Contestaţie decizie de concediere

Sentinţă civilă 674/2015 din 23.03.2015


R O M Â N I A

TRIBUNALUL ARGEŞ*

SECŢIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ŞI ASIGURĂRI SOCIALE

SENTINTA Nr. 674/2015

Şedinţa publică de la 23 Martie 2015

Obiectul cauzei:contestaţie decizie de concediere

INSTANŢA

Deliberând asupra cauzei de faţă, constată următoarele :

Prin cererea înregistrată pe rolul acestui tribunal la data de 16-09-2013, contestatoarea (...) a formulat, în contradictoriu cu intimata SC L.D.A.R. SRL, contestaţie împotriva deciziei de concediere nr. (...)  din 13-08-2013, solicitând anularea acesteia, repunerea părţilor în situaţia anterioară în sensul reintegrării pe postul avut anterior, obligarea intimatei la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat, începând cu data concedierii şi până la reintegrarea efectivă, precum şi la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii, contestatoarea a arătat în esenţă că a fost angajata societăţii intimate, fiind concediată prin decizia contestată, fără însă a fi respectată procedura legală, motiv pentru care trebuie anulată decizia în condiţiile art.78 C.muncii. Astfel, nu există o cauză reală şi serioasă a concedierii, intimata urmărind de fapt maximizarea profitului, societatea neavând dificultăţi economice, nefiind respectate deci condiţiile prev.de art. 65 alin.2 C.muncii, întrucât concedierea se poate realiza atunci când continuarea activităţii este imposibilă, nu atunci când s-ar ajunge la creşterea profitului. De altfel, în paralel cu derularea procedurii de concediere pârâta a înfiinţat 130 de posturi noi, despre care nu s-a făcut vorbire în planul de concediere. În plus, contestatoarea se bucura de protecţia acordată conducerii sindicatelor din unitate potrivit CCM aplicabil. De asemenea, decizia este nelegală deoarece intimata nu a respectat procedura concedierii colective, respectiv nu a consultat în mod real şi efectiv Sindicatul reprezentativ, ci doar s-a făcut o comunicare formală, fără a se acorda Sindicatului posibilitatea de a face propuneri concrete. Intimata nu a justificat nici modalitatea de aplicare a criteriilor de selecţie a personalului concediat, având în vedere că numita (...) , iniţial aflată pe lista de disponibilizare, nu a fost concediată, deşi făcea parte din acelaşi departament. În plus, intimata a aplicat criterii suplimentare de departajare, criterii ce nu erau prevăzute de lege sau de contractul colectiv de muncă. Iar în măsura în care două persoane propuse spre concediere se află în aceeaşi situaţie în mod obligatoriu trebuia consultat Sindicatul.

În drept, s-au invocat disp.art. 65 şi urm., 220, 270-275 C.muncii, CCM aplicabile, art.194, 451 N C.pr.civ., Statutul SLLC.

În dovedirea cererii, contestatoarea a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri, interogatoriu, martori.

Acţiunea este scutită de plata taxei judiciare de timbru conform art.270  C.muncii.

Prin întâmpinarea formulată la data de 5-05-2014, intimata a solicitat respingerea contestaţiei ca neîntemeiate şi obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată, arătând că decizia de concediere are la bază hotărârea societăţii de reorganizare a structurii interne, fiind respectată procedura legală prevăzută pentru concedierea colectivă. În plus, contestatoarea nu era membru în conducerea sindicatului, pentru a se bucura de protecţie, astfel cum rezultă din certificatul de grefă obţinut de societate. Iar în situaţia contestatoarei nu s-a procedat la vreo departajare, pentru a fi incident vreun criteriu de selecţie, dat fiind că au fost desfiinţate toate posturile similare cu cel al contestatoarei.

În drept, s-au invocat disp.art. 205 N C.pr.civ.

În susţinerea întâmpinării, intimata a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri şi interogatoriu.

Instanţa a încuviinţat şi administrat proba cu înscrisuri, cu interogatoriul părţilor, precum şi cu declaraţia martorului (...) .

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

Potrivit contractului individual de muncă, contestatoarea a fost salariata intimatei, fiind concediată în baza deciziei nr.(...) /13-08-2013, contestate în cauză, în temeiul art.65 alin.1 C.muncii în cadrul unei concedieri colective.

Din analiza acestui act, instanţa constată că dispoziţia de concediere conţine menţiunile obligatorii prevăzute de art.76 C.muncii, în cazul concedierii colective pentru motive ce nu ţin de persoana salariatului, respectiv durata preavizului, motivele care determină concedierea şi criteriile de stabilire a ordinii de priorităţi.

De asemenea, intimata a făcut dovada respectării procedurii prev.de art. 69-72 C.muncii, privind concedierile colective, susţinerea contestatoarei cum că nu au fost consultate sindicatele reprezentative fiind infirmată de actele depuse la dosar.

Nu se poate susţine nici că aceste consultări au fost formale, dat fiind că au avut loc două şedinţe în care s-au discutat propunerile partenerilor sociali (filele 163-170), neînsuşirea în mod motivat a acestor propuneri de către societate neechivalând cu formalismul consultărilor.

