncii, prin această clauză urmărindu-se ca salariatul să fie obligat ca după încetarea contractului de muncă să nu presteze, în interes propriu sau al unui terţ, o activitate care se află în concurenţă cu cea prestată la angajatorul său. Această clauză trebuie să cuprindă, printre altele, în mod expres, în concret, activităţile ce sunt interzise fostului salariat, după data încetării contractului de muncă şi terţii, comercianţii, în favoarea cărora se interzice prestarea activităţii.

Clauza îşi produce efectele după data încetării contractului individual de muncă, în acord cu convenţia părţilor. În acest sens, Curtea apreciază că părţile au convenit ca această clauză să producă efecte la încetarea contractului individual de muncă doar în condiţiile în care are loc activarea clauzei la momentul încetării raporturilor contractuale. Clauza de neconcurenţa nu îşi poate produce efectele de plin drept, câtă vreme tot prin convenţia expresă a părţilor acestea au convenit că angajatorul are opţiunea de a activa clauza la data încetării raporturilor de muncă. Prevederea care conţine acest drept de opţiune între a activa clauza de neconcurenţa sau a nu activa această clauză este înscrisă în contractul colectiv de muncă.

Potrivit art.229 alin. (4) C. muncii: "contractele colective de muncă, încheiate cu respectarea dispoziţiilor legale, constituie legea părţilor". Aceasta înseamnă că se aplică întocmai şi clauza privind activarea obligaţiei de neconcurenţă în perioada de valabilitate a unui astfel de contract colectiv de muncă. În atare context, în mod corect tribunalul a apreciat că pentru rezolvarea raportului juridic dedus judecăţii trebuie avute în vedere prevederile contractelor colective de muncă încheiate la nivel de unitate pe perioada dedusă judecăţii.

Curtea constată că potrivit art. 229 alin. (1) C. muncii: "Contractul colectiv de muncă este convenţia încheiată în formă scrisă între angajator sau organizaţia patronală, de o parte, şi salariaţi, reprezentaţi prin sindicate ori în alt mod prevăzut de lege, de cealaltă parte, prin care se stabilesc clauze privind condiţiile de muncă, salarizarea, precum şi alte drepturi şi obligaţii ce decurg din raporturile de muncă".

Normele cuprinse în contractul colectiv de muncă au calitatea de reguli de drept aplicabile cu acelaşi titlu şi cu aceleaşi efecte ca şi normele cuprinse în actele normative. Prioritatea de care se bucură în legislaţia muncii contractul colectiv de muncă în reglementarea relaţiilor de muncă în raport cu celelalte izvoare specifice ale dreptului muncii se află în deplină concordanţă cu normele internaţionale în materie, el urmând să îşi producă efectele faţă de toţi salariaţii şi angajatorii la care se referă.

Prin urmare, chiar dacă clauza de neconcurenţă inserată în actul adiţional la contractul individual de muncă  nu conţine expres menţiunea de activare la data încetării raporturilor de muncă în funcţie de manifestarea de voinţă a angajatorului, aceasta este completată de prevederile CCM ce reglementează acest aspect. Nu se poate reţine că prevederile din CCM sunt lipsite de efecte juridice pentru faptul că acestea nu sunt cuprinse în mod obligatoriu şi în actul adiţional la CIM care cuprinde clauza de neconcurenţă. În acest sens, se reţine că toate contractele individuale de muncă sunt completate de cele negociate la nivel colectiv, câtă vreme acestea din urmă cuprind drepturi stabilite potrivit legii şi sunt valabil încheiate.

Opţiunea de activare a clauzei este un drept al angajatorului, recunoscut în favoarea acestuia şi prin Decizia CCR nr. 1277/2010. Existenţa acestui drept de opţiune nu afectează caracterul raportului de muncă, fiind în acord cu principiul consesualismului consacrat de prevederile art. 8 Codul muncii. De asemenea, Curtea reţine că interpretarea clauzelor contractuale se face în acord cu voinţa concordantă a părţilor şi în mod sistematic (art. 1266 - 1267 Cod civil), manifestarea de voinţă a reclamantului existând atât la încheierea contractului individual de muncă, cât şi la încheierea contractelor colective de muncă.

Pe cale de consecinţă, dat fiind că la data încetării contractului de muncă al reclamantului era în vigoare şi îşi producea efectele asupra raporturilor de muncă dintre părţi contractul colectiv de muncă 2015 - 2017 conform căruia „Clauza de neconcurenţă îşi produce efectele (…) la opţiunea angajatorului” (clauză reluată şi în contractul încheiat pentru perioada 2018 - 2020 conform căruia „Clauza de neconcurenţă poate fi activată la solicitarea exclusivă a angajatorului”), iar o astfel de opţiune nu a fost exprimată de angajatorul pârât la momentul respectiv, clauza de neconcurenţă prevăzută în contractul individual de muncă nu mai poate produce vreun efect după această dată.

Prin urmare, motivele de apel formulate de reclamant, care vizează opţiunea de activare a clauzei de neconcurenţă, sunt nefondate.

Interpretarea dată clauzelor contractuale prin hotărârea primei instanţe este legală şi temeinică, neputând fi primită critica existenţei unei situaţii de denegare de dreptate.

În ceea ce priveşte apelul incident, se reţine că prevederea conţinută de art. 23  alin. (2) din Codul muncii a fost edictată în scopul protejării salariatului de eventuale abuzuri din partea angajatorului, ceea ce presupune că o atare neregularitate ar putea fi invocată doar de către acesta, în calitate de persoană vătămată într-un drept personal subiectiv. Or, potrivit textului mai sus menţionat, la sesizarea salariatului sau a inspectoratului teritorial de muncă, instanţa competentă poate diminua efectele clauzei de neconcurenţă, nefiind deschisă o astfel de cale pentru angajator, câtă vreme prejudiciul este prezumat în favoarea salariatului care are îngrădită libertatea de exercitarea a dreptului de muncă.

În raport de aceste considerente, instanţa de control judiciar apreciază că dezlegarea problemelor de drept deduse judecăţii de către instanţa de fond este una corectă, fiind aplicate în mod legal şi temeinic prevederile legale incidente la situaţia de fapt reţinută.

Domenii speta

Spete similare