„pretenţii”

Dosar nr. 1349/214/2013

JUDECĂTORIA COSTEŞTI

SENTINŢA CIVILĂ Nr. 1176

PREŞEDINTE Sonia Ionela Ţînţu

Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe reclamanta C A şi pe pârâtul IANCU VALERICA, având ca obiect „pretenţii”.

Dezbaterile şi cuvântul pe fond au avut loc la data de 18.11.2013, fiind consemnate în încheierea de şedinţă din acea dată, parte integrantă din prezenta sentinţă când instanţa, având nevoie de timp pentru a delibera şi pentru a da părţilor posibilitatea să depună concluzii scrise, a amânat pronunţarea pentru data de 25.11.2013, când a pronunţat următoarea soluţie:

INSTANŢA

Deliberând asupra cauzei de faţă,constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 27.05.2013, sub număr unic 1349/214/2013, reclamanta C A a chemat în judecată şi personal la interogatoriu pe pârâtul I V, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să-l oblige pe acesta la plata sumelor de 3200 lei cu titlu de despăgubiri şi de încă 20.000 euro, în echivalent monedă naţională, respectiv 84000 lei pentru repararea prejudiciului material pe care i l-a provocat, precum şi la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat faptul că în perioada 2004-2008, pârâtul a exercitat funcţia de primar al comunei Bîrla şi s-a folosit de poziţia pe care o avea în administraţia locală pentru a-i provoca noi prejudicii.

Astfel, în anul 2005, a primit aprobarea ISJ Argeş pentru acordarea distincţiei Gheorghe Lazăr clasa I, fiind înscrisă pe listă cu 42 de cadre didactice din judeţul Argeş propuse în vederea acordării distincţiei.

De aceasta puteau beneficia numai 6% dintre cadrele didactice de gradul I din judeţ şi, pe lângă satisfacţia morală a recunoaşterii meritelor deosebite, acordarea distincţiei aducea şi o recompensă pecuniară în valoare de 20 % din suma salariilor primite în ultimele 12 luni anterioare semnării ordinului de acordare.

Prin adresa nr. 2264/28.03.2005, ISJ Argeş a solicitat unităţii şcolare confirmarea existenţei disponibilităţilor băneşti aferente distincţiei, iar directorul Şcolii Urluieni l-a informat pe pârât cu privire la această solicitare.

În loc să formuleze propuneri de cuprindere în bugetul local a sumelor necesare plăţii acestor drepturi, ori să solicite Consiliului Local al comunei Bîrla adoptarea unei hotărâri în această privinţă, cum îl obliga legea, urmând ca organul deliberativ să dispună, cu rea-credinţă, pârâtul s-a substituit atribuţiilor Consiliului Local Bîrla. Împreună cu directorul Şcolii Urluieni a semnat adresa nr.127/2005, informând ISJ Argeş despre inexistenţa fondurilor necesare plăţii premiului aferent distincţiei ce-i fusese acordată.

A precizat reclamanta faptul că dintre toate comunele judeţului Argeş din care proveneau cadrele didactice propuse în vederea acordării distincţiei respective, comune Bîrla a fost singura care a refuzat acordarea acestei distincţii, ceea ce o determină să aprecieze că, în condiţiile asumării de către pârât a unei atribuţii pe care nu o avea, este deplin grăitor.

În continuare, reclamanta a menţionat faptul că prin ordonanţa nr. 664/P/2007/23.04.2012, Parchetul de pe lângă Judecătoria Costeşti a concluzionat că fapta pârâtului I V este de natura infracţiunii de abuz în serviciu, reglementată de art. 246 C. penal, dar îi lipseşte gradul de pericol social concret specific, astfel încât a dispus scoaterea acestuia de sub urmărirea penală, aplicându-i sancţiunea administrativă a amenzii, soluţie menţinută de Judecătoria Costeşti, prin sentinţa penală nr. 291/2012/12.10.2012, pronunţată în dosarul nr. 1483/214/2012 şi care produce consecinţe reţinerii caracterului ilicit al faptei săvârşite de pârât.