Lipsa formalismului consultărilor rezultă şi din faptul că intimata a acceptat propunerile Sindicatului vizând măsurile de reducere a impactului concedierii, prin acceptarea unor criterii suplimentare de selecţie, în special cel al voluntariatului (fila 169).

În consecinţă, instanţa reţine că decizia de concediere a fost emisă cu respectarea formelor legale.

Însă, potrivit disp.art.65 alin.2 C.muncii, desfiinţarea locului de muncă trebuie să fie efectivă şi să aibă o cauză reală şi serioasă, în situaţia concedierii pentru motive care nu ţin de persoana salariatului, reprezentând încetarea contractului individual de muncă determinată de desfiinţarea locului de muncă ocupat de salariat, din unul sau mai multe motive fără legătură cu persoana acestuia.

Tribunalul, deşi nu poate aprecia asupra oportunităţii măsurilor adoptate de către intimată, urmează a verifica dacă aceste măsuri îndeplinesc cerinţele impuse de art. 65 alin. 2 C. muncii, respectiv dacă sunt reale şi serioase.

Astfel, locul de muncă trebuie să fie efectiv desfiinţat din structura angajatorului, iar măsura trebuie să fie impusă de dificultăţi reale de menţinere a postului din punct de vedere economic ori de atingere a scopului pentru care funcţia respectivă s-a înfiinţat şi să fie imposibilă menţinerea postului fără pagube pentru angajator.

În cauza de faţă, intimata a făcut dovada că desfiinţarea locului de muncă al contestatoarei este efectivă, având la bază hotărârea Adunării Generale a Asociaţilor din 27-05-2013, care, având în vedere creşterea costului cu personalul, concomitent cu scăderea volumului de contracte, a stabilit ca măsură necesară pentru existenţa societăţii restructurarea unui număr de 300 de posturi, în raport de excedentul de personal.

De asemenea, departamentul unde contestatoarea lucra nu se mai regăseşte în organigrama şi statele de funcţii ulterioare momentului concedierii.

Iar realitatea şi seriozitatea cauzelor invocate de pârâtă rezultă din indicatorii economici valabili în perioada 2010-2013 (filele 134-138), ce se coroborează cu datele ce rezultă din contul de profit şi pierdere valabil la 31-12-2012 (filele 139-142) şi din evoluţia comenzilor (fila 143).

Şi, astfel cum s-a arătat mai sus, desfiinţarea postului nu trebuie să aibă la bază doar existenţa unei imposibilităţi de menţinere a postului fără pagube pentru angajator, cum apreciază contestatoarea, ci şi existenţa unor dificultăţi reale de menţinere a postului din punct de vedere economic ori de atingere a scopului pentru care funcţia respectivă a fost înfiinţată.

Or, această ultimă situaţie este invocată de intimată, fiind evident şi chiar de dorit ca o societate comercială să urmărească maximizarea profitului, tocmai pentru această finalitate realizându-se angajarea de personal şi nu invers.

Întrucât numai astfel se asigură locurile de muncă ale salariaţilor ce nu sunt supuşi concedierii, dar şi o posibilă viitoare creare de noi locuri de muncă.

În acest context, reclamanta a invocat şi faptul că în paralel cu derularea procedurii de concediere pârâta a înfiinţat 130 de posturi noi.

Instanţa reţine însă că necesitatea înfiinţării acestor noi posturi a fost notificată la data de 9-04-2013, având ca dată de încadrare 1-05-2013 (fila 243), iar aceste noi posturi nu a presupus angajarea de nou personal, ci redistribuirea celui deja existent.

Intimata a făcut dovada în cauză că a organizat un concurs intern pentru ocuparea acestor posturi, concurs la care reclamanta s-a înscris, însă nu a fost selectată, întrucât alţi salariaţi au obţinut calificative mai bune (filele 317-324).

Fiind organizată o selecţie, nu poate fi reţinută declaraţia martorului audiat în cauză sub aspectul calificării reclamantei pentru angajarea pe posturile înfiinţate, căci şi alţi salariaţi aveau aptitudinile necesare.

Prin urmare, tribunalul reţine că în speţă a fost respectat art.65 alin.2 C.muncii, desfiinţarea locului de muncă al contestatoarei fiind efectivă şi având o cauză reală şi serioasă, postul acesteia nemairegăsându-se în organigrama societăţii.

De asemenea, întrucât au fost desfiinţate toate posturile similare din departament, pârâta nu poate fi acuzată că nu a aplicat în mod corect criteriile de selecţie a personalului propus pentru disponibilizare.

Astfel, potrivit art.76 raportat la art.69 alin.2 lit.d C.muncii, este obligatoriu a se menţiona în decizia de concediere criteriile pentru stabilirea ordinii de prioritate la concediere.

În speţă, astfel cum rezultă din decizia de concediere, în situaţia reclamantei nu s-a utilizat niciun criteriu de departajare întrucât au fost desfiinţate toate posturile similare cu cel al contestatoarei.

