Contestaţie decizie de concediere

R O M Â N I A

TRIBUNALUL ARGEŞ

SECŢIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ŞI ASIGURĂRI SOCIALE

SENTINŢA CIVILĂ Nr. 10341/2013

Şedinţa publică din data de 06 Noiembrie 2013

Obiectul cauzei:contestaţie decizie de concediere

T R I B U N A L U L :

Asupra cauzei de faţă, deliberând constată următoarele:

Prin acţiunea înregistrată la data de 19.12.2012 contestatorul S.A.B.  în contradictoriu cu SC P.B.R. SA a formulat contestaţie împotriva deciziei de concediere nr. 233/03.12.2012, solicitand ca prin hotărârea judecătorească ce  se va pronunţa sa  se dispună anularea deciziei de concediere nr. 233/03.12.2012 emisa de SC P.B.R. SA; reintegrarea  in cadrul unităţii parate pe postul si funcţia deţinută anterior concedierii sau pe un post similar acestuia; obligarea angajatorului la plata drepturilor băneşti indexate, majorate si reactualizate de care ar fi beneficiat daca nu ar fi fost concediat; cu cheltuieli de judecată.

În motivarea contestaţiei arată că şi-a desfăşurat activitatea ca salariat al SC P.B.R. SA conform contractului individual de muncă nr. 8052, începând cu data de 01.12.2007 si pana la data concedierii.

De la data încheierii contractului individual de munca contestatorul  a îndeplinit funcţia de Director la Sucursala Obregia Bucureşti Sector 4 până la data de 16.01.2011 când a solicitat transferul la Piteşti din considerente familiale. Astfel, începând cu data de 17.01.2011 a fost transferat la Agenţia Piteşti Găvana unde a exercitat funcţia de Şef Agenţie Bancară in cadrul Unităţii Bancare Găvana.

Contestatorul arată  că aplicarea măsurii concedierii individuale a fost dispusă în mod nelegal, discriminatoriu şi abuziv, în primul rând pentru ca nu subzistă motivul care a stat la baza măsurii concedierii respectiv cel prevăzut de dispoziţiile art. 65 alin. 2 din C. muncii: „desfiinţarea  locului de muncă trebuie sa fie efectivă şi sa aibă o cauză reală şi serioasă”.

Mai arată că postul ocupat de el nu a fost suprimat din structura angajatorului la Agenţia Găvana Piteşti astfel încât, sub aspectul caracterului efectiv al desfiinţării, decizia de concediere este nelegală.

Deşi in considerentele deciziei de concediere se vorbeşte despre „reorganizarea Agenţiei Piteşti Găvana şi a Agenţiei Piteşti Ştefăneşti prin reunirea portofoliilor de clienţi existenţi in cadrul Agenţiei Piteşti Găvana şi închiderea Agenţiei Piteşti Ştefăneşti începând cu data de 17.12.2012”, s-a observat  că în realitate este vorba doar despre închiderea Agenţiei Piteşti Ştefăneşti cu consecinţa firească a desfiinţării tuturor posturilor/locurilor de muncă de la această unitate (inclusiv a postului de Şef Agenţie Bancară ocupat de salariatul Ş.D.D. ) şi implicit preluarea portofoliului de clienţi ai agenţiei desfiinţate de către o altă unitate din cadrul P.B.R. în speţă Agenţia Piteşti Găvana.

În realitate, însăşi pârâta a reţinut în decizia contestată  faptul că structura organizatorică a Agenţiei Piteşti Găvana care preia portofoliul Agenţiei Piteşti Stefăneşti este neschimbată, fiind formată din patru posturi de lucru aferente funcţiilor: -Şef Agenţie bancară (funcţie pe care a ocupat-o contestatorul); - Ofiţer Bancar cu rol de Supervizare; Ofiţer Bancar şi Casier.