Fapta pârâtului a condus, ca un prim efect, la imposibilitatea încasării premiului ce i se cuvenea în cuantum de 20% din salariile ultimelor 12 luni, anterioare momentului acordării distincţiei, având valoarea de circa 3200 lei.

De asemenea, fapta pârâtului i-a provocat intense prejudicii morale, căci nu s-a putut bucura de meritele muncii sale din întreaga carieră didactică prin atribuirea celei mai înalte distincţii ce se poate acorda cadrelor didactice – Ordinul Gheorghe Lazăr clasa I.

Ulterior perioadei în care demersurile nelegale ale pârâtului au reuşit, suferinţele induse i-au provocat îmbolnăvirea, astfel încât a fost supusă unei intervenţii chirurgicale pentru splectomie, iar în prezent este diagnosticată sub tratament pentru diabet insulino-dependent, viaţa fiindu-i total schimbată într-un sens nedorit.

A precizat reclamanta faptul că acordarea la timpul potrivit a distincţiei menţionate ar fi făcut ca recunoaşterea şi prestigiul său în colectivele didactice în care a activat, în cadrul corpului didactic , precum şi în comunitatea în care trăieşte să fie cu totul altele.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 1357 şi urm. NCC şi art. 453 NCPC.

Cererea a fost timbrată cu taxă judiciară de timbru în valoare de 150,00 lei, achitată potrivit chitanţei de la fila 18, determinată prin raportare la valoarea prejudiciului material invocat, pentru prejudiciul moral, acţiunea fiind scutită de plata taxei judiciare de timbru.

Reclamanta a propus probele cu înscrisuri, interogatoriu, martorii Poescu Dorin, Bădiţă Stancu şi Voica Adrian, ale căror adrese au fost precizate, precum şi eventual expertiză medico-legală.

Prin întâmpinarea depusă la data de 10.07.2013 ( filele 30-32 )pârâtul a solicitat respingerea acţiunii ca nefondată.

A arătat pârâtul faptul că potrivit hotărârii judecătoreşti nr. 233/03.07.2009, pronunţată de Tribunalul Argeş în dosarul nr. 1124/109/2008, reclamanta a obţinut acordarea sumei de 3200 lei, reprezentând valoarea distincţiei Gheorghe Lazăr . faptul că aceasta nu a intrat în posesia sumei respective de bani se datorează apariţiei actelor normative prin care s-au suspendat plăţile drepturilor salariale şi celor asimilabile acestora în domeniul educaţiei. 

 Solicitarea aceleiaşi sume de bani de către reclamantă ar presupune obţinerea pentru a doua oară a aceleiaşi valori, cu acelaşi titlu, fapt ce contravine principiului non bis in idem.

Sub aspectul prejudiciului moral, pârâtul a susţinut faptul că şcoala era subiectul de drept care trebuia să demareze procedura pentru asigurarea fondurilor necesare acordării premiului Gheorghe Lazăr şi nu instituţia primarului.

Sancţionarea sa cu aplicarea unei amenzi administrative nu conduce automat a concluzia potrivit căreia a produs un prejudiciu reclamantei, existând distincţie între vinovăţia penală şi vinovăţia civilă.

A mai susţinut pârâtul că îmbolnăvirea reclamantei de astăzi nu este urmarea imediată a aşa zisei fapte ce i se poate imputa.

Nici lipsirea acesteia de stima şi onoarea conferite de acordarea distincţiei Gheorghe Lazăr clasa I nu-i poate incumba, întrucât reclamanta a fost cea care nu şi-a actualizat dosarul personal în urma modificărilor legislative.

În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 205 NCPC.

Pârâtul a propus probele cu înscrisuri, interogatoriu reclamantei şi martorii Cînîpiţă Marin şi Ene Gheorghe.

Reclamanta a depus la data de 01.08.2013 ( fila 71 )răspuns la întâmpinare, solicitând înlăturarea apărărilor invocate de pârât ca netemeinic susţinute.

În privinţa prejudiciului material invocat, reclamanta a susţinut faptul că în pofida hotărârii judecătoreşti menţionată în întâmpinare, dreptul său constând în suma de bani aferentă acestui prejudiciu nu este satisfăcut şi nici nu există vreo perspectivă de realizare a acestuia. Cauza determinată pentru această stare de fapt este reprezentată tocmai de atitudinea pârâtului.