Sub acest aspect, reclamanta a arătat că a fostă colegă a sa, ce ocupa un post similar, (...) , nu a fost concediată şi de aceea era necesar a se proceda la o stabilire a priorităţii la concediere, inclusiv, dacă era cazul, a se consulta Sindicatul.

Pârâta însă a făcut dovada în cauză că şi postul acestei salariate a fost desfiinţat, dat fiind că a fost desfiinţat întreg departamentul, însă faţă de această salariată nu a fost emisă decizia de concediere întrucât, tocmai ca urmare a consultărilor cu Sindicatul, intimata a fost de acord cu măsura plecării voluntare din societate, măsură care ar fi permis unei persoane ce ocupa un post propus spre desfiinţare să facă schimb cu un alt post ce nu se desfiinţa, dacă cele două posturi erau similare.

În speţă, numita (...)  a formulat cerere pentru acordarea altui post similar, invocând criterii sociale, cererea acesteia fiind acceptată de angajator.

Însă, în contextul în care contestatoarea nu a făcut dovada că la rândul ei a solicitat oferirea unui alt post pentru evitarea concedierii, pârâta în mod corect nu a putut să o aibă în vedere şi pe aceasta.

De asemenea, instanţa reţine că intimata nu a încălcat nici disp.art. 153 pct.3 din Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate aplicabil, potrivit cărora salariaţii membri în conducerea sindicatelor au dreptul la protecţie pe perioada deţinerii funcţiei în cadrul sindicatelor şi 2 ani după expirarea mandatului, neputându-le fi desfăcut contractul de muncă decât cu aprobarea organului de conducere al sindicatului.

Astfel, în cauză, reclamanta a făcut dovada că este membru al Adunării Generale al SLLC, însă această calitate nu poate fi calificată drept „membru în conducerea Sindicatului” în sensul dispoziţiei contractuale de protecţie.

În caz contrar, s-ar ajunge la situaţia în care simpla calitate de membru al unui sindicat ar oferi protecţie la concediere, aceasta nefiind în mod evident intenţia părţilor sociale ce au încheiat CCM invocat.

Iar dispoziţia legală minimală, respectiv art.220 C.muncii, prevede că reprezentanţilor aleşi în organele de conducere ale sindicatelor li se asigură protecţia legii, în condiţii însă mai restrictive decât cele din contractul colectiv incident în cauză, dat fiind că reclamanta nu a fost concediată pentru motive ce ţin de îndeplinirea mandatului pe care l-a primit de la salariaţii din unitate, singura protecţie acordată prin alineatul 2 al textului legal.

 Adunarea Generală, principalul organ deliberativ al sindicatului, organul suprem, cum îl denumeşte Statutul SLLC, reprezintă într-adevăr un organ de conducere al sindicatului, însă, dat fiind numărul mare al membrilor acesteia, 104 în speţă, tribunalul apreciază că nu a fost voinţa contractuală a părţilor să ofere protecţie de la concediere  majorităţii membrilor unui sindicat.

Astfel, având în vedere principiile de interpretare a unei convenţii, în special cel potrivit căruia actul se interpretează, în caz de îndoială, în favoarea celui ce se obligă, iar contractul nu cuprinde decât lucrurile asupra cărora se pare că părţile şi-au propus a contracta, oricât de generali ar fi termenii utilizaţi, instanţa apreciază că art. 153 pct.3 din CCM este aplicabil numai acelor membri în organele de conducere a sindicatului care au un rol evident în activitatea sindicală.

Altfel spus, scopul instituirii unei astfel de protecţii pentru reprezentanţii în organele de conducere, scop evident faţă de dispoziţiile legale ale art.220 C.muncii şi ale art.10 din Legea nr. 62/2011, este acela de a permite exercitarea funcţiei lor fără nicio condiţionare, constrângere sau limitare.

Or, membrii unei Adunări Generale se bucură de un anumit anonimat, ce le permite luarea deciziilor fără a se teme de consecinţe ulterioare.

Pentru aceste considerente, tribunalul constată că decizia de concediere a fost legal emisă, urmând a respinge contestaţia formulată ca neîntemeiată, inclusiv cererile accesorii acesteia.

De asemenea, în temeiul art.453 alin.1 raportat la art.451 alin.2 N C.pr.civ., instanţa va obliga contestatoarea la plata către intimată a cheltuielilor de judecată efectuate de aceasta în cauză, constând în onorariu avocat, pe care însă îl va micşora, apreciind că este nepotrivit de mare, faţă de complexitatea cauzei şi de probatoriul necesar a fi administrat, în funcţie de care se analizează activitatea desfăşurată de avocat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Respinge contestaţia formulată de contestatoarea (...) , în contradictoriu cu intimata SC L. D. A. R. SRL, ca neîntemeiată. Obligă contestatoarea la plata către intimată a sumei de 2000 lei, cu titlul de cheltuieli de judecată. Cu apel în 10 zile de la comunicare, cererea de apel depunându-se la Tribunalul Argeş. Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 23.03.2015, la Tribunalul Argeş, Secţia pentru Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale.

Domenii speta