Pentru ocuparea postului de Şef Agenţie bancară contestatorul îndeplinea în continuare toate condiţiile de ocupare a unui asemenea post, din perspectiva funcţiei si a atribuţiilor sale. Ca atare, faptul creării sau necesitaţii unei „departajări” între cei doi Şefi Agenţie bancară, respectiv între contestator şi Şeful Agenţiei Piteşti Ştefăneşti - Ş.D.D.  nu poate fi interpretată decât în sensul că această măsura a concedierii nu a avut un caracter obiectiv şi a fost dispusă prin urmare conjunctural, pentru a putea fi evitată concedierea directorului de la Agenţia Piteşti Ştefăneşti, în condiţiile în care situaţia financiar bancară a Agenţiei Piteşti Găvana este una favorabilă spre deosebire de Agenţia Piteşti Stefăneşti a cărei închidere s-a decis.

Astfel, nu este vorba de o restructurare la nivel Agenţiei Piteşti Găvana în adevăratul sens al cuvântului care să fi generat suprimarea postului de Director, ci doar despre crearea unei oportunităţi pentru evitarea concedierii directorului de la Agenţia Piteşti Ştefăneşti.

Mai arată contestatorul ca decizia de concediere nu respectă niciuna dintre cerinţele de legalitate impuse de legiuitor prin dispoziţiile art. 65 C. muncii.

În cauza de faţă nu a fost respectată condiţia desfiinţării efective a locului de munca întrucât acesta  nu a fost suprimat cu adevărat din structura organizatorică a unităţii, pe postul contestatorului fiind angajat Ş.D.D. .

Se susţine că este vorba de o desfiinţare fictivă a postului şi nu a uneia efective, având în vedere că pe postul său a fost angajată o altă persoană (Ş.D.D. ) începând cu data de 17.12.2012, dată la care el era în preaviz. Astfel, apreciază contestatorul că în speţă nu se poate vorbi despre o concediere din motive economice, iar concedierea este lipsită de o cauză reală şi serioasă câtă vreme pe postul său a fost angajată o alta persoană, fară a exista din partea angajatorului justificarea a unei împrejurări noi faţă de cea care a determinat concedierea.

Decizia de concediere pentru motive care nu ţin de persoana salariatului este legala numai daca reorganizarea ar duce la desfiinţarea locului de muncă, or, în speţă, dificultăţile economice invocate în decizia de concediere nu au determinat desfiinţarea/închiderea Agenţiei Piteşti Găvana şi implicit postul contestatorului ci au determinat desfiinţarea unui post similar într-o altă unitate bancară prin închiderea Agenţiei Piteşti Ştefăeşti al cărei angajat era Ş.D.D.  cu care practic a fost înlocuit. Astfel, nu este vorba de o restructurare la nivelul Agenţiei Piteşti Găvana în adevăratul sens al cuvântului, ci despre crearea unei oportunităţi

De altfel, arată contestatorul  că niciunul dintre motivele de concediere invocate in decizia de concediere nu se refera la deficiente legate de activitatea Agenţiei Piteşti Găvana pe care a condus-o în calitate de Şef agenţie, după cum nu precizează nicio împrejurare de natură să justifice o reorganizare efectiva si reala a acesteia, cum ar fi închiderea operaţională, parţială sau totală a activităţii agenţiei, divizarea, comasarea sau transformarea acesteia sub aspectul formei juridice etc.

Dimpotrivă, considerentele deciziei de concediere au mai degrabă un caracter abstract si privesc strategia generala a P.B.R. , nu identifică vreo situaţie ce ar avea efectiv incidentă asupra agenţiei pe care o conducea sau a postului ocupat. În concluzie, parata nu face dovada existentei unei legături de cauzalitate între dificultăţile economice invocate si concedierea contestatorului.. Pe de altă parte, atâta vreme cât în speţă concediere este una individuală şi nu colectivă (nefiind întrunit criteriul numărului minim de 10 salariaţi prevăzut de art. 68 C. muncii care reglementează concedierea colectiva) angajatorul avea obligaţia prezentării raţiunilor individuale care au stat la baza concedierii, care au legatură efectivă cu obiectul deciziei contestate, respectiv cu concedierea lui.