Referitor la apărările pârâtului, în privinţa daunelor morale solicitate , reclamanta a susţinut că cele mai multe sunt nerelevante, dar susţinerile sale semnifică recunoaşterea realităţii afirmaţiilor reclamantei în privinţa stării tensionate a raporturilor părţilor.

Instanţa a încuviinţat şi administrat în cauză la propunerea ambelor părţi, probele cu înscrisuri, interogatoriu şi martorii nominalizaţi de acestea în cererea de chemare în judecată, respectiv în întâmpinare.

Cât priveşte proba cu expertiză medico-legală propusă de reclamantă, instanţa a luat act că reclamanta nu a mai insistat în încuviinţarea acestei probe.

Analizând materialul probator administrat în cauză, instanţa reţine următoarele  Reclamanta a obţinut în anul 2005 distincţia Gheorghe Lazăr clasa I, acordată cadrelor didactice care îndeplineau anumite condiţii expres reglementate prin legislaţia specifică, distincţia care implica şi o componentă patrimonială a cărei valoare era de asemenea determinată prin dispoziţii legale.

La data acordării acestei distincţii, reclamanta era cadru didactic la Şcoala Urluieni, care era subordonată Şcolii Bîrla.

Pârâtul ocupa la vremea respectivă funcţia de primar al comunei Bîrla, calitate în care a semnat împreună cu martorul C M, directorul şcolii coordonatoare Bîrla de la acea vreme adresa nr. 127/10.05.2005.

Potrivit acestui înscris, depus în copie la fila 98, ISJ Argeş era informat despre lipsa fondurilor necesare plăţii drepturilor băneşti aferente distincţiei  Gheorghe Lazăr clasa I.

Situaţia de fapt mai sus redată este relevată de răspunsurile părţilor la interogatoriu, de declaraţiile martorilor audiaţi în cauză şi de înscrisurile depuse în copii la filele 105-109.

Prin ordonanţă adoptată la data de 23.04.2012 în dosarul penal nr. 664/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Costeşti, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului I V, cercetat sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 246 C.pen., întrucât fapta acestuia nu prezintă gradul de pericol social ridicat al unei infracţiuni şi aplicarea unei amenzi administrative în sumă de 1000 lei.

Potrivit considerentele acestei ordonanţe, s-a reţinut în sarcina pârâtului faptul că acesta, în calitatea de ordonator de credite pe care o avea, putea să prevadă în proiectul bugetului pe care îl supunea aprobării Consiliului Local fondurile necesare distincţiei sau să întocmească o adresă către autoritatea legislativă locală, în sensul rectificării bugetului local prin prevederea banilor cu destinaţia respectivă.

S-a reţinut că pârâtul în calitate de primar al localităţii acea obligaţia de a face demersuri privind constituirea fondurilor de bani pentru acordarea distincţiei Gheorghe Lazăr.

Instanţa constată faptul că în pofida celor reţinute prin această ordonanţă, ce a fost menţinută prin sentinţa penală nr. 291/2012/12.10.2012, pronunţată de Judecătoria Costeşti în dosarul nr. 1483/214/2012, reclamanta a formulat la data de 24.03.2008 o acţiune soluţionată prin sentinţa civilă nr. 233/CA/03.07.2009, pronunţată de Tribunalul Argeş în dosarul nr. 1124/109/2008 ( filele 33-36).

Potrivit dispozitivului acestei sentinţe, pârâţii Şcoala Urluieni, Şcoala cu clasele I-VIII Bîrla, comuna Bîrla prin primar şi Consiliul Local Bîrla au fost obligaţi să plătească reclamantei premiul reglementat de art. 6 din Ordinul nr. 3032/2005 al Ministerului Cercetării şi Inovării.

Potrivit răspunsului reclamantei la interogatoriu, aceasta a încasat şi un procent de 33%-34% din valoarea sumei de bani cuvenite în temeiul acestei hotărâri judecătoreşti.

În opinia instanţei, demersul judiciar iniţiat de către reclamantă şi finalizat prin pronunţarea hotărârii judecătoreşti irevocabile mai sus individualizate face  să nu mai fie deschisă şi calea unei acţiuni în răspundere civilă delictuală.