Mai mult, în cadrul deciziei de concediere nu se precizează ca motiv de concediere desfiinţarea propriului loc de munca, ci se face de asemenea o referire generală privind desfiinţarea a 5 (cinci) posturi, putând fi vorba de orice alte locuri de munca, fapt care subliniază încă o dată caracterul neserios şi disimulat al concedierii, operaţiunea reală întreprinsă de angajator fiind de fapt cea de înlocuire într-un mod nelegal cu un salariat care ocupă un post de aceeaşi natură dintr-o unitate care şi-a încetat activitatea din cauza slabei performanţe, în contextul în care pentru ocuparea postului de Şef Agenţie bancară contestatorul îndeplinea în continuare toate condiţiile de ocupare a unui asemenea post, din perspectiva funcţiei şi a atribuţiilor aferente.

De altfel, chiar in cuprinsul deciziei de concediere se face  vorbire despre o „departajare” intre cei doi Şefi Agenţie bancară, respectiv între contestator şi şeful Agenţiei Piteşti Ştefăneşti Ş.D.D. , acţiune care în lipsa unor considerente legate de situaţia economică a unei întreprinderi s-ar justifica numai dacă un salariat nu corespunde profesional cu funcţia deţinută şi doar în urma unei evaluări profesionale, efectuate în condiţiile legii. Pe de altă parte, criteriile pentru stabilirea ordinii de prioritate la concediere se stabilesc numai în cazul concedierilor colective, conform art. 69 alin. (2) lit. d) din C. muncii, or în cazul de faţă nu este vorba de o concediere colectivă.

Prin urmare, desfiinţarea locului de munca nu este reală şi serioasă şi nu a fost impusă de o necesitate economică aşa cum lasă angajatorul să se înţeleagă ci, a fost dispusă conjunctural, pentru a putea fi evitata concedierea directorului de la Agenţia Piteşti Ştefăneşti, cu consecinţa privilegierii unui salariat în detrimentul stabilităţii locului de muncă al celuilalt în mod ilegal şi fără niciun motiv real, cu atât mai mult cu cât aşa cum s-a precizat anterior situaţia financiar-bancară a Agenţiei Piteşti Găvana este una favorabilă spre deosebire de Agenţia Piteşti Ştefăneşti a cărei închidere s-a decis.

Prin întâmpinarea formulată la data de 18.04.2013, intimata a solicitat respingerea contestaţiei ca neîntemeiate, întrucât decizia de concediere contestată respectă pe deplin dispoziţiile legale referitoare la desfacerea contractului de muncă din iniţiativa angajatorului pentru motive ce nu ţin de persoana salariatului în raport de art.65 alin.1 cu aplicarea prevederilor art.66 şi art.67 din C. muncii.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

Prin decizia nr.233/03.12.2012, intimata  a dispus încetarea contractului individual de muncă al contestatorului din funcţia de Şef Agenţie Bancară în cadrul Direcţiei Reţea Teritorială – Unităţii Bancare Găvana.

Se arată  în decizie că motivul concedierii  îl  reprezintă desfiinţarea locului de muncă ocupat de salariatul S.A.B.  şi anume de Şef Agenţie Bancară în cadrul Unităţii Bancare Găvana.

Prin cererea formulată, contestatorul susţine  că decizia de concediere este netemeinică şi nelegală, deoarece desfiinţarea postului său nu a fost efectivă şi nu a avut o cauză reală şi serioasă.

Art. 65 din C. muncii, care a reprezentat temeiul de drept al încetării  raporturilor de muncă ale părţilor, defineşte noţiunea concedierii pentru motive care nu ţin de persoana  salariatului şi condiţionează legalitatea şi temeinicia acestei forme de încetare a raporturilor de muncă de caracterul real, efectiv şi serios al desfiinţării locului de muncă respectiv.  Acestei caracterizări a desfiinţării  locului  de muncă ocupat de salariat i se circumscrie cerinţa ca locul de muncă să fie suprimat din structura  angajatorului, să fie  impusă de dificultăţi reale de menţinere a postului din punct de vedere  economic ori de atingerea scopului pentru care funcţia respectivă s-a  înfiinţat şi să fie imposibilă menţinerea postului fără pagube pentru angajator.

Decizia de concediere pentru motive care nu ţin de persoana salariatului este legală numai dacă reorganizarea ar duce la desfiinţarea locului de muncă, or, în speţă, dificultăţile economice invocate în decizia de concediere nu au determinat desfiinţarea/închiderea Agenţiei Piteşti Găvana şi, implicit, postul contestatorului, ci au determinat desfiinţarea unui post similar într-o altă unitate bancară prin închiderea Agenţiei Piteşti Ştefăneşti.

Aşadar, condiţia desfiinţării locului de muncă nu a fost respectată, postul contestatorului de Şef Agenţie Bancară din cadrul Agenţiei Piteşti Găvana nu a fost suprimat din organigrama societăţii, pe postul acestuia fiind angajată o altă persoană.

De altfel, nici aşa zisele criterii de selecţie menţionate în decizia de concediere, nu au fost respectate de către societatea intimată, întrucât pe primul plan se afla criteriul competenţei profesionale, iar numai în subsidiar, dacă salariaţii aveau performanţe profesionale similare, selecţia salariaţilor ce urmau a fi concediaţi se realiza prin utilizarea celorlalte criterii. Or, intimata a trecut peste acest prim criteriu al performanţelor, aplicând următoarele două criterii vizând vechimea mai mare în cadrul Băncii şi salariul de încadrare cel mai mic, deşi se putea trece mai departe la aplicarea criteriilor doar în condiţiile unui scor identic la primul criteriu.

În consecinţă, măsura concedierii nu îndeplineşte condiţiile de legalitate prevăzute de lege, în sensul că desfiinţarea locului de muncă al contestatorului este efectivă şi se întemeiază pe cauze reale şi serioase, aşa încât va fi anulată decizia de concediere nr.233/03.12.2012 emisă de intimată, iar în raport de dispoziţiile art.80 din Codul muncii, se va dispune reintegrarea contestatorului pe postul deţinut anterior concedierii sau pe un post similar acestuia, cu plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul de la data concedierii şi până la reintegrarea efectivă.

Contestatorul a invocat şi producerea unor daune morale prin fapta angajatorului de a-l concedia în mod nelegal, constând în suferinţele morale resimţite ca urmare a faptului că salariul era singura sa sursă de venit. Or, în ipoteza pierderii locului de muncă, apare şi tensiunea cauzată de grijile financiare, dar şi de neîncredere faţă de propria persoană, de neputinţă, de frustrare mai ales în contextul în care angajatorul demonstrează că performanţa la locul de muncă nu are nici o relevanţă.

Or, potrivit art. 253 alin.1 C.muncii, angajatorul este obligat, în temeiul normelor şi principiilor răspunderii civile contractuale, să îl despăgubească pe salariat în situaţia în care acesta a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligaţiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul

Instanţa reţine, făcând aplicarea art.1203 C.civ., că reclamantului –contestator  i-a fost cauzat şi un prejudiciu moral, constând în suferinţa morală provocată de concedierea nelegală, de disconfortul cauzat de lipsa veniturilor necesare traiului, de  frustrarea resimţită ca urmare a nedreptăţii făcute de angajator prin concedierea abuzivă,  toate acestea creându-i în mod evident un dezechilibru emoţional.

Pentru aceste considerente, instanţa va admite în parte acţiunea şi va obliga intimata să plătească reclamantului –contestator despăgubiri morale în sumă de 2.000 lei.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Admite contestaţia formulată de contestatorul S.A.B. domiciliat în … , în contradictoriu cu intimata SC P.B.R. SA cu sediul în …

Anulează decizia de concediere nr.233/03.12.2012 emisă de intimată şi dispune reintegrarea contestatorului pe postul deţinut anterior concedierii sau pe un post similar acestuia, cu plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul de la data concedierii şi până la reintegrarea efectivă. Obligă intimata să plătească contestatorului suma de 2.000 lei cu titlu de daune morale. Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare. Pronunţată în şedinţă publică, azi, 06.11.2013, la Tribunalul Argeş-Secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Domenii speta

Spete similare