Acţiunea demarată de către reclamantă se întemeiază pe calitatea sa de cadru didactic, în considerentele sentinţei reţinându-se şi pensionarea sa în cursul anului 2007, iar pârâţii obligaţi la plata sumei de bani ce i se cuvenea în această calitate ca urmare a obţinerii distincţiei Gheorghe Lazăr clasa I sunt stabiliţi în considerarea raporturilor de muncă pe care reclamanta le-a stabilit cu unii dintre aceşti pârâţi, respectiv a raporturilor de asigurare a fondurilor necesare plăţii premiului obţinut de reclamantă în calitate de cadru didactic.

Reclamanta avea posibilitatea iniţierii acţiunii deduse judecăţii în prezenta cauză anterior declanşării litigiului soluţionat de către Tribunalul Argeş, alegerea aparţinându-i în mod exclusiv.,chiar dacă pentru dovada faptei ilicite imputate pârâtului ,reclamanta nu mai putea invoca ordonanţă adoptată la data de 23.04.2012 în dosarul penal nr. 664/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Costeşti,aceasta adoptată ulterior datei de promovare a cererii ce a făcut obiectul dosarului nr. 1124/109/2008.

Având în vedere caracterul subsidiar al răspunderii civile delictuale faţă de orice altă formă de răspundere şi constatând că reclamanta a recurs deja la o asemenea răspundere specială,obţinând sentinţa civilă nr. 233/CA/03.07.2009, pronunţată de Tribunalul Argeş în dosarul nr. 1124/109/2008,chiar dacă prejudiciul material pretind  nu a fost  încă integral reparat,instanţa apreciază că cererea reclamantei de obligare a pârâtului la plata prejudiciului material pe temeiul răspunderii civile delictuale a acesteia nu poate fi admisă.

Reclamanta deţine deja un titlu executoriu pentru despăgubirile reprezentate de acest prejudiciu,iar pârâtul nu este responsabil de faptul că acest titlu executoriu nu i-a permis reclamantei recuperarea întregii sume pentru care s-a emis acesta.

Referitor la despăgubirile constând în contravaloarea prejudiciului moral suferit, instanţa are în vedere faptul că angajarea răspunderii civile delictuale presupune întrunirea cumulativă a mai multor condiţii : fapta ilicită, prejudiciu, raport de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu şi vinovăţia..

Dacă în privinţa primelor două elemente enumerate mai sus, probatoriul administrat reprezentat de ordonanţa parchetului şi depoziţiile martorilor : EG, C M, B Su, P D şi V A se poate reţine probarea acestora, raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită a pârâtului şi acest prejudiciu moral nu este dovedit în mod indubitabil.

Prin intermediul înscrisurilor medicale depuse la dosar, reclamanta a probat existenţa afecţiunilor medicale invocate.

Totodată a  susţinut  că este de notorietate faptul că unele dintre acestea au drept  cauză o suferinţă fizică.

În ciuda acestei afirmaţii, de altfel necontestată  de către pârât, reclamanta nu a demonstrat faptul că în antecedenţa cauzală a  afecţiunilor invocate, unicul factor declanşator este cel psihic, fiind excluse cauze de altă natură care ar putea determina producerea unor astfel de boli.

În lipsa unei asemenea dovezi, instanţa nu poate reţine,fără nicio urmă de îndoială , existenţa unei legături de cauzalitate  între fapta ilicită a pârâtului şi prejudiciul moral invocat de către reclamantă.

Având în vedere aceste aspecte, constatând că reclamanta nu a făcut dovada întrunirii cumulative a elementelor răspunderii civile delictuale în sarcina pârâtului,instanţa va respinge şi această solicitare ca fiind neîntemeiată.

Va lua act că pârâtul îşi rezervă dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Respinge cererea  reclamantei C A, împotriva pârâtului I V. ca neîntemeiată.

Ia act că pârâtul a precizat că nu solicită cheltuieli de judecată, rezervându-şi dreptul de a le solicita pe cale separată.

Cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 25 noiembrie 2013.

Domenii speta

Spete